Rezultate din textul definițiilor
CARBOGAZOASA, carbogazoase, adj. (In sintagma) Apa carbogazoasa = apa minerala care contine o cantitate de bioxid de carbon dizolvat; apa gazoasa. Carbo(n) + gazoasa.
INCAPSULA, incapsulez, vb. I. Tranz. A astupa prin procedee mecanice sticle de bere, de apa minerala etc. cu o capsula. – In + capsula.
SPRIT1, sprituri, s. n. Bautura obtinuta din vin cu sifon sau cu apa minerala; o anumita cantitate din aceasta bautura. – Din germ. Spritzer.
MINERALIZA, mineralizez, vb. I. Refl. si tranz. A (se) transforma in mineral sau in apa minerala. – Din fr. mineraliser.
MINERALIZAT, -A, mineralizati, -te, adj. Care s-a transformat in mineral sau in apa minerala. – V. mineraliza.
APA s. 1. v. parau. 2. v. rau. 3. v. fluviu. 4. v. mare. 5. v. ocean. 6. fantana. 7. v. cismea. 8. v. transpiratie. 9. (CHIM.) apa de Colonia = colonie, (pop.) odicolon; apa de var v. lapte de var; apa minerala = borviz, (reg.) borcut, (inv.) apa gazoasa, apa metalica, apa metaliceasca; apa oxigenata = peroxid de hidrogen.
APA GAZOASA s. v. apa minerala, borviz, sifon.
APA METALICA s. v. apa minerala, borviz.
APA METALICEASCA s. v. apa minerala, borviz.
BORCUT s. v. apa minerala, borviz.
BORVIZ s. v. apa minerala.
CARBOGAZOASA ~e adj. : Apa ~ apa minerala care contine bioxid de carbon. /carbo[n] + gazoasa
STATIUNE ~i f. 1) Localitate cu izvoare de apa minerala si cu conditii climaterice bune pentru tratamentul diferitelor boli. 2) arheol. Loc unde se observa vestigiile unei asezari umane din epocile primitive. [G.-D. statiunii; Sil. -ti-u] /<fr. station, lat. statio, ~onis
TERMAL ~a (~i, ~e) 1): Apa ~a apa minerala calda care izvoraste din pamant (avand, de regula, proprietati terapeutice). 2) Tratament cu astfel de apa. Cura ~a. 3): Statiune ~a statiune balneara cu izvoare de apa minerala calda. /<fr. thermal
CAPSULA s.f. 1. Tip de fruct alcatuit dintr-un invelis uscat, dehiscent, in care se afla semintele. 2. (Anat.) Invelis conjunctiv al unui organ sau al unei articulatii. ◊ Capsule suprarenale = glande suprarenale; capsule articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ♦ Invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ♦ Caseta. 3. (Chim.) Vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund si cu peretii scunzi, in care se incalzesc diferite substante. 4. (Tehn.) Cutie bine inchisa in care sunt asezate anumite instrumente, motorase etc. care trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ♦ Capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. Capsula telefonica = cutie metalica, continand un microfon sau un receptor, folosita in aparatele telefonice; capsula manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica; capsula cosmica = cabina spatiala. [< fr. capsule, cf. lat. capsula – cutiuta].
GRIFON s.m. 1. Monstru inchipuit cu trup de leu inaripat si cu cap si gheare de vultur. ♦ Motiv decorativ care reprezinta un astfel de monstru. 2. Specie de caine de vanatoare cu parul latos. 3. Gura de izvor (de apa minerala). [< fr. griffon, it. grifone].
JUVENIL, -A adj. 1. Tineresc. 2. (Despre substante) Care provine din magma topita in interiorul scoartei Pamantului si circula prin scoarta, putand ajunge pana la suprafata. ◊ Apa juvenila = apa minerala. [< fr. juvenile, cf. lat. iuvenilis].
SPRIT1 s.n. Vin amestecat cu sifon sau cu apa minerala. [< germ. Spritzer].
MISMAS s.n. (Fam.) Vin amestecat cu apa minerala sau cu apa gazoasa; sprit. ♦ (Fig.) Afacere necinstita, bazata pe inselatorie; invarteala; amestecatura, incurcatura. [< germ. Mischmasch].
sprituiala1, sprituieli, s.f. (reg.) amestecare a vinului cu sifon sau cu apa minerala.
sprituit1, adj. n. (reg.; despre vin) amestecat cu sifon sau cu apa minerala.
CAPSULA s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase seminte. 2. (anat.) invelis conjunctiv al unui organ, al unei articulatii. ♦ e suprarenale = glande suprarenale; e articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ◊ invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ◊ caseta. 3. (chim.) vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund, din portelan, sticla etc., in care se incalzesc substante. 4. (tehn.) cutie bine inchisa cu anumite instrumente, motorase etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ◊ capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. ~ telefonica = cutie metalica, cu un microfon sau un receptor, in aparatele telefonice; ~ manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica. (< fr. capsule, lat. capsula)
MISMAS s. n. 1. (fam.) vin amestecat cu apa minerala sau gazoasa; sprit. 2. (pl.) afacere, combinatie necinstita; invarteala. ◊ vorbe, afirmatii scornite. (< germ. Mischmasch)
SPRIT1 s. n. vin cu sifon sau apa minerala. (< germ. Spritzer)
AMARA 1. Liman fluviatil cu apa sarata in Lunca Buzaului; c. 60 ha. Se mai numeste si Balta Amara. 2. Liman fluviatil cu apa sarata pe cursul inferior al Ialomitei, linga S******a; 156 ha. Ad. max.: 3 m. Calitatile terapeutice ale lacului (apa minerala sulfata, cloruro-sodica si magneziana si namol sapropelic) au determinat dezvoltarea statiunii balneoclimaterice cu acelasi nume. 3. Com. in jud. Ialomita, pe malul lacului cu acelasi nume: 7.314 loc. (1991). Intreprindere de panificatie. Statiune balneoclimaterica, cu functionare permanenta din anul 1900, renumita pentru valoarea curativa a namolului si a apelor traumatice, ginecologice si a unor boli asociate. Sanatoriu balnear.
BALTATESTI, com. in jud. Neamt; 6.826 loc. (1991). Localit. balneoclimaterica permanenta, cu ape minerale clorosodice, sulfatate, iodurate si bromurate descoperite in 1810, dar valorificate la sfirsitul sec. 19. Statiunea este indicata pentru tratarea afectiunilor reumatismale, ginecologice, neurologice, dermatologice etc. Sarea de B., extrasa din apa minerala, este comercializata in scopul folosirii pentru bai.
CAPSULA, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat care la maturitate se deschide de la sine, punand semintele in libertate. 2. Un fel de cutiuta rotunda facuta dintr-o materie solubila, in care se inchid unele medicamente cu gust neplacut, pentru a fi inghitite mai usor. 3. Vas facut dintr-un material rezistent la caldura, in care se incalzesc diferite substante in laboratoare. 4. Cutie cu capac care se deformeaza sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibila a unor barometre). 5. Capac de tinichea cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. – Fr. capsule (lat. lit. capsula).
STANA DE VALE, statiune climaterica si de odihna, situata in raza com. Budureasa, jud. Bihor, intr-o depresiune inconjurata de culmile m-tilor Vladeasa si Padurea Craiului, la 1.102 m alt. Climat tonic si izvor cu apa minerala feruginoasa. Statiunea este recomandata pentru tratarea nevrozelor astenice, a unor afectiuni endocrine si respiratorii, a starilor de debilitate, de surmenaj fizic si intelectual, a anemiilor, rahitismului si tulburarilor de crestere la copii. Teleferic. Pastravarie.
BORVIZ s. n. apa minerala. – Din magh. borviz.
HIDROmineral, -A, hidrominerali, -e, adj. Relativ la apele minerale. – Din fr. hydromineral.
HIPERTERMAL, -A, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatura foarte ridicata. – Hiper- + termal.
BORCUT, borcuturi, s. n. (Reg.) apa minerala. – Din magh. borkut.
SLATINA, slatine, s. f. 1. Izvor de apa (minerala) sarata; saramura. ♦ Teren mlastinos si sarat. 2. Mancare prea sarata. – Din sl. slatina.
TERMAL, -A, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvoraste cald din pamant, avand, de obicei, proprietati terapeutice; (despre o statiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ apa termala = apa subterana cu temperatura mai ridicata decat cea medie din luna cea mai calduroasa a unei regiuni. – Din fr. thermal.
PUCIOS, -OASA, puciosi, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Inv. si pop.) Care miroase urat (a sulf); puturos. ◊ apa pucioasa = apa (minerala) sulfuroasa. 2. S. f. (Pop.) Sulf. ◊ apa de pucioasa = apa (minerala) sulfuroasa. – Lat. *puteosus.
MINERAL, -A, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumita compozitie chimica, care se gaseste in natura in stare cristalina sau amorfa, in componenta rocilor si a minereurilor. 2. Adj. Care contine minerale (1), care tine de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ apa minerala sau ape (ori izvoare) minerale = apa care contine in solutie saruri, gaze sau substante radioactive si care ii confera proprietati terapeutice; p. ext. loc, statiune etc. unde se gasesc asemenea ape; tratament facut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obtinut prin distilarea titeiului. – Din fr. mineral, lat. mineralis.
SULFURAT, -A, sulfurati, -te, adj. Combinat cu sulf. ◊ Hidrogen sulfurat = gaz incolor, toxic, cu miros de oua stricate, care se gaseste in apele minerale sulfuroase sau se obtine prin putrezirea substantelor albuminoide si care se intrebuinteaza in chimie; acid sulfhidric. – V. sulfura.
CRENOLOGIE s. f. Studiu al apelor minerale terapeutice. – Din fr. crenologie.
CRENOTERAPIE s. f. Folosire a apelor minerale in scop terapeutic. – Din fr. crenotherapie.
CURA, cure, s. f. Tratament medical constand din aplicarea metodica a unor mijloace terapeutice (bai, regim etc.). ◊ Cura balneoclimatica = folosire in scop terapeutic a apelor minerale, a namolurilor, a factorilor climatici etc. – Din fr. cure, lat. cura.
ATERMAL ~a (~i, ~e) Care tine de apele minerale reci; propriu apelor minerale reci. /a + termal
BALNEOLOGIE f. Ramura a medicinei care studiaza actiunea profilactica si curativa a apelor minerale sau termale si a namolurilor. Institut de ~. [Art. balneologia; G.-D. balneologiei; Sil. -ne-o-, -gi-e] /<fr. balneologie
FERUGINOS ~oasa (~osi, ~oase) (despre minerale, ape etc.) Care contine oxizi de fier. /<fr. ferrugineux
SLATINA ~e f. 1) Izvor de apa (minerala) sarata. 2) Teren mlastinos si sarat. 3) Solutie de apa cu multa sare de bucatarie cu intrebuintari in conservarea alimentelor; saramura. /<sl. slatina
SPRIT ~uri n. Bautura slaba, obtinuta prin amestecul vinului cu sifon sau cu apa (minerala). /<germ. Spritzer
STATIUNE s.f. I. 1. (Liv.) Statie. ◊ Statiune balneara (sau climaterica) = localitate in care se gasesc ape minerale sau conditii climaterice prielnice sanatatii. 2. Ansamblu de cladiri si de instalatii care serveste la efectuarea unor observatii, la indeplinirea unei operatii tehnice sau a activitatii unei unitati de munca de pe un anumit teritoriu. ♦ Centru special pentru cercetari experimentale. 3. Asezare omeneasca din epocile primitive. II. Pozitie caracteristica a corpului (la om si la animale). III. (Biol.) Totalitatea factorilor care constituie mediul in care se dezvolta o specie sau o grupare vegetala. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. station, it. stazione, lat. statio].
BALNEOGEOLOGIE s.f. Studiul relatiilor dintre apele minerale si structura geologica respectiva. [Pron. -ne-o-ge-o-. / < fr. balneogeologie].
LITIU s.n. Metal alcalin alb-argintiu, moale si foarte usor, care se gaseste numai in sarurile unor ape minerale, in tutun sau in sfecla. [Pron. -tiu. / < fr. lithium].
SELTZ s.f. apa minerala, folosita mai ales la prepararea si la diluarea bauturilor alcoolice. [< fr. seltz, cf. Selters – localitate cu ape minerale in Prusia].
TERMALISM s.n. Utilizarea proprietatilor apelor minerale si amenajarea statiunilor termale. [< fr. thermalisme].
TERMALITATE s.f. Insusire a unor ape minerale de a izvori calde. [Cf. fr. thermalite].
ATERMAL, -A adj. Referitor la apele minerale reci. [Cf. gr. a – fara, fr. thermal].
BALNEOLOGIE s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul apelor minerale si al namolurilor terapeutice, precum si cu studiul actiunii lor curative. [Gen. -iei. / < fr. balneologie, cf. lat. balneum – baie, gr. logos – studiu].
BALNEOTERAPIE s.f. Tratament de ape minerale si namoluri care se aplica unor boli. [< fr. balneotherapie, cf. lat. balneum – baie, gr. therapeia – ingrijire].
CRENOLOGIE s.f. Studiul apelor minerale terapeutice. [Gen. -iei. / < fr. crenologie, cf. gr. krene – izvor, logos – stiinta].
plesa, plese, s.f.(reg.) fantana cu apa (minerala) sarata.
borcut (borcuturi), s. n. – apa minerala. Mag. borkut, de unde si rut. borkut (Cihac, II, 484; DAR). Se foloseste in Mold., Bucov. si Trans. de Nord. Cf. borviz.
borvis (borvisuri), s. n. – apa minerala. – Var. borviz. Mag. borviz „apa pentru vin” (DAR). Inainte numai in Trans., actualmente de uz general la orase. Cf. borcut.
MINERAL, -A adj. Care contine minerale, referitor la minerale. ◊ apa minerala = apa in a carei solutie se afla saruri, substante radioactive, gaze. [Cf. fr. mineral, lat. mineralis].
sulfhidrometru, sulfhidrometre, s.n. (inv.) instrument reprezentat ca un tub gradat, cu care se determina cantitatea de hidrogen sulfurat din apele minerale sulfuroase.
TERMAL, -A adj. (Despre ape minerale) Care izvoraste cald din pamant; (despre o statiune) care are izvoare de ape minerale calde. [< fr. thermal].
ATERMAL, -A adj. referitor la apele minerale reci. (< fr. athermal)
BALNEOGEOLOGIE s. f. studiul relatiilor dintre apele minerale si structura geologica respectiva. (< fr. balneogeologie)
BALNEOLOGIE s. f. disciplina care se ocupa cu studiul si aplicarea terapeutica a apelor minerale si a namolurilor. (< germ. Balneologie)
BALNEOTERAPIE s. f. tratament cu ape minerale si na- moluri. (< fr. balneotherapie)
BUVETA s. f. loc unde se beau ape minerale intr-o statiune balneara. (< fr. buvette)
CRENOLOGIE s. f. studiul apelor minerale terapeutice. (< fr. crenologie)
CRENOTERAPIE s. f. ansamblu de metode terapeutice care utilizeaza apele minerale. (< fr. crenotherapie)
DESULFATARE s. f. proces de reducere a sulfatilor solubili, sub actiunea unei microflore speciale din apele adanci si din unele ape minerale. (< de1- + sulfatare)
HIDROCLIMATOLOGIE s. f. ramura a medicinei care studiaza actiunea apelor minerale si termale, precum si a climatelor asupra organismelor. (< fr. hydroclimatologie)
HIDROLOGIE s. f. 1. stiinta care studiaza proprietatile mecanice, fizice si chimice ale apelor de la suprafata scoartei terestre. 2. studiul terapeutic al apelor minerale. (< fr. hydrologie)
HIDROmineral, -A adj. 1. referitor la apele minerale. 2. referitor la echilibrul hidric si mineral al organismului. (< fr. hydromineral)
HIPERTERMAL, -A adj. (despre ape minerale) cu temperatura foarte ridicata. (< fr. hyperthermale)
mineral, -A I. adj. 1. referitor la minerale, care contine minerale. ♦ apa ~a = apa in a carei solutie se afla saruri, substante radioactive, gaze. 2. de piatra. II. s.n. corp solid, care se afla in natura cristalizat, sau amorf (in interiorul, sau la suprafata pamantului). (< rus. mineral, fr. mineral, lat. mineralis)
STATIUNE s. f. I. 1. localitate care prezinta elemente de atractie turistica sau conditii climatice prielnice sanatatii, ape minerale etc. 2. ansamblu de cladiri, instalatii, laboratoare la efectuarea unor observatii, la indeplinirea unei operatii tehnice sau a activitatii unei unitati de munca de pe un anumit teritoriu. ◊ centru special pentru cercetari experimentale. 3. asezare omeneasca din epocile primitive. II. pozitie caracteristica a corpului (la om si la animale). III. totalitatea factorilor fizico-geografici care constituie mediul de dezvoltare a unui organism vegetal sau a unei biocenoze. (< fr. station, lat. statio)
TERMAL, -A adj. 1. (despre ape minerale) care izvoraste cald din pamant; (despre o statiune) cu izvoare de ape minerale calde. 2. (despre plante) care creste in apele calde. (< fr. thermal)
TERMALISM s. n. ansamblu de activitati referitoare la punerea in valoare a proprietatilor apelor minerale si la amenajarea statiunilor termale. (< fr. thermalisme)
TERMALITATE s. f. insusire a unor ape minerale de a izvori calde. (< fr. thermalite)
BALA, com. in jud. Mehedinti, in Pod. Mehedinti; 4.660 loc. (1991). Expl. forestiere. Statiune balneoclimaterica, de importanta locala, cu ape minerale mezotermale, sulfuroase, oligominerale (hipotone).
BAZNA, com. in jud. Sibiu; 4.256 loc. (1991). Expl. de gaze naturale. Panificatie. Localit. balneoclimaterica cu ape minerale clorosodice, iodurate, sulfatate si bromurate, indicate in tratarea afectiunilor reumatismale, neurologice periferice, posttraumatice, ginecologice, endocrine etc. Intrepr. de ambalare a sarurilor de B., difuzate prin reteaua farmaceutica. Biserica fortificata (sec. 15-16, cu modificari).
BAILE GOVORA, oras in jud. Vilcea, pe riul Hinta, afl. al Govorei; 3.025 loc. (1991). Conf., tesaturi, preparate din carne. Statiune balneoclimaterica permanenta, cu ape minerale clorosodice, iodurate, bromurate, magneziene, sulfuroase (descoperite in 1860) folosite in terapia afectiunilor reumatismale, neurologice, periferice si centrale, respiratorii, digestive, u*****e etc.; namol terapeutic. Sanatoriu de profil de reumatologie si boli respiratorii pentru copii. In apropiere, in satul Govora, se afla Manastirea Govora. Aici, domnul Matei Basarab a instalat o tiparnita de sub teascurile careia a iesit, in 1640, Pravila de la Govora. Declarat oras in 1930.
BAILE OLANESTI, oras in jud. Vilcea, pe riul Olanesti, afl. al Oltului; 4.820 loc. (1991). Conf., mat. de constr. Statiune balneoclimaterica cu ape minerale clorosodice, iodurate, sulfuroase, feruginoase, alcaline, magneziene, renumite in tratarea bolilor de ficat, stomac si rinichi. Climat sedativ de adapost. Case populare de tip vilcean, case de tirgoveti din sec. 17-19, biserica Sf. Nicolae (1718). In apropiere, schitul Iezeru (sec. 16, refaceri din sec. 18). Atestat documentar in 1527; declarat oras in 1950.
BAILE TUSNAD, oras in jud. Harghita, pe Olt, in S depr. Ciuc; 2.079 loc. (1991). Statiune balneoclimaterica cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, clorosodice, calcice, magneziene, bicarbonate, folosite in tratamentul afectiunilor c*************e, reumatismale, ale cailor u*****e si ale tubului digestiv. Centru turistic (lacul vulcanic „Sfinta Ana”, tinovul Mohos). Mentionat documentar, ca asezare rurala, in 1421. Declarat oras in 1968, data pina la care s-a numit Tusnad-Bai.
BAILE FELIX, statiune balneoclimaterica internationala, situata in NV Romaniei, la 9 km SE de Oradea (jud. Bihor). Izv. cu ape minerale termale (20-48ºC), bicarbonate, sulfatate, calcice, sodice, usor radioactive, indicate in tratamentul afectiunilor neurologice, ginecologice, reumatismale etc.
BALTACEANU, Gheorghe (1885-1952, n. Strehaia), medic si balneolog roman. Contributii in balneologia clinica si cunoasterea actiunii terapeutice a apelor minerale din Romania.
BIBORTENI, statiune balneoclimaterica sezoniera, de interes local, situata in raza orasului Baraolt (jud. Covasna), in Depr. Baraolt, la 490 m alt. Numeroase izv. cu ape minerale carbogazoase, bicarbonate, sodice, calcice, megneziene, cunoscute si exploatate din 1892, indicate atit ca ape de masa, cit si pentru tratarea unor afectiuni. Buvete pentru cura interna cu ape minerale. Statie de imbuteliere a apelor minerale.
BIXAD, com. in jud. Satu Mare; 7.958 loc. (1991). Expl. de min. complexe. Cherestea. Ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, magneziene indicate in tratarea afectiunilor tubului digestiv, hepato-biliare, metabolice si de nutritie. Statie de c. f.
BODOC, 1. Muntii Bodocului, masiv muntos in S Carpatilor Orientali (Carpatii de Curbura), intre Olt si riul Negru, limitat de muntii Ciucului (la N), Nemira (la NE) si depr. Birsei (la S). Alcatuit din flis cu intruziuni vulcanice. Alt. max.: 1.241 m (vf. Carpinis). Expl. de andezit (Bixad si Micfalau). Izv. minerale (Baile Tusnad, Malnas, Turia, Bodoc). 2. Com. in jud. Covasna, pe Olt; 2.594 loc. (1991). Expl. de argila. mat. de constr. (caramida, tigla). Ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene folosite atit ca ape de masa, cit si in tratamentul afectiunilor digestive, hepato-biliare si renale. Statie de imbuteliere a apelor minerale. Statie de c. f. Biserica (sec. 15).
BORSEC 1. Depr. intramontana in Carpatii Orientali, intre M-tii Giurgeu (la V-SV) si Bistritei (la E-NE), drenata de Valea Vinului, afl. al Bistricioarei. Supr.: 30 km2. Relief colinar si de terase joase. Clima racoroasa (media termica anuala 4ºC). Paduri de rasinoase. Expl. de feldspat si lignit (Borsec). Izv. minerale. Zona turistica. 2. Oras in jud. Harghita, in depr. cu acelasi nume; 3.242 loc. (1991). Expl. de lignit, travertin si feldspat. Ve che statiune balneoclimaterica (din 1804), cu izv. de ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, alcalino-feroase (renumite si ca ape de masa), indicate in tratamentul afectiunilor tubului digestiv, ale rinichilor si cailor u*****e, ale celor endocrine, hepato-biliare etc.; namol terapeutic. Imbutelierea apelor minerale. Declarat oras in 1956.
BORSA 1. Oras in jud. Maramures, in golful estic al depr. Maramures, inchis de M-tii Maramures (la N) si Rodna (la S), la 700-850 m alt.; 30.504 loc. (1991). Expl. de plumb, zinc, cupru si andezit. Uzina de flotatie si preparare a minereurilor. Expl. si prelucr. lemnului (cherestea); panificatie. Ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice. Centru pomicol. Biserica de lemn (1700). La 12 km E de B. se afla complexul turistic B., la 850 m alt., cu posibilitati de practicare a turismului montan si a sporturilor de iarna (pirtie de schi); linie de teleferic (lungime: 1.920 m; diferenta de nivel 500 m). Mentionat documentar in 1356 si apoi in 1450. Declarat oras in 1968. 2. Com. in jud. Cluj; 1.950 loc. (1991).
BROSTENI 1. Com. in jud. Mehedinti; 3.061 loc. (1991). Cula (1815). 2. Com. in jud. Suceava, pe Bistrita; 7.906 loc. (1991). Microhidrocentrala. Produse textile (tesaturi din bumbac) si lactate; panificatie. Ape minerale carbogazoase. Biserica de lemn (sec. 18). 3. Com. in jud. Vrancea, pe Milcov; 1.975 loc. (1991).
BUZIAS, oras in jud. Timis, la 34 km SE de Timisoara; 7.610 loc. (1991). Fabrica de incalt. si de conf.; produse alim. (panificatie, preparate din lapte). Veche statiune balneara (primele stabilimente au fost construite in 1819) cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, clorusodice folosite in special pentru tratarea afectiunilor c*************e. Imbuteliere de ape minerale. Atestat documentar din 1320. Declarat oras in 1956.
BORVIZ s. n. apa minerala. – Magh. borviz.
CALACEA, statiune balneoclimaterica cu functionare permanenta, in C. Vingai, in raza com. Ortisoara (jud. Timis), la 117 m alt. Climat continental moderat de cimpie, cu veri racoroase si ierni blinde. Izv. cu ape minerale bicarbonate, clorosodice, termale (38ºC) indicate in tratarea afectiunilor reumatice si renale.
CALIMANESTI, oras in jud. Vilcea, pe dr. Oltului; 8.633 loc. (1991). Hidrocentrala (38 MW). Imbutelierea apelor minerale (Caciulata); expl. si prelucr. lemnului; mat. de constr. Statiune balneoclimaterica cu ape minerale clorosidice, iodurate, bromurate, calcice, magneziene si sulfuroase. La Caciulata, localit. componenta a orasului, functioneaza complexe sanatoriale (intre care unul pentru tratarea afectiunilor posthepatice). Mentionat documentar in 1386. Din 1890 statiune balneara, iar din 1927 a primit statutul de oras. Aici, pe ostrovul din mijlocul Oltului, se afla o biserica ridicata (1518-1522) in epoca lui Neagoe Basarab. In apropiere este situata manastirea Cozia. Muzeu.
CODRU-MOMA, masiv muntos impadurit in V M-tilor Apuseni, intre Crisu Alb si Crisu Negru. Alt. max. 1.112 m (vf. Plesu), in E lui apar calcare cu numeroase fenomene carstice, in V sisturi cristaline si riolite, iar in S roci vulcanice. Expl. de marmura si calcare ornamentale (Vascau si Moneasa). Ape minerale termale (Moneasa). Cunoscut si sub denumirea de M-tii Codrului.
COJOCNA, com. in jud. Cluj; 4.988 loc. (1991). Statiune balneo-climaterica cu ape minerale clorurate, sodice, de mare concentratie, extrase din lacurile saline locale, indicate in tratamentul afectiunilor reumatismale, ginecologice, endocrine etc. Statie de c. f. In ev. med. important centru de exploatare a sarii.
HARSOVA, oras in jud. Constanta, port pe dr. Dunarii; 11.160 loc. (1998). Expl. de calcar. Constr. de masini; prelucr. lemnului; produse alim. Centru viticol si pomicol. Izv. cu ape minerale mezotermale. Baza de tratament. In localit. componenta Vadu Oii se afla capatul dobrogean al podului Giurgeni-Vadu Oii (v. Giurgeni). Vestigii ale asezarii antice Carsium. Ruinele unei cetati medievale (sec. 13-18). Geamie (1812). Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena (1903). Mihai Viteazul i-a invins aici pe turci, la 1 ian. 1595.
CORUND, com. in jud. Harghita, in Depr. Praid; 6.363 loc. (1991). Expl. de aragonit si argila. Ape minerale carbogazoase. Centru de ceramica (smaltuita) populara secuiasca.
borviz si borviz n. (ung. borviz, d. bor, vin, si viz, apa). apa minerala gazoasa de baut cu vin. (Se gaseste la Borsec si’n alte localitati din Carpati). V. burcut.
CRISTURU SECUIESC, oras in jud. Harghita, pe dr. Tirnavei Mari; 11.111 loc. (1991). Expl. de gaz metan si de balast. Intreprindere de oteluri speciale forjate. Fabrici de mobila si de conf. Filatura de bumbac. Topitorie de cinepa si in. Panificatie; produse lactate. Statiune balneoclimaterica cu izvoare de ape minerale clorurate, sodice. Mentionat documentar din 1333, iar ca opppidum din 1459. Declarat oras in 1956.
HEPITES, Constantin C. (1802-1890, n. Cernica, jud. Ilfov), medic si farmacist roman. Prof. la Scoala Nationala de Medicina si Farmacie din Bucuresti. A condus lucrarile de redactie a primei editii a „Farmacopeii romane”. Studii privind apele minerale de la Balta Alba (jud. Buzau).
CUDDapaH, oras in S Indiei (Andhra Pradesh), in M-tii Ghatii de Est, la NV de Madras; 103,1 mii loc. (1981). Egregarea bumbacului. Ind. uleiurilor si imbutelierea apelor minerale. Centru comercial al unei zone agricole.
VENUS, statiune balneoclimaterica estivala, situata pe tarmul de V al Marii Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care apartine din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri calduroase si mai mult senine (in medie 25-28 de zile insorite pe lunile de vara, cu durata de stralucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) si ierni blande (in ian. temp. medie de 0ºC). Statiunea este recomandata atat pentru persoanele sanatoase care pot beneficia de cura heliomarina in timpul vacantelor de vara, cat si pentru tratamentul unor afectiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stari de anemie secundara, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice s.a. Plaja naturala, extinsa pe 1,5 km lungime (intre statiunile Venus si Saturn) si 200 m latime, are un nisip fin si pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate si folosite la dusuri. Statiunea V. a intrat in nomenclatorul statiunilor balneare in anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu namol sapropelic si pentru bai sulfuroase.
LUNCA ILVEI, com. in jud. Bistrita-Nasaud, pe Ilva; 3.655 loc. (2000). Statie de c. f. Expl. forestiere si de andezit. Prelucr. lemnului (cherestea). Centru de arta populara. Pod de lemn (sec. 19, refacut in 1930). Izv. cu ape minerale.
RODBAV, statiune balneoclimaterica de interes general, cu functionare permananta, situata in com. Soars, jud. Brasov, in SE pod. Hartibaci, la 476 m alt. Climat tonic, cu veri racoroase (temp. medie a lunii iul. este 18ºC) si ierni reci (in ian. medii termice de -5,5ºC). Temp. medie anuala este este dec. 7,5ºC. Izvoare cu ape minerale clorurate, sodice, iodurate, bicarbonatate, hipotone indicate in cura externa pentru tratarea afectiunilor reumatismale degenerative, a celor posttraumatice, ginecologice, vasculare etc. Punct muzeal cu piese de arheologie locala. Biserica de lemn (sec. 18); ruinele unei cetati taranesti din sec. 14. Arie de protectie speciala avifaunistica.
burcut n., pl. uri (ung. borkut, care nu e compus din bor, vin si kut, izvor, ci vine d. rut. borkut si burkut, borviz, d. burkati, a clatina, a clocoti [ca apa cind izvoraste], burhati, a tisni, ruda cu bircii. V. bircii). Mold. Sud. Butelie de un litru (fiindca apele minerale unguresti se aduceau in butelii care se intrebuintau foarte mult pe urma, ca si azi). Trans. nord. Maram. Borcut, borviz. V. clondir.
SANTA ROSA 1. Oras in partea central-estica a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. La Pampa, situat la 200 km de Bahia Blanca; 93.9 mii loc. (2001). Nod de comunicatii. Centru agricol (cereale, cresterea bovinelor). Muzeu de arta regionala si de istorie naturala. Universitate (1958). Fundat in 1892. 2. Oras in V S.U.A. (California), situat pe raul omonim, la poalele m-tilor Sonoma, la 25 km de tarmul Oc. Pacific, la 80 km NNV de San Francisco; 147,6 mii loc. (2000). Ferme pentru cresterea pasarilor. Centru viticol si de vinificatie. Ind. chimica, textila, pielariei si incaltamintei, opticii (instrumente optice), de prelucr. a lemnului si a fructelor. Universitate. Muzee de arta si istorie. In apropiere se afla gheizere, izvoare cu ape minerale si Padurea pietrificata. Fundat in 1833 de generalul Mariano Guadalupe Vallejo; declarat oras in 1868.
SANATORIU (‹ fr.; {s} lat. sanatorius „care vindeca”) s. n. Institutie medicala pentru tratamentul unor boli cronice (in special tuberculoza, afectiuni ale aparatului respirator, afectiuni neuropsihice), situate de obicei in locuri unde bolnavii pot beneficia de factori naturali de cura (conditii climatice favorabile, aerosoli, ape minerale, namoluri curative) in asociatie cu fizioterapie, alimentatie dietetica si regim special de tratament si odihna. Exista si s. pentru repaus si recuperare a capacitatii de munca sub supraveghere medicala. Printre cele mai cunoscute din Romania se numara s. de la Moroieni, Predeal, Techirghiol, Eforie, Mangalia. Sin. casa de sanatate.
OCLAND, com. in jud. Harghita, situata in depr. H**********r, pe stg. raului H******u Mic; 1.290 loc. (2003). Muzeu etnografic. Izv. cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice, magneziene. In satul O., mentionat documentar in 1546, se afla o biserica din sec. 13, cu fresce din sec. 14, tavan casetat si pictat in 1771-1780, inconjurata de un zid de incinta din 1750, strajuita de un turn de aparare.
OCNA DEJULUI, cartier al municipiului Dej, jud. Cluj, statiune balneoclimaterica de interes local, cu climat de dealuri, sedativ, si cu ape minerale clorurate, sodice, de mare concentratie (260 g/l), slab sulfatate, cantonate intr-un lac ce ocupa o veche salina. In cura externa, apele minerale sunt indicate pentru tratarea unor deficiente ale aparatului locomotor.
OCNA SUGATAG, com. in jud. Maramures, situata in depr. Maramures; 4.196 loc. (2003). Nod rutier. Zacaminte de sare si gips. Prelucr. pieilor (Sat-Sugatag) si a lanii (Hoteni). Statie meteorologica (din 1858). Satul O.S., mentionat documentar in 1355, are statul de statiune balneoclimaterica de interes local, cu ape minerale clorurate, de mare concentratie (119,5 g/l), calcice, cantonate in lacuri instalate in ocne prabusite. Statiunea este indicat in tratarea afectiunilor reumatismale, posttraumatice, neurologice periferice, ginecologice si vasculare. Complex sanatorial. Biserici de lemn cu hramurile Cuvioasa Parascheva (1642, cu decor sculptat si peretii pictati) si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil (1657), in satele Sat-Sugatag si Hoteni. Porti monumentale din lemn, cu sculpturi executate in stil maramuresean. Rezervatie forestiera (Padurea Craiasca, 44 ha) cuprinzand o veche plantatie de larice cu arbori monumentali si padure naturala de stejar. In satul Berb, rezervatia Lacul (Taul) Morarenilor (20 ha).
POPP, Vasile (1789-1842, n. sat Chintelnic, jud. Bistrita-Nasaud), medic si literat roman. Primul medic cu studii superioare al romanilor din Brasov; doctor in medicina. Autor al primei lucrari medicale („Despre apele minerale de la Arpatac, Bodoc si Covasna”, 1821). Preocupari etnografice („Dissertatio inauguralis historico-medica de funeribus plebeis Daco-Romanorum sive hodiernum Valachorum”) si culturale („Disertatie despre tipografiile romanesti”).
GUASA ~e f. 1) Vopsea preparata din guma arabica, amestecata cu pigmenti minerali si apa, folosita in pictura. 2) Tablou executat cu astfel de vopsea. [G.-D. guasei; Sil. gua-] /<fr. gouache
TUF ~uri n. Roca poroasa, provenita din eruptiile vulcanice, folosita ca material de constructie. ◊ ~ calcaros roca sedimentara calcaroasa, usoara si poroasa, provenita prin depunerea carbonatului de calciu din apele izvoarelor minerale. /<fr. tuf, germ. Tuff
ABSORBTIE, absorbtii, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid incorporeaza prin difuzie din afara o substanta oarecare. ♦ Micsorare sau anulare a intensitatii unei radiatii care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a retine, filtra etc. razele de lumina care dauneaza ochiului. 2. Proces de patrundere a apei, a substantelor minerale si organice, precum si a gazelor in celulele organismului. ◊ Absorbtie intestinala = patrunderea in sange si in limfa a produsilor rezultati din digestia alimentelor. 3. Incrucisare repetata a unei rase perfectionate cu una ameliorata in scopul imbunatatirii radicale a acesteia. [Var.: absorbtiune s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.
ALBURN, alburnuri, s. n. Totalitatea straturilor tinere situate intre scoarta si inima trunchiului unui copac, prin care trec apa si sarurile minerale; albet, albulet. – Din it. alburno, lat. alburnum.
BALNEOLOGIE s. f. Ramura a medicinei care studiaza actiunea profilactica si curativa a apelor termale sau minerale si a namolurilor. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balneologie.
BALNEOTERAPIE s. f. Tratarea bolilor prin intrebuintarea metodica a apelor termale sau minerale si a namolurilor. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balneotherapie.
BAIE bai f. 1) Cufundare a corpului in apa (calda), in alt lichid sau intr-o substanta pulverulenta (cu scop igienic, curativ sau din placere). A face ~. 2) apa (sau alt lichid) folosita pentru imbaiat; scaldatoare. ◊ ~ de sange a) cantitate mare de sange, pierduta de cineva; b) varsare de sange; macel. 3) Cladire sau incapere special amenajata pentru imbaiat. ~ publica. 4) Vas mare pentru imbaiat; cada. A se spala in ~. 5) Expunere a corpului (gol) la actiunea diferitor factori externi (in scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate avand izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; statiune balneara. A pleca la bai. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operatii tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide si solutii. 8) Lichid sau solutie chimica folosite pentru efectuarea unor asemenea operatii. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. baii; Sil. ba-ie] /<sl. banja
MISMAS ~uri n. fam. 1) Bautura alcoolica slaba obtinuta prin amestecul vinului cu apa gazoasa (sau minerala); sprit. 2) Afacere necinstita; invarteala. Umbla cu ~uri. 3) Ingramadire de lucruri diferite; amestecatura. /<germ. Mischmasch
CRENOTERAPIE s.f. (Med.) Tratament cu ape de izvor minerale, termale etc. [Gen. -iei. / < fr. crenotherapie, cf. gr. krene – izvor, therapeia – tratament].
BAIE1, bai, s. f. I. 1. Cufundare a corpului in apa, in scop igienic sau curativ; imbaiere. V. scaldare. 2. Cada sau putina in care cineva se imbaiaza. ♦ apa in care cineva se imbaiaza. ◊ Expr. Baie de sange = varsare de sange; macel. ♦ Stabiliment public cu instalatii speciale servind pentru imbaiere; incapere special amenajata pentru imbaiere. 3. Expunerea corpului (gol) la actiunea vaporilor de apa, a soarelui, a aerului etc., in scop igienic sau curativ. 4. Recipient in care se pune un lichid, o solutie etc. in vederea unor operatii industriale sau chimice; lichidul, solutia etc. in care se fac asemenea operatii. II. (La pl.) Nume dat localitatilor in care se gasesc izvoare de apa termala sau minerala cu proprietati curative. – Lat. *baneum (v. sl. banja).
BALNEOLOGIE s. f. Ramura a medicinii care studiaza actiunea profilactica si curativa a apelor termale sau minerale si a namolurilor. [Pr.: -ne-o-] – Fr. balneologie.
BALNEOTERAPIE s. f. Tratarea bolilor prin intrebuintarea metodica a apelor termale sau minerale si a namolurilor. [Pr.: -ne-o-] – Fr. balneotherapie.
1) baie f., pl. bai (vsl. bania, baie, ung. banya, baie, mina, ocna, d. it. bagno, baie, arest, lat. balneum, baie. V. balnear). apa sau alt lichid in care te scalzi: o baie calda. Scaldatura, actiunea de a te scalda: a face o baie. Localu, camera sau vasu in care te scalzi: baia comunala, o baie de zinc. Balie, galetar. Mina, ocna. (Vechi) Pl. Stabiliment de bai de ape termale sau minerale: a pleca la bai. Baie de abur, baie facuta in abur de apa clocotita. Baie de soare, actiunea de a te expune dezbracat razelor soarelui p. a te vindeca. Baie de singe, batalie crunta. Baie de sudoare, asudare excesiva. A fi cald baie (sau ca in baie) a fi foarte cald intr’o camera. V. legnita.
GUASA, guase, s. f. 1. Culoare preparata din pigmenti minerali, guma arabica si apa, folosita in pictura. 2. Tablou executat cu guasa (1). [Var.: guas s. n.] – Din fr. gouache.
DISOLUTIE s. f. 1. descompunere, dezagregare, destramare; coruptie. 2. (fig.) coruptie. 3. absorbtie a unui mineral solid de catre apa de curgere sau de infiltrare. (< fr. dissolution, lat. dissolutio)
mineralIZA vb. I. tr., refl. (despre metale) a (se) transforma in mineral. II. tr. 1. a modifica apa prin descompunerea substantelor minerale. 2. a da aspect de mineral. (< fr. mineraliser)
TERMOmineral, -A adj. (despre ape termale) cu saruri minerale. (< termo- + mineral)
FILON, filoane, s. n. Zacamant cu aspect de placi format in crapaturile scoartei pamantului prin consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale aflate in solutie in apele termale; vana. – Din fr. filon.
ULEI2, uleiuri, s. n. Lichid gras de provenienta vegetala, animala, minerala sau sintetica, insolubil in apa si mai usor decat ea, folosit in alimentatie, in industrie etc. ◊ Tablou (sau pictura, portret) in ulei = tablou (sau pictura, portret) executat in culori preparate cu ulei2. [Var.: (reg.) oleu s. n.] – Din sl. olej.
mineralIZATIE, mineralizatii, s. f. 1. Cantitate de substante minerale, de saruri etc. dizolvate intr-o apa subterana. 2. Acumulare de substante minerale care se poate realiza, fie prin depuneri din solutii in crapaturile, golurile si porii rocilor, fie prin inlocuirea chimica partiala sau totala a rocilor; mineralizare (2). – Din fr. mineralisation.
TERMOmineral, -A, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apa) Termal si cu saruri minerale. – Termo- + mineral.
DURITATE s.f. 1. Calitatea unui lucru de a fi dur. ♦ Calitate a radiatiilor ionizante de a fi penetrante. 2. Calitatea unei ape de a contine saruri minerale in mare proportie. 3. (Fig.) Asprime, severitate. [Cf. fr. durete, lat. duritas].
slic, slicuri, s.n. (reg.) 1. material granular obtinut prin prepararea minereului pe cale umeda. 2. (inv.) amestec de apa cu particule de substante minerale in suspensie; slam.
CEARA s. f. 1. Produs natural (de origine animala, vegetala sau minerala) sau sintetic, plastic, insolubil in apa, care se inmoaie si se topeste la temperaturi destul de joase si care are numeroase utilizari in industria farmaceutica, electronica, a hartiei, cosmetica etc. ◊ Ceara de albine = ceara de culoare galbuie, cu miros placut, caracteristic, produsa de albine, care se recolteaza prin topirea fagurilor. Ceara de balena = s********t, ulei de casalot. Ceara de parchet = amestec de ceara sintetica cu parafina, cerezina, ceara vegetala si cu alte substante, care formeaza pe parchet o pelicula lucioasa, protectoare. Ceara rosie = amestec de colofoniu, selac, ulei de terebentina si culori minerale, care, datorita proprietatilor lui plastice la incalzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la inchiderea ermetica a flacoanelor etc. Ceara montana = ceara minerala obtinuta din carbunii bruni prin extractie cu solventi. Ceara vegetala = strat care acopera suprafata plantelor, mai ales a fructelor. 2. (Geol.; in sintagma) Ceara de pamant = ozocherita. 3. (Fiziol.) Cerumen. – Lat. cera.
SLAM, s. n. Amestec de apa cu particule fine de substante minerale in suspensie, provenind din instalatiile de prelucrare mecanica pe cale umeda a minereurilor sau a carbunilor. – Din germ. Schlamm.
mineralIZATIE s.f. mineralizare. ♦ Fosilizare. ♦ Descompunerea treptata a humusului in apa, bioxid de carbon si saruri minerale simple. [Gen. -iei. / cf. fr. mineralisation, rus. mineralizatiia].
PULPA s.f. 1. Partea carnoasa a unui fruct. ♦ Fructe conservate in solutie de bioxid de sulf diluata. 2. Partea moale din interiorul unui organ (splina, dinte etc.). ♦ Portiune musculara proeminenta. 3. (Min.) apa care are in suspensie graunti minerali; tulbureala. [< fr. pulpe, cf. lat. pulpa].
PULPA s. f. 1. portiune musculara proeminenta (a gambei, a degetului). 2. partea moale din interiorul unui organ (splina, dinte). 3. parte carnoasa a unor fructe. ◊ fructe conservate in solutie de bioxid de sulf diluata. 4. (min.) apa care are in suspensie graunti minerali; tulbureala. 5. medicament de consistenta moale, prin pulpare. (< lat. pulpa, fr. pulpe)
CEARA s. f. 1. Substanta plastica galbuie produsa de albine si recoltata de om prin topirea fagurilor; substanta de origine minerala, vegetala sau animala, insolubila in apa; ambele sunt folosite la fabricarea lumanarilor, in apretura si in multe alte ramuri ale industriei. ◊ Ceara de parchet = amestec de ceara sintetica cu parafina si cu alte substante. Ceara rosie = compozitie de guma, lac si rasina, cu care se pecetluiesc scrisorile. 2. Cerumen. – Lat. cera.
PLAUR, plauri, s. m. Vegetatie acvatica compacta, constituita dintr-o acumulare de radacini, rizomi de stuf si diverse elemente organice si minerale, care formeaza insule plutitoare la suprafata apei; plav. [Pr.: pla-ur] – Cf. plav.
RESURSA, resurse, s. f. 1. Rezerva sau sursa de mijloace susceptibile de a fi valorificate intr-o imprejurare data. ◊ Resurse naturale = totalitatea zacamintelor de minerale si de minereuri, a terenurilor cultivabile, a apelor si a padurilor de care dispune o tara. Resurse de (forte de) munca = totalitatea persoanelor care au varsta si sunt capabile de munca, precum si a persoanelor in varsta apte de munca, care pot fi sau sunt ocupate intr-o ramura a economiei. 2. Durata de timp in ore de zbor admisa pentru utilizarea normala a unui avion intre doua reparatii generale sau intre doua revizii. – Din fr. ressource.
MAL ~uri n. Depunere formata din particule de substante minerale si vegetale pe fundul unui bazin de apa; namol. /cf. ucr. mul
NAMOL ~uri n. 1) Depunere formata din particule de substante minerale si vegetale pe fundul unui bazin de apa (rau, lac, mare etc.), avand uneori proprietati terapeutice; mal. ◊ A face bai de ~ a-si unge corpul cu namol pentru a se trata de unele boli. 2) fig. rar Cantitate mare de ceva. /<ucr. namil, ~olu
GALET ~ti m. Fragment de mineral sau de roca, slefuit si rotunjit de torentul apelor, care intra in componenta pietrisului si conglomeratelor. /<fr. galet
HALMIROLIZA ({s} gr. halmyros „sarat” + lysis „dizolvare”) s. f. Proces de alterare si sintetizare a mineralelor noi, care au loc la mici adancimi, in apele litorale ale marilor si oceanelor (ex.: glauconitul).
GONFLA vb. I. tr., refl. (Despre materiale plastice) A-si mari volumul prin imbibarea cu un lichid organic; (despre minerale, roci) a se umfla atunci cand se imbiba cu apa. ♦ A (se) umfla. [< fr. gonfler].
ACUMULARE, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.) Proces de crestere la nivel micro si macroeconomic pe baza adaugarii de resurse. 3.(Geogr.; urmat de determinari) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. 4. (Geol.) Proces de asociere naturala a mineralelor utile in scoarta Pamantului, sub forma de filon, strat, lentila, cuib. – V. acumula.
catran n., pl. uri (turc. katran, d. ar. alquitran; ngr. katrani, bg. rus. katran; it. catrame, fr. goudron; sp. alquitran). O substanta neagra si cleioasa scoasa din arborii rasinosi (catran vegetal) si din carbunii de pamant (catran mineral). Cel vegetal e mai scump si e intrebuintat in medicina (emplastre, inhalatiuni, apa catranita), iar in industrie e intrebuintat, ca si cel mineral, la ungerea butoaielor, a funiilor, a pinzelor, a lemnelor de corabii, ca sa devie impermeabile si sa nu putrezeasca. – Barb. fr. gudron.
ULEI ~iuri n. Lichid gras, vascos, insolubil in apa si mai usor decat aceasta, de provenienta vegetala, animala sau minerala, avand diferite intrebuintari (in alimentatie, in industrie, in tehnica, in pictura etc.). ~ de masline. ◊ Pictura (sau tablou) in ~ pictura sau tablou pictat in culori amestecate cu un ulei special (de in, de mac etc.). A turna ~ pe rana a alina durerile cuiva. /<sl. olej
ARGILIZARE s. f. 1. formare de minerale argiloase prin alterarea silicatilor. 2. impermeabilizare a unei roci fata de apa prin umplerea fisurilor cu argila. (dupa fr. argilisation)
FLOTATIE s. f. 1. procedeu de separare a particulelor solide de dimensiuni mici din apa prin marirea capacitatii de plutire cu ajutorul unor reactivi, pentru separarea mineralelor utile din minereuri, precum si in sistemele de epurare a apelor. ◊ separarea semintelor prin scufundarea lor in apa. 2. flotare. (< fr. flottation)
ASECA, asec, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puturile de mina in curs de sapare, din rocile sau substantele minerale utile etc. – Din seca (dupa fr. assecher).
ARGILIZARE s.f. 1. Formarea de minerale argiloase prin alterarea silicatilor. 2. Metoda de impermeabilizare a unei roci fata de apa prin umplerea fisurilor cu argila. [< argiliza].
ANALCIT (‹ fr., gr.) s. n. mineral din grupa feldspatoizilor de culoare alba, cenusie, rosiatica sau verzuie, care contine apa de natura zeolitica. Se formeaza ca produs al activitatii hidrotermale de temperatura joasa, in cavitatile rocilor efuzive.
FLOTATIE s.f. 1. Procedeu de separare pe cale umeda a mineralelor utile din minereuri si a carbunelui de steril. ♦ Separarea semintelor prin scufundarea lor in apa. 2. Flotare. [Gen. -iei. / cf. fr. flottation].
OCEANOGRAFIE (‹ fr.; {s} gr. okeanos „ocean” + „graphein” „descriere”) s. f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu studiul si descrierea stiintifica a Oceanului Planetar (configuratia tarmurilor, relieful si structura fundului oceanic si marin, dinamica si caracteristicile fizico-chimice ale apei, organismele vii care traiesc in oceane si in mari, diviziunile oceanului planetar cu resursele minerale si biologice si valorificarea lor, managementul mediului oceanic). UNESCO defineste o. ca stiinta nelimitata la ocean. Unul dintre fondatorii o. este L.F. Marsigli, autorul lucrarii „Istoria fizica a marii” (1725), care a efectuat un studiu complex al G. Lyon.
SONDA s. f. 1. put destinat extragerii unei substante minerale fluide (titei, gaze naturale) sau extragerii de probe de roca. 2. instrument nautic pentru determinarea adancimii apei. 3. dispozitiv pentru luarea de probe dintr-un material. 4. instrument chirurgical pentru explorarea unor cavitati naturale din organism sau pentru drenarea unor plagi. 5. ~ spatiala = racheta spatiala lansata pe directie verticala cu scopul de a explora straturile superioare ale atmosferei terestre; balon- ~ = balon prevazut cu aparate de observatie, care se lanseaza in atmosfera pentru inregistrarea anumitor date meteorologice. 6. pahar de bere inalt si subtire, mai ingust in partea de jos. (< fr. sonde)
BILBOR 1. Depr. intramontana, de baraj vulcanic, in Carpatii Orientali, intre M-tii Calimani (la NV), Giurgeului (la V si SV) si Bistritei (la E), la 950 m alt., drenata de cursul superior al Bistricioarei. Relief colinar si de terase. Expl. de turba. Izv. minerale bicarbonatate-calcice. 2. Com. in jud. Harghita, pe Bistricioara; 2.951 loc. (1991). Expl. de turba. Statiune balneara cu ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, cu continut bogat in fluor. Rezervatie naturala floristica (mlastina Piriul Dobreanului, 3,5 ha). Biserica de lemn (sec. 18).
PIETRIS, pietrisuri, s. n. 1. Roca sedimentara detritica necimentata constituita din diferite fragmente de roci si de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse intre 2 mm si circa 70 mm, care se formeaza pe litoral, in albiile apelor curgatoare, in regiunile ocupate de ghetari etc. 2. Pietris (1) mai marunt provenit din albiile raurilor, din cariere sau din piatra sfaramata, folosit ca agregat in prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Inv. si pop.) Pamant pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatra + suf. -is.
MINA1, mine, s. f. 1. Loc subteran cu zacaminte de substante minerale utile; complex de lucrari, de instalatii in subteran si la suprafata, destinate exploatarii, cu ajutorul puturilor si galeriilor, a unui zacamant de substante minerale utile; subteran, baie2. ♦ Fig. Izvor nesecat (de bogatie). 2. Arma exploziva care se asaza pe pamant sau in pamant, in apa etc. si care explodeaza la atingere sau la comanda. 3. Bucata subtire cilindrica sau prismatica de grafit sau din alt material, folosita la confectionarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine.
PISOLIT, pisolite, s. n. 1. Graunte de minerale (calcit, minereu de fier si de mangan etc.), de forma si de marimea unui bob de mazare, depus de apele termale care contin bicarbonat de calciu. 2. Roca compusa din pisolite (1). – Din fr. pisolithe.
SONDA s.f. 1. Put destinat extragerii unei substante minerale fluide (titei, gaze naturale etc.) sau extragerii de probe de roca. 2. aparat folosit pentru determinarea adancimii marilor sau a apelor curgatoare. 3. aparat pentru luarea de probe dintr-un material compact sau granular. 4. Instrument tubular folosit pentru explorarea unor cavitati naturale din organism sau pentru drenarea unor plagi. 5. Sonda spatiala = racheta spatiala lansata pe directie verticala cu scopul de a explora straturile superioare ale atmosferei terestre; balon-sonda = balon prevazut cu aparate de observatie, care se lanseaza in atmosfera pentru inregistrarea anumitor date meteorologice. 6. Pahar de bere lunguiet si subtire, mai ingust in partea de jos. [< fr. sonde, it. sonda].
AGREGAT s.n. 1. Grup de masini care lucreaza in acelasi timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietris, nisip etc.) care se amesteca cu cimentul si cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concrestere de minerale in diferite formatii naturale. 4. Ingramadire de organe pe o mica suprafata a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agregat, lat. aggregatum – reunit].
HALLOISIT (‹ fr.) s. n. Silicat natural hidratat de aluminiu din grupa mineralelor argiloase, alb sau divers colorat, mat. Se formeaza ca urmare a descompunerii alumosilicatilor, prin procese hidrotermale sau in conditii exogene. In apa se umfla, marindu-si de cateva ori volumul, fiind principalul component al refractarelor silico-aluminoase.
IZVOR ~oare n. 1) Suvita de apa subterana care iese (cu putere) la suprafata. 2) Loc de unde isi are inceputul o apa curgatoare. 3) Loc in care se produce sau de unde se emite (putandu-se dobandi) ceva (cu belsug); sursa. Pamantul este ~orul bogatiilor minerale. 4) Document sau text original la care se face o referinta; sursa. /<sl. izvoru
ZEOLIT, zeoliti, s. m. Grup de minerale care reprezinta alumosilicati naturali, hidratati de calciu, sodiu, potasiu, bariu si strontiu, uneori magneziu, mangan etc., avand proprietatea de a-si pierde treptat apa prin incalzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zeolit(h)e.
CATIONIT (‹ fr. {i}) s. m. Substanta naturala sau sintetica, organica sau minerala capabila sa retina cationii dintr-o solutie prin schimb cu ionul de sodiu sau de hidrogen pe care-i contine; este folosit la dedurizarea si deferizarea apei.
MINA1 ~e f. 1) Subteran de unde se exploateaza zacaminte minerale. 2) Ansamblu de lucrari si de instalatii ce tin de extragerea zacamintelor minerale. 3) Parte centrala de grafit sau de alt material a unui creion. 4) fig. Sursa inepuizabila (de bogatie). 5) Arma exploziva al carei dispozitiv poate exploda in pamant sau in apa. Camp de ~e. [G.-D. minei] /<fr. mine, germ. Mine
CONCENTRAT1, concentrate, s. n. 1. Produs bogat in minerale utile, obtinut prin concentrare (3). 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic si printr-un procent mare de substante hranitoare, care poate fi consumat dupa ce, in prealabil, a fost incalzit, fiert in apa etc. – Din fr. concentre.
CARNOTIT (‹ n. pr. M.A. Carnot, chimist francez). mineral de uraniu si vanadiu, puternic radioactiv, format prin alterarea mineralelor primare din unele roci sedimentare bogate in resturi organice. Are culoare galbena-verzuie, luciu puternic sidefos si aspect de mase pulverulente sau de efloroscente. Amestecat cu cimentul de sonda se intrebuinteaza la inchiderea apelor in forajele petroliere.
bitum si (rar) bitumen n. fara pl. (fr. bitume, d. lat. bitumen. Cp. cu examen, specimen, volum). Smoala, o substanta minerala inflamabila lichida si galbuie sau solida si neagra care se gaseste in pamint si din clasa careia face parte pacura, petrolu, carbunele de pamint, catranu, asfaltu s.a. (Cu ia se ung corabiile ca sa nu intre apa pin crapaturi).
FOSFOR (‹ fr. {i}; {s} gr. phosphoros „purtator de lumina”) s. n. Element chimic (P; nr. at. 15, m. at. 30,974). Functioneaza in combinatii in starile de valenta 3 si 5. Se gaseste in natura, mai ales sub forma de fosfati (principalul mineral este apatitul), in organismul animal (oase, nervi, u***a), in guano si in soluri fertile. Prezinta mai multe modificatii alotropice. ◊ F. alb, masa alba, uneori galbuie, moale ca ceara (p. t. 44ºC, p. f. 287ºC), solubil in sulfura de carbon, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, inflamabil, fosforescent; se pastreaza sub apa; lumineaza in intuneric. ◊ F. rosu, modificatie alotropica stabila, netoxica, folosita la fabricarea chibriturilor. F. a fost descoperit de alchimistul H. Brand in 1669.
