SFESTANIE, sfestanii, s. f. Slujba religioasa oficiata de preot la inceperea unei activitati, la darea in folosinta a unei constructii etc. sau la diferite cerinte ale credinciosilor, constand in rugaciuni si in stropirea cu apa sfintita. [Var.: (reg.) festanie s. f.] – Din sl. [o]svenstenije.

AGHEASMA s. (BIS.) (pop.) apa sfintita.

BOTEZ ~uri n. 1) Ritual crestin de primire in randul credinciosilor a unui nou-nascut, constand in afundarea lui in apa sfintita si in atribuirea unui prenume. ◊ Nume de ~ nume dat unui copil la botez. ~ul focului prima participare la o lupta. 2) Apa folosita pentru savarsirea acestui ritual. 3) Petrecere organizata cu prilejul acestui ritual; cumetrie. /v. a boteza

iordani, iordanesc, vb. IV (pop.) 1. a umbla cu iordanul (botezul) si a stropi cu aghiazma (apa sfintita). 2. a lovi cu bulgari de zapada de Sf. Ioan. 3. a petrece mancand si band vin de in ziua de Boboteaza.

iasma (iasme), s. f. – Spectru, fantasma, strigoi. – Var. iazma. Origine incerta. Este posibil sa fie vorba de o simpla reducere de la aghiasma „apa sfintita”, cf. forma aiasma, intrucit aceasta este maniera tipica de a alunga aparitiile fantastice; ar fi, in acest caz, o formula eufemistica, asa cum este cruce’n casa sau bata-l crucea „diavolul”. Celelalte explicatii nu sint suficiente: din sl. jazva „plaga”, cf. rus. jazva „flagel” (Cihac, II, 146; Scriban); din sl. jazka (Conev 106); din sb. jezna „ingrozitoare” (Skok, ZRPh., 1923, 193 si Skok 60); din v. germ. ethma „spirit” (Diculescu, Dacor., IV, 1552); din sl. jasna „luminoasa” (DAR).

iordan s. m. – Ceremonia religioasa a sfintirii apei, pe 6 ianuarie, intru comemorarea botezului Domnului. De la Iordan, si acesta din ngr. ’Iορδάνης, sl. Iordanu (Tiktin; DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188). – Der. iordani, vb. (a stropi cu apa sfintita, de Boboteaza; este obicei religios si totodata popular, care conform traditiei se tinea cu mare fast la Curtea domneasca); iordanit, s. n. (obicei popular ce consta in a stropi cu apa sfintita); iordanitor (var. iordanas), s. m. (persoana care stropeste cu apa sfintita).

AGHEASMA s. f. (In religia crestina) apa sfintita. ♦ (Glumet) Rachiu. [Var.: aiasma s. f.] – Din sl. agiazma.

apa sfintita s. v. agheasma.

AGHEASMA f. apa sfintita. ◊ Vrei, nu vrei, bea, Grigore, ~ se spune cand cineva trebuie sa faca ceva fiind constrans. [G.-D. aghesmei; Sil. a-gheas-] /<sl. agiazma, ngr. agiasma

aghiazma (-iezme), s. f. – apa sfintita. – Var. aiazma. – Mr. agiazma, megl. ghiazma. Mgr. ἀγίασμα, cf. alb. ajazme, tc. aiazma, bg. agiazma. – Der. aghezmui, vb. (a stropi cu aghiazma; fam. a cirpi, a palmui); aghiazmatar, s. n. (vas in care se tine aghiazma), din gr. ἀγιασματάριον. Cf. izma.

AGHEASMA s. f. apa sfintita dupa ritualul bisericesc. ♦ (Glumet) Rachiu. [Var.: aiasma s. f.] – Slav (v. sl. agiazma < gr.).

agheazma (est) si aiazma (vest) f., pl. ezme, ca mirezme (ngr. si vgr. agiasma, d. agiazo, sfintesc, agios, sfint; vsl. rus. agiazma, bg. agiiazma si aiazma; turc. aiazma, fintina miraculoasa. V. hagiu). apa sfintita de preut [!]. Fig. Iron. Rachiu sau vin: betivu cu agheazma de dimineata. In Ban. iazma.