apa tare s. f. + adj.

ACVATINTA s.f. 1. Gravura cu apa tare care imita desenul cu tus. 2. (Poligr.) Procedeu de tipar in semitonuri, in care forma de cupru se pregateste prin gravare manuala si coroziune chimica. [Var. acuatinta s.f. / < it. acqua tinta].

RADIERA² s.f. Gravura in apa tare. [Cf. germ. Radierung].

chezap, (chizap), s.m. sg. (inv.) apa tare, acid azotic.

parparita, parparite, s.f. 1. (inv.) cilindru care sustine pietrele morii, pus in miscare de roata de masele; titirez, prasnel, crang. 2. (inv.) piatra alergatoare a morii. 3. mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare a morii, in care intra fusul; ganjei. 4. (reg.) bucata de lemn tare fixata in gaura rotii de piatra a rasnitei taranesti. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apa tare pune roata in miscare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergatoare prin cad grauntele din teica, pentru a fi macinate; garlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge faina de sub piatra morii; vrana. 8. (reg.) teica (la moara), lada pentru faina. 9. (fig.; reg.) gura. 10. (reg.) om flecar, melita.

AZOTIC adj. acid ~ = acid oxidant al azotului; lichid incolor, corosiv si oxidant puternic; acid nitric, apa tare. (< fr. azotique)

RADIERA² s. f. gravura in apa tare. (dupa germ. Radierung)

acuafortist, -a s. (fr. aquafortiste, d. it. acquaforte, apa tare). Gravor cu apa tare.

azotic, -a adj. (d. azot). Chim. De azot. Acid azotic sau nitric, apa tare, chezap, un lichid incolor care ferbe [!] la 86° si se solidifica la -40°. Distruge materiile organice. Se intrebuinteaza la prepararea explozivelor si colorilor [!] si la gravarea pe metal si sticla. Descoperit de Geabar-al-Kufi in sec. 8 (Az O₂ O H).

AZOTIC adj. (In sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, corosiv, oxidant puternic; acid nitric, apa-tare. – Din fr. azotique.

apa tare s. v. acid azotic, acid nitric.

AZOTIC adj.m. Acid azotic = acid in a carui compozitie intra azot, oxigen si hidrogen; (pop.) apa-tare. [< fr. azotique].

chezap s. m. – apa tare. Tc. kezab (Lokotsch 2082). Sec. XIX, inv.

AZOTIC (‹ fr. {i}) Adj. Acid ~ = acid anorganic, oxigenat al azotului, lichid incolor, corosiv, puternic agent oxidant; acid nitric; (pop.) apa-tare. La concentratia de 98 la suta aprinde lemnul, hirtia; distruge tesuturile; se intrebuinteaza la fabricarea ingrasamintelor, a explozibililor, a fibrelor artificiale, a acidului sulfuric, a colorantilor etc.

AZOTIC, azotici, adj. m. (In expr.) Acid azotic = acid incolor care descompune toate metalele obisnuite si are numeroase aplicari in industrie; (pop.) apa-tare. – Fr. azotique.

LEORCAI, leorcaiesc, vb. IV. Tranz. si refl. (Pop. si fam.) A (se) face leoarca, a (se) uda (tare) cu apa. – Leoarca + suf. -ai.

DUR¹, -A, duri, -e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgariat sau de strapuns; tare. 2. (Despre ape) Care contine saruri (de calciu si magneziu) peste limita admisa pentru apele potabile industriale. 3. (In sintagma) Consoana dura = consoana a carei articulatie nu contine nici un element palatal. 4. Fig. Aspru; sever; violent, brutal, crud. – Din fr. dur, lat. durus.

A LEORCAI ~iesc tranz. fam. (persoane) A uda tare cu apa; a uda leoarca. /leoarca + suf. ~ai

ZGOMOTA, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) A produce zgomote; a trosni. ♦ (Despre oameni) A face galagie, a vorbi tare. ♦ (Despre ape curgatoare) A sopoti, a susura. – Din zgomot.

INCHEGA, incheg, vb. I. 1. Refl. si tranz. A se face sau a face sa devina cheag; a (se) coagula. ◊ Expr. (Tranz.) Minte de incheaga apele = minte foarte tare. ♦ Refl. (Rar) A se strange la un loc, a se uni, a se lipi trainic (cu ceva sau unul cu altul). 2. Refl. Fig. A prinde contur, a se forma, a lua fiinta. – Lat. in-coagulare.

ASPRU¹ ~a (~i, ~e) 1) Care are suprafata zgrunturoasa; cu asperitati. 2) (despre perii, par etc.) Care are firele tari, tepoase. 3) (despre apa) Care contine saruri peste limita admisa; dur. 4) (despre faina) Care nu este macinata marunt. 5) Care se suporta greu; care intrece masura obisnuita. Ger ~. Vant ~. 6) (despre persoane) Care se caracterizeaza prin lipsa de indulgenta; fara indulgenta; dur; exigent; sever. [Sil. as-pru] /<lat. asper

SELENIC, -A adj. care contine seleniu. ♦ acid ~ = acid foarte tare, avid de apa, asemanandu-se cu acidul sulfuric. (< fr. selenique)

chezap si chizap n. (turc. kezab si kezap, acid azotic, care vine d. pers. tiz-ab, d. tiz, tare, si ab, apa. V. dul-ap, gherd-ap). Vechi. Acid azotic. – Si azi in Meh. chizap.

ASPRU, -A, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafata zgrunturoasa care da la pipait o senzatie specifica, neplacuta. ♦ (Despre fire de par) tare si tepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari si tepoase. 2. (Despre apa) Care contine (din abundenta) saruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust intepator; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, inversunat. Vant aspru. 2. Care provoaca suferinte, greu de indurat. Aspra robie. 3. Lipsit de indulgenta, sever, neinduplecat, necrutator. Purtarea aspra. – Lat. asper.

SELENIC, -A adj. Care contine seleniu. ◊ Acid selenic = acid foarte tare, foarte avid de apa, asemanandu-se in multe privinte cu acidul sulfuric. [< fr. selenique].

ASPRU², -A, aspri, -e, adj. I. 1. Cu o suprafata zgrunturoasa care da (la pipait) o senzatie specifica, neplacuta. ♦ (Despre firele de par) tare si tepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari si tepoase. 2. (Despre apa) Care contine (din abundenta) saruri calcaroase. 3. (Despre vin) Intepator; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Puternic, napraznic. Vant aspru se izbea in geamuri (SADOVEANU). 2. Care provoaca suferinte, greu de indurat. Arabul cazuse in aspra robie (MACEDONSKI). ♦ Inversunat. Un camp de aspra lupta (ALECSANDRI). 3. Lipsit de indulgenta, neinduplecat, necrutator. ♦ Ager, curajos. 4. (Adesea adverbial) Sever, dur. Voce aspra. – Lat. asper.

IMBATA, imbat, vb. I. 1. Refl. si tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva sa ajunga in starea de betie, a (se) ameti cu bautura; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) imbata lulea (sau tun, turta, crita) = a (se) imbata foarte tare. A (se) imbata cu apa rece (sau chioara) = a (se) amagi, a (se) insela. ♦ Tranz. P. a**l. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemanatoare cu betia; a ameti. 2. Tranz. si refl. Fig. A (se) incanta, a (se) ameti, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (< bibitus „beat”).

RACHIU ~ri n. Bautura alcoolica tare, obtinuta prin diluarea cu apa a alcoolului etilic rafinat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri etc.) fermentate. /<turc. raki

VINARS ~uri n. reg. Bautura alcoolica tare, obtinuta prin diluarea cu apa a alcoolului etilic rectificat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri s. a.) fermentate; rachiu. /vin + ars

FULG, fulgi, s. m. 1. Pana subtire, de marime mijlocie, pe jumatate moale si matasoasa, care creste pe pantecele pasarilor si printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte usor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau sa-i mearga) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apa = la voia intamplarii. 2. Asociere de mici cristale de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care, cazand pe pamant, alcatuiesc zapada. 3. (La pl.) Crapaturi intermitente, grupate si fine, care se formeaza mai ales in lingourile sau in piesele de otel aliat cu nichel si cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub forma de foite subtiri, obtinut din boabe de ovaz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi taiati fin. – Et. nec.

CIUTURA, ciuturi, s. f. Galeata sau vas facut din doage sau dintr-un trunchi scobit, care serveste la scos apa din fantana. ◊ Expr. (Ploua de) toarna cu ciutura. = ploua foarte tare; ploua cu galeata. ♦ Cantitate (de apa) care incape in obiectul descris mai sus. – Lat. *cytola.

PLICI interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs la lovirea cu palma pe piele, de pleoscaitul apei cand se loveste de ceva tare etc.). /Onomat.

calesc v. tr. (vsl. kaliti, a stimpara, a raci, d. kalu, lut. Cp. cu fr. tremper, d. lat. temperare, a stimpara). Bag feru [!] sau otelu incandescent in apa rece ca sa se faca mai tare (forostoiesc). A cali varza (Munt.), a o taia suptire [!] si a o praji putin. Fig. Iron. Imbat, ametesc: vinu-l calise, se calise bind. V. pilesc 2.

VOTCA, votci, s. f. Rachiu foarte tare, facut din alcool de cereale si din apa cu duritate scazuta. [Var.: vodca, vutca s. f.] – Din rus. vodka.

COCA¹ s. f. Aluat (pentru produse de panificatie, de patiserie). ◊ Expr. (Fam.) A se face coca = a se imbata foarte tare. ♦ Pasta cleioasa facuta din faina amestecata cu apa si intrebuintata la lipit (hartie); pap. – Et. nec.

DUR¹ ~a (~i, ~e) 1) (despre corpuri solide) Care nu se lasa a fi distrus cu usurinta; rezistent la actiunea unor forte din exterior; tare. 2) Care este greu de suportat. Clima ~a. Pedeapsa ~a. 3) (despre apa) Care contine saruri peste limita admisa; aspru. 4): Consoana ~a consoana a carei articulatie nu contine nici un element palatal. 5) fig. Care se caracterizeaza prin lipsa de indulgenta; sever; aspru; exigent. /<fr. dur, lat. durus

GALEATA ~eti f. 1) Vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de forma tronconica si cu toarta mobila, folosit pentru a transporta sau a pastra apa si alte lichide; caldare. ◊ A ploua cu ~eata a ploua foarte tare. 2) Vas din doage pentru muls laptele; donita. 3) Continutul unui asemenea vas. 4) inv. Unitate de masura a capacitatii (pentru lichide si cereale). [G.-D. galetii] /<lat. galleta

BULBUCA, bulbuc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaima etc.); a (se) holba. 2. Intranz. si refl. (Despre apa, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. bulbuc.

COCA¹ f. 1) Pasta obtinuta prin framantarea fainii cu apa si cu diferite adausuri (lapte, zahar, oua etc.), din care se prepara produse de panificatie sau de patiserie; aluat. 2) Pasta cleioasa preparata din faina si apa folosita la lipit hartie; pap. ◊ A se face ~ a se imbata foarte tare. Minte de ~ minte greoaie. [G.-D. cocii] /Orig. nec.

MURA, murez, vb. I. Tranz. 1. A tine unele legume intr-o solutie de otet sau in saramura pentru a le face sa se acreasca si sa se conserve. ♦ Refl. (Despre unele legume tinute in otet sau in saramura) A deveni acru si bun de mancat; a se acri. 2. A conserva nutreturile in stare suculenta printr-un proces de fermentare. 3. A m**a in apa plantele textile (in cursul procesului de prelucrare); apune la topit. 4. Fig. A uda tare, pana la piele. – Din moare (derivat regresiv).

SPARGATOR, -OARE, spargatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfarama (piatra, carbuni etc.). II. S. n. Instrument care se foloseste la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spargator de gheata = nava special construita pentru a sparge gheata intr-o apa navigabila si a face posibila navigatia in lunile de inghet. III. S. m. si f. 1. Hot care intra undeva cu forta (spargand usi, incuietori etc.) pentru a jefui. 2. (In sintagma) Spargator de greva = agent platit al unui patron, care vine sa lucreze in locul muncitorilor grevisti pentru a zadarnici o greva. – Sparge + suf. -ator.

A TURNA¹ torn tranz. 1) (substante lichide, pulverulente, granuloase) A face sa curga prin rasturnarea unui recipient (in, pe sau peste ceva); a varsa. ~ apa in pahar. ◊ ~ ulei pe rana a alina durerea cuiva. ~ gaz in foc a atata si mai tare spiritele. ~ cu galeata (sau ca din galeata) a ploua torential. 2) tehn. (obiecte) A obtine, varsand un amestec special intr-un tipar. ~ o statuie de bronz. 3) fam. A compune la repezeala. ~ o scrisoare. ◊ ~ la gogosi (sau verzi si uscate) a spune minciuni.4) fam.(persoane) A invinui de lucruri considerate reprobabile si tinute in taina, dandu-le in vileag cu intentii rele (in fata unor persoane sau a unor organe oficiale); a denunta; a pari; a declara. /<lat. tornare

clocotesc v. intr. (vsl. klokotati si klopotati, a clocoti; sirb. klokotati, a gilgii. E ruda cu germ. klappern, a clampani, si cu fr. clapoter, a pleoscai. Cp. si cu clocesc, cloncanesc, bobotesc, forfotesc, hohotesc, polpotesc, ropotesc). Ferb [!], dau in clocote: apa clocoteste. Vibrez, rasun: clocotea aeru de bubuituri, (fig.) clocotea lumea de gloria lui. V. refl. Ma rusinez tare: s´a clocotit de rusine. – In vest si colcotesc.

RACHIU, rachiuri, s. n. 1. Nume generic dat diferitelor bauturi alcoolice tari obtinute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apa (si cu esente) fara adaos de sirop de zahar; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) continuta de un pahar, de o sticla etc. – Din tc. rakı.

CARA, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc in altul; a transporta (in cantitati mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a face o munca zadarnica. A cara cuiva (la) pumni (sau palme, garbace etc.) = a bate tare pe cineva. A-l cara (pe cineva) pacatul = a se lasa dus, tarat oarecum fara voie. 2. Refl. A se duce dintr-un loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva. – Lat. *carrare (< carrum).

URLA, urlu, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni si animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. si tranz. P. a**l. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a tipa; a plange cu hohote; a canta foarte tare (si neplacut pentru auz). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umana) A clocoti, a fremata, a se agita. 2. (Despre vant, viscol, ape etc.: la pers. 3) A produce zgomote specifice, puternice; a vajai, a vui. – Lat. ululare.

PIC interj., s. I. interj. tar! (apa se prelinge si face: ~!, ~.) II. s. 1. v. picatura. 2. v. bucatica. 3. farama, fir, picatura, piscatura, strop, (reg.) piculete, strelice, tara, (Mold. si Munt.) sleama, (fig.) scanteie. (Nici un ~ de ...) 4. (fig.) dram, strop. (Un ~ de noroc, de minte.)

DUR², -A adj. 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ♦ consoana ~a = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei. 2. (despre ape) cu mare proportie de saruri de calciu si magneziu. 3. (fig.) aspru; crud, brutal. (< fr. dur, lat. durus)

DUR, -A adj. 1. tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ◊ (Fon.) Consoana dura = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei. 2. (Despre ape) Bogat in saruri, cu mare proportie de saruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].

apa ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

A DUBI ~esc tranz. reg. 1) (piei de animale) A trata cu tananti pentru a da insusirile necesare; a tabaci; a argasi. 2) fig. A bate foarte tare; a zdrobi in batai; a snopi; a toropi; a stalci; a stropsi; a tabaci; a facalui; a ucide. 3) (plante textile) A tine in apa pentru a separa fibrele de tulpina; a topi; a mura. /<ucr. dybyty

beat, beata adj., pl. beti, bete (lat. bibitus, baut, de unde s’a facut bebetus, apoi bet, iar de aci beat dupa fem. beata si a**l. lui treaz, breaz, mai ales ca treaz e chear opusu lui beat). tare ametit de bautura: beat de rachiu. Fig. Foarte emotionat (vesel): beat de bucurie, de mindrie. – In nord bat, bata, pl. tot beti, bete.

SETE f. 1) Senzatie fiziologica provocata periodic de necesitatea de a bea apa. ◊ A muri (sau a se usca) de ~ a fi foarte insetat. 2) fig. Dorinta aprinsa. ~ de libertate. ◊ Cu ~ a) cu nesat; cu pasiune; b) foarte tare; cu putere. [G.-D. setei] /<lat. silis

A STINGE sting tranz. 1) A face sa se stinga. ◊ ~ (pe cineva) in batai a bate foarte tare. 2) (datorii) A face sa nu mai existe (prin achitare). ◊ ~ o actiune penala (sau juridica) a inchide un dosar. 3) (substante sau preparate) A trata cu apa sau alt lichid. ◊ ~ var a turna apa peste piatra de var pentru a capata material bun pentru varuit. /<lat. extinguere

SETE s. f. Senzatie fiziologica pe care o au oamenii, animalele sau pasarile cand simt nevoia sa bea apa din pricina deshidratarii tesuturilor organismului. ♦ Fig. Pofta, dorinta arzatoare; dor. ♦ Loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesat; p. ext. cu putere, cu violenta, tare. – Lat. sitis.

SUGRUMA, sugrum, vb. I. 1. Tranz. A strange pe cineva de gat (pentru a-l omori prin sufocare); a gatui, a strangula. ♦ Fig. (Despre haine) strange prea tare corpul, impiedicand miscarile, respiratia. 2. Tranz. Fig. A inabusi, a sufoca. 3. Tranz. Fig. A inabusi cu violenta o actiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. Refl. (Despre ape, drumuri etc.) A se ingusta (brusc), a se gatui. – Su(b) + gruma(z). Cf. sugusa.

DUNARE s. f. (Pop.) apa mare; cantitate mare de apa. ◊ Expr. A creste dunare = a creste peste masura. Dunare de manios sau manios dunare = foarte manios sau suparat. A se face dunare (turbata) = a se mania foarte tare. – Din n. pr. Dunare.

A BAGA bag tranz. 1) A face sa intre (inauntru); a introduce; a vari. ◊ ~ (ceva) in cap a tine minte; a memora. ~ (ceva) in gura a manca. ~ (cuiva) mintile in cap a cuminti (pe cineva). A(-i) ~ cuiva in cap a) a face pe cineva sa fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva sa inteleaga ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica in oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in san a apropia mult (pe cineva); a trata cu atentie si cu dragoste. ~ mana in buzunarul cuiva a jecmani (pe cineva). 2) A pune intr-o situatie neplacuta. ◊ ~ (pe cineva) in boala (sau in boale) a inspaimanta (pe cineva). ~ (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) a speria tare (pe cineva); b) a mania tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in pacat a face (pe cineva) sa comita o fapta condamnabila. ~ (pe cineva) in nevoi a face sa aiba neplaceri. ~ (pe cineva) la apa a pune in mare incurcatura. ~ in mormant a pricinui moartea cuiva. 3) A face sa imbratiseze o slujba, o meserie; a plasa. ~ la scoala de meserii. 4): ~ de seama a fi atent la ceva; a avea grija. /Orig. nec.

A SE INFIORA ma infior intranz. 1) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se inspaimanta. 2) (despre corp sau parti ale lui) A se contracta involuntar sub actiunea unei tensiuni nervoase; a se incrancena; a se increti. 3) fig. (despre frunze, iarba, apa) A tremura usor. /in + fior

A SFARAI pers. 3 sfaraie intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic continuu si ascutit (cauzat de o miscare); a face „sfar”. Fusul sfaraie. ◊ Fuge de-i sfaraie calcaiele fuge foarte tare. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific usor in timpul arderii; a sasai. 3) (despre alimente puse la prajit) A produce un zgomot suierator caracteristic (cauzat de evaporarea apei aflate in aliment). 4) (despre gaze care ies sub presiune printr-un orificiu ingust) A produce un zgomot suierator, inabusit; a fasai. 5) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte si ascutite, caracteristice speciei; a face „sfarr-sfarr”; a tarai. /sfar + suf. ~ai

COFA ~e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singura toarta, avand forma de cilindru sau de trunchi de con, in care se pastreaza apa. ◊ A pune (sau a baga) in ~ pe cineva a) a pune in incurcatura pe cineva; a dezorienta; b) a-si demonstra superioritatea fata de cineva intr-un domeniu de activitate. Ploua (sau toarna) cu ~a ploua tare. 2) (in Moldova medievala) Unitate de masura pentru lichide egala cu aproximativ 1,288 l. /cf. bulg., sb. kofa

MOARA mori f. 1) Constructie prevazuta cu instalatii speciale pentru macinarea cerealelor. ~ de vant. ~ de apa. ~ cu aburi. ◊ A turna apa la ~a cuiva (sau a-i da cuiva apa la ~) a-i crea cuiva o situatie favorabila (pentru a infaptui ceva negativ). A-i veni cuiva apa la ~ a) a-i aparea cuiva posibilitatea de a face ceva; b) a se schimba situatia in folosul cuiva. A se bate cu morile de vant a) a intreprinde actiuni inutile; b) a lupta cu dusmani inchipuiti. A ajunge de la ~ la rasnita a saraci. ~ stricata (sau hodorogita, sparta, neferecata) palavragiu; flecar. A lua cuiva apa de la ~ a) a impiedica pe cineva sa faca ceva; a paraliza cuiva miscarile; b) a lipsi pe cineva de un avantaj. A trai ca gaina la ~ a trai in belsug. 2) Masina pentru maruntirea unor materiale tari (minereuri, pietris etc.) /<lat. mola

LOVI vb. 1. v. izbi. 2. a izbi, (inv. si reg.) a razbi, (reg.) a toca. (L-a ~ la cap.) 3. v. bate. 4. v. plesni. 5. v. tranti. 6. (inv.) a (se) poticni. (S-a ~ tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupai, (Transilv.) a supi. (~ in usa cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se ~ de toti peretii.) 9. v. ciocni. 10. a se izbi, (inv. si reg.) a se clati. (apa se ~ de stanci.) 11. a ajunge, a atinge, a izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a pali, a picni, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (Glontul a ~ iepurele.) 12. v. ataca. 13. v. zvarli. 14. a se bate, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.)

COFA, cofe, s. f. Vas de forma (relativ) cilindrica, facut din doage de brad, cu o toarta, in care se tine la tara apa de baut; donita; p. ext. continutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a baga pe cineva) in cofa = a intrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a infunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofa) = a ploua foarte tare, torential. – Cf. bg., scr. kofa.

A SE USCA ma usuc intranz. 1) A ramane fara apa sau umezeala. Pamantul se usuca. Rufele s-au uscat. ◊ A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plange. A i ~ cuiva gura (sau limba, gatul) a avea o senzatie puternica de sete. 2) (despre vegetatie) A-si pierde cu totul seva (de seceta, de frig etc.); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre fiinte) A slabi tare (din cauza unei suferinte fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre tesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare