TERMAL, -A, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvoraste cald din pamant, avand, de obicei, proprietati terapeutice; (despre o statiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apa termala = apa subterana cu temperatura mai ridicata decat cea medie din luna cea mai calduroasa a unei regiuni. – Din fr. thermal.

MINERALIZATIE, mineralizatii, s. f. 1. Cantitate de substante minerale, de saruri etc. dizolvate intr-o apa subterana. 2. Acumulare de substante minerale care se poate realiza, fie prin depuneri din solutii in crapaturile, golurile si porii rocilor, fie prin inlocuirea chimica partiala sau totala a rocilor; mineralizare (2). – Din fr. mineralisation.

IZVOR ~oare n. 1) Suvita de apa subterana care iese (cu putere) la suprafata. 2) Loc de unde isi are inceputul o apa curgatoare. 3) Loc in care se produce sau de unde se emite (putandu-se dobandi) ceva (cu belsug); sursa. Pamantul este ~orul bogatiilor minerale. 4) Document sau text original la care se face o referinta; sursa. /<sl. izvoru

FREATIC, -A adj. Apa freatica = panza de apa subterana provenita din apa de infiltratie, din care se alimenteaza izvoarele si fantanile. [Pron. fre-a-. / < fr. phreatique, it. freatico, cf. gr. phreas – put].

FREATIC, -A adj. apa ~a = panza de apa subterana din apa de infiltratie, din care se alimenteaza izvoarele si fantanile. (< fr. phreatique)

FREATOFIL, -A adj. (despre plante) 1. care creste in bazinele de apa. 2. care are nevoie de apa subterana foarte aproape de suprafata. (< fr. phreatophile)

izvor (-oare), s. n. – 1. Fintina, apa subterana care tisneste. – 2. Piriu. – 3. Origine, inceput, obirsie, provenienta. – 4. Sursa, document original. – 5. (Arg.) Apa de colonie. – Mr., megl. izvor. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izvoru (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; Tiktin; DAR). – Der. izvori, vb. (a tisni apa din pamint; a proveni; a se arata), cf. sl. izvirati.

BUHUI, pestera situata pe riul omonim care formeaza cel mai lung curs de apa subterana din tara (bazinul Carasului), in M-tii Aninei (jud. Caras-Severin), la 580 m alt. Lungime: 3.217 m. Are o galerie pr. cu doua sectoare distincte (Galeria cu aluviuni si Galeria inalta); urme fosile de Ursus spaeleus.

CARST, carsturi, s. n. Eroziune si dizolvare a calcarelor, gipsurilor si sarii, provocata de apele subterane sau de suprafata, urmata de crearea unor forme caracteristice; (concr.) forma de relief rezultata in urma acestei eroziuni. – Din germ. Karst.

HARTA, harti, s. f. Reprezentare grafica in plan orizontal a suprafetei pamantului (totala sau partiala), generalizata si micsorata conform unei anumite scari de proportie si intocmita pe baza unei proiectii cartografice. ◊ (In sintagmele) Harta fusurilor orare = harta care indica limitele reale ale fusurilor orare. Harta geologica = harta pe care este reprezentata raspandirea diferitelor formatii geologice. Harta hidrologica = harta pe care sunt reprezentate repartitia proprietatilor fizice si chimice si conditiile de zacamant ale apelor subterane. Harta lingvistica = harta rezultata din cartografierea faptelor de limba. Harta sinoptica = harta facuta din 6 in 6 ore in care se inscriu principalele elemente meteorologice. Harta de anomalii = harta care indica abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, fata de valorile medii multianuale. – Din ngr. hartis.

HIDROGEOLOGIE s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul distributiei, al regimului dinamicii si genezei apelor subterane. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. hydrogeologie.

HIDROMETRIE s. f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu determinarea cantitativa a debitului unui curs de apa, cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei, a adancimii unui curs de apa, a unui strat de apa subteran sau a apei dintr-o conducta, in vederea realizarii proiectelor de constructie hidrotehnica si a planului de gospodarire a apelor. – Din fr. hydrometrie.

HIDROSFERA s. f. Invelisul de apa al globului terestru, alcatuit din oceane, mari, lacuri, ghetari, ape curgatoare, ape subterane, zapezi si gheturi. – Din fr. hydrosphere, germ. Hydrosphare.

IZVOR, izvoare, s. n. 1. apa subterana care iese sau tasneste la suprafata pamantului; fantana. 2. Loc de unde izvoraste la suprafata pamantului un izvor (1), o apa curgatoare; inceputul unui rau; obarsie. 3. Sursa de lumina sau de caldura. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursa. 5. Document, text original (istoric, stiintific). – Din sl. izvoru.

FREATIC, -A, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau panze de ape subterane) Care se gaseste pe primul strat impermeabil de la suprafata pamantului si care alimenteaza izvoarele, fantanile etc., influentand formarea si proprietatile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phreatique.

SUFUZIUNE, sufuziuni, s. f. 1. Raspandire sub piele a unei umori. ♦ Sufuziune sangvina = hemoragie de proportii reduse care are loc intre straturile componente ale unui organ sau ale unui tesut. 2. (Geol.) Proces de spalare si de transportare a particulelor fine din rocile afanate sub actiunea circualtiei apelor subterane. [Var.: sufoziune s. f.] – Din fr. suffusion.

BIOSPEOLOGIE f. Ramura a speologiei care se ocupa cu studiul biosferei din pesteri si din apele subterane. [Sil. bi-o-spe-o-] /<fr. biospeleologie

CARST ~uri n. Forma de relief rezultata in urma eroziunii si dizolvarii rocilor de catre apele subterane si de suprafata. /<germ. Karst

FREATIC ~ca (~ci, ~ce) (despre ape sau despre panze de ape subterane) Care alimenteaza izvoarele si fantanile. [Sil. fre-a-] /<fr. phreatique

HIDROGEOLOGIE f. Ramura a geologiei care se ocupa cu studiul apelor subterane. /<fr. hydrogeologie

HIDROSFERA f. Invelis de apa al globului pamantesc (cuprinzand oceane, mari, lacuri, ghetari, zapezi, ape curgatoare, ape subterane etc.). [G.-D. hidrosferei; Sil. hi-dro-sfe-] /<fr. hydrosphere, germ. Hydrosphare

RESURGENTA s.f. (Geol.) Reaparitie la suprafata sub forma de izvor a unei panze de ape subterane; (pop.) izbuc. [< fr. resurgence, cf. lat. resurgere – a renaste].

SUFUZIUNE s.f. 1. Raspandire sub piele a unei umori. 2. Proces de spalare a rocilor de catre apele subterane. [Var. sufuzie s.f. / < fr. suffusion, cf. lat. suffusio].

AVENA s.f. Prapastie, abis in regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane. [Var. aven s.n. / < lat. avena, cf. fr. aven].

HIDROGEOLOGIE s.f. Ramura a geologiei care studiaza apele subterane. [Pron. -ge-o-, gen. -iei. / < fr. hydrogeologie].

AVENA s. f. prapastie, abis in regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane. (< fr. aven)

FREAT(O)- elem. „put, izvor, apa, subterana”. (< fr. phreat/o/-, cf. gr. phreas, -atos)

HIDROGEOLOGIE s. f. ramura a geologiei care studiaza geneza, dinamica si distributia apelor subterane. (< fr. hydrogeologie)

IZODURITATE s. f. curba care uneste totalitatea punctelor in care analiza chimica a apelor subterane indica aceeasi duritate. (< fr. isodurete)

PALEOSPEOLOGIE s. f. studiu al cavernelor si al apelor subterane din trecutul erelor geologice. (dupa fr. paleospeologie)

RESURGENTA s. f. reaparitie la suprafata, sub forma de izvor, a unei panze de ape subterane. (< fr. resurgence)

SUFUZIUNE s. f. 1. raspandire sub piele a unei umori. 2. proces de spalare a rocilor de catre apele subterane. (< fr. suffusion, lat. suffusio)

BAUXITA (‹fr. {i}; {s} Baux) s. f. Roca sedimentara alcatuita din hidroxizi de aluminiu (40-80 la suta) si subordonat hidroxizi de fier, de culoare rosie, bruna sau cenusie-verzuie. In reg. cu clima tropicala si subtropicala formeaza depozite stratiforme, lenticulare sau sub forma de pungi, reprezentind: a) produs rezidual de alterare lateritica a unor roci vulcanice (andezite, bazalte); b) rezultatul precipitarii anorganice a unor coloizi aluminosi in bazine de sedimentare; c) produs rezidual format in urma dizolvarii calcarelor aluminoase de catre apele subterane. B. reprezinta principala sursa pentru obtinerea aluminiului.

BARAGAN, subunitate estica a Cimpiei Romane, cuprinsa intre vaile, Mostistei, Dunarii, Buzaului si reg. subcarpatica; acoperita de loess si presarata cu crovuri, dune si lacuri sarate. Caracteristica principala este data de interfluviile largi, de mare netezime, cu scurgere semiendoreica si ape subterane adinci. Climat de stepa si soluri cernoziomice, propice culturilor cerealiere, de floarea-soarelui, sfecla de zahar, tutun etc., unele pe terenuri irigate. Considerat grinarul tarii.

CARST (‹ germ. {i}; {s} Kars) s. n. (GEO-MORF.) Regiune din scoarta Pamintului, formata in roci solubile: calcare si dolomite (c. principal) sau in sare gema, saruri de potasiu, anhidrit si gips (c. secundar), ca urmare a dizolvarii provocate de circulatia intensa a apelor subterane sau de suprafata. Relieful c. este reprezentat prin forme morfologice interioare (pesteri, avene) sau exterioare (lapiezuri, doline, chei, puturi, plonje).

CARTARE (‹ carta) s. f.1. Totalitatea operatiunilor de urmarire si delimitare in teren si de transpunere, prin semne si culori conventionale, pe harti topografice sau fotograme a raspandirii si a caracterelor diferitelor elemente din natura (roci si formatiuni geologice, forme de relief, ape subterane, soluri, plante, animale etc.). 2. Operatie de repartizare, grupare (la posta) a scrisorilor dupa adresele destinatarilor. ♦ Cartarea vagoanelor = distribuirea vagoanelor in depou sau intr-un atelier de cale ferata, gruparea lor pe liniile de descarcare si trecerea lor intr-o schema pentru a fi identificate rapid.

CONCRETIONARE (dupa fr.) 1. Sinterizare. 2. (GEOL.) Caz particular al fenomenului diagenetic de cimentare, constind in concentrarea unor substante chimice din apele subterane, in golurile din roci, luind aproximativ forma acestora (ex. oxizi de mangan in argila).

CISTERNA s.f. 1. Recipient montat pe un cadru cu roti, destinat transportului unor lichide. ♦ Vagon de cale ferata inzestrat cu un asemenea recipient. 2. Rezervor (subteran) pentru inmagazinarea apei provenite din ploi sau din zapezi. 3. (Anat.) Spatiu mare sub arahnoidian, plin cu lichid cefalorahidian. [Var. citerna s.f. / < lat. cisterna, cf. it. cisterna].

AFLUENTA s. f. 1. acces al apei superficiale sau subterane intr-un rau, lac ori mare. 2. multime de oameni; imbulzeala, aflux. 3. cantitate mare, abundenta. (< fr. affluence, lat. affluentia)

CISTERNA s. f. 1. recipient metalic (pe un vehicul), servind la transportul unor lichide. ◊ vagon de cale ferata cu un asemenea recipient. 2. rezervor (subteran) pentru inmagazinarea apei sau a altor lichide. 3. (anat.) spatiu mare subarahnoidian, plin de lichid cefalorahidian. (< lat., it. cisterna)

QANAT (‹ araba) s. n., galerie subterana prin care ape din panza freatica acumulate in depozitele de grohotis de la poalele muntilor sunt transportate la distante mari, prin cadere libera, asigurand aprovizionarea cu apa a localitatilor si irigarea oazelor. Acest sistem, utilizat in Iran inca din Antichitate, a fost preluat ulterior de arabi; in Sahara, unde a atins o dezvoltare considerabila, galeriile sunt cunoscute sub numele de foggara.

JUVENIL ~a (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru tineri; propriu tinerilor; tineresc. 2): apa ~a apa provenita din condensarea subterana a vaporilor rezultati din procesele la care e supusa magma. /<fr. juvenile, lat. juvenilis

STALAGMITA ~e f. Coloana calcaroasa, formata prin depunerea carbonatului de calciu din picaturile de apa din pesteri, galerii subterane si fixata cu baza de podeaua pesterilor. /<fr. stalagmite

CARSTIFICARE s.f. Proces complex de dizolvare a rocilor solubile (calcare, ghipsuri), de transport si depunere sau de precipitare a materialelor de catre apele de suprafata sau subterane. [Cf. fr. karstification].

podusca¹, podusti, s.f. (inv. si reg.) 1. canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigatii; sant cu apa pentru irigatii. 2. galerie subterana, tunel. 3. pod mic, podet peste un rau.

DREN s.n. 1. Conducta subterana pentru colectarea si evacuarea apei de pe un teren mlastinos. ♦ Strat pietros care captuseste spatele unui zid de sprijin, o bolta etc., destinat sa colecteze apa de infiltratie. 2. Tub, mesa de tifon prin care se scurge puroiul sau lichidul dintr-o rana. [< fr., engl. drain].

DREN s. n. 1. conducta subterana pentru colectarea si evacuarea apei de pe un teren mlastinos. 2. strat pietros care captuseste spatele unui zid de sprijin, o bolta etc., destinat sa colecteze apa de infiltratie. 3. conducta de otel montata de-a lungul unei nave, pe fund, servind la colectarea apei drenate din santinele acesteia. 4. tub, mesa de tifon prin care se scurge puroiul sau lichidul dintr-o rana. (< fr. drain)

VEHICUL, vehicule, s. n. Mijloc de transport pe o cale de comunicatie terestra, subterana, aeriana, cosmica, pe (sau sub) apa. – Din fr. vehicule, lat. vehiculum.

STALACTITA ~e f. Coloana calcaroasa de forma conica, fixata de tavanul pesterilor si al galeriilor subterane si formata prin scurgerea de apa cu continut bogat de carbonat de calciu. /<fr. stalactite

VEHICUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fara autopropulsie, terestru, subteran, in aer sau pe (sub) apa. 2. orice serveste a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ◊ mediu de dispersie a substantelor active care intra in componenta medicamentelor. 3. dispozitiv optic care da imaginea dreapta in lunetele terestre. (< fr. vehicule, lat. vehiculum)

SIFON s.n. 1. Tub curbat sub forma de U intors, folosit pentru a transvaza un lichid intre doua niveluri diferite. 2. Piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie de sticla pentru apa gazoasa. ♦ apa gazoasa dintr-o astfel de butelie. 4. aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor in forma de tub, care serveste pentru locomotie. 6. Canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].

SIFON¹ s. n. 1. tub curbat sub forma de U intors, pentru a transversa un lichid intre doua niveluri diferite. 2. piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. butelie de sticla pentru apa gazoasa; apa insasi. 4. aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. organ in forma de tub sau de palnie, la cefalopode, servind pentru locomotie sau hranire. 6. canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. (< fr., gr. siphon, germ. Siphon)

AVEN (‹ fr.) s. n. (GEOL., GEOGR.) Put format in roci solubile (in special calcare), constituind o forma carstica de dizolvare. In partea inferioara poate comunica cu o grota, cu galerii subterane, cu riuri subterane etc.; favorizeaza evacuarea spre adinc a apelor de suprafata; pilnie.

KARST (KRAS), podis calcaros in SV Sloveniei, la N de pen. Istria, la E de raul Isonzo, de-a lungul tarmului G. Trieste. Alt. max.: 643 m. Forme caracteristice (lapiezuri, doline, pesteri, rauri subterane), rezultate in urma actiunii dizolvante a apei de infiltratie. Studiate pentru prima oara in aceasta zona, formele de relief asemanatoare din alte reg. au fost denumite carstice.

MURUI, muruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi peretii sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut m***t cu apa; a lipi. ♦ A astupa crapaturile din peretii lucrarilor subterane cu un material argilos. 2. (Reg.) A unge suprafata unui aluat cu muruiala (3), inainte de a-l baga in cuptor. 3. (Reg.) A manji, a murdari; a mazgali. – Cf. ucr. murovati.

HAZNA ~le f. 1) Cladire sau incapere unde se pastreaza tezaurul statului; vistierie. 2) Bazin subteran de dimensiuni reduse, folosit pentru colectarea si decantarea apelor menajere. [Art. haznaua] /<turc. hazine, hazne

CARST s.n. Eroziune a calcarelor si a ghipsurilor de catre apa, insotita de formarea de palnii, pesteri sau rauri subterane. [< fr. karst, cf. Karst – regiune pe coasta orientala a Adriaticii].

CARST s. n. eroziune a calcarelor si a ghipsurilor de catre apa, insotita de formarea de palnii, pesteri sau rauri subterane. (< fr. karst, germ. Karst)

SUBTIRAJ s. n. pierdere de apa din albia unui rau in favoarea unor cursuri subterane carstice. (< sub- + tiraj)

CEapa, cepe, s. f. 1. Planta erbacee comestibila cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb (Allium cepa). ◊ Ceapa de apa = ceapa care se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. ◊ Expr. A nu face nici cat o ceapa degerata = a nu avea nici o valoare. ◊ Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). 2. Bulb. O ceapa de lalea. – Lat. caepa.

HAZNA, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea si decantarea apelor impurificate provenite dintr-un numar mic de gospodarii; p. ext. latrina. 2. (Inv.) Cladire sau incapere a vistieriei in care se pastrau un tezaur, o suma mai mare de bani sau alte lucruri de pret; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne.

CAMIN¹ ~uri n. 1) Soba joasa zidita langa perete cu vatra larg deschisa. 2) Incapere subterana, acoperita cu capac de fonta, pe traseul conductelor (de apa) pentru a avea acces la acestea. /<sl. kamina

CLOACA ~ce f. 1) Galerie subterana unde se varsa murdariile dintr-un oras. 2) Masa de apa murdara si fetida. 3) fig. Mediu social vicios; mocirla. 4) fig. Loc cu reputatie proasta. 5) (la amfibii, reptile, pasari etc.) Orificiu comun al canalelor u*****e si genitale. [G.-D. cloacei; Sil. cloa-ca] /<fr. cloaque, lat. cloaca

CLOACA s.f. 1. Canal subteran destinat a primi murdariile dintr-un oras. 2. Masa de apa murdara si fetida. ♦ (Fig.) Loc rau famat, mediu imoral. 3. Orificiu comun al cailor u*****e, intestinale si genitale la batracieni, reptile, pasari si la unele mamifere. [Pron. cloa-ca. / < fr. cloaque].

ANEMOLITA s. f. formatie (stalactita, stalagmita etc.) deviata prin impingerea laterala a apei, care se evapora datorita curentilor de aer din galeriile subterane. (< fr. anemolithe)

CLOACA s. f. 1. canal subteran destinat a primi murdariile dintr-un oras. 2. masa de apa murdara si fetida. ◊ (fig.) loc rau famat, mediu imoral. 3. orificiu comun al cailor u*****e, intestinale si genitale la batracieni, reptile, pasari si la unele mamifere. (< fr. cloaque, lat. cloaca)

CLOSANI, Pestera ~, formatiune carstica situata la poalele M-tilor Mehedinti, pe dr. vaii Motru Sec, la 433 m alt. Lungime: 1.100 m. Sapata in calcare tithonice, pestera este formata din doua galerii (Galeria cu apa si Galeria Matei Ghica), care contin concretiuni calcaroase, lacuri subterane si resturi fosile de Ursus spalaeus. Monument al naturii.

ANEMOLIT s.n. (Geol.) Formatie concretionara (stalactita, stalagmita etc.) deviata, prin impingerea laterala a apei care se evapora, de catre curentii de aer din galeriile subterane. [< fr. anemolithe].

PESTERA, pesteri, s. f. Cavitate, scobitura naturala subterana adanca si mare, formata prin dizolvarea unor roci solubile de catre apele de infiltratie; grota, caverna. ♦ P. ext. Vizuina, barlog. – Din sl. pestera.

SORB², sorburi, s. n. 1. Vartej de apa cu un ochi adanc la mijloc. ♦ Loc unde apa unui rau dispare de la suprafata, curgand in continuare printr-un curs subteran. 2. Vant puternic care se propaga sub forma unui vartej. 3. Piesa metalica perforata sau prevazuta cu sita care se monteaza la capatul introdus in lichid al conductei de aspiratie a unei pompe pentru a impiedica patrunderea in pompa a corpurilor straine, a impuritatilor; p. gener. teava, conducta aspiratoare. – Din sorbi (derivat regresiv).

DREN ~uri n. 1) Conducta subterana cu pereti absorbanti sau canal deschis, folosita pentru colectarea si evacuarea excesului de apa din sol. 2) med. Tub sau mesa de tifon care se aplica la o rana pentru a o curata de puroi. /<fr. drain

CAMIN, (1, 4, 6) caminuri, (2, 3, 5) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. Cuptor, vatra. 3. Cos pe unde iese fumul; horn. 4. Fig. Casa parinteasca; p. ext. familie. 5. Denumire data unor institutii cu caracter social-cultural; camin de copii = institutie cu regim de internat pentru copii prescolari (3-6 ani), cu orar de zi sau saptamanal; camin studentesc = asezamant universitar care asigura cazarea studentilor, pe langa acesta functionand uneori si cantine; camin cultural = institutie infiintata in scopul propagarii culturii la sate (5); camin scoala = camin pentru copiii orfani, in care se afla si scoala; camin spital = camin (de batrani) in care se acorda asistenta medicala. 6. Incapere mica subterana, zidita si acoperita cu capac de fonta, pe traseul unei conducte de alimentare cu apa a unui canal, construita pentru a permite accesul la conducta sau la canal. – Din sl. kamina.

STALACTITA, stalactite, s. f. Depunere calcaroasa de forma conica fixata cu baza pe tavanul unor goluri subterane (pesteri, galerii), rezultata din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picaturile de apa. – Din fr. stalactite.

STALAGMITA, stalagmite, s. f. Depunere calcaroasa de forma conica fixata cu baza pe podeaua unor goluri subterane (pesteri, galerii), rezultata din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picaturile de apa care se scurg din varful stalactitelor. – Din fr. stalagmite.

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).

TUNEL, tuneluri, s. n. Galerie subterana care traverseaza un masiv muntos sau deluros sau trece pe sub nivelul solului, pe sub o apa etc., servind drept cale de comunicatie. [Pl. si: tunele] – Din fr. tunnel.

MINA¹, mine, s. f. 1. Loc subteran cu zacaminte de substante minerale utile; complex de lucrari, de instalatii in subteran si la suprafata, destinate exploatarii, cu ajutorul puturilor si galeriilor, a unui zacamant de substante minerale utile; subteran, baie². ♦ Fig. Izvor nesecat (de bogatie). 2. Arma exploziva care se asaza pe pamant sau in pamant, in apa etc. si care explodeaza la atingere sau la comanda. 3. Bucata subtire cilindrica sau prismatica de grafit sau din alt material, folosita la confectionarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine.

TUNEL s.n. 1. Galerie subterana care permite trecerea unei cai de comunicatie printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apa. 2. (Fig.) Efect de tunel = trecerea unei particule printr-o bariera de potential cu valoare mai mare decat energia particulei. ◊ Tunel aerodinamic = suflerie aerodinamica. 3. (Anat.) Spatiu prin care trec anumite formatiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr., engl. tunnel].

TUNEL s. n. 1. galerie subterana care permite trecerea unei cai de comunicatie printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apa. 2. (fig.) efect de ~ = trecerea unei particule printr-o bariera cu potential cu valoare mai mare decat energia particulei. ◊ ~ aerodinamic = suflerie aerodinamica. 3. (anat.) spatiu prin care trec anumite formatiuni. (< fr. tunnel, germ. Tunnel)

CEapa, cepe, s. f. 1. Planta erbacee legumicola, bienala, din familia liliaceelor, comestibila, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe numeroase, dispuse in inflorescente dese (Allium cepa). * Ceapa de apa = ceapa care se cultiva prin rasad si se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. Ceapa de samanta = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific si cu continut bogat de vitamine, folosit in alimentatie; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valoreaza nici cat) o ceapa degerata, se spune despre cineva (sau despre ceva) fara nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.

PADIS, podis carstic in zona centrala a m-tilor Bihor, cu altitudini intre 1.200 si 1.400 m. Actiunea apei asupra depozitelor calcaroase a dat nastere la forme carstice de suprafata (chei, cascade, doline, ponoare, avenuri) sau de adancime (pesteri, vai subterane). Aici de afla complexul carstic Cetatile Ponorului. Important obiectiv turistic. Inclus in Parcul natural al Muntilor Apuseni.

MINA¹ ~e f. 1) subteran de unde se exploateaza zacaminte minerale. 2) Ansamblu de lucrari si de instalatii ce tin de extragerea zacamintelor minerale. 3) Parte centrala de grafit sau de alt material a unui creion. 4) fig. Sursa inepuizabila (de bogatie). 5) Arma exploziva al carei dispozitiv poate exploda in pamant sau in apa. Camp de ~e. [G.-D. minei] /<fr. mine, germ. Mine

TREN ~uri n. 1) Vehicul constand dintr-un sir de vagoane de cale ferata trase de o locomotiva. ~ de pasageri. ◊ ~ de marfa marfar. ~ sanitar tren pentru transportul bolnavilor si ranitilor. ~ subteran metrou. A scapa (sau a pierde) ~ul a pierde o ocazie favorabila; a rata. 2) Sir de vehicule formand o unitate de transport. ~ de automobile. ◊ ~ de lupta convoi de vehicule care aprovizioneaza cu munitii liniile de lupta. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizeaza impreuna o anumita operatie. ◊ ~ de laminare dispozitiv al masinii de filat cu ajutorul caruia sunt descretite si asezate paralel fibrele. ~ de roti sistem de roti dintate care se afla pe acelasi arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul carora un avion (sau un hidroavion) aluneca pe pamant (sau pe apa). ~ anterior (sau ~ posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train