VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a indrepta o arma, un aparat de masura etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a tinti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser.

SESIZOR, sesizoare, s. n. Organ principal al unui regulator sau al unui aparat de masura, care sesizeaza o anumita marime in forma ei initiala pentru a fi transformata apoi intr-o forma convenabila. – Sesiza + suf. -or.

SENSIBIL adj. 1. (FIZIOL.) senzitiv, senzorial, (rar) senzational, (inv.) simtibil, simticios. (Organ ~.) 2. emotiv, impresionabil, simtitor. (Fire ~; om ~.) 3. susceptibil, (ir.) sensibilos. (De ce esti atat de ~?) 4. fin, (ir.) sensibilos. (Un aparat de masura ~.) 5. v. evident.

SENSIBILITATE s. 1. (inv.) simtibilitate, simticiune, simtire, simtitate. (~ nervilor.) 2. emotivitate, impresionabilitate, simtire. (Artist de o mare ~.) 3. susceptibilitate. (Se facuse de o ~ greu de suportat.) 4. finete. (a unui aparat de masura.)

COLIMATOR s.n. Dispozitiv optic intrebuintat pentru determinarea unei directii. ♦ Instrument constituit dintr-o luneta ajutatoare, care se ataseaza la luneta unui aparat de masurat sau de vizat. [Pl. -oare. / < fr. collimateur].

SENSIBILIZARE s.f. Actiunea de a (se) sensibiliza si rezultatul ei. ♦ Stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent. ♦ Marire a sensibilitatii unui instrument sau aparat de masura a emulsiilor fotografice etc. [< sensibiliza].

CRONAXIMETRU s. n. aparat de masurat proprietatea muschilor de a se contracta. (< fr. chronaximetre)

FLEXIMETRU s. n. 1. aparat de masura a sagetii si a deplasarilor transversale la constructii. 2. instrument medical pentru masurarea amplitudinii de flexiune a unei articulatii. (< it. flessimetro)

HENRYMETRU s. n. aparat de masurat inductanta electrica. (< fr. henrymetre)

HIDROMETRU s. n. 1. aparat de masura a densitatii si a vitezei de curgere a lichidelor. 2. manometru metalic cu scara gradata in unitati de coloana de apa. 3. mira cu ajutorul careia se masoara nivelul unui curs de apa. (< fr. hydrometre)

PALPATOR s. n. 1. organ sensibil al unui aparat de masurat si de control, care sesizeaza neregularitatile unei suprafete. 2. dispozitiv al unei masini agricole pentru urmarirea neregularitatilor terenului, a modului de dispunere a plantelor, in scopul reglarii pozitiei organelor de lucru ale masinii. 3. dispozitiv de comanda automata a mecanismului de alimentare a masinii de tesut cu fir de batatura. (< it. palpatore)

RECTOMETRU s. n. aparat de masurat lungimea tesuturilor. (< fr. rectometre)

SENSIBILIZARE s. f. actiunea de a (se) sensibiliza. ◊ scadere a pragului de reactivitate a unei structuri vii fata de un anumit agent; stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent. ◊ marire a sensibilitatii unui instrument sau aparat de masura a emulsiilor fotografice etc. (< sensibiliza)

SESIZOR s. n. element al unui regulator sau aparat de masura care sesizeaza o anumita marime. (< sesiza + -or)

ASTROLAB, astrolabi, s. m. 1. Instrument folosit pentru masurarea pozitiei astrilor si a inaltimii lor deasupra orizontului. 2. Vechi aparat de masurat unghiuri. – Fr. astrolabe.

TABLOU s.n. I. 1. Pictura sau desen executat pe o panza, pe un carton etc. (care se asaza de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A ramane tablou = a ramane surprins, inlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonica alcatuita dintr-o singura parte, avand un program cu continut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Priveliste, scena de mari proportii care atrage luarea aminte, impresioneaza vederea. 3. Descriere a unei privelisti, a unui obiect sau a unei persoane etc., facuta oral sau in scris (mai ales intr-o opera literara). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzand mai multe scene, care se desfasoara in acelasi decor. 5. Tabel, schema. 6. Grafic cuprinzand o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate in siruri si coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou in care elementele chimice sunt dispuse in siruri si coloane, dupa greutatea lor atomica. II. (Tehn.) Panou sau placa subtire de metal sau de marmura cuprinzand mai multe instrumente de masura, aparate de control etc., cu care este inzestrat un aparat, o masina etc. [< fr. tableau].

TRADUCTOR s.n. 1. Element al unui sistem cu reglare automata care transforma in semnal unificat o marime pe care este construit sa o masoare. 2. aparat folosit in telegrafie pentru a traduce combinatiile de semnale electrice elementare primite in caracterele tipografice corespunzatoare. [Cf. fr. traducteur].

TONOMETRIE s. f. 1. procedeu de determinare a greutatii moleculare prin masurarea tensiunii de vapori ai solutiilor unor substante nevolatile. ◊ studiu al solutiilor bazat pe acest procedeu. 2. masurare a tensiunii vasculare cu ajutorul a diverse aparate; masurare a tensiunii intraoculare. (< fr. tonometrie, germ. Tonometrie)

AMILOGRAF, amilografe, s. n. aparat care masoara si inregistreaza consistenta gelului de amidon dintr-o faina pentru a determina capacitatea de panificatie a acesteia. – Din fr. amylographe.

BALISTOGRAF, balistografe, s.n. aparat care masoara unghiul sub care este aruncat un proiectil.

BATIMETRU, batimetre, s. n. aparat care masoara adancimea apelor din mari, lacuri, rauri etc. – Din fr. bathymetre.

HIPOMETRU, hipometre, s. n. aparat pentru masurat dimensiunile partilor corpului la animale (mai ales la cai). – Din germ. Hippometer.

OSCILOSCOP, osciloscoape, s. n. aparat de masura pentru observarea vizuala a curbei care reprezinta variatia rapida in timp a unor marimi fizice, de obicei electrice. – Din fr. oscilloscope.

ANESTEZIMETRU, anestezimetre, s. n. (Med.) aparat care masoara cantitatea de anestezic inhalat. – Din fr. anesthesimetre.

PERMALLOY s. n. Aliaj de fier si nichel folosit la confectionarea de miezuri magnetice pentru aparate de masura, la amplificatoare magnetice etc. – Din fr. permalloy, germ. Permalloy.

PRECIS, -A, precisi, -se, adj. 1. Care este limpede, lamurit, clar; care este categoric, sigur. 2. Fix, exact. Ora precisa. ♦ (Despre aparate de masura) Care functioneaza cu precizie, care indica valori foarte apropiate de cele reale. – Din fr. precis, lat. praeccisus.

PRECIZIE, precizii, s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a masura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de masura) foarte exact. ♦ Eroare maxima care se admite la efectuarea unui calcul, a unei masurari, a unui produs. 2. (Rar, la pl.; in forma preciziune) Lamurire, informatie precisa; precizare. Asteptam noi preciziuni. [Var.: preciziune s. f.] – Din fr. precision, lat. praecisio, -onis.

PSOFOMETRU, psofometre, s. n. aparat care masoara perturbatiile introduse intr-un circuit telefonic de circuitele invecinate. – Din fr. psophometre.

CONTOR, contoare, s. n. aparat de masurat cantitatea consumata de apa, de energie electrica, de gaze etc. intr-un anumit timp; ceas (3). – Din fr. comptoir, germ. Kontor.

VERNIER, verniere, s. n. Scara gradata suplimentara trasata pe rigleta sau pe cursorul unor instrumente si aparate de masura, spre a mari precizia de masurare a acestora. [Pr.: -ni-er] – Din fr. vernier.

METEOROGRAF, meteorografe, s. n. aparat care masoara si inregistreaza, simultan si continuu, presiunea atmosferica, temperatura si umiditatea aerului. [Pr.: -te-o-] – Din fr. meteorographe.

MIOTONOMETRU, miotonometre, s. n. (Med.) aparat care masoara tonicitatea musculara. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myotonometre.

TENSIOMETRU, tensiometre, s. n. 1. aparat de masurat tensiunea superficiala a unui lichid. 2. Aparat cu ajutorul caruia se inregistreaza tensiunea arteriala. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensiometre.

TRIBOMETRU, tribometre, s. n. (Fiz.) aparat de masurat forta de frecare. – Din fr. tribometre.

DILATOMETRU, dilatometre, s. n. aparat care masoara dilatatia corpurilor. – Din fr. dilatometre.

SECURITATE s. f. 1. Faptul de a fi la adapost de orice pericol; sentiment de incredere si de liniste pe care il da cuiva absenta oricarui pericol. ♦ Protectie, aparare. * Securitate colectiva = stare a relatiilor dintre state, creata prin luarea pe cale de tratat a unor masuri de aparare comuna impotriva unei agresiuni. 2. (Iesit din uz) Totalitatea organelor de stat care aveau ca sarcina apararea sistemului social-economic si politic al statului comunist. – Din fr. securite, lat. securitas, -atis.

CRONOMETRIE s. f. Parte a metrologiei care se ocupa cu studiul procedeelor si instrumentelor pentru masurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru masurat timpul. – Din fr. chronometrie.

ANTIDUMPING [pr.: antidamping] n. masura de aparare impotriva unui dumping strain. /<fr. antidumping

CEAS¹ ~uri n. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi); ora. Un ~ si jumatate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul mortii momentul de sfarsit al vietii. ~ul incercarilor moment in care cineva trebuie sa dea dovada de tarie de caracter si de prezenta de spirit. Intr-un ~ rau (sau greu) intr-un moment neprielnic, nefast. Intr-un ~ bun intr-un moment prielnic. Din ~ in ~ foarte curand. In ~ul al doisprezecelea in ultima clipa. 3) Lectie predata timp de 45 de minute intr-o institutie de invatamant; ora. ~ academic. 4) aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. ~ de mana. ~ de masa. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a functiona foarte bine. /<sl. tasi

CEASORNIC ~ce n. aparat care masoara si indica timpul; ceas. ~ de aur. /<bulg. sb. tasovnik

CONTOR ~oare n. aparat care masoara si indica cantitatea de energie electrica, de apa sau de gaze, consumata intr-un interval de timp. /<fr. comptoir, germ. Kontor

HIPOMETRU ~e n. aparat pentru masurat dimensiunile corpului la animale (mai ales la cai). /<germ. Hippometer

INTERFEROMETRU ~e n. aparat de masurat (lungimile de unda, viteza de propagare a sunetelor etc.), bazat pe fenomenul interferentei. /<fr. interferometre

A masura masor 1. tranz. 1) (valori, marimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de masura etalon de aceeasi speta. ~ cu metrul. ◊ ~ din ochi (sau cu ochiul) a) a masura cu aproximatie, fara a folosi instrumente sau aparate de masura; b) a privi (pe cineva) din cap pana-n picioare; a examina cu atentie. 2) (spatii, distante etc.) A strabate (pe jos) de la un capat la altul. 4) (cuvinte, expresii etc.) A utiliza in mod echilibrat; a cumpani. 2. intranz. A avea drept masura. /<lat. mensurare

METRONOMIE f. Ramura a metrologiei care se ocupa cu studiul instrumentelor si aparatelor de masura. /<fr. metronomie

ORAR² ~e n. 1) Program care arata timpul impartit pe ore al desfasurarii unei activitati intr-o anumita perioada; plan dupa ore. 2) Acul cel mic de la ceasornic (indicator al orelor). 3) inv. aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. /<fr. horaire, lat. horarius

BAROMETRIE s.f. Parte a fizicii care trateaza despre tehnicile si aparatele de masurare a presiunii (atmosferice). [Gen. -iei. / < fr. barometrie].

CAPSULA s.f. 1. Tip de fruct alcatuit dintr-un invelis uscat, dehiscent, in care se afla semintele. 2. (Anat.) Invelis conjunctiv al unui organ sau al unei articulatii. ◊ Capsule suprarenale = glande suprarenale; capsule articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ♦ Invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ♦ Caseta. 3. (Chim.) Vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund si cu peretii scunzi, in care se incalzesc diferite substante. 4. (Tehn.) Cutie bine inchisa in care sunt asezate anumite instrumente, motorase etc. care trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ♦ Capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. Capsula telefonica = cutie metalica, continand un microfon sau un receptor, folosita in aparatele telefonice; capsula manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica; capsula cosmica = cabina spatiala. [< fr. capsule, cf. lat. capsula – cutiuta].

CRONAXIMETRU s.n. aparat de masurat proprietatea muschilor de a se contracta. [< fr. chronaximetre].

ECHILIBROMETRU s.n. (Telec.) aparat de masurare a echilibrarii. [< fr. equilibrometre].

EXTENSOMETRIE s.f. Parte a metrologiei care se ocupa cu diversele aparate de masura a deformatiilor mecanice. [Gen. -iei. / < fr. extensometrie].

HENRIMETRU s.n. (Fiz.) aparat de masurat inductanta electrica. [< fr. henrymetre].

PACOMETRU s.n. (Constr.) aparat de masurat grosimea placilor inaccesibile. [< fr. pachometre].

PRESOMETRU s.n. (Tehn.) aparat de masurat presiuni; manometru. [Var. (dupa alte surse) presiometru. / cf. fr. pressiometre].

RECTOMETRU s.n. aparat de masurat lungimea tesaturilor. [< fr. rectometre].

VENTURIMETRU s.n. aparat care masoara debitul unui curent de fluid intr-o conducta avand la baza principiul tubului venturi. [Cf. it. venturimetro < G. B. Venturi – fizician si inginer italian, constructorul aparatului].

APOMETRU s.n. aparat care masoara volumul de apa care a trecut printr-o conducta; contor de apa. [< apa + -metru].

DISTANTIER s.n. 1. Compas masurator. ♦ aparat pentru masurat distanta dintre nave. 2. Piesa care mentine o anumita distanta intre doua parti ale unei masini. [Pron. -ti-er. / < distanta + -ier].

DOZIMETRU s.n. 1. Aparat pentru masurarea dozelor de radiatii. 2. aparat de masura a cantitatii de lumina produse intr-un interval de timp de o sursa luminoasa. [< fr. dosimetre].

FLUVIOMETRU s.n. aparat pentru masurat variatiile de nivel ale apei unui fluviu. [Pron. -vi-o-. / < fr. fluviometre, cf. lat. fluvius – fluviu, gr. metron – masura].

METRONOMIE s.f. Studiul instrumentrlor si aparatelor de masura. [Gen. -iei. / < germ. Metronomie].

MODULOMETRU s.n. aparat de masurare a modulatiilor (2). [< fr. modulometre].

cadru (cadre), s. n. – 1. Tablou, pictura. – 2. Rama. – 3. Pervaz al unei usi sau ferestre. – 4. Ambianta, mediu al unei compozitii literare. – 5. Rama ce sustine fagurii in stup. – 6. Suport al bicicletei. – 7. La radio, colector de unde. – 8. Totalitatea serviciilor sau personalului unei institutii, lista de incadrare. – Mr. cadru „portret”, megl. cadru. Fr. cadre (REW 6921), cf. ngr. ϰάδρο, ϰάδρα, bg. kadro. – Der. cadra, s. f.(pictura, tablou; rama, margine); cadra, vb. (a se potrivi cu ceva; a include); cadran (var. inv. cuadrant), s. n. (suprafata circulara cu diviziuni, la aparate de masurat; sfera), din fr. cadran.

PAUSAL s.n. Sistem de plata pentru beneficiarii prestarilor de servicii comunale la care instalatiile nu sunt inzestrate cu aparate de masurat cantitatile consumate, suma calculandu-se cu aproximatie pe baza capacitatilor instalate ale aparatelor sau a consumurilor posibile. [< germ. Pauschale].

SECURITATE s.f. 1. Stare de siguranta, de lipsa de primejdie. ♦ Protectie, aparare. ♦ Consiliu de securitate = principalul organ permanent al O.N.U., care are ca sarcina fundamentala mentinerea pacii si securitatii internationale; securitate colectiva = stare a relatiilor dintre state, creata prin luarea de masuri de aparare comuna impotriva unei agresiuni. 2. (In socialism) Organ de stat care veghea la siguranta interna a statului. [Cf. fr. securite, lat. securitas].

TELEINDICATOR s.n. aparat care masoara si transmite la distanta valoarea unei marimi. [Pron. -le-in-. / cf. fr. teleindicateur].

TRIBOMETRU s.n. (Fiz.) aparat de masurat intensitatea frecarii. [< fr. tribometre].

BAROMETRIE s. f. parte a fizicii despre tehnicile si aparatele de masurare a presiunii atmosferice. (< fr. barometrie)

BLACK-OUT [BLEC-AUT] s. n. (mil.) masura de aparare antiaeriana prin camuflaj total; intuneric complet. ◊ (fig.) a face ~ = a pastra tacere completa. (< fr. black-out)

CAPSULA s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase seminte. 2. (anat.) invelis conjunctiv al unui organ, al unei articulatii. ♦ e suprarenale = glande suprarenale; e articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ◊ invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ◊ caseta. 3. (chim.) vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund, din portelan, sticla etc., in care se incalzesc substante. 4. (tehn.) cutie bine inchisa cu anumite instrumente, motorase etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ◊ capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. ~ telefonica = cutie metalica, cu un microfon sau un receptor, in aparatele telefonice; ~ manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica. (< fr. capsule, lat. capsula)

EXTENSOMETRIE s. f. parte a metrologiei care studiaza diversele aparate de masura a deformatiilor mecanice. (< fr. extensometrie)

LETRASET s. n. set de litere si cifre de diferite culori si caractere, pe un suport transparent, care se imprima prin apasare, in lucrarile de grafica, in activitatea de proiectare si design, in inscriptionarea scalei aparatelor de masura etc. (dupa germ. Letterset/druck/)

METRONOMIE s. f. studiul instrumentelor si aparatelor de masura. (< fr. metronomie)

ODORIMETRU s. n. aparat care masoara odorizarea gazelor. (< fr. odorimetre)

OFTALMOICONOMETRU s. n. aparat pentru masurat marimea imaginilor retiniene. (< engl. ophtalmoiconometer)

TELEINDICATOR s. n. aparat care masoara si transmite la distanta valoarea unei marimi. (< fr. teleindicateur)

VERNIER s. n. scara gradata suplimentara trasata pe cursorul unor instrumente sau aparate de masura, care permite citirea unor fractiuni de diviziuni din scala principala; nonius. (< fr. vernier)

CHINEZESC, -EASCA (‹ chinez) adj. Chinez (2). ◊ Marele Zid c. = constructie uriasa, ridicata incepind cu sec. 3 i. Hr., ca masura de aparare impotriva invaziilor hunilor; forma sa actuala, de peste 3.000 km lungime si 10 m inaltime, dateaza din sec. 15-16, din timpul dinastiei Ming, si este singura constructie realizata de om care se vede de pe Luna; fig. stavila, opreliste.

contor n., pl. oare (fr. compteur, d. compter, a numara. V. cont). aparat de masurat distantele, apa, gazu consumat s. a. – Curat rom. masurator, numarator.

RACHETA¹, rachete, s. f. 1. Proiectil alcatuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind in aer, producand o lumina puternica (de diferite culori) pe o traiectorie lunga, si care se foloseste la semnalizari si la focuri de artificii. 2. aparat de zbor propulsat prin reactie directa cu ajutorul unui motor la distante foarte mari de Pamant. ◊ Racheta cosmica = racheta¹ (2) de mari dimensiuni, folosita pentru plasarea pe orbite a satelitilor artificiali si pe traiectorii stabilite a navelor cosmice. Racheta meteorologica = racheta¹ (2) recuperabila dotata cu aparate speciale de masura a parametrilor meteorologici si de transmitere a informatiei, folosita pentru investigatii ale atmosferei pana la altitudini de 150 km. – Din germ. Rakete, rus. raketa.

PROTECTIE, protectii, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apara; ansamblu de masuri care protejeaza; persoana, institutie etc. care protejeaza; dispozitiv, sistem tehnic etc. care serveste la protejare. ◊ Protectia muncii = ansamblu de masuri luate pentru ocrotirea vietii si a sanatatii celor ce muncesc, pentru asigurarea desfasurarii muncii in conditiile cele mai bune. ◊ Loc. adj. De protectie = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoana influenta pentru obtinerea unui avantaj; p. ext. persoana care acorda acest sprijin. 2. (Inv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection.

SENSIBILIZARE, sensibilizari, s. f. Actiunea de a (se) sensibiliza si rezultatul ei. ♦ Scadere a pragului de reactivitate a unei structuri vii (celula, tesut, organ, organism) fata de un anumit agent. ♦ Stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent (fizic, chimic sau biologic). ♦ Marire a sensibilitatii unui instrument de masura, a unui aparat, a emulsiilor fotografice etc. – V. sensibiliza.

CVADRANT, cvadrante, s. n. 1. Instrument alcatuit dintr-un sfert de cerc gradat si o luneta, folosit in trecut pentru determinarea inaltimii astrilor. ♦ Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, intrebuintat pentru masurarea unghiurilor. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc. [Var.: cuadrant s. n.] – Din fr. quadrant, lat. quadrans, -ntis.

ROENTGEN [pr.: rontghen] ~i m. fiz. Unitate de masura pentru radiatii. ◊ aparat ~ aparat folosit in medicina pentru efectuarea roentgenoscopiei. [Var. rontgen] /<germ. Rontgen

ANTIAERIAN, -A adj. Destinat a combate atacurile aviatiei. ◊ aparare antiaeriana = totalitatea masurilor luate in vederea combaterii atacurilor aeriene. [Pron. -ti-a-. / cf. fr. antiaerien].

CVADRANT s.m. 1. Patrime din circumferinta unui cerc. 2. Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, folosit la masurarea unghiurilor. 3. Organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc de marimea unui cvadrant (1). [Var. cuadrant s.m. / < fr. quadrant].

DIAFANOMETRU s.n. aparat pentru determinarea tulburarii apei prin masurarea transparentei ei. ♦ Instrument de masura a vizibilitatii. ♦ aparat cu care se determina opacitatea (sau transparenta) hartiei. [< fr. diaphanometre].

IGIENA s.f. Ramura a medicinii care studiaza mijloacele de pastrare a sanatatii si de prevenire a bolilor. ♦ Ansamblu de reguli si de masuri menite sa apere sanatatea. [Pron. -gi-e-, gen. -nei, var. higiena s.f. / < fr. hygiene, cf. gr. hygieina – sanatate].

strocmaist s.n. (reg.) aparat de luat masuri mici.

CVADRANT s. m. 1. ♦ patrime din circumferinta unui cerc. 2. instrument de precizie dintr-un sfert de cerc gradat, pentru masurarea unghiurilor. 3. organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc de marimea unui cvadrant (1). (< fr. quadrant, lat. quadrans)

DIAFANOMETRU s. n. 1. aparat pentru determinarea tulburarii apei, prin masurarea transparentei ei. 2. instrument de masura a vizibilitatii. 3. aparat cu care se determina opacitatea (sau transparenta) hartiei. (< fr. diaphanometre)

GRADATIE s. f. 1. crestere sau descrestere graduala, pe grade. 2. fiecare dintre semnele de pe scara gradata a unui aparat, instrument de masurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni. 3. figura de stil care consta in trecerea treptata, ascendenta (climax) sau descendenta (anticlimax), de la o idee la alta. 4. (pict.) trecere usoara de la un ton la altul, de la o nuanta la alta etc. 5. grad de vechime in serviciu, care aduce cu sine cresterea retributiei. ◊ suma cu care, dupa anumite state de serviciu, se mareste retributia. (< fr. gradation, lat. gradatio)

IGIENA s. f. ramura a medicinei umane care studiaza mijloacele de pastrare a sanatatii si de prevenire a bolilor. ◊ ansamblu de reguli si de masuri menite sa apere sanatatea. (< fr. hygiene)

RACHETA¹ s. f. 1. vehicul spatial fusiform, fara echipament de sustentatie, propulsat cu ajutorul unui motor cu reactie. ♦ ~ cosmica = racheta de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a satelitilor artificiali si a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteza a unui jet gazos; ~ meteorologica = racheta recuperabila, dotata cu aparate speciale de masura, folosita pentru investigatii ale atmosferei pana la 15⁰ km altitudine. 2. cartus special, cu materii explozibile, care ard producand lumina de diferite culori. (< germ. Rakete, rus. raketa)

CUADRANT (CVADRANT) (‹ fr., germ., lat.) s. n. 1. Instrument alcatuit dintr-un sfert de cerc gradat si o luneta, folosit in trecut pentru determinarea inaltimii astrilor fata de orizont. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc.

ACCELEROMETRU, accelerometre, s. n. 1. aparat cu care se masoara acceleratiile, indeosebi la vehiculele aeriene. 2. Transductor electromecanic de masurat structurile vibrante. – Din fr. accelerometre.

CADRAN, cadrane, s. n. 1. (La aparate si instrumente de masurat) Suprafata (de obicei circulara) prevazuta cu anumite diviziuni, pe care se citesc indicatiile acului indicator al unui instrument de masura, al unui ceasornic etc. ◊ Cadran solar = ceas solar. 2. Arc (sau sector) care reprezinta un sfert de cerc. – Din fr. cadran.

GAZOMETRU, gazometre, s. n. 1. aparat cu care se masoara cantitatea de gaz² care trece printr-o conducta. 2. Rezervor in care se inmagazineaza gazul² de iluminat produs de o uzina, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazometre.

HIGROMETRU, higrometre, s. n. aparat cu care se masoara umiditatea gazelor. – Din fr. hygrometre.

METROLOGIE s. f. Parte a fizicii care se ocupa cu masurarile precise, cu stabilirea unitatilor si cu procedeele de masura etc. ♦ Totalitatea activitatilor (legale si administrative) privitoare la masurari, la etaloane, la aparate si instrumente de masura, precum si la supravegherea folosirii lor economice. – Din fr. metrologie.

PEDIOMETRU, pediometre, s. n. aparat cu care se masoara inaltimea si greutatea copiilor mici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. pediometre.

PIEZOMETRU, piezometre, s. n. (Fiz.) aparat cu care se masoara gradul de comprimare a lichidelor sau se determina presiunea statica a fluidelor. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piezometre.

VISCOZIMETRU, viscozimetre, s. n. aparat cu care se masoara viscozitatea fluidelor. – Din fr. viscosimetre.

FLUVIOMETRU, fluviometre, s. n. aparat cu care se masoara variatiile de nivel ale apei unui fluviu. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. fluviometre.

RUGOZIMETRU, rugozimetre, s. n. aparat cu care se masoara rugozitatea. – Din fr. rugosimetre.

ACCELEROMETRU ~e n. aparat cu care se masoara acceleratiile. /<fr. accelerometre

CADRAN ~e n. 1) (la ceasuri, la aparate si instrumente de masurat) Suprafata plana, divizata si gradata, pe care se deplaseaza un ac indicand o anumita valoare (de timp, de presiune, de viteza, de diferenta de potential etc.). ◊ ~ solar dispozitiv constand dintr-un ansamblu de linii trasate pe o anumita suprafata pe care se proiecteaza umbra unei tije, pozitia si lungimea careia indica ora solara. 2) mat. Arc reprezentand un sfert de cerc. /<fr. cadran

A DIMENSIONA ~ez tranz. 1) (piese, aparate, masini, constructii) A masura pentru a stabili dimensiunile. 2) (lucruri) A sorta pe dimensiuni. [Sil. -si-o-] /<germ. dimensionieren

ACCELEROMETRU s.n. aparat cu care se masoara acceleratiile. [< fr. accelerometre, cf. lat. acceleratio – acceleratie, gr. metron – masura].

CLIMATIZARE s.f. 1. Realizarea intr-un spatiu a unei atmosfere la o temperatura si umiditate potrivite. 2. Ansamblu de masuri prin care un aparat sau o masina sunt aduse in stare de a putea functiona intr-o regiune cu o anumita clima. [< climatiza, dupa fr. climatisation].

FOTOELEMENT s.n. 1. Sursa de curent electric, in care energia unei radiatii luminoase este transformata in energie electrica. 2. aparat foarte sensibil pentru masurat intensitatea razelor ultraviolete. [Cf. fr. photoelement].

MICROMETRU s.n. Instrument de mare precizie, cu care se masoara dimensiuni mici. ♦ Instrument gradat adaptat la ocularul unui microscop sau al unui alt aparat optic pentru a masura dimensiunile obiectelor observate. [< fr. micrometre, cf. germ. Mikrometer < gr. mikros – mic, metron – masura].

PROTECTIE s.f. 1. Ocrotire, paza, aparare. ◊ Protectia muncii = ansamblul masurilor luate pentru a se asigura desfasurarea muncii in conditiile cele mai sigure si mai bune pentru cei care o executa. 2. Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoana influenta; favoare; (p. ext.; fam.) persoana care acorda acest sprijin. [Gen. -iei, var. protectiune s.f. / cf. fr. protection, lat. protectio].

ECOMETRU s.n. (Fiz.) aparat cu care se masoara durata, distanta si raporturile dintre sunete, folosit mai ales la aprecierea adancimii nivelului de lichid din gaurile de sonda. [< fr. echometre, cf. gr. echo – sunet, metron – masura].

HIPOMETRU s.n. aparat cu care se masoara dimensiunile partilor corpului animalelor. [< germ. Hippometer].

BOLOMETRU s. n. 1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensitatii radiatiilor electromagnetice. 2. instrument pentru masurarea fluxurilor de radiatii termice. 3. aparat cu care se masoara stralucirea aparenta a stelelor. (< fr. bolometre)

CAPILARIMETRU s. n. 1. instrument cu care se masoara diametrul vaselor capilare. 2. aparat pentru determinarea capilaritatii solului. (< fr. capillarimetre)

CLIMATIZARE s. f. 1. operatie de mentinere a puritatii, temperaturii si umiditatii relative a aerului dintr-o incapere, independent de conditiile meteorologice exterioare. 2. ansamblu de masuri prin care un aparat, o masina sunt aduse in stare de a putea functiona intr-o regiune cu o anumita clima. (< climatiza)

CONTOR s. n. denumire data unor aparate ori instrumente care masoara, prin insumare sau inregistrare, elemente, operatii sau semnale de aceeasi natura. ◊ aparat care inregistreaza consumul de apa, de gaze, de energie electrica etc. ♦ ~ de particule = detector de particule emise de un corp radioactiv. (dupa fr. compteur, germ. Kontor)

CONVERTOR s. n. organ al sistemelor de reglare automata sau al aparatelor ori instrumentelor de masura electrice, care transforma datele dintr-o forma intr-o alta forma de reprezentare, fara a modifica valoarea informatiei. (< engl. converter)

DIGITAL², -A adj. (electron.; despre semnale) prin cifre sau numere; (despre aparate, dispozitive, sisteme) care masoara, prelucreaza, stocheaza asemenea semnale. (< engl. digital)

DUROMETRU s. n. aparat cu care se masoara duritatea materialelor in procesul de fabricatie. (< fr. durometre)

MICROMETRU I. s. n. instrument de precizie in micrometrie. ♦ ~ ocular (sau obiectiv) = placuta gradata adaptata la ocularul (sau obiectivul) unui microscop, ori alt aparat optic pentru a masura dimensiunile obiectelor studiate. II. s. m. micron. (< fr. micrometre)

PROTECTIE s. f. 1. ocrotire, paza, aparare. ♦ ~ a muncii = totalitatea masurilor tehnico-organizatorice, sanitare etc. menite sa previna imbolnavirile profesionale si accidentele de munca. 2. sprijin, ajutor dat cuiva de o persoana influenta. ◊ persoana care acorda acest sprijin. (< fr. protection, lat. protectio)

ACCELEROMETRU, accelerometre, s. n. aparat cu care se masoara acceleratiile. – Fr. accelerometre.

ACOPERIRE, acoperiri, s. f. Actiunea de a (se) acoperi si rezultatul ei. 1. Punere, asezare a unui obiect deasupra altuia cu scopul de a-l inveli, a-l ascunde, a-l apara etc. 2. Fig. (Mil.) masura speciala de protectie care asigura anumite actiuni (de concentrare sau manevra) ale trupelor. ♢ Expr. A avea acoperire = a fi la adapost de un repros sau de o acuzare, pentru o actiune savarsita conform unor indicatii precise. 3. (Fin.) Posibilitatea de a face fata unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face esalonat. ♦ (Concr.) Fond care serveste la achitarea unei obligatii. ♢ Acoperire in aur = cantitate de metal pretios (si devize) detinuta de banca de emisiune a unei tari, pentru a putea preschimba la cerere bancnotele in bani efectivi (aur).

CALIBRARE (‹ fr.) s. f. 1. Operatie finala de prelucrare mecanica a unui obiect, prin care se obtin dimensiunile prescrise si un grad inalt de netezime a suprafetei. 2. Proiectarea calibrelor cilindrilor de laminor pentru a obtine profile din otel sau alte metode. 3. (AGR.) Operatie de sortare si de clasare a semintelor, fructelor, puietilor etc. dupa marime sau masa. 4. Lucrare hidrotehnica de restringere a albiei unui riu. 5. Operatie de comparare a unui aparat, traductor, element de masura cu un etalon, pentru determinarea, ajustarea sau verificarea caracteristicii intrare-iesire.

CADRAN, cadrane, s. n. 1. (La aparate si instrumente de masurat) Placa (circulara) cu anumite diviziuni si indicatii, pe care se citeste deplasarea unui ac indicator. ◊ Cadran solar = suprafata plana, avand fixat in centru un betisor, a carui umbra indica orele. 2. Arc (sau sector) reprezentand un sfert de cerc. – Fr. cadran.

ACUMETRU, acumetre, s. n. aparat cu ajutorul caruia se masoara acuitatea auditiva. – Din fr. acumetre.

GARDA s.f. 1. Paza; veghe; persoana sau grup de persoane care pazeste pe cineva sau ceva. ◊ Garda de onoare = paza instituita in semn de respect cu ocazia anumitor solemnitati. 2. (Sport) Pozitia corpului si a bratelor luata de boxeri si luptatori in vederea atacului sau a apararii. ◊ A se pune in garda = a lua pozitie de aparare; (fig.) a-si lua masurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ◊ Medic (sau sora) de garda = medic (sau sora) de serviciu intr-un spital, care asigura serviciul in afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (Mil.) Parte a sabiei cuprinsa intre maner si lama, care protejeaza pumnul contra loviturilor. [< fr. garde].

ANALOGIC, -A adj. 1. bazat pe analogie, prin analogie. 2. (despre semnale electronice) a carui valoare poate fi reprezentata printr-o functie continua de timp. 3. (despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) care masoara, prelucreaza si stocheaza semnale analogice (2). (< fr. analogique, lat. analogicus)

GARDA s. f. 1. paza; veghe; persoana sau grup de persoane care pazeste pe cineva sau ceva. ♦ ~ de onoare = paza instituita in semn de respect cu ocazia anumitor solemnitati. 2. (sport) pozitia corpului si a bratelor luata de boxeri si luptatori in vederea atacului sau a apararii. ♦ a se pune in ~ = a lua pozitie de aparare; (fig.) a-si lua masurile necesare pentru a nu fi surprins. ♦ medic (sau sora) de ~ = medic (sau sora) de serviciu intr-un spital, care asigura serviciul in afara orelor de program. 3. parte a sabiei, intre maner si lama, care protejeaza pumnul contra loviturilor. (< fr. garde)

PACOMETRU s. n. aparat folosit in constructii pentru masurat grosimea placilor inaccesibile. (< fr. pachometre)

LACTOMETRU (‹ fr. {i}; {s} + gr. metron „masura”) s. n. Instrument sau aparat de tipul areometrelor, cu ajutorul caruia se determina masa specifica a laptelui, respectiv puritatea acestuia.

DIGITAL, -A, digitali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care apartine degetelor, care se refera la degete. Amprenta digitala = urma lasata pe un obiect de liniile de pe suprafata interioara a varfului degetelor de la mana. 2. Adj. (Cib.) Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere. 3. Adj. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) Care genereaza, masoara, prelucreaza sau stocheaza semnale digitale (2). 4. S. f. (Bot.) Degetel-rosu. 5. S. f. Substanta extrasa din frunzele de degetel-rosu, folosita ca tonic al aparatului circulator. – Din fr. digital.

PROTEJARE s. 1. v. aparare. 2. v. ocrotire. 3. favorizare. (~ celor doi indragostiti.) 4. aparare, asigurare, paza, protectie, securitate, siguranta. (Masuri de ~.) 5. v. partinire.

SIGURANTA s. 1. aparare, asigurare, paza, protectie, protejare, securitate. (Masuri de ~.) 2. (TEHN.) siguranta in functionare = fiabilitate. 3. securitate, (inv.) siguratie, siguritate. (Un sentiment de ~.) 4. v. convingere. 5. incredere, nadejde. (Pot sa am ~ in voi?) 6. fermitate, hotarare. (Vocea lui capata mai multa ~.) 7. certitudine, (livr.) infailibilitate. (~ unui remediu.) 8. precizie. (Dovedeste o mare ~ in probele de tir.)

PASIV² ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care da dovada de lipsa de interes; lipsit de initiativa personala; inactiv. Participare ~a. Rol ~. ◊ aparare ~a (sau civila) sistem de masuri menite sa protejeze populatia si obiectivele economice contra mijloacelor moderne de atac si sa efectueze lucrari urgente de salvare si restabilire. Vocabular ~ parte a vocabularului unei limbi nefolosita frecvent in vorbire. 3) si substantival (despre verbe si categorii verbale) Care are forma ce indica ca actiunea realizata de cineva sau de ceva o sufera subiectul. 3) (despre metale) Care are proprietatea de a rezista la actiunea mediilor corosive. /<fr. passif, lat. passivus, germ. Passiv

ANALOGIC, -A, analogici, -ce, adj. Intemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogica = schimbare a unui element din limba sub influenta unui alt element asemanator. 2. (Electron.; despre semnale) A carui valoare poate fi reprezentata printr-o functie continua in timp, putand lua o infinitate de valori cuprinse in domeniul sau de variatie. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente si sisteme) Care genereaza, masoara, prelucreaza si stocheaza semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus.

DIPMETRU s. n. aparat care, introdus in gaura de sonda, masoara deviatia de la verticala in timpul saparii. (< fr. dipmetre)

aparaRE, aparari, s. f. Actiunea de a (se) apara. ◊ Expr. A lua apararea (cuiva) = a interveni in ajutorul cuiva. ♦ Una dintre formele principale de lupta, care consta din oprirea si infrangerea ofensivei inamicului; totalitatea masurilor necesare acestei actiuni. ♦ (Concr.) Persoana care apara cauza cuiva in fata justitiei.

OCROTIRE, ocrotiri, s. f. Actiunea de a ocroti si rezultatul ei; aparare, protejare, sprijin, ajutor. ◊ Ocrotirea sanatatii = complex de masuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, intarirea si refacerea sanatatii, prelungirea vietii si a capacitatii de munca a oamenilor. Ocrotirea naturii = actiune organizata de stat, de o institutie stiintifica nationala sau internationala in scopul utilizarii rationale, al conservarii si al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adapost, azil. – V. ocroti.

aparaRE ~ari f. 1) v. A apara si A SE apara. 2) Forma de lupta care consta in respingerea atacurilor inamicului, mentinand pozitiile ocupate. 3) Totalitate a masurilor luate pentru oprirea ofensivei inamicului. 4) Parte care apara cauza cuiva in fata unei instante judecatoresti. 5) Totalitate a jucatorilor dintr-o echipa sportiva care apara poarta proprie. [G.-D. apararii] /v. a (se) apara

VARIOMETRU, variometre, s. n. 1. (Elt.) Dispozitiv cu inductanta variabila care serveste la reglarea fina a inductantei unui circuit. 2. Instrument care masoara viteza de urcare si de coborare a unui aparat de zbor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variometre.

MODUL² s.m. Parte, portiune dintr-un ansamblu, conceput separat sau separabil. ◊ Modul lunar = dispozitiv autonom al unui vehicul de lansare sau al unei nave spatiale, care poate functiona independent, servind pentru aselenizare. ♦ (Telec.) Bloc alcatuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care indeplineste functia de etaj sau de celula intr-un aparat sau intr-o instalatie electronica. ♦ (Arhit.) Unitate de masura aleasa arbitrar pentru a determina proportiile elementelor de arhitectura ale unui edificiu. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < fr., engl. module].

MODUL s. n. 1. (mat.) valoare absoluta a unei marimi reale. ◊ numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor componentelor unui numar real. ◊ (stat.) varianta a caracteristicii (4), inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. 2. coeficient care caracterizeaza o proprietate mecanica oarecare. ◊ raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ♦ ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal si lungimea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate de intindere sau incovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apa. 4. parte componenta a unui ansamblu cu functionalitate proprie. ◊ fiecare din partile detasabile ale unei nave spatiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care indeplineste functia de etaj sau de celula intr-un aparat, ori intr-o instalatie electronica. 6. (arhit.) unitate de masura pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr. module, lat. modulus)

ORIGINE, origini, s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; inceput, provenienta; izvor, obarsie. ◊ Loc. adj. De origine = a) de provenienta, de natura; b) originar. 2. Apartenenta prin nastere la o anumita familie, la un anumit grup social, la o anumita natiune. ◊ Loc. adj. De origine = de obarsie, de bastina, de neam, de nationalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvant). 3. Punct pe o linie, pe o suprafata sau in spatiu, de la care se masoara coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotatie sau cu o gradatie, de la care incepe numerotatia sau gradatia. [Var.: origina s. f.] – Din lat. origo, -inis, fr. origine.

STROBOSCOP, stroboscoape, s. n. aparat optic cu ajutorul caruia se pot observa, inregistra sau masura corpurile aflate in miscare periodica. – Din fr. stroboscope, germ. Stroboskop.

STEREOMETRU s.n. 1. Instrument care serveste la determinarea volumelor corpurilor solide. 2. aparat cu ajutorul caruia se construiesc hartile topografice sau se masoara elementele spatiale ale obiectelor fotografiate. [< fr. stereometre, cf. gr. stereos – solid, metron – masura].

VOLTMETRU s.n. Instrument de masura a diferentelor de potential electric in volti. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. [< fr. voltmetre, cf. fr. volt – volt, gr. metron – masura].

PARALAXA s. f. 1. unghi sub care se vede un front oarecare la o anumita distanta. ◊ unghi din doua drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pamantului si cealalta din punctul de observatie. 2. eroare la citirea instrumentelor de masurat cu ac indicator, cand observatorul nu priveste perpendicular scala aparatului. (< fr. parallaxe, gr. parallaxis, schimbare)

STEREOMETRU s. n. 1. instrument pentru determinarea volumelor corpurilor solide. 2. aparat cu ajutorul caruia se construiesc hartile topografice sau se masoara elementele spatiale ale obiectelor fotografiate. (< fr. stereometre)

aparaRE, aparari, s. f. Actiunea de a (se) apara. ◊ Loc. vb. A lua apararea = a apara (pe cineva sau ceva). ♦ (Mil.) Una din formele principale de lupta, care urmareste oprirea ofensivei inamicului; totalitatea masurilor luate in acest scop. ♦ (Concr.) Parte intr-un proces care apara cauza cuiva. ♦ (Concr.) Totalitatea jucatorilor dintr-o echipa sportiva care au rolul de a apara sau proteja poarta proprie. – V. apara.

GALVANOSCOP ~oape n. aparat care indica prezenta unui circuit electric slab (fara a-i masura intensitatea). /<fr. galvanoscope

GARDA garzi f. 1) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; paza; straja. ~ de noapte. ◊ Medic de ~ medic de serviciu la un spital in afara orelor de lucru. 2) Persoana, grup de persoane sau subunitate militara care pazeste un obiectiv sau persoane aflate sub arest; paza; straja. ◊ ~ de onoare subunitate militara care da onorurile cu anumite ocazii. ~ personala garda avand insarcinarea de a asigura securitatea unui demnitar. ~ patriotica (sau nationala) garda alcatuita din detasamente de voluntari care participa la asigurarea independentei si securitatii patriei. 3) (la box, scrima etc.) Pozitie de aparare in vederea evitarii unei lovituri. ◊ A se pune in ~ a lua masurile necesare pentru a ocoli un pericol sau o situatie neplacuta. 4) (la sabii, la spade) aparatoare metalica fixata intre maner si lama. /<fr. garde

TEST¹ s.n. 1. Incercare; experimentare, experiment. ♦ Proba prin care, in psihologia experimentala, se pot examina unele aptitudini fizice si psihice ale unei persoane; (p. ext.) materialul folosit pentru aceasta proba. 2. Determinare experimentala a rezistentei si functionarii unei piese, unui aparat, unei instalatii etc.; incercare, proba. ♦ Mijloc fizic sau chimic de recunoastere si masurare a unui fenomen, proces biologic etc. ♦ Test-film = film folosit pentru verificarea si reglarea aparatului de proiectie. ◊ Test-meci = meci international menit sa stabileasca o ierarhie neoficiala in rugbi, crichet etc. [< engl., fr. test].

BATIMETRU s.n. aparat pentru masurarea adancimii marilor. [< fr. bathymetre, cf. gr. bathys – adanc, metron – masura].

ENERGOMETRU s.n. (Med.) aparat pentru studiul pulsului inimii. [< fr. energometre, cf. gr. energeia – activitate, metron – masura].

precautiona, precautionez, vb. I (inv.) a apara cu sfaturi impotriva unei nenorociri posibile, a scapa de o nenorocire prin masurile luate.

ERGOMETRU s.n. aparat pentru masurarea lucrului mecanic; dinamometru. [< fr. ergometre, cf. gr. ergon – lucru, metron – masura].

PLASTOMETRU s.n. aparat pentru determinarea plasticitatii corpurilor. ♦ aparat pentru determinarea calitatii glutenului umed. [< fr. plastometre, cf. gr. plastikos – plastic, metron – masura].

COLORIMETRU s.n. aparat pentru determinarea intensitatii culorilor. [< fr. colorimetre, cf. lat. color – culoare, gr. metron – masura].

OLFACTOMETRU s.n. aparat pentru aprecierea acuitatii olfactive. [< fr. olfactometre, cf. lat. olfactus – miros, gr. metron – masura].

TELEMETRU s.n. 1. Instrument optic pentru masurarea rapida a distantelor fara a le parcurge. 2. Dispozitiv care se cupleaza la aparatele fotografice pentru a regla distanta. [< fr. telemetre, cf. gr. tele – departe, metron – masura].

ONCOMETRU s.n. aparat pentru masurarea locului si configuratiei unui organ. [< it. oncometro, cf. gr. onkos – masa, metron – masura].

OPTOMETRU s.n. aparat pentru controlul vederii si potrivirea ochelarilor. [< fr. optometre, cf. gr. optesthai – vedere, metron – masura].

SONOMETRU s.n. Instrument pentru studierea legilor v*********r coardelor sonore si pentru determinarea frecventei unui sunet. ♦ aparat pentru masurarea zgomotelor intr-o sala. [< fr. sonometre < lat. sonus – sunet, gr. metron – masura].

AUDIOMETRU s.n. aparat pentru determinarea acuitatii auditive ; acumetru. [< fr. audiometre, cf. lat. audire – a auzi, gr. metron – masura].

AREOMETRU s.n. (Fiz.) aparat pentru determinarea densitatii lichidelor. [Pron. -re-o-. / < fr. areometre, cf. gr. araios – subtire, metron – masura].

ARITMOMETRU s.n. aparat care efectueaza mecanic calcule si operatii aritmetice. [< fr. arithmometre, cf. gr. arithmos – numar, metron – masura].

PEDIOMETRU s.n. aparat pentru masurarea nou-nascutilor. [Pron. -di-o-. / < fr. pediometre, cf. gr. pais – copil, metron – masura].

PETICI, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haina rupta, un obiect stricat etc.; a carpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare si in mod provizoriu; a carpaci. ♦ A imbunatati intr-o masura oarecare un lucru prost facut. 2. Tranz. si refl. (Rar) A face sa ramana sau a ramane numai petice (1); a (se) rupe in bucati; a (se) zdrentui ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile si sparturile unui drum cu material pietros. [Var.: peteci vb. IV] – Din petic.

COMPARATOR s. n. 1. instrument de masurat pentru compararea a doua marimi sau a dimensiunilor unor piese fata de aceea a unui etalon. 2. aparat pentru masurarea defazajului si a raportului dintre amplitudinile a doua tensiuni sinusoidale. 3. circuit care permite compararea a doua informatii intrate in calculatorul electronic. 4. segment al sistemului nervos central care compara efectul obtinut cu forma optima a actiunii. (<fr. comparateur)

HIGROMETRIE s.f. Ramura a meteorologiei care studiaza metodele si aparatele folosite pentru determinarea umiditatii aerului atmosferic; higroscopie. [Gen. -iei. / < fr. hygrometrie, cf. gr. hygros – umed, metron – masura].

OZONOMETRU s.n. (Fiz.) aparat pentru masurarea proportiei de ozon din atmosfera. [< fr. ozonometre, cf. fr. ozone – ozon, gr. metron – masura].

FIABILITATE s. f. 1. capacitate de functionare a unui aparat, a unui sistem tehnic fara defectiuni o perioada indelungata de timp. 2. ramura a stiintei care studiaza masurile generale ce trebuie avute in vedere la proiectarea, fabricarea si exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maxima eficienta in utilizarea lor. 3. (biol.) probabilitate de supravietuire a unui organism, exprimata prin vitalitate, capacitate de adaptare la conditiile de mediu. (< fr. fiabilite, engl. fiability)

TEST¹ s. n. 1. incercare; experimentare, experiment. ◊ proba in psihologie, pedagogie etc. pentru a examina unele aptitudini fizice si psihice ale unei persoane. 2. mijloc fizic sau chimic de recunoastere si masurare a unui fenomen, proces biologic etc. 3. determinare experimentala a rezistentei si a functionarii unei piese, unui aparat, unei instalatii etc.; incercare, proba. (< fr., engl. test)

COREOMETRU s.n. aparat care serveste la masurarea deschiderii pupilei. [Pron. -re-o-. / < fr. coreometre, cf. gr. kore – pupila, metron – masura].

ICONOMETRU s.n. aparat pentru masurarea asimetriei imaginii retiniene intre cei doi ochi. ♦ Vizor cu care se regleaza un aparat fotografic pentru a obtine dimensiunile date ale unui obiect. [< fr. iconometre, cf. gr. eikon – imagine, metron – masura].

ACIDIMETRU s.n. aparat pentru determinarea aciditatii unui lichid. [Var. acidometru s.n. / < fr. acidimetre, cf. lat. acidus – acru, gr. metron – masura].

CLOROMETRU s.n. aparat pentru determinarea cantitatii de clor dizolvate intr-un lichid. [< fr. chlorometre, cf. fr. chlore – clor, gr. metron – masura].

DROSOMETRU s.n. aparat pentru masurarea stratului de roua care se depune in timpul noptii. [< fr. drosometre, cf. gr. drosos – roua, metron – masura].

ALEUROMETRU s.n. aparat pentru determinarea calitatilor de panificare a glutenului din faina. [Pron. -le-u-. / < fr. aleurometre, cf. gr. aleuron – faina, metron – masura].

ACTINOMETRU s.n. 1. aparat pentru masurarea intensitatii radiatiilor solare sau a altor surse de energie radianta. 2. Exponometru. [< fr. actinometre, cf. gr. aktis – raza, metron – masura].

CARBOMETRU s.n. aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, folosit mai ales in galeriile de mina. [< fr. carbometre, cf. lat. carbo – carbune, gr. metron – masura].

GADGET s.n. Termen generic desemnand aparate mici, mecanisme, cu largi intrebuintari in gospodarie si in viata de toate zilele. ♦ (P. ext.) Orice maruntis ingenios de folos practic. ♦ Obiect in masura sa satisfaca un capriciu uman oarecare. [Pron. -ged. / < engl., fr. gadget].

HIDROMETRU, hidrometre, s. n. 1. aparat pentru masurarea densitatii si a vitezei de curgere a lichidelor. 2. Manometru metalic cu scara gradata in unitati de coloana de apa, cu care se masoara nivelul unui curs de apa. – Din fr. hydrometre.

SECUNDA s. f. 1. unitate de masura a timpului, a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipa. 2. unitate de masura pentru unghiuri, submultiplu al minutului (2). 3. (muz.) interval intre doua trepte alaturate ale gamei diatonice; treapta a doua de la o treapta data. 4. a doua pozitie de aparare la scrima. (< fr. seconde, germ. Sekunde)

ACOPERIRE, acoperiri, s. f. Actiunea de a (se) acoperi si rezultatul ei. 1. Punere, asezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l inveli, a-l ascunde, a-l apara etc. 2. Operatie de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, padure sau localitate care impiedica observarea inamicului. ♦ masura speciala de protectie care asigura anumite actiuni (de concentrare sau manevra) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o actiune savarsita conform unor indicatii precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face fata unor obligatii, unei plati, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face esalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigura aceasta posibilitate. ◊ Acoperire in aur = stoc de aur si de alte active pe baza carora bancile de emisiune asigura convertibilitatea bacnotelor. – V. acoperi.

TOLOMETRU s.n. (Fiz.) aparat pentru masurarea turbiditatii apei prin determinarea grosimii stratului de apa, care impiedica distingerea prin transparenta a unor figuri standardizate. [Cf. fr. tholometre < gr. tholos – tulbure, metron – masura].

EBULIOMETRU s.n. aparat pentru determinarea continutului de alcool al unui lichid prin stabilirea punctului sau de fierbere; ebulioscop. [Pron. -li-o-. / < fr. ebulliometre, cf. lat. ebullire – a fierbe, gr. metron – masura].

RONTGEN¹/ROENTGEN /RO'NT-GHEN/ I. s. m. unitate de masura a dozelor de radiatie X, cantitatea de radiatii care, in conditii fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm³ de aer, o sarcina electrica de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. rontgen)

EUDIOMETRU s.n. (Fiz.) aparat folosit la analiza volumetrica a gazelor si la sinteza, sub influenta unei descarcari electrice, a diverselor corpuri gazoase. [Pron. e-u-di-o-. / < fr. eudiometre, cf. gr. eudia – timp frumos, metron – masura].

MANOMETRU s.n. aparat folosit pentru masurarea presiunii lichidelor sau a gazelor dintr-un spatiu inchis sau a diferentelor de presiune a doua gaze inchise in vase diferite. [< fr. manometre, cf. gr. manos – putin dens, metron – masura].

SECUNDA s.f. 1. Unitate de timp egala cu a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipa. 2. Unitate de masura pentru unghiuri, egala cu a 3600-a parte dintr-un grad sexagesimal. 3. (Muz.) Interval format din doua trepte alaturate ale unei game; treapta a doua de la o treapta data. 4. A doua pozitie (de aparare) la scrima. [Pl. -de. / < fr. seconde, cf. lat. secundus].

A LUCRA ~ez 1. intranz. 1) A actiona depunand eforturi sustinute (fizice sau intelectuale); a depune o munca; a munci. ~ la uzina. ~ din greu. ◊ ~ ca un rob a presta o munca foarte grea, obosind peste masura. 2) A exercita o activitate profesionala sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/si intelectual sustinut permanent (pentru a obtine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, masini, aparate etc.) A fi in actiune; a-si indeplini functia; a functiona; a merge. 5) A actiona in mod eficace; a avea efect. Legea ~eaza. Medicamentul ~eaza. 2. tranz. A supune unei actiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin munca. ~ pamantul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare

aparaRE s. 1. ferire, ocrotire, pazire, protejare, (livr.) salvgardare, (inv. si pop.) obladuire. (~ tarii de primejdii.) 2. ocrotire, protectie, sprijin, (inv. si pop.) obladuire, (inv.) aparamant, scuteala, scutinta, scutire, (fig.) scut. (~ impotriva incendiilor.) 3. asigurare, paza, protectie, protejare, securitate, siguranta. (Masuri de ~.) 4. v. pledare, sustinere. (~ cauzei cuiva.) 5. (livr.) p********e, p*********e. (Instinctul de ~.) 6. v. defensiva.

INALT, -A, inalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ◊ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Inaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare). 2. (Despre sunete) Ascutit², subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ◊ Inalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.

DIAFRAGMA, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separa toracele de abdomen si care participa la respiratie. ♦ Cartilaj care separa cele doua nari. 2. Membrana elastica (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin v********e ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe placute opace mobile, care limiteaza o deschidere circulara reglabila, lasand sa treaca prin ea o anumita cantitate de lumina. 4. Dispozitiv alcatuit dintr-o membrana cu un orificiu, care, introdus intr-o conducta, masoara debitul si viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de constructie alcatuit dintr-o placa plana sau dintr-un planseu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.

IGIENA s. f. 1. Ramura a medicinii care elaboreaza normele de aparare a sanatatii oamenilor si formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependentei si interactiunii dintre om si mediul inconjurator, a conditiilor de trai, precum si a relatiilor sociale si de productie. 2. Ansamblu de reguli si de masuri practicate pe care cineva le respecta pentru a-si pastra sanatatea. [Pr.: -gi-e-. – Var.: higiena s. f.] – Din fr. hygiene.

BARA ~e f. 1) Bucata lunga si rigida de lemn sau de metal avand diferite intrebuintari in constructie, tehnica etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale portii la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul in ~. ◊ ~ fixa aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal, fixata intre doi stalpi. ~e paralele aparat de gimnastica constand din doua vergele paralele fixate intre doi stalpi la aceeasi inaltime. 3) jur. Loc rezervat avocatilor intr-o sala de judecata pentru a tine pledoaria. 4) Linie care separa anumite parti in interiorul unui text. 5) muz. Linie verticala cu care se separa masurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care bareaza intrarea intr-un fluviu sau intr-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre

SENSIBILITATE, sensibilitati, s. f. 1. Facultate de a simti, de a reactiona la e*******i, de a-si schimba, intr-o anumita masura, starea initiala sub actiunea unui agent exterior; acuitate a simturilor; capacitatea de a percepe senzatii. 2. Capacitate de reactie afectiva; intensitate afectiva; emotivitate, afectivitate. ♦ (In arta si literatura) Capacitatea de a transmite, de a provoca emotii artistice; receptivitate artistica. 3. Insusire a unui instrument sau a unui aparat de a reactiona la cele mai mici variatii ale unor agenti externi (ca diferenta de temperatura sau de greutate, schimbarea presiunii etc.). 4. (Chim.) Marimea concentratiei unei solutii in substanta de analizat, care produce, in timpul reactiei de recunoastere, un efect situat la pragul perceperii senzoriale. 5. Predispozitie a organismelor la diferite boli. 6. Calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile (4). – Din fr. sensibilite, lat. sensibilitas, -atis.

BARA, bare, s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal careia i se dau diferite intrebuintari. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si de impricinati; p. ext. locul din instanta unde pledeaza avocatii. 4. Linie verticala sau orizontala care separa parti dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa, de obicei in fata gurii de varsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urca o data cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

BARA, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. Semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. Valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.