DEVERSA, deversez, vb. I. Tranz. A scurge surplusul de apa dintr-un lac (de acumulare). ♦ (Tehn.) A face sa se scurga un lichid (rezidual) intr-o apa naturala. – Din fr. deverser.

A DEVERSA ~ez tranz. 1) (surplusul de apa) A scurge dintr-un bazin, dintr-un lac etc. pana la nivelul normal. 2) (lichide reziduale) A face sa se scurga intr-o apa naturala. /<fr. deverser

DEVERSA vb. tr. 1. a scurge surplusul de apa dintr-un rau sau dintr-un lac de acumulare. 2. a face sa se scurga reziduurile intr-o apa naturala. (< fr. deverser)

SARAMURA, saramuri, s. f. 1. Apa in care s-a dizolvat sare si care se foloseste in gospodarie (la conservarea unor alimente), in agricultura, in industria tabacariei etc. ♦ apa naturala care contine sare; izvor de apa sarata; slatina. 2. Zeama sarata, uneori condimentata cu otet, usturoi etc., cu care se servesc unele mancaruri; mancare servita in acest fel. [Var.: (pop.) salamura s. f.] – Din ngr. salamura.

PISCICULTURA s. f. Ramura a zootehniei care se ocupa cu cresterea pestilor in apele naturale si in cele amenajate. – Din fr. pisciculture.

PUIET, (1, 2) s. n., (3) puieti, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Multime de pui¹ (I 1, 2). ♦ Pesti mici (in prima lor perioada de viata) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplanteaza in alta parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui¹ + suf. -et.

DEJECTIE, dejectii, s. f. 1. Evacuare a excretiilor din organism, in special a materiilor f****e; (concr.) materia f****a evacuata. ♦ apa murdara provenita din fabrici sau din gospodarii, care degradeaza apele naturale in care se scurge. 2. (In sintagma) Con de dejectie = forma de relief cu aspect de evantai, alcatuita din bolovanisuri, pietrisuri, nisip si argila depozitate de torenti si rauri acolo unde se produce o schimbare de panta. [Var.: dejectiune s. f.] – Din fr. dejection, lat. dejectio, -onis.

DEJECTIE f. 1) Evacuare a materiilor f****e din organism. 2) apa murdara provenita din industrie, care polueaza apele naturale in care se scurge. [Art. dejectia; G.-D. dejectiei; Sil. -ti-e] /<fr. dejection, lat. dejectio, ~onis

HIDROLOGIE f. Stiinta interdisciplinara care se ocupa cu studiul apelor naturale (raurilor, lacurilor, rezervoarelor, mlastinilor etc.). [G.-D. hidrologiei] /<fr. hydrologie

MURMUR ~e n. 1) Zgomot surd si confuz de voci; rumoare; freamat. 2) Zgomot monoton si continuu, produs de un motor sau de o masina in actiune. 3) Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (ape curgatoare, vant etc.). 4) Protest al unei multimi, manifestat prin producerea simultana a unor sunete surde si confuze. /<lat. murmur, fr. murmure

SARAMURA ~i f. 1) Solutie (concentrata) de sare, intrebuintata, mai ales, la conservarea alimentelor. *A-si pune pielea in (sau la)~ a face tot posibilul. 2) apa naturala care contine sare. 3) Zeama sarata (cu adaos de usturoi, otet) data ca garnitura la unele mancaruri. /<ngr. saeamura

AGRESIVITATE s.f. Insusirea de a fi agresiv. ♦ Insusire a unor agenti patogeni de a ataca mai multe specii de plante. ♦ Proprietate a apelor naturale de a ataca, prin actiune chimica, constructiile. [Cf. fr. agressivite].

DEJECTIE s.f. 1. Evacuarea excretiilor din corp (mai ales a excrementelor); materia evacuata. 2. Scurgeri provenite din industrii, din gospodarii, care degradeaza apele naturale in care se scurg. 3. Con de dejectie = gramada, ingramadire de pietris, de nisip etc. care se depune in regiunea inferioara a unui torent si are forma unei jumatati de con foarte turtit; agestru. [Gen. -iei, var. dejectiune s.f. / < fr. dejection, cf. lat. deiectio].

EXOREIC, -A adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg in mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoreique, cf. gr. exo – in afara, rhein – a curge].

PISCICULTURA s.f. Ramura a zootehniei care studiaza cresterea si inmultirea pestilor in apele naturale si in helesteie. [< fr. pisciculture, cf. lat. piscis – peste, cultura – cultura].

AGRESIVITATE s. f. 1. insusirea de a fi agresiv. 2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ. ◊ insusire a unor agenti patogeni de a ataca plantele. ◊ ostilitate a animalelor. 3. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin actiune chimica, constructiile, de a produce degradarea solului. (< fr. agressivite)

CARBOGAZOS, -OASA adj. (despre ape naturale) care contine gaz carbonic. (< fr. carbogazeux)

DEJECTIE s. f. 1. evacuare a excretiilor din corp; materia evacuata. 2. scurgeri provenite din industrii, din gospodarii, care degradeaza apele naturale in care se scurg. 3. con de ~ = gramada de pietris, de nisip etc. care se depune in regiunea inferioara a unui torent, avand forma unei jumatati de con turtit; agestru. 4. (pl.) materii pe care le arunca vulcanii. (< fr. dejection, lat. deiectio)

EXOREIC, - adj. (despre o regiune, un bazin hidrografic) cu ape naturale care se varsa direct in mare. (< fr. exoreique)

NATUROTERAPIE s. f. valorificare a remediilor naturale (apa, aerul, soarele) in tratarea anumitor boli. (< natura + -terapie²)

RIVIERA s. f. 1. curs de apa natural, mic, care se varsa intr-un alt curs de apa. ◊ vale uscata; ued. 2. obstacol reprezentat printr-o groapa de apa care trebuie sarita de un atlet sau de un cal de curse. 3. colan de diamante. (< fr. riviere)

CASCADA, cascade, s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui rau, provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii; cataracta. ◊ Expr. Cascada de ras = ras zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (Tehn.; in sintagma) Montaj in cascada = model de legare a unor aparate sau masini electrice astfel incat curentul de la intrarea unui element sa fie egal eu cel de la iesirea elementului anterior. – Din fr. cascade.

CATARACTA, cataracte, s. f. I. Cadere naturala de apa produsa pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascada. II. Boala de ochi, care consta in opacifierea cristalinului si care poate duce la orbire totala sau partiala. – Din fr. cataracte, lat. cataracta.

CASCADA ~e f. Cadere naturala de apa pe cursul unui fluviu, provocata de o ruptura in panta; cataracta. ◊ ~ de ras ras zgomotos si sacadat. [G.-D. cascadei] /<fr. cascade

CATARACTA² ~e f. Cadere naturala de apa pe cursul unui fluviu, provocata de o ruptura in panta; cascada. [G.-D. cataractei] /<fr. cataracte, lat. cataracta

GLAS ~uri n. 1) Sunet sau ansamblu de sunete emise de om cu ajutorul coardelor vocale; facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; grai. ~ puternic. ~ ragusit. ◊ Intr-un ~ toti deodata. A da ~ a) a striga; b) a exprima (verbal sau in scris). A ridica ~ul a se rasti. A capata (sau a prinde) ~ a capata curaj. A-i pieri (sau a i se stinge) ~ul a) a nu mai putea sa vorbeasca; b) a nu mai avea ce raspunde; a se da batut. 2) mai ales la pl. Murmur produs de mai multe persoane ce vorbesc concomitent. 3) Sunet sau ansamblu de sunete scoase de pasari sau de animale. 4) fig. Zgomot produs de unele fenomene naturale. ~ul apelor. 5) fig. Sunet produs de un instrument muzical. ~ de vioara. /<sl. glasu

SUSUR ~e n. Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, frunze miscate de vant etc.); murmur. ~ de izvor. /v. a susura

SUIET ~e n. rar Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (vant, apa, frunze etc.); freamat. [Sil. su-iet] /Onomat.

ZVON ~uri n. 1) Informatie neconfirmata (uneori tendentioasa) care circula oral. 2) Zgomot lin, continuu si placut, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, bataia vantului etc.); susur; murmur; soapta; freamat. /<sl. zvonu

AUTOEPURATIE s.f. Purificare naturala a apelor reziduale varsate in ape de suprafata, datorita actiunii bacteriilor aerobe. [Cf. fr. auto-epuration].

CASCADA s. f. 1. cadere naturala de apa de la o mare inaltime; cataracta². 2. (fig.) suita de lucrari care se produc in sacade. ♦ ~ de ras = ras sacadat si prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice. 3. montaj in ~ = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. ♦ succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apa regularizat. 4. cadere libera, pe sol, a unui acrobat sau cascador. (< fr. cascade)

CIMENT s. n. 1. material de constructie, pulbere fina obtinuta prin macinarea clincherului, care se petrifica prin amestecarea cu apa. 2. material natural, liant intre fragmentele ce formeaza rocile detritice. (< fr. ciment, it. cimento)

GHEIZER s. n. izvor artezian natural de apa fierbinte, de origine vulcanica. (< fr., engl. geyser)

CASCADA (‹ fr.) s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui riu, fluviu sau torent provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii. Frecvente in regiunile calde si umede peste fostele praguri glaciare, in unitatile inalte de relief unde bancurile de roci dure alterneaza cu altele mai moi. C. cu cea mai inalta cadere de apa din lume este Angel (Venezuela, 979 m). In Romania cea mai inalta c. este Izvorul Cailor (M-tii Rodnei, 150 m). ♦ C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, in componenta unui sistem hidroenergetic amenajate in serie pe un curs de apa, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦ Expr. Cascada de ris = ris zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (TEHN.) Montaj in c. = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice pentru a imbunatati factorul de putere sau pentru a modifica fara pierderi turatia acestora.

HIDROPIZIE s. f. Boala cauzata de acumularea patologica de apa in cavitatile naturale ale corpului sau in tesuturi; dropica. [Var.: idropizie s. f.] – Din fr. hydropisie, lat. hydropisis.

EPANDAJ s. n. Operatie de raspandire a apelor murdare pe un teren cultivabil dupa decantarea lor, in scopul epurarii biologice naturale a acestor ape. – Din fr. epandage.

SOPOT ~e n. 1) Zgomot usor produs de cineva care sopteste. 2) fig. Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (de curgerea apei, de frunzele miscate de vant etc.); murmur; susur. ~ul izvorului. /<sl. sipotu, bulg. sepot

hoanca², hoance, s.f. (reg.) adancitura in forma de vale mica intre dealuri; afundatura naturala lipsita de apa.

PRAVAL ~uri n. 1) Depresiune naturala care uneste doua ape (doua balti, o balta si un rau). 2) Portiune din cursul unui rau unde apa curge cu repeziciune. 3) Portiune de teren cu suprafata inclinata; panta; povarnis; coasta. /Din a pravali

scochina, scochini, s.f. (reg.) 1. cale adanca si ingusta (datorata eroziunii apelor de munte); albie naturala, de scurgere a apelor de ploaie. 2. urma lasata de suvoaiele de apa ce vin de la munte, in urma ploilor. 3. (in forma: scochila) loc ingust printre radacinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adapostesc pestii (mai ales pastravii). 4. (in forma: scochina) unealta de pescuit de forma unui cos de nuiele. 5. scorbura; loc ascuns. 6. pestera. 7. gaura, scobitura, cavitate; copca in gheata.

DERIVA, deriv, vb. I. 1. Intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limba, cuvinte si sensul lor) A-si trage originea din...; (tranz.) a arata provenienta unui cuvant din altul, b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinari introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apa curgatoare din albia ei naturala in alta albie sau intr-un canal. ♦ A indrepta vehiculele de pe o cale de comunicatie pe alta cale. ♦ A ramifica o cale de comunicatie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei functii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se departa din drumul sau normal sub actiunea vantului sau a unui curent; a devia. – Din fr. deriver, lat. derivare.

DERIVAT, -A, derivati, -te, adj., (II 1) derivati, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care deriva (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abatut din albia sa naturala. ♦ (Despre vehicule) Abatut de pe o cale de comunicatie pe alta. ♦ (Despre cai de comunicatie, canale) Abatut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanta preparata din alta si care de obicei pastreaza structura de baza a substantei din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie prima. 3. S. n. Cuvant care deriva din alt cuvant. 4. S. n. Lucru care rezulta, deriva (1) din altul. – V. deriva.

SCURGERE, scurgeri, s. f. 1. Actiunea de a (se) scurge si rezultatul ei. 2. (Concr.) Loc (amenajat sau natural) pe unde se scurge apa de prisos. 3. (Pop.) Nume dat unor secretii patologice ale corpului omenesc. – V. scurge.

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

BAZNA, com. in jud. Sibiu; 4.256 loc. (1991). Expl. de gaze naturale. Panificatie. Localit. balneoclimaterica cu ape minerale clorosodice, iodurate, sulfatate si bromurate, indicate in tratarea afectiunilor reumatismale, neurologice periferice, posttraumatice, ginecologice, endocrine etc. Intrepr. de ambalare a sarurilor de B., difuzate prin reteaua farmaceutica. Biserica fortificata (sec. 15-16, cu modificari).

FLUX ~uri n. 1) (in opozitie cu reflux) Fenomen natural de crestere periodica a nivelului apei din mari si oceane (datorita atractiei Lunii si Soarelui). 2) fig. Crestere a intensitatii unui proces; afluenta. 3) fiz. Curent de particule. ◊ ~ de caldura cantitate de caldura emisa de o sursa intr-o unitate de timp. /<fr. flux, lat. fluxus

IAZ ~uri n. apa statatoare adunata intr-o adancitura naturala sau artificiala, stavilita de un dig si folosita in diferite scopuri (pentru cresterea pestelui, pentru irigatie etc.). [Monosilabic] /<sl. jazu

ROPOT ~e n. 1) Zgomot puternic, cadentat si uniform, produs de unele fenomene naturale (ploaie, grindina, valuri, torente de apa etc.), fiinte sau obiecte (copitele cailor, motoare etc.). 2) Goana a cailor. 3) Zgomot brusc, puternic si rasunator, produs de ap-lauze. /<bulg. ropot

RECEPTOR, -OARE I. adj. care recepteaza (o actiune mecanica, un curent, o unda etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat sa primeasca o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta utilizabila. 2. aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; ansamblu, cuprinzand un amplificator, care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. 3. mediu natural (rau, lac, mare) care primeste apele de evacuare. III. s. m. organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei stimulului extern in influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoana care primeste si decodeaza un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primeste sange de la un donator. (< fr. recepteur)

STOC s. n. 1. cantitate de marfuri intr-un depozit, magazin etc. 2. masa de roca eruptiva consolidata care strapunge straturile scoartei in care se include. 3. cantitatile de apa ce se scurg in mod natural intr-o sectiune a unui curs de apa intr-un an mediu. (< fr., engl. stock)

REFLUX ~uri n. 1) (in opozitie cu flux) Fenomen natural constand in coborarea periodica a nivelului apei marilor si oceanelor in cadrul mareei; maree descendenta. 2) fig. Micsorare a intensitatii unui proces. /<fr. reflux

SANATORIU (‹ fr.; {s} lat. sanatorius „care vindeca”) s. n. Institutie medicala pentru tratamentul unor boli cronice (in special tuberculoza, afectiuni ale aparatului respirator, afectiuni neuropsihice), situate de obicei in locuri unde bolnavii pot beneficia de factori naturali de cura (conditii climatice favorabile, aerosoli, ape minerale, namoluri curative) in asociatie cu fizioterapie, alimentatie dietetica si regim special de tratament si odihna. Exista si s. pentru repaus si recuperare a capacitatii de munca sub supraveghere medicala. Printre cele mai cunoscute din Romania se numara s. de la Moroieni, Predeal, Techirghiol, Eforie, Mangalia. Sin. casa de sanatate.

CALCANTIT s. n. Sulfat natural hidratat de cupru, albastru, sticlos, solubil in apa, frecvent in zona de oxidare a zacamintelor cuprifere; piatra-vanata. – Din fr. calcantite.

IAZ, iazuri, s. n. 1. Lac artificial format prin stavilirea cu baraj de pamant sau prin abaterea unui curs de apa si destinat cresterii pestilor sau folosit pentru irigatii, morarit etc. 2. Lac mic natural, format in albia unui rau, prin adunarea apei intr-o adancitura de teren. 3. Zagaz (la un helesteu). – Din sl. jazu.

DERIVAT, -A adj. 1. Care deriva, decurge. 2. (Despre o apa) Abatut din cursul sau, din albia sa naturala. // s.m. si n. Substanta preparata din alta substanta si care se aseamana ca structura moleculara cu substanta din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumita materie prima. 2. Cuvant format prin derivare de la alt cuvant. 3. Lucru care deriva din altul. [< deriva].

ACUMULARE, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.) Proces de crestere la nivel micro si macroeconomic pe baza adaugarii de resurse. 3.(Geogr.; urmat de determinari) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. 4. (Geol.) Proces de asociere naturala a mineralelor utile in scoarta Pamantului, sub forma de filon, strat, lentila, cuib. – V. acumula.

COCHECI, Vasile (1922-1996, n. Bilteni, jud. Gorj), inginer chimist roman. M. coresp. al Acad. Romane (1991), prof. univ. la Timisoara. Cercetari privind protectia calitatii apelor, epurarea apelor reziduale, valorificarea deseurilor si a unor resurse naturale.

RADA¹, rade, s. f. Zona de apa din vecinatatea unei coaste, cu sistem de aparare naturala sau artificiala, servind la adapostirea navelor intr-un port impotriva vanturilor, valurilor sau curentilor. – Din fr. rade.

copca (-ci), s. f. – 1. Gaura, spartura; in special gaura facuta natural sau artificial in stratul de gheata care acopera apele iarna. – 2. Salt, saritura. – Var. cofta, s. f. (gaura, scobitura). Bg. kopka (Cihac, II, 72; Conev 85; DAR), din sl. kopati „a goli,” cf. copaie. Al doilea sens este mai putin clar, totusi cf. rut. kopnuty „a da cu copita”, poate trebuie plecat de la imaginea armasarului care pare sa sape cu copita pamintul. – De la var. provine fara indoiala coptori (var. coftori, coptora, coptorosi), vb. (a sapa, a excava, a adinci), care pare a se fi incrucisat cu copt, coptura (DAR; dupa Scriban, ar fi un der. de la cuptor, ipoteza neverosimila).

ANTRACIT (‹ fr. {i}; {s} gr. anthrax „carbune”) s. n. Varietate de carbune natural, foarte bogat in carbon (89,5-96,5 la suta), sarac in apa si materii volatile, avind o putere calorica de c. 7.800-8,350 kcal/kg. Arde cu flacara scazuta, fara fum, formeaza cocs pulverulent si este un combustibil pretios.

NEOXIGENAT, -A, neoxigenati, -te, adj. (Despre par) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apa oxigenata; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu parul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Ne- + oxigenat.

CISMEA ~ele f. 1) Izvor amenajat pentru a bea apa. 2) Instalatie prevazuta cu o pompa sau cu un robinet, prin care se ridica apa ce vine dintr-o conducta sau dintr-un izvor natural. In curte este instalata o ~. [Art. cismeaua; G.-D. cismelei; Sil. cis-mea] /<turc. cesme

COROZIUNE ~i f. 1) Proces de distrugere a suprafetei obiectelor de metal sub influenta diferitor factori naturali sau artificiali. 2) Eroziune a rocilor sub actiunea chimica a apei. [Art. coroziunea; G.-D. coroziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. corrosion

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

SIFON s.n. 1. Tub curbat sub forma de U intors, folosit pentru a transvaza un lichid intre doua niveluri diferite. 2. Piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie de sticla pentru apa gazoasa. ♦ apa gazoasa dintr-o astfel de butelie. 4. aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor in forma de tub, care serveste pentru locomotie. 6. Canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].

SIFON¹ s. n. 1. tub curbat sub forma de U intors, pentru a transversa un lichid intre doua niveluri diferite. 2. piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. butelie de sticla pentru apa gazoasa; apa insasi. 4. aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. organ in forma de tub sau de palnie, la cefalopode, servind pentru locomotie sau hranire. 6. canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. (< fr., gr. siphon, germ. Siphon)

apofiza f., pl. e (vgr. apophysis, excrescenta, d. apo, de la, si phyo, cresc. V. sinfiza). Anat. Excrescenta naturala a unui os: apofiza zigomatica.

LIMNOLOGIE s. f. 1. Capitol al hidrobiologiei care studiaza conditiile de viata si organismele din apele dulci. 2. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu studiul lacurilor (naturale si artificiale). – Din fr. limnologie.

MLASTINA, mlastini, s. f. Depresiune naturala de teren fara scurgere, in care se aduna si stagneaza apa provenita din precipitatii, din inundatii sau din panza freatica; mlaca. – Din sl. *mlastina.

DESHIDRATOR/DESHIDRATATOR s. n. 1. produs avid de apa, folosit pentru deshidratare. 2. aparat pentru uscarea fructelor, legumelor prin ventilare naturala sau artificiala. (< fr. deshydrateur)

BILBOR 1. Depr. intramontana, de baraj vulcanic, in Carpatii Orientali, intre M-tii Calimani (la NV), Giurgeului (la V si SV) si Bistritei (la E), la 950 m alt., drenata de cursul superior al Bistricioarei. Relief colinar si de terase. Expl. de turba. Izv. minerale bicarbonatate-calcice. 2. Com. in jud. Harghita, pe Bistricioara; 2.951 loc. (1991). Expl. de turba. Statiune balneara cu ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, cu continut bogat in fluor. Rezervatie naturala floristica (mlastina Piriul Dobreanului, 3,5 ha). Biserica de lemn (sec. 18).

BIOINDICATORI (‹ bio + indicatori ) s. m. pl. Organisme care, prin prezenta, numarul sau intensitatea dezvoltarii lor, servesc drept indicatori ai unor procese naturale sau anumitor conditii de mediu, ai prezentei anumitor substante in apa sau in sol, al gradului de poluare s.a.

CEARA s. f. 1. Produs natural (de origine animala, vegetala sau minerala) sau sintetic, plastic, insolubil in apa, care se inmoaie si se topeste la temperaturi destul de joase si care are numeroase utilizari in industria farmaceutica, electronica, a hartiei, cosmetica etc. ◊ Ceara de albine = ceara de culoare galbuie, cu miros placut, caracteristic, produsa de albine, care se recolteaza prin topirea fagurilor. Ceara de balena = s********t, ulei de casalot. Ceara de parchet = amestec de ceara sintetica cu parafina, cerezina, ceara vegetala si cu alte substante, care formeaza pe parchet o pelicula lucioasa, protectoare. Ceara rosie = amestec de colofoniu, selac, ulei de terebentina si culori minerale, care, datorita proprietatilor lui plastice la incalzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la inchiderea ermetica a flacoanelor etc. Ceara montana = ceara minerala obtinuta din carbunii bruni prin extractie cu solventi. Ceara vegetala = strat care acopera suprafata plantelor, mai ales a fructelor. 2. (Geol.; in sintagma) Ceara de pamant = ozocherita. 3. (Fiziol.) Cerumen. – Lat. cera.

RESURSA, resurse, s. f. 1. Rezerva sau sursa de mijloace susceptibile de a fi valorificate intr-o imprejurare data. ◊ Resurse naturale = totalitatea zacamintelor de minerale si de minereuri, a terenurilor cultivabile, a apelor si a padurilor de care dispune o tara. Resurse de (forte de) munca = totalitatea persoanelor care au varsta si sunt capabile de munca, precum si a persoanelor in varsta apte de munca, care pot fi sau sunt ocupate intr-o ramura a economiei. 2. Durata de timp in ore de zbor admisa pentru utilizarea normala a unui avion intre doua reparatii generale sau intre doua revizii. – Din fr. ressource.

SONDA s. f. 1. put destinat extragerii unei substante minerale fluide (titei, gaze naturale) sau extragerii de probe de roca. 2. instrument nautic pentru determinarea adancimii apei. 3. dispozitiv pentru luarea de probe dintr-un material. 4. instrument chirurgical pentru explorarea unor cavitati naturale din organism sau pentru drenarea unor plagi. 5. ~ spatiala = racheta spatiala lansata pe directie verticala cu scopul de a explora straturile superioare ale atmosferei terestre; balon- ~ = balon prevazut cu aparate de observatie, care se lanseaza in atmosfera pentru inregistrarea anumitor date meteorologice. 6. pahar de bere inalt si subtire, mai ingust in partea de jos. (< fr. sonde)

LANDSAFT (‹ germ.) s. n. Portiune din invelisul geosferic care poseda trasaturi proprii, diferite de la cele ale portiunilor invecinate de care este despartita prin limite naturale; se caracterizeaza printr-o anumita forma a interactiunii dintre relief, clima, ape, soluri, vegetatie, fauna si activitatea omului; peisaj geografic.

PESTERA, pesteri, s. f. Cavitate, scobitura naturala subterana adanca si mare, formata prin dizolvarea unor roci solubile de catre apele de infiltratie; grota, caverna. ♦ P. ext. Vizuina, barlog. – Din sl. pestera.

CALDARE ~ari f. 1) Vas de metal sau de material plastic, cu toarta, in care se aduce sau se pastreaza apa; galeata. 2) Continutul unui asemenea vas. 3) geol. Depresiune circulara aparuta in urma actiunii factorilor naturali; cazan. [G.-D. caldarii] /<lat. caldaria

PERIBOINA s. f. depresiune naturala sub actiunea valurilor marii, care separa marea de un lac litoral si prin care apele marii se unesc cu ale lacului. (< fr. periboine)

FRONTIERA, frontiere, s. f. Linie naturala sau conventionala care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de intinderi de apa care nu fac parte din teritoriul sau; granita, hotar. [Pr.: -ti-e-. – Var.: (inv.) fruntarie s. f.] – Din fr. frontiere.

PERIBOINA s.f. (Geol.) Depresiune naturala produsa sub actiunea valurilor marii, care separa marea de un lac litoral si prin care apele marii se unesc cu ale lacului. [< fr. periboine].

SONDA s.f. 1. Put destinat extragerii unei substante minerale fluide (titei, gaze naturale etc.) sau extragerii de probe de roca. 2. aparat folosit pentru determinarea adancimii marilor sau a apelor curgatoare. 3. aparat pentru luarea de probe dintr-un material compact sau granular. 4. Instrument tubular folosit pentru explorarea unor cavitati naturale din organism sau pentru drenarea unor plagi. 5. Sonda spatiala = racheta spatiala lansata pe directie verticala cu scopul de a explora straturile superioare ale atmosferei terestre; balon-sonda = balon prevazut cu aparate de observatie, care se lanseaza in atmosfera pentru inregistrarea anumitor date meteorologice. 6. Pahar de bere lunguiet si subtire, mai ingust in partea de jos. [< fr. sonde, it. sonda].

RACHIU, rachiuri, s. n. 1. Nume generic dat diferitelor bauturi alcoolice tari obtinute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apa (si cu esente) fara adaos de sirop de zahar; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) continuta de un pahar, de o sticla etc. – Din tc. rakı.

CAZANE, sector al defileului Dunarii la trecerea prin Carpati (lung de 9 km), cuprins intre localit. Dubova si Ogradena (azi in com. Ieselnita, datorita constructiei lacului de acumulare Portile de Fier I); format din Cazanele Mari (4 km) si Cazanele Mici (5 km). Aici valea Dunarii si lacul de acumulare se ingusteaza la 180-250 m (in trecut de 152 m) si este dominata de pereti verticali, stincosi (Ciucare Mare pr stg. si Strbac pe dr.). Viteza de scurgere a apei la viituri depaseste 5 m/s. In zona Cazanelor Mari se afla pesterile Ponicovei si Veterani. Rezervatie naturala complexa (150 ha), care cuprinde stincile calcaroase ale masivelor Ciucarul Mare si Mic pe care se dezvolta o vegetatie submediteraneana cu numeroase endemisme si plante rare. Aici se intilnesc stinjenelul balcanic (Iris reichenbachi), deditelul banatean (Pulsatilla montana ssp. australis), Laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica), liliacul salbatic (Syringa vulgaris) etc. Zona turistica.

PEHBLENDA (‹ fr.; germ. Pech „smoala” + blenden „a lua vederea”) s. f. Oxid natural de uraniu, cristalizat in sistemul cubic; de culoare neagra ca smoala, cu luciu gras; insolubil in apa, radioactiv, este folosit ca sursa principala pentru obtinerea uraniului, radiului etc.

CALCE¹ (lat. calx, calcis) 1. Oxid de calciu. ♦ C. sodata = amestec de oxid de calciu cu 5-20% hidroxid de sodiu, care absoarbe dioxidul de carbon si vaporii de apa din aer; folosita la uscarea gazelor, la umplerea extinctoarelor. 2. Material refractar obtinut prin calcinarea carbonatului de calciu natural (calcar, calcit, marmura etc.).

STIHIE ~i f. 1) Fenomen natural care se manifesta cu o forta distrugatoare. 2) (in filozofia antica) Fiecare dintre elementele de baza ale naturii (foc, apa, aer, pamant). 3) (in superstitii) Duh rau care personifica forta oarba a naturii. 4) fig. Forta oarba care actioneaza in mediul social. 5) rar Loc pustiu; pustietate. [G.-D. stihiei] /<ngr. stiheion, sl. stihija

ZEOLIT, zeoliti, s. m. Grup de minerale care reprezinta alumosilicati naturali, hidratati de calciu, sodiu, potasiu, bariu si strontiu, uneori magneziu, mangan etc., avand proprietatea de a-si pierde treptat apa prin incalzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zeolit(h)e.

CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.

SLEAU¹, sleauri, s. n. Drum de tara natural, neamenajat, batatorit de carute. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) pe sleau = a vorbi deschis, fara inconjur. ♦ (Rar) Firul unei ape curgatoare. [Var.: sleah s. n.] – Din pol. szlak, ucr. sljah.

CURGATOR² ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre ape) Care curge necontenit; care nu este statatoare. 2) fig. (despre vorbire, stil) Care se caracterizeaza prin lipsa de efort; care se desfasoara natural si fluent; cursiv. /a curge + suf. ~ator

VENUS, statiune balneoclimaterica estivala, situata pe tarmul de V al Marii Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care apartine din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri calduroase si mai mult senine (in medie 25-28 de zile insorite pe lunile de vara, cu durata de stralucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) si ierni blande (in ian. temp. medie de 0ºC). Statiunea este recomandata atat pentru persoanele sanatoase care pot beneficia de cura heliomarina in timpul vacantelor de vara, cat si pentru tratamentul unor afectiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stari de anemie secundara, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice s.a. Plaja naturala, extinsa pe 1,5 km lungime (intre statiunile Venus si Saturn) si 200 m latime, are un nisip fin si pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate si folosite la dusuri. Statiunea V. a intrat in nomenclatorul statiunilor balneare in anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu namol sapropelic si pentru bai sulfuroase.

RETENTIE, retentii, s. f. 1. Oprire, retinere. ◊ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un gaj pana la achitarea completa a datoriei de catre debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apa, in bazine special amenajate. 3. Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide sau gaze) care in mod obisnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retentiune s. f.] – Din fr. retention, lat. retentio, -onis.

LACUL FARA FUND, lac antropologic, heliotermic, situat in perimetrul orasului Ocna Sibiului, format in cadrul unei saline parasite in 1775. Supr.: 1.665 m²; ad. max.: 32 m. Salinitatea apei la suprafata este de 96 g/l, iar la 6 m adancime de 318 g/l. Pe timpul verii, temp. apei la suprafata este de 24,5ºC, la 2,5 m adancime 31,4ºC, iar la sub 3 m adancime scade 12-14ºC, devenind constanta catre fundul lacului. Declarat rezervatie naturala hidrogeologica.

BAZIN ~e n. 1) Rezervor mare deschis, construit special pentru colectarea unui lichid, in special a apei, destinat unor operatii tehnice sau practicarii inotului. 2) Regiune din care isi colecteaza afluentii un rau sau un fluviu. ~ul Dunarii. 3) Regiune bogata in zacaminte naturale. ~ carbonifer. 4) mar.: ~ portuar parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 5) anat. Parte a scheletului omenesc situata la baza trunchiului formata din oasele iliace; pelvis. /<fr. bassin

REGIM s. n. 1. mod, sistem de organizare a vietii economice, politice si sociale a unui stat. 2. ansamblu de reglementari proprii activitatii unei institutii, intreprinderi etc. ◊ totalitatea regulilor impuse modului de viata si de alimentare al cuiva. ♦ ~ de economii = sistem de masuri privind folosirea cat mai rationala a resurselor materiale, financiare si de munca; ~ fluvial = evolutie medie a debitelor unei ape curgatoare in timp de un an. 3. totalitatea conditiilor de functionare la un moment dat a unui sistem tehnic. 4. mod de evolutie ciclica a unui fenomen natural. 5. (lingv.) rectiune. (< fr. regime)

MIRAJ, miraje, s. n. I. 1. Fenomen optic produs prin refractia treptata a luminii in straturi de aer cu densitati diferite, datorita caruia in unele regiuni apar la orizont imagini rasturnate si suplimentare ale unor parti din natura, ale unor lucruri indepartate etc., ca si cum s-ar reflecta intr-o apa; p. ext. fata morgana. 2. Fig. Imagine inselatoare; inchipuire, iluzie desarta. 3. Fig. Farmec, atractie irezistibila. II. (In sintagma) Mirajul oualor = operatie de examinare a oualor supuse incubatiei naturale sau artificiale.pentru a urmari starea si dezvoltarea embrionului. [Var.: (rar) miragiu s. n.] – Din fr. mirage.

SONDAJ s.n. 1. Cercetare facuta cu o sonda in sol, in fundul unei ape etc.; prospectiune. ◊ Sondaj meteorologic = determinarea conditiilor meteorologice (temperatura, presiune etc.) la un anumit nivel sau la niveluri succesive ale atmosferei. ♦ Introducerea unei sonde intr-o cavitate naturala a organismului sau intr-o plaga pentru evacuarea substantelor nocive sau pentru extragerea unei probe in vederea unei analize. 2. Cercetare sumara facuta prin consultarea atenta numai a unor parti dintr-un material. 3. Sapatura facuta pentru determinarea profilului geologic sau pentru extragerea probelor necesare analizei solului. ♦ Luare de probe dintr-un material compact sau granulat. 4. Sondaj de opinie = ancheta care urmareste cunoasterea parerilor oamenilor in diferite probleme. [< fr. sondage].

SONDAJ s. n. 1. explorare facuta cu o sonda in sol, pe fundul unei ape etc.; prospectiune. ♦ ~ meteorologic = determinarea conditiilor meteorologice (temperatura, presiune etc.) la un anumit nivel sau la niveluri succesive ale atmosferei. 2. introducere a unei sonde intr-o cavitate naturala a organismului ori intr-o plaga pentru evacuarea substantelor nocive sau pentru extragerea unei probe in vederea unei analize. 3. cercetare sumara prin consultarea unor parti dintr-un material. 4. sapatura pentru determinarea profilului geologic sau pentru extragerea probelor necesare analizei solului. ◊ luare de probe dintr-un material compact sau granulat. 5. (in invatamant) actiune de cunoastere care se efectueaza doar asupra unui fragment considerat ca reprezentativ pentru totalitate. ♦ ~ de opinie = ancheta care urmareste cunoasterea parerilor oamenilor in diferite probleme. (< fr. sondage)

AGREGAT s.n. 1. Grup de masini care lucreaza in acelasi timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietris, nisip etc.) care se amesteca cu cimentul si cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concrestere de minerale in diferite formatii naturale. 4. Ingramadire de organe pe o mica suprafata a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agregat, lat. aggregatum – reunit].

HALLOISIT (‹ fr.) s. n. Silicat natural hidratat de aluminiu din grupa mineralelor argiloase, alb sau divers colorat, mat. Se formeaza ca urmare a descompunerii alumosilicatilor, prin procese hidrotermale sau in conditii exogene. In apa se umfla, marindu-si de cateva ori volumul, fiind principalul component al refractarelor silico-aluminoase.

SLEAU¹ ~ri n. 1) Drum de tara natural, care uneste doua sau mai multe localitati. ◊ A vorbi (sau a spune) pe ~ a vorbi (sau a spune) deschis, fara inconjur, verde in ochi. 2) fig. rar Cursul unei ape. /<pol. szlak, szla-ch, ucr. sljah

COLMATARE s. f. 1. actiunea de a colmata; colmataj. 2. umplerea naturala a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui rau prin aluvionare. 3. lucrare de imbunatatiri funciare prin depunerea dirijata a materialului solid purtat in suspensie de apele curgatoare, in scopul ridicarii nivelului terenurilor joase, inundabile. 4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanica, in scopul micsorarii porozitatii. (<colmata)

PRAVAL, pravaluri, s. n. 1. Depresiune naturala (putin adanca) care face legatura intre balti sau intre acestea si rauri; spec. garla din regiunea inundabila a Dunarii. 2. (Reg.) Portiune pe cursul unui rau, al unui parau etc., unde apa curge foarte repede (formand o cascada mica). 3. (Reg.) Povarnis, panta (1), coasta. [Pl. si: pravale. – Var.: prival s. n.] – Cf. bg. preval, rom. pravali.

COPT², COAPTA, copti, coapte, adj. I. 1. (Despre alimente) Care a fost supus, fara apa sau alt lichid, actiunii focului pentru a putea fi mancat. ◊ Expr. (Fam.) Mort-copt = cu orice pret, neconditionat, neaparat. 2. (Despre fructe si plante) Ajuns la deplina dezvoltare sub actiunea unor conditii naturale; bun de mancat. ◊ Expr. Pica de coapta! = a) excesiv de copt, foarte copt; b) (fig.) intrece masura obisnuita, formidabil, culmea! II. Fig. 1. (Despre actiuni, situatii, conditii etc.) Care e gata, bun (de)..., potrivit (sa)..., pregatit (pentru)... 2. (Despre oameni sau despre mintea, gandurile lor) Matur, deplin dezvoltat. III. (Despre abcese, bube etc.) Care a facut puroi si este gata sa se sparga. – Lat. coctus.

CATIONIT (‹ fr. {i}) s. m. Substanta naturala sau sintetica, organica sau minerala capabila sa retina cationii dintr-o solutie prin schimb cu ionul de sodiu sau de hidrogen pe care-i contine; este folosit la dedurizarea si deferizarea apei.

NATUR adj. invar. In gastronomie, in stare naturala sau asemanator acesteia; in expr. se consuma natur = in stare cruda, neprelucrat; omleta natur = omleta simpla, fara adaosuri; snitel natur = snitel simplu, fara a fi facut pane; cartofi natur = cartofi fierti in apa sarata, fara alte ingrediente.

CAZAN ~e n. 1) Vas mare de metal, folosit in gospodarie la incalzit sau la fiert. 2) Rezervor metalic in care se introduce apa pentru a fi incalzita sau transformata in aburi ce servesc ca forta motrice sau ca mijloc de incalzire. ~ de aburi. ~ de baie. 3) Instalatie pentru distilarea alcoolului. 4) geol. Depresiune circulara aparuta in urma actiunii factorilor naturali; caldare. /<turc. kazan

PADIS, podis carstic in zona centrala a m-tilor Bihor, cu altitudini intre 1.200 si 1.400 m. Actiunea apei asupra depozitelor calcaroase a dat nastere la forme carstice de suprafata (chei, cascade, doline, ponoare, avenuri) sau de adancime (pesteri, vai subterane). Aici de afla complexul carstic Cetatile Ponorului. Important obiectiv turistic. Inclus in Parcul natural al Muntilor Apuseni.

KAINIT (‹ fr. {i}; {s} gr. kainos „nou”) s. n. Sare naturala dubla, constituita din clorura de potasiu si sulfat de magneziu hidratat, formata ca produs secundar de precipitare chimica in lagune si bazine marine. De culoare alba, cenusie, rosie, cu luciu sticlos si aspect de mase compacte zaharoide; este usor solubil in apa si are gust amarui sarat. Utilizat ca ingrasamant agricol si pentru fabricarea sarurilor de potasiu.

EFLORESCENTA ~e f. 1) Perioada de inceput a infloririi plantelor. 2) Transformare a unor saruri din stare cristalina in stare pulverulenta prin pierderea unei parti a apei de cristalizare, cand vin in contact cu aerul. 3) Substanta pulverulenta aparuta prin trecerea unor saruri din stare cristalina in stare pulverulenta. 4) Depozit de saruri de pe suprafata unor roci, a unor constructii de beton sau a unor zidarii. 5) Exantem usor aparut pe piele. 6) Pulbere naturala care acopera anumite fructe. [G.-D. eflorescentei] /<fr. efflorescence

MATASE ~asuri f. 1) Fibra naturala obtinuta prin depanarea gogosilor de viermi de matase; borangic. 2) Tesatura din asemenea fibre; borangic. 3) Fibra textila artificiala care imita firul de borangic. 4) Tesatura din asemenea fibre. 5) la pl. Varietati ale acestei tesaturi. 6) (cu sens colectiv) Cantitate mare de obiecte confectionate din asemenea tesatura. ◊ Crescut in ~ crescut in avutie; rasfatat. 7) Totalitate a firelor subtiri, cafenii-galbui, care invelesc stiuletele porumbului si ies din panusi in forma de smoc. ◊ ~asea-broastei sau ~-de-apa specie de alge verzi plutitoare pe suprafata apelor statatoare; matreata. [G.-D. matasii] /<lat. metaxa

SANTA ROSA 1. Oras in partea central-estica a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. La Pampa, situat la 200 km de Bahia Blanca; 93.9 mii loc. (2001). Nod de comunicatii. Centru agricol (cereale, cresterea bovinelor). Muzeu de arta regionala si de istorie naturala. Universitate (1958). Fundat in 1892. 2. Oras in V S.U.A. (California), situat pe raul omonim, la poalele m-tilor Sonoma, la 25 km de tarmul Oc. Pacific, la 80 km NNV de San Francisco; 147,6 mii loc. (2000). Ferme pentru cresterea pasarilor. Centru viticol si de vinificatie. Ind. chimica, textila, pielariei si incaltamintei, opticii (instrumente optice), de prelucr. a lemnului si a fructelor. Universitate. Muzee de arta si istorie. In apropiere se afla gheizere, izvoare cu ape minerale si Padurea pietrificata. Fundat in 1833 de generalul Mariano Guadalupe Vallejo; declarat oras in 1868.

OCNA SUGATAG, com. in jud. Maramures, situata in depr. Maramures; 4.196 loc. (2003). Nod rutier. Zacaminte de sare si gips. Prelucr. pieilor (Sat-Sugatag) si a lanii (Hoteni). Statie meteorologica (din 1858). Satul O.S., mentionat documentar in 1355, are statul de statiune balneoclimaterica de interes local, cu ape minerale clorurate, de mare concentratie (119,5 g/l), calcice, cantonate in lacuri instalate in ocne prabusite. Statiunea este indicat in tratarea afectiunilor reumatismale, posttraumatice, neurologice periferice, ginecologice si vasculare. Complex sanatorial. Biserici de lemn cu hramurile Cuvioasa Parascheva (1642, cu decor sculptat si peretii pictati) si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil (1657), in satele Sat-Sugatag si Hoteni. Porti monumentale din lemn, cu sculpturi executate in stil maramuresean. Rezervatie forestiera (Padurea Craiasca, 44 ha) cuprinzand o veche plantatie de larice cu arbori monumentali si padure naturala de stejar. In satul Berb, rezervatia Lacul (Taul) Morarenilor (20 ha).

MATASE, (1) matasuri, s. f. 1. Fibra textila naturala de borangic prelucrat. ♦ Fibra textila vegetala sau sintetica fabricata prin diverse procedee chimice si avand proprietati asemanatoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Tesatura fina, cu desime mare si greutate mica, executata din astfel de fibre; (la pl.) varietati de tesaturi din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De matase = matasos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut in matase = crescut in avutie, in belsug; rasfatat, cocolosit. ♦ Ata de matase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subtiri, cafenii-galbui, care invelesc stiuletele porumbului si care ies din panusi in forma de smoc. 3. Compuse: (Bot.) matasea-broastei = denumire data unor alge verzi, filamentoase, care formeaza mase plutitoare la suprafata apelor dulci statatoare; matasea-bradului = matreata-de-arbori. [Pr.: (reg.) matasa] – Lat. metaxa.