Rezultate din textul definițiilor
hodorog2, hodoroage, s.n. (reg.) cos inalt si fara fund pentru prinderea pestelui in baltile (ochiurile) cu apa mica.
caula si caula f., pl. e (cp. cu numele orasului Cahul, linga Prut). Est. Pluta de trecut o apa mica impingind-o cu ghionderu. – Si cahula. V. bac 1 si ciobaca.
VIROAGA ~ge f. rar Rapa mica, mocir-loasa, formata de apa ploilor, de inundatii sau prin parasirea albiei de catre un rau. /Orig. nec.
SALTEA, saltele, s. f. Obiect facut dintr-un fel de sac de panza, de material plastic etc. in care se introduce (si se fixeaza prin cusaturi din loc in loc) un strat gros de lana, de iarba-de-mare, de paie, de vata sau care se umple cu aer si care se aseaza pe pat (pentru a forma un asternut moale) sau pe apa (pentru a pluti). ♦ Saltea de apa = mic rezervor de apa creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = constructie de protectie a albiei raurilor, alcatuita din placi de beton sau de beton armat. Saltea de piatra = strat de piatra uscata care are rolul de a colecta infiltratiile de apa din galeriile de tunel. Saltea de protectie = Invelis al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorarile care pot surveni in timpul curburii la montare. – Din ngr. siltes.
ponor, ponoare, s.n. (pop.) 1. povarnis abrupt sau adancitura formata prin prabusirea unor straturi de teren; rapa. 2. loc necultivat; parloaga. 3. munte inalt cu creasta golasa, lipsita de vegetatie. 4. deal cu coama inalta si rotunda. 5. mica apa curgatoare; garla; apa statatoare mai mare decat o balta. 6. poiana (intr-o padurice). 7. vizuina, barlog (intr-o regiune accidentata). 8. casa mica si scunda. 9. (fig.) necaz, suparare, nenorocire; amar. 10. greseala, vina. 11. multime, numar mare.
turuitoare s.f. (reg.) cascada mica; apa curgatoare, putin adanca.
girla (girle), s. f. – 1. Brat de riu. – 2. apa mica. Bg. garlo (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Conev 9; DAR). – Der. girlan, s. m. (copil hoinar). – Cf. girlici, girlita.
CIUPA, ciupe, s. f. (Reg.) Albie in care se scalda copiii mici; apa in care li se face baie. – Comp. bg. cipa.
SALADO, Rio ~, denumirea mai multor cursuri de apa din Argentina. Mai importante: 1. Rau in N Argentinei, afl. dr. al fl. Parana, in aval de Santa Fe; 1.802 km. Izv. din Anzii Centrali si strabate Gran Chaco. In cursul superior poarta denumirea de Rio del Juramento. 2. Rau in partea centrala a Argentinei, afl. stg. al fl. Rio Colorado in pampas (la ape mari); 1.368 km. Izv. din Anzi sub numele de Rio Desaguadero, iar in cursul inferior se numeste Rio Chadileo. La ape mici (mai-sept.) se pierde in pampas, transformandu-se intr-un sistem de lacuri sarate si mlastini.
ALIMBA, alimbez, vb. I. Tranz. A descarca pe alte vase o parte din incarcatura unei nave, pentru a o putea face sa navigheze in ape de mica adancime. – Cf. limb.
ALTOCUMULUS subst. Formatie de nori situata la altitudinea medie de 6000 m, cu aspect de paturi de culoare alba sau cenusie, constituite din picaturi mici de apa. – Din fr. altocumulus.
GHIDRIN, ghidrini, s. m. Peste mic din apele dulci si sarate, care are pe spate, inaintea inotatoarei dorsale, trei spini1 ososi (Gasterosteus aculeatus). – Et. nec.
ZVARLUGA, zvarlugi, s. f. 1. Peste mic din apele statatoare sau lin curgatoare, comestibil, cu miscari foarte iuti, de culoare galbuie, cu gura prevazuta cu sase mustati si cu o teapa sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoana vioaie, iute in miscari, sprintena. [Var.: varluga s. f.] – Et. nec.
PARAU, paraie, s. n. 1. apa curgatoare mica, rau mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); suvoi. [Var.: parau s. n.] – Cf. alb. perrua, rom. rau.
CORNATAR, cornatari, s. m. Insecta mica de apa, cu corpul scurt si lataret si cu picioarele dinainte in forma de cornite (Naucoris cimicoides). – Cornat + suf. -ar.
micROZOAR, microzoare, s. n. (La pl.) Increngatura de animale de apa foarte mici, care se pot vedea numai cu microscopul; (si la sg.) animal care face parte din aceasta increngatura. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. microzoaire.
MOLAN1, molani, s. m. Peste mic din apele de munte, cu corp cilindric, cu solzi mici si rari; molete2, grindel (Nemachilus barbatulus). – Moale + suf. -an.
ZBORS, zborsi, s. m. (Mold.) Peste mic de apa dulce si sarata, care are spini laterali si dorsali mobili (intre doi si patru) si al carui abdomen este inzestrat cu placi osoase care inlocuiesc solzii (Gasterosteus platygaster). (der. regr. din zborsi – denumirea se trage de la spinii dorsali foarte pronuntati; cf. fr. epinoche, germ. Seestichling, Dornfisch)
NERITIC, -A, neritici, -ce, adj. 1. (In sintagma) Regiune (sau zona) neritica = zona a fundului marii situata in apropierea tarmului continental, caracterizata prin adancimi ale apei mai mici de 200 de metri. 2. Care provine din regiunea neritica (l), care este specific, propriu acestei regiuni. – Din fr. neritique.
DUS, dusuri, s. n. 1. Instalatie sanitara sau tehnica prin care se asigura tasnirea reglabila si concomitenta a mai multor jeturi mici de apa. 2. Ansamblu de jeturi de apa realizate cu ajutorul dusului (1); p. ext. spalare etc. facuta prin acest mijloc. ♦ Fig. Vorba, veste, intamplare neasteptata si neplacuta. – Din fr. douche.
BUCINIS-DE-apa s. v. cucuta-de-apa, cu-cuta-mica.
BUCINIS-DE-BALTA s. v. cucuta-de-apa, cu-cuta-mica.
CUCUTA-INVENINATA s. v. cucuta-de-apa, cucuta-mica.
A ALIMBA pers. 3 ~eaza tranz. (nave incarcate) A descarca o parte din marfa pentru a face posibila navigatia in ape de mica adancime. /Din limb
BALTOACA ~ce f. 1) Balta mica, cu apa statuta si mocirloasa. 2) Adunatura de apa (de ploaie) murdara, formata prin gropile de pe drumurile nepavate. 3) Cantitate mare de lichid, varsata pe jos. [G.-D. baltoacei] /balta + suf. ~oaca
PARAU ~aie n. 1) apa curgatoare mica; rau mic. 2) Curs de apa format din precipitatii atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se misca intr-o directie. /cf. alb. perrua
Rapa ~e f. 1) Surpatura de pamant, lunga si adanca, aparuta in urma actiunii torentilor de apa. ◊ A da de ~ (ceva) a face sa nu se aleaga nimic (din ceva); a face sa esueze (ceva). Bun de dat la ~ a) bun de aruncat; b) nemernic. A se duce (sau a merge) de ~ a se solda cu nereusita. 2) pop. apa curgatoare mica; parau. [G.-D. rapei; Pl. si rapi] /<lat. ripa
ROUA f. 1) Picaturi mici de apa care se formeaza prin condensarea vaporilor din atmosfera si care se depun pe suprafata pamantului in noptile sau in diminetile racoroase de vara. ◊ Pe ~ de dimineata; in zorii zilei. 2): Roua-cerului planta erbacee, insectivora, cu flori mici albe, cu frunze acoperite cu peri, care secreta o substanta cu ajutorul careia sunt digerate insectele. [G.-D. rouai] /<lat. ros, roris
VLAGA f. 1) Cantitate mica de apa sau de vapori de apa intr-un mediu; umezeala. 2) fig. Forta fizica; vigoare; putere; tarie. /<sl. vlaga
CICLOP s.m. 1. (Mit.) Urias care avea un singur ochi. 2. Monstru cu un singur ochi. 3. Rac mic de apa dulce, care are un singur ochi. [< lat. cyclops, cf. fr. cyclope, it. ciclope, gr. kyklops].
ROTIFERE s.n.pl. Clasa de viermi de apa foarte mici, cu gura inconjurata de cili v*******i; (la sg.) vierme din aceasta clasa. [Sg. rotifer. / < fr. rotiferes].
percioaga s.f. (reg.) peste mic de apa curgatoare; zvarluga.
poplac, poplaci, s.m. (reg.) peste mic din apele de munte; molete, grindel.
sorenas, sorenasi, s.m. (reg.) peste mic de apa dulce; sorean, oblet.
saica2, saici si saice, s.f. (reg.) 1. gamela. 2. cantitate de mancare dintr-o gamela. 3. vas de tinichea pentru adus apa. 4. cazan mic. 5. cratita.
CICLOP s. m. 1. (mit.) urias antropofag cu un singur ochi in frunte. 2. monstru cu un singur ochi. 3. rac mic de apa dulce cu un singur ochi, situat pe cefalotorace. (< fr. cyclope, lat. cyclops, gr. kyklops)
FLOTATIE s. f. 1. procedeu de separare a particulelor solide de dimensiuni mici din apa prin marirea capacitatii de plutire cu ajutorul unor reactivi, pentru separarea mineralelor utile din minereuri, precum si in sistemele de epurare a apelor. ◊ separarea semintelor prin scufundarea lor in apa. 2. flotare. (< fr. flottation)
RIVIERA s. f. 1. curs de apa natural, mic, care se varsa intr-un alt curs de apa. ◊ vale uscata; ued. 2. obstacol reprezentat printr-o groapa de apa care trebuie sarita de un atlet sau de un cal de curse. 3. colan de diamante. (< fr. riviere)
ALTOCUMULUS s. m. Formatie de nori situata la altitudinea medie de 6000 m, cu aspect de paturi de culoare alba sau cenusie, constituite din picaturi mici de apa. – Din fr. altocumulus.
BOARTA, boarte, s. f. Peste de apa dulce mic, scurt si lat, care isi depune ouale intre valvele unor moluste (Rhodeus sericeus).
ciochina f., pl. e si i (probabil, ruda cu it. ciocca, strugure, dim. ciocchina, si inrudit cu ciorchina. Cp. cu circel, filamentu rasucit cu care vita se agata ca cu un cirlig, apoi „strugure mic”. Cu turc. cykyn, grop, pachet, n´are legatura). Coada selei, arcada din apoi [!]. Ciochinare. A pune la ciochina, a lega in apoia [!] selei, (fig.) a da uitarii. A-ti rupe ciochinele degeaba, a umbla degeaba. Cirlig la unele cingatori taranesti. Glezna, oasele proeminente de la glezna. V. oblinc.
GARLA, garle, s. f. 1. apa curgatoare (mai mica); brat al unei ape curgatoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe garla = a se pierde, a se risipi. A da pe garla = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) in mare cantitate, din belsug. 2. Depresiune alungita (si sinuoasa) aflata in lunca unei ape curgatoare si care, acoperita de apa, leaga de obicei un rau de lacurile sau de baltile din jurul acestuia. – Din bg. garlo.
INTINSURA, intinsuri, s. f. Limita de jos, de adancime mica, a unei ape, in prelungirea malului. – Intins1 + suf. -ura.
JAPSA, japse, s. f. Depresiune de mica adancime din baltile sau din Delta Dunarii, cu contur circular sau alungit, acoperita de apa numai in timpul revarsarilor, in care se dezvolta o bogata vegetatie de apa. ◊ (Pop.) Balta mica. [Pl. si: japsi] – Et. nec.
FULG, fulgi, s. m. 1. Pana subtire, de marime mijlocie, pe jumatate moale si matasoasa, care creste pe pantecele pasarilor si printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte usor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau sa-i mearga) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apa = la voia intamplarii. 2. Asociere de mici cristale de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care, cazand pe pamant, alcatuiesc zapada. 3. (La pl.) Crapaturi intermitente, grupate si fine, care se formeaza mai ales in lingourile sau in piesele de otel aliat cu nichel si cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub forma de foite subtiri, obtinut din boabe de ovaz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi taiati fin. – Et. nec.
FACAU, facaie, s. n. Roata de moara cu fus vertical; p. ext. moara mica (intrebuintata pe apele de munte) avand o astfel de roata. – Et. nec.
MOCIRLA, mocirle, s. f. apa statatoare (de mica intindere) provenita din ploi, revarsari etc. si plina de mal, de noroi; loc mlastinos, noroios; noroi, mal. ♦ Fig. Decadere morala; mediu decazut din punct de vedere moral. – Cf. bg. mocilo.
NISIPARITA, nisiparite, s. f. mic peste din apele de munte, asemanator cu zvarluga (Cobitis caspia romanica). – Nisip + suf. -arita.
CUNETA, cunete, s. f. mica rigola amenajata in interiorul unui canal cu sectiune mare, pentru a usura scurgerea apelor cu debite mici. – Din fr. cunette.
AFLUENT ~ti m. apa curgatoare mai mica care se varsa intr-un curs de apa mai mare. [Sil. a-flu-] /<fr. affluent, lat. affluens, ~ntis
DAFNIE ~i f. Crustaceu dulcicol de talie foarte mica; purice-de-apa. /<fr. daphnie
RIGOLA ~e f. 1) Adancitura ingusta de-a lungul ambelor parti ale unui drum pentru scurgerea apei; sant. 2) Canal mic dintr-o retea de irigatie. /<fr. rigole
TIFAN ~e n. rar Navod pentru pescuitul in ape de adancime mica. /cf. rus. tifan, turc. difana
AVANPLAJA s.f. Sector de plaja situat intre linia apelor celor mai mici (flux si reflux). [< fr. avant-plage].
REMUU s.n. Variatie treptata a inaltimii apei unui rau sau a unui canal produsa in zonele in care miscarea uniforma a curentului este impiedicata. ♦ Vartejuri de apa si valuri mici care se formeaza in imediata apropiere a pupei la o nava propulsata prin elice. ◊ Remuuri de aer = zone instabile unde se intalnesc curenti de aer ascendenti si descendenti. [Pron. -mu-u, var. remu s.n. / < fr. remous].
fulg (fulgi), s. m. 1. mici cristale de apa care alcatuiesc zapada. 2. Pana subtire si moale. – Identitatea semantica pare a indica faptul ca este vorba de o var. de la f**c (< lat. f**ccus), cu metateza (*folcus) si cu aceeasi schimbare a finalei ca in stang, vitreg. Nu par deloc probabile ipotezele emise de Puscariu 665 si DAR, cf. REW 3554a, care pune in legatura acest cuvant cu lat. fulgere „a straluci”; de Korting 3864, din lat. fluxus; si inca si mai putin opinia lui Giuglea, Dacor., III, 626, care pleaca de la v.germ. vlugel (> germ. Flugel). – Der. fulgui, vb. (a ninge cu fulgi rari); fulguitura, s. f. (ninsoare cu fulgi rari). – [3512]
ALTOCUMULUS s.n. Formatie de nori a carei altitudine nu depaseste 6000 m, avand aspect de paturi de culoare cenusie, compuse din mici picaturi de apa. [< fr. altocumulus].
CUNETA s.f. mica rigola amenajata in radierul unui canal cu sectiune mare pentru a usura scurgerea apelor la debite mici. [< fr. cunette, it. cunetta].
DAFNIE s.f. (Zool.) mic crustaceu de apa dulce, frecvent in zooplancton; purice-de-apa. [Gen. -iei. / < fr. daphnie].
hreada s.f. (reg.) 1. locul pe unde se poate trece cu picioarele si caruta prin apa; vad. 2. vale mica. 3. parau.
ierec, ierecuri, s.n. (reg.) mici cursuri de apa (garlisoare) care din mlastini si lacuri curg in Dunare; ieruga.
iuruguta, iurugute, s.f. (reg.) canal mic ce duce apa la moara.
HIDROZOARE s.n.pl. Clasa de celenterate cuprinzand hidrele si meduzele; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Pron. -zo-a-. / < fr. hydrozoaires, cf. gr. hydor – apa, zoarion – animal mic].
papa s.f. sg. (inv. si reg.) 1. mancare pentru copii mici facuta din lapte si gris; mancare. 2. mancare ingrosata cu faina sau malai. 3. omleta. 4. mancare ciobaneasca din cas si urda, prajite impreuna. 5. malai cu apa pentru puii mici de gaina. 6. laptisor-de-matca.
podici, podice, si podiciuri, s.n. (reg.) 1. podul casei. 2. platforma in interiorul bisericii, pe care sta corul. 3. pod mic peste o apa; podet.
CANALIZATIE s. f. 1. ansamblu de constructii si instalatii destinat colectarii, transportului si evacuarii apelor uzate. 2. ansamblu de lucrari care permit curgerea unui curs de apa cu debit mic dintr-un canal. 3. instalatie care serveste la transportul sau distributia energiei electrice, prin conducte. (< fr. canalisation)
CUNETA s. f. rigola in radierul unui canal cu sectiune mare pentru a usura scurgerea apelor cu debit mic. (< fr. cunette)
DAFNIE s. f. mic crustaceu de apa dulce, in zooplancton; purice-de-apa. (< fr. daphnie, lat. daphnia)
GAMAR s. m. mic crustaceu din apele dulci statatoare sau din paraie; creveta de apa dulce. (< fr. gammare, lat. gammarus)
KRILL s. m. mic crustaceu din apele arctice, comestibil. (< engl. krill)
MOTOCROS s. n. concurs de motociclism in circuit, pe un teren foarte accidentat. ♦ ~ nautic = cursa pe apa cu ambarcatii mici cu motor, in circuit sau in linie dreapta; motonautica. (< fr. motocross)
REMU s. n. variatie treptata a nivelului apei unui rau sau canal produsa in zonele in care miscarea uniforma a curentului este impiedicata. ◊ vartejuri de apa si valuri mici care se formeaza in imediata apropiere a pupei la o nava propulsata prin elice. ♦ ~ de aer = zona instabila unde se intalnesc curenti de aer ascendenti si descendenti. (< fr. remous)
ROTIFERE s. n. pl. clasa de viermi nematelminti de apa dulce, foarte mici, cu gura inconjurata de cili v*******i. (< fr. rotiferes)
TERMOOSMOZA s. f. proces de miscare a apei prin porii mici ai pamantului datorita diferentei de temperatura. (< fr. thermoosmose)
HALMIROLIZA ({s} gr. halmyros „sarat” + lysis „dizolvare”) s. f. Proces de alterare si sintetizare a mineralelor noi, care au loc la mici adancimi, in apele litorale ale marilor si oceanelor (ex.: glauconitul).
ciutura f., pl. i (lat. situta ild. situla, din care s´a facut situra, apoi citura [Munt. vest], ciutura, ca caciula s. a. din casula. Din situla vine si it. secchia si fr. seille, ciutura, ca rom. unghie, mascur din ungula, masculus, iar var. it. ciotola, scafa, ori ciufolare din sibilare, a suiera, corespunde cu rom. lingura din lingula ori pacura din picula. Cp. si cu ciocirtesc din rus. sokratiti. D. rom. vine bg. cutura, sirb. cutura, rut. cutora; turc. cotura si cotra, de unde alb. cotra si ngr. tsiotra; ung. csutora). Galeata de scos apa din put (in Munt. vest si citura). La morile de apa sau la morile idraulice [!], fie-care despartitura cu care roata ia apa (Mold.). Moara mica cu roata in apa (Hateg). V. facau.
confete n. pl. (d. it. confetti, cofeturi, fiind-ca, la inceput, se arunca cu cofeturi mici ca alicele, apoi cu cofeturi de gips, iar azi cu bucatele de hirtie). Bucatele de hirtie (discuri de 5-6 mm.) pe care si le arunca oamenii unii in altii la sarbarile [!] carnavalului. (La Paris, nebunia multimii e asa de mare, in cit, pe marile bulevarde, la Martea Grasa si Mercurea [!] Cenusii, se formeaza adevarate troiene de confete).
corpuscul n., pl. e (lat. corpusculum, dim. d. corpus). Corp foarte mic: in aceasta apa se vad o multime de corpuscule, infuzoriile is corpuscule. – Fals -ul.
BRIOZOAR, briozoare, s. n. (La pl.) Clasa de nevertebrate mici, marine sau de apa dulce, care traiesc fixate pe fundul apei sau pe obiecte din apa, alcatuind colonii cu aspect de muschi (Bryozoa); (si la sg.) animal din aceasta clasa [Pr.: bri-o-zo-ar] – Din fr. bryozoaires.
ZBAT, zbaturi, s. n. Pala metalica sau din lemn, montata la periferia unei roti, care constituie propulsorul unei nave cu aburi destinate navigatiei pe ape interioare cu adancime mica. – Din zbate (derivat regresiv).
TERMIC, -A, termici, -ce, adj. De caldura, privitor la caldura, care produce (sau se produce prin) caldura. ◊ Centrala termica = totalitatea cladirilor, instalatiilor si aparatelor in care se produce caldura, centralizat, pentru cladirile situate la o distanta relativ mica. Agent termic = substanta (apa calda, abur etc.) care produce sau transfera caldura intr-o instalatie termica. – Din fr. thermique.
CUCUTA s. (BOT.) 1. (Conium maculatum) (pop.) dudau, (reg.) bucinis, barba-calugarului. 2. cucuta-de-apa (Cicuta virosa) = cucuta-mica, (reg.) bucinis-de-apa, bucinis-de-balta, cucuta-inveninata; cucuta-de-padure (Galium schultesii) = (Bucov.) samcuta; cucuta-mica v. cucuta-de-apa.
NEADANC adj. mic, (inv.) slab. (O apa ~.)
BALTA balti f. 1) Intindere de apa statatoare, de adancime mica, cu vegetatie si cu fauna specifica. ◊ A lasa (ceva) ~ a) a parasi (ceva) fara a duce la bun sfarsit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) apa adunata intr-o adancitura in urma unei ploi mari sau a revarsarii unui rau. 3) Cantitate mare de lichid varsat pe jos. [G.-D. baltii] /<sl. blato
GARLA1 ~e f. 1) apa curgatoare cu debit mic; rau mic. 2) fam. Brat mic al unui rau. ◊ A se duce ca pe ~ a se pierde fara rost; a se risipi. A da pe ~ a irosi. /<bulg. garlo
MORISCA ~ti f. 1) Moara mica de vant sau apa. ◊ A ajunge de la moara la ~ a saraci. 2) Masina mica de vanturat cereale. 3) Rasnita pentru macinat (piper, cafea etc.). 4) Obiect imitand aripile unei mori de vant, care se asaza pe acoperisul caselor (ca ornament) sau se foloseste ca sperietoare pentru pasarile ce ataca semanaturile. 5) Jucarie care se invarteste cu mana, producand un sunet caracteristic. [G.-D. moristii] /moara + suf. ~isca
GARDON s.m. mic peste alb de apa dulce. [< fr. gardon].
DUS s.n. 1. Tub (care face parte dintr-o instalatie de baie) prevazut cu o palnie din care tasneste apa prin niste gauri mici. ♦ Tasnitura, stropitura de apa de la un dus; (p. ext.) spalare facuta prin acest mijloc. 2. (Fig.) Vorba, veste neplacuta, venita pe neasteptate, care stinge entuziasmul, veselia cuiva. [< fr. douche].
picui1, picuie, vb. IV (reg.) 1. varf ascutit, pisc. 2. (in forma pacui) mica insula aluvionara in apele Dunarii. 3. piatra din care se face cutea (gresia) pentru ascutit coasa.
scafita, scafite si scafiti, s.f. (reg.) 1. vas de lemn in forma de cupa sau de ceasca de mici dimensiuni, din care se bea. 2. (inv.) scafa mica; scafita (v.). 3. continutul unei scafite; continutul cu vasul respectiv. 4. caus mic de lemn cu care se scoate apa din luntre. 5. sertar mic de masa; sertaras. 6. o parte a morii de apa. 7. articulatie. 8. numele a doua specii de ciuperci necomestibile.
PLETINA s.f. Nava remorcata pentru transportat marfuri pe ape interioare cu adancimi mici. [Cf. pilotina].
BARRANCOS s. n. pl. mici vai formate de ape pe flancurile unui con vulcanic. (< sp. barrancos)
DUS s. n. 1. tub (dintr-o instalatie de baie) prevazut cu o palnie din care tasneste apa prin niste gauri mici. ◊ tasnitura, stropitura de apa de la un dus; (p. ext.) spalare prin acest mijloc. 2. (fig. vorba, veste neplacuta, venita pe neasteptate. (< fr. douche, rus. dus)
GARDON s. m. mic peste alb de apa dulce. (< fr. gardon)
2) ban (d. ban 1, adica „moneta banului”, dar nu a celui de Severin, ci acelui de Agram, ai carui dinari „banali” erau foarte cautati in sec. 13 fiindca argintu lor era foarte curat. Cp. cu ducat si pol 1). Odinioara, cea mai mica moneta de argint, apoi de arama, in valoare de 1/8 din para, iar de la 1867 1/100 din franc. Gologan de 10 bani (Munt.). Moneta in general: un ban de aur. Pl. Parale, avere in bani: n’am bani la mine, ci acasa. Lucruri pe care s’au dat multi bani: citi bani pe morminte! A face bani, 1) a fabrica bani, 2) a agonisi (a cistiga) bani. Prov. A stringe bani albi pentru zile negre, a stringe bani p. viitoru nesigur (V. dinar). Fecior de bani gata, acela care are de cheltuiala banii parintilor. A fi in banii tai, a fi la largu tau, nestinjenit.
baltoaca si -oaga (oa diftong), f. pl., e. Balta mica: o baltoaga de apa de ploaie pe drum, de singe.
BURIC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice ramasa in mijlocul abdomenului dupa caderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In sintagma) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.
PACLA, pacle, s. f. 1. Ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara; negura. 2. Val atmosferic albastrui sau galben-cenusiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent si care este provocat de refractia inegala a luminii in straturile de aer cu temperaturi diferite, incalzite de suprafata solului. ♦ Fig. Strat des, panza de fum, de ploaie etc. 3. Atmosfera inabusitoare, zapuseala (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sarate, uneori si petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclu.
PRUNDAR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoana care scoate si transporta prund. 2. Numele mai multor pasari mici care traiesc pe langa ape: a) prundaras; b) codobatura; c) lastun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar.
LATAUS, latausi, s. m. mic crustaceu care traieste in apele dulci, cu capul turtit lateral si incovoiat (Gammarus pulex). – Din lat.
COSCOV, -A, coscovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereti) Coscovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales in malurile apelor, pe sub radacini, unde se ascund si unde traiesc pestii si racii. 3. S. f. Namol vegetal amestecat cu bucati de radacini de stuf si papura, care formeaza uneori mici insule plutitoare la suprafata apelor; cocioc. – Cf. rus. kockovatyj „cu ridicaturi, deluros, bolovanos”.
COPEPOD, copepode, s. n. (La pl.) Subclasa de crustacee mici care formeaza planctonul din apele dulci sau marine; (si la sg.) crustaceu din aceasta subclasa. – Din fr. copepodes.
A SE SCURGE pers. 3 se scurge intranz. 1) (despre fluide) A iesi (dintr-un recipient) incet si in cantitati mici. 2) (despre suvoaie, torente de apa) A curge in josul pantelor pana la epuizare. 3) (despre ochi) A-si pierde lichidul pe care il contine ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, vehicule etc.) A urma unul dupa altul (fara intrerupere sau la intervale egale). 5) fig. (despre ore, zile, saptamani, luni etc.) A se consuma treptat; a trece; a curge. /<lat. excurrere
GAMAR s.m. (Zool.) mic crustaceu care traieste prin apele dulci statatoare sau prin paraie; creveta de apa dulce. [< fr. gammare, cf. gr. gammaros – rac].
GODEU s.n. I. 1. Cupa de elevator. 2. (Pict.) Vas mic pentru amestecarea culorilor de apa; godeta. 3. Piesa din material izolant, utilizata pentru realizarea de legaturi electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. [< fr. godet].
chirta, chirte, s.f. (reg.) numele unei pasari de balta care zboara la suprafata apei pentru a prinde pesti mici; chirighita.
COPEPODE s.n.pl. (Zool.) Subclasa de crustacee mici care formeaza planctonul din apele dulci sau marine; (la sg.) crustaceu din aceasta subclasa. [Sg. copepod. / < fr. copepodes].
RIGOLA s.f. Sant mic destinat scurgerii sau drenarii apei. ♦ Adancitura de-a lungul marginilor unei strazi pentru scurgerea apelor pana la gurile de canal. [< fr. rigole].
SOLFATARA s.f. Emanatie de gaze de natura vulcanica, continand o mare cantitate de bioxid de sulf, de hidrogen sulfurat si mici cantitati de vapori de apa. [< it. solfatara, cf. fr. solfatare].
JACUZZI s. n. inv. mic bazin de jeturi de apa sub presiune, care creeaza vartejuri relaxante. (< fr. jacuzzi)
RIGOLA s. f. 1. adancitura de-a lungul marginilor unei strazi pentru scurgerea apelor pana la gurile de canal. 2. sant mic destinat scurgerii sau drenarii apei. ◊ forma de eroziune in adancime a solului, datorita actiunii suvoaielor de apa. (< fr. rigole, dupa germ. Rigole)
SOLFATARA s. f. emanatie vulcanica de gaze, continand o mare cantitate de bioxid de sulf, hidrogen sulfurat si mici cantitati de vapori de apa. (< fr. solfatare, it. solfatara)
BABOI, baboi, s. m. Nume generic dat exemplarelor mici ale pestilor comuni de apa dulce. – Bg. baboj.
BURIC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formeaza in mijlocul abdomenului, dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In expr.) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus).
CHILIA 1. Bratul nordic al Deltei Dunarii, care formeaza granita cu Ucraina. Lungime: 111 km. Prin el trec 60% din apele fl. Navigabil pentru vase mici. Delta secundara. 2. Grind de origine continentala, intre bratele Sulina si Chilia. Supr.: 55 km2. Alt. max.: 6,5 m. Culturi agricole.
basamac n., pl. e si uri (turc., sirb. basamak, treapta, grad, adica „rachiu de grad mic”). Rachiu prost, spirt cu apa.
GHIONDER, ghiondere, s. n. Prajina care serveste pentru a pune in miscare o ambarcatie mica, impingand cu ea in fundul apelor putin adanci, sau cu care se mana pestele spre plasa, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea pestelui etc. – Din tc. gonder.
HAZNA, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea si decantarea apelor impurificate provenite dintr-un numar mic de gospodarii; p. ext. latrina. 2. (Inv.) Cladire sau incapere a vistieriei in care se pastrau un tezaur, o suma mai mare de bani sau alte lucruri de pret; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne.
OPARIT, -A, opariti, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a varsat apa fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritatii ale pielii (de obicei la incheieturi) din cauza transpiratiei, a urinei etc. 3. Fig. Fara chef, suparat; fiert, plouat. – V. opari.
SOLIFLUXIUNE s. f. Proces de alunecare lenta a solului pe pantele mici ca urmare a imbibarii cu apa a depozitelor superficiale. [Pr.: -xi-u-. – Var.: solifluctiune s. f.] – Din fr. solifluction, solifluxion.
PURICE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis
TAU1 ~ ri n. 1) apa statatoare noroioasa si de adancime mica. 2) Lac de munte; iezer. 3) inv. Prapastie fara fund; hau; abis; genune. /<ung. to
pitroc1, pitroci, s.m. (reg.) 1. specie de peste marunt din familia crapului, care traieste in apele dulci de campie; porcusor. 2. peste mic (in general).
prunduias, prunduiase, s.n. (reg.) 1. prund mic, prundulet. 2. albie, fund al unei ape cu prund.
spolocanie, spolocanii, s.f. (reg.) 1. prima zi din postul Pastilor (cand se spala vasele); lunea curata. 2. (inv.; in forma: spalacanie) clatire a gurii cu o bautura alcoolica. 3. (inv.; in forma: spalacanie) apa de spalat gura. 4. (inv.) cantitate mica de rachiu.
VENTUZA s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. paharel special de sticla ce se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul ce impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. (< fr. ventouse)
OCLAND, com. in jud. Harghita, situata in depr. H**********r, pe stg. raului H******u mic; 1.290 loc. (2003). Muzeu etnografic. Izv. cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice, magneziene. In satul O., mentionat documentar in 1546, se afla o biserica din sec. 13, cu fresce din sec. 14, tavan casetat si pictat in 1771-1780, inconjurata de un zid de incinta din 1750, strajuita de un turn de aparare.
CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sasiu. 5. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mic sau (in parte) astupat. 6. (In expr.) apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de continut. A nu avea para chioara sau (rar, substantivat) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Din tc. kor.
LIPAN1, lipani, s. m. Peste asemanator cu pastravul, cu corpul argintiu si alungit, cu capul mic, care traieste in zona inferioara a apelor de munte (Thymallus thymallus). – Cf. scr. lipan, lipen.
MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. Moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – Moara + suf. -isca.
PRAVAL, pravaluri, s. n. 1. Depresiune naturala (putin adanca) care face legatura intre balti sau intre acestea si rauri; spec. garla din regiunea inundabila a Dunarii. 2. (Reg.) Portiune pe cursul unui rau, al unui parau etc., unde apa curge foarte repede (formand o cascada mica). 3. (Reg.) Povarnis, panta (1), coasta. [Pl. si: pravale. – Var.: prival s. n.] – Cf. bg. preval, rom. pravali.
COCIOC, cocioace, s. n. 1. Namol vegetal amestecat cu bucati de radacini de stuf si de papura (care formeaza mici insule plutitoare). 2. Balta mica, izolata, in regiunea inundabila a unei ape curgatoare, care nu-si poate improspata apa. [Pl. si: cociocuri] – Et. nec.
TRICOPTER, tricoptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte caracterizate prin aripile mari acoperite cu peri sau cu mici solzisori, ale caror larve traiesc in apa si isi construiesc un fel de casute, cilindrice sau conice, din resturi vegetale, nisip si pietricele; (si la sg.) insecta care face parte din acest ordin. – Din fr. tricopteres.
RIGOLA, rigole, s. f. 1. Sant mic sau amenajare speciala facuta de-a lungul strazilor, intre marginea partii carosabile si bordura trotuarelor, avand rolul de a colecta apele superficiale si de a le dirija la un punct de descarcare. 2. Canal mic sau brazda prin care este condusa apa de irigatie la plante. 3. Forma de eroziune in adancime (pana la 50 cm) a solului ca rezultat al actiunii suvoaielor de apa. – Din fr. rigole (cu unele sensuri dupa germ. Rigole).
JAPSA ~e f. Depresiune de mica adancime din Delta Dunarii, acoperita de apa in timpul revarsarilor, in care se dezvolta o vegetatie bogata. /Orig. nec.
JETELA ~e f. Dig de sectiune mica, formand o sosea care avanseaza in apa, constituit la gura unui fluviu sau la intrarea intr-un port pentru a evita innisiparea. /cf. fr. jetee
A UNDUI ~ieste 1. intranz. 1) (despre ape) A face unde; a avea valuri mici. 2) (despre lanuri) A se misca ca valurile unei ape sub adierea vantului; a ondula. 2. tranz. A face sa se unduiasca. /unda + suf. ~ui
VENTUZA s.f. 1. Organ al anumitor animale care le permite sa se fixeze pe diferite corpuri ca sa suga. 2. Paharel special de sticla care se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul care impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. [< fr. ventouse].
hoanca2, hoance, s.f. (reg.) adancitura in forma de vale mica intre dealuri; afundatura naturala lipsita de apa.
plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).
podusca1, podusti, s.f. (inv. si reg.) 1. canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigatii; sant cu apa pentru irigatii. 2. galerie subterana, tunel. 3. pod mic, podet peste un rau.
CLADOCERE s. n. pl. subordin de crustacee acvatice mici, care intra in compunerea planctonului de apa dulce, cu antenele mari si infurcate, ca mijloc de locomotie. (< fr. cladoceres)
HELOCREN, -A adj. (despre izvoare) care apare in mlastini cu debit mic; (despre organisme) care traieste in asemenea ape. (< germ. helokrene)
ASIA mica, pen. in V Asiei, scaldata de apele Marii Negre (la N), M. Marmara (la NV), M. Egee (la V) si M. Nediterana (la S), despartita de Europa prin str. Bosfor si Dardanele; c. 506 mii km2; lungime: 1.000 km; latime 400-600 km. Clima subtropicala. Se suprapune unei mari parti din Turcia asiatica. In centrul ei se afla Pod. Anatoliei.
CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (Adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.
balta f., pl. balti si (est) belti, iar vechi balte (il. baltom, pl. balta, vsl. bg. blato, rut. rus. boloto, rut. [d. rom.] si balta. Tot de aci: ung. Balaton, germ. Pla’ten-see, lacu Balaton; dalm. balta, it. nord balta, alb. balita, ngr. baltos, mgr. balti, balta. V. bolatau). Lac (mai mic sau chear format din ploaie), apa statatoare in natura. Adv. A lasa, a raminea balta (un lucru), a lasa, a raminea neterminat. Dun. de jos. Insula baltoasa (ca in Ial., Br. si Tulcea): a duce vitele’n balta. V. helesteu, iaz.
CATARACTA, cataracte, s. f. I. Cadere naturala de apa produsa pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascada. II. Boala de ochi, care consta in opacifierea cristalinului si care poate duce la orbire totala sau partiala. – Din fr. cataracte, lat. cataracta.
CHERHANA, cherhanale, s. f. Constructie (si mica intreprindere) situata in imediata apropiere a unei ape si destinata primirii, sortarii, prepararii si depozitarii temporare a pestelui prins in zona respectiva. – Din tc. kerhane.
PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.
LASTUN, lastuni, s. m. Pasare migratoare mica, asemanatoare cu randunica (Delichon urbica). ♦ Lastun de apa (sau de mal) = pasare migratoare cu penajul cenusiu-cafeniu pe spate si alb pe abdomen, care traieste pe langa ape (Riparia riparia). ♦ Expr. (Adverbial) A sta lastun pe capul cuiva = a plictisi pe cineva, a se tine scai de cineva. [Var.: (pop.) lostun s. m.] – Din sl. lastunu.
PESTISOARA ~e f. 1) Planta erbacee acvatica de dimensiuni mici, cu frunze paroase, care pluteste la suprafata apelor. 2) Planta erbacee acvatica, avand frunzele formate din patru foliole si radacinile fixate pe fundul apei. /peste + suf. ~isoara
PICATURA ~i f. 1) Particica globulara de lichid; strop; pic. ◊ ~ cu ~ putin cate putin; treptat. Pana la ultima ~ de sange pana la ultima suflare; pana la moarte. A semana cu cineva ca doua ~i de apa a semana intocmai cu cineva. 2) Cantitate foarte mica din ceva; pic; faramitura; strop; gram. ~ de dulceata. 3) la pl. Medicament lichid, care se administreaza dozat cu pipeta. /a pica + suf. ~atura
A STROPI ~esc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat si uniform). ~ florile. Ploaia ~it pamantul. ◊ ~ (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haina, ghetele sau un alt obiect) A murdari cu stropi (de noroi, de cerneala, de grasime etc.). 2. intranz. A dispersa apa sau alt lichid uniform si in cantitati mici. ~ pe jos. /Orig. nec.
TIGANUS ~i m. (diminutiv de la tigan) 1) Pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu cioc lung si coroiat, cu picioare lungi si cu penaj aproape negru. 2) Peste dulcicol, rapitor, de talie mica, de culoare neagra pe spate, raspandit in apele mocirloase. /tigan + suf. ~us
A ZBARLI ~esc tranz. 1) A face sa se zbarleasca. 2) (fiinte) A supune unei actiuni de dezordonare a parului; a ciufuli. 3) (ape) A face sa se miste in valuri mici. /Orig. nec.
DIVAGARE s.f. 1. Faptul de a divaga; digresiune, divagatie. 2. Schimbarea directiei unui curs de apa cand ajunge in regiunile joase cu panta mica. [< divaga].
TARAU, taraie, s. n. (Reg.) Scoc pe care se scurge apa unui izvor; p. ext. izvor, sipot, parau mic. – Din tar1 (interjectie) + suf. -au.
ciupa s.f. (reg.) 1. apa calduta (incropita), in care se scalda copiii mici; baie, scaldatoare, scalda, scaldausa. 2. vasul de lemn (albia, copaia, covata, troaca) in care fac copiii mici baie; baia, baita.
DIVAGARE s. f. 1. faptul de a divaga; divagatie. 2. schimbare a directiei unui curs de apa cand ajunge in regiunile joase, cu panta mica. (< divaga)
albita f., pl. e (d. alb). Disculet, o mica planta erbacee crucifera, cu flori galbene si apoi albe care creste pin [!] locuri aride (alyssum calycinum).
cercala f., pl. e (rus. cerpalo, tirboc de scos pestele mic din navod, d. cerpati, a scoate din apa. V. ciorpac). Nord. Ciorpac de prins peste din riu. V. miciog, meredeu.
CRIVINA (‹ bg.) s. f. Insula mica, alungita, situata in centrul unui curs de apa, adesea cu arbori, acoperita de ape la viituri.
IAZ, iazuri, s. n. 1. Lac artificial format prin stavilirea cu baraj de pamant sau prin abaterea unui curs de apa si destinat cresterii pestilor sau folosit pentru irigatii, morarit etc. 2. Lac mic natural, format in albia unui rau, prin adunarea apei intr-o adancitura de teren. 3. Zagaz (la un helesteu). – Din sl. jazu.
POR, pori, s. m. 1. mic orificiu pe suprafata pielii, care corespunde cu canalul excretor al glandelor sudoripare si sebacee. 2. Orificiu in membrana primara al celulelor vegetale, prin care se asigura schimbul de apa, de gaze si de substante nutritive. 3. Gol de mici dimensiuni in masa unui corp solid sau a unui agregat de substante solide. – Din fr. pore, lat. porus.
FEDELES, fedelesuri, s. n. Butoias mic, de forme diferite, in care taranii isi tin apa cand lucreaza la camp. ◊ Expr. (Adverbial) A lega fedeles = a lega strans si bine ca sa nu poata scapa; a lega cobza. [Acc. si: fedeles. – Pl. si: fedelese] – Din magh. fedeles.
CATARACTA s.f. I. Cadere de apa pe cursul unui fluviu; complex de cascade mai mici. ♦ Cascada. II. Boala de ochi caracterizata prin opacifierea cristalinului; (pop.) albeata. [< fr. cataracte, cf. lat. cataracta, gr. katarrhaktes – cadere].
INSULA s.f. 1. Suprafata din scoarta Pamantului mai mica decat un continent, marginita din toate partile de apa. ◊ Insula plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri rupte, care pluteste pe un curs de apa; plaur. 2. Spatiu verde in mijlocul unei strazi; refugiu. [< lat. insula].
plugarita, plugarite, s.f. (reg.) 1. taranca. 2. codobatura (pasare migratoare mica, cu coada lunga, tremuratoare, care traieste pe langa ape).
ciuciui (-uesc, -it), vb. – A sopti, a susoti. Creatie expresiva, cf. sl. cucati (Berneker 161), sp. chuchear, si sosoi, susui. – Der. ciuciur, s. n. (izvor, suvoi), cf. bg. cucur „canal de scurgere, teava de canalizare a apei” (Scriban, Conv. lit., XLIV, 1003); ciuciurau, s. n. (corn mic).
COPEPODE s. n. pl. subclasa de crustacee mici cu corpul fara carapace, care formeaza planctonul din apele dulci sau marine. (< fr. copepodes)
INSULA s. f. 1. suprafata de pamant mai mica decat un continent, marginita din toate partile de apa. ♦ ~ plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri rupte, care pluteste pe un curs de apa; plaur. 2. suprafata (triunghiulara) la ramificatii de drumuri la delimitarea benzilor de circulatie catre diferite directii. 3. suprastructura a unui portavion. (< lat. insula)
PITROC, pitrocuri, s. n. 1. Numele a doua varietati de peste: a) peste de rau, negricios si gros, care traieste in malul de la fundul apei (Gobio uranoscopus); b) peste care traieste in apele raurilor limpezi (Gobio kessleri). 2. Nume generic dat pestilor mici de rau.
BARDACA, bardace, s. f. 1. Cana mica de pamant cu toarta, din care se bea apa, lapte etc. 2. Varietate indigena de prune lunguiete si putin strangulate spre coada. – Tc. bardak.
ausel m., pl. ei (dupa Hijdau si Acad., dim. d. mrom. aus, mosneag, d. lat. avus, bunic; mai probabil, d. lat. pop. aucellus, var. din auccella, avicella, cristel, dim. d. avis, pasare; it. uccello, fr. oisel, apoi oiseau, pasare. Din aucellus s´a facut aucel, apoi, dupa frumusel, ausel. V. avion). O pasarica foarte mica cu penele cafenii, cenusii si galbene aurii, numita si sfredelus, ochiu boului si tartalac (regulus cristatus). Alta pasarica, un fel de pitigoi, cu spinarea rosie, cu aripile si coada neagra, iar incolo alburie, care-si face cuibu atirnat, ca si ganguru [!] (aegithalus pendulirus): Sta atirnat, ca o punguta alba de lina, un cuib de ausel. Il tesusera doua pasarele si tiriisera in el doua rinduri de ausel (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Ausel de stuf, un fel de pitigoi mai mare (17 c. m.) care are o lunga mustata neagra (panurus biarmicus). V. pitulice.
BALTOACA, baltoace, s. f. Balta mica, murdara si mocirloasa; balastioaga, baltac; adunatura sau scursura de apa de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid varsat pe jos; balta. [Var.: baltoaga s. f.] – Balta + suf. -oaca.
BOTA1, bote, s. f. 1. Vas din doage de lemn inalt ca o cofa si infundat la amandoua capetele, cu o mica deschidere pe capacul de deasupra, care serveste pentru transportarea apei sau pentru pastrarea bauturilor alcoolice. 2. (Reg.) Donita. – Et. nec.
PATUL1, patule, s. n. 1. Constructie cu peretii din sipci, din nuiele impletite etc., ridicata pe un postament la mica inaltime deasupra solului, care serveste la pastrarea porumbului (in stiuleti); p. gener. hambar pentru cereale. 2. (Pop.) Cotet (construit pe pari sau intr-un copac) pentru pasarile de curte; cotet pentru porumbei. 3. (Pop.) Culcus improvizat din frunze, din paie, din fan etc., care serveste pentru dormit; p. ext. pat rudimentar (si mic). 4. Un fel de podet asezat pe pari la suprafata apei, de pe care se pescuieste. 5. Patuiac. 6. Platforma inalta construita pe stalpi sau in copaci, care serveste ca loc de observatie (pentru paznici, pentru vanatori etc.); – Cf. lat. *patubulum (= patibulum).
PESTISOARA, pestisoare, s. f. 1. mica planta erbacee cu frunze paroase, care pluteste la suprafata apelor statatoare sau a celor care curg incet (Salvinia natans). 2. Planta erbacee acvatica cu frunze alcatuite din patru foliole si cu radacini care se fixeaza pe fundul apei (Marsilea quadrifolia). – Peste + suf. -isoara.
RACUSOR ~i m. (diminutiv de la rac) Insecta inotatoare de talie mica, cu membrele anterioare in forma de cleste; plosnita de apa. /rac + suf. ~usor
TURN ~uri n. 1) Constructie inalta cu sectiune transversala mica, ridicata separat sau in cadrul unui complex arhitectural. ◊ ~ de apa turn folosit drept rezervor de apa. ~ de racire racitor de apa dintr-un circuit inchis al unei instalatii termice. ~ de fildes simbol al izolarii de realitate. 2) Piesa la jocul de sah reprezentand un turn crenelat care poate fi miscat numai in linie dreapta si in doua directii; tura. /<germ. Turm
ZGLAVOACA ~ce f. Peste de talie mica, fara solzi, avand cap mare si turtit, raspandit in apele de munte. /<bulg. glavot
OLIGODINAMIE s. f. actiunea de distrugere a bacteriilor din apa de catre ionii metalelor grele, la o concentratie foarte mica a acestora. (< fr. oligodynamie)
BOTA1, bote, s. f. 1. Vas de lemn, inalt ca o cofa si infundat la amandoua capetele, cu o mica deschidere in fundul de deasupra, care serveste pentru transportarea apei sau pentru pastrarea bauturilor alcoolice. 2. (Reg.) Donita.
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.
PESCAREL, pescarei, s. m. Numele a doua specii de pasari salbatice care traiesc pe langa ape si se hranesc cu peste (1): a) pescaras (II); b) pasare mica cu picioarele scurte, cu penele de pe gusa albe, iar in restul corpului brune-negricioase, cu coada scurta si ridicata in sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.
PLATICA1, platici, s. f. Peste de apa dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic si scurt (Abramis brama). – Din bg. platika.
PUIET, (1, 2) s. n., (3) puieti, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Multime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pesti mici (in prima lor perioada de viata) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplanteaza in alta parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et.
COSAC, cosaci, s. m. Peste de apa dulce din familia crapului, cu corpul turtit lateral, cu solzi mici, negri-albastrui pe spinare si argintii pe laturi. (Abramis ballerus). – Din bg. kosak.
CONFLUENT ~ta (~ti, ~te) (despre ape curgatoare) Care tine de confluenta; propriu confluentei. ◊ Strazi ~te strazi mici care unindu-se formeaza o strada mare. [Sil. -flu-ent] /<fr. confluent, lat. confluens, ~ntis
FIERBE vb. III. In gastronomie, mod de a prepara un aliment intr-un lichid (apa, zeama, supa) care fierbe; in expr. a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe in clocot = intr-un lichid care face valuri; a fierbe fara clocot = a posa; a fierbe inabusit = cu putin lichid, in vas cu capac; a fierbe in aburi = intr-o oala speciala cu gratar sau sub presiune, fara ca alimentul sa fie imersat in lichid.
clepsidra f., pl. e (vgr. klepsydra). Ceasornic de apa. – In vechime, era un vas transparent, din care se scurgea apa intr´un timp anumit si care avea pe el o scara cu mici diviziuni; pe urma scara a fost inlocuita cu´n cadran; apa scazind, scobora cu ia [!] un corp plutitor legat de un fir infasurat pe axa de care era fixat aratatoru cadranului. Mai tirziu, clepsidrele ajunsera adevarate ceasornice de apa, cu roate dintate, cadran si minutare, cum era acel trimes de Harunal-Rasid lui Carol cel mare. Si astazi se intrebuinteaza clepsidrele (dar cu nisip in loc de apa, si in acest caz nu se mai potriveste numele, ca -ydra, derivat din ydor, inseamna „apa”).
buiestru si (vest) bo- n., pl. uri (lat. ambo extra, amindoua [picioarele] afara, trecind pin imboiestre [ca catre din contra], apoi imbuiestru, in buiestru). Un fel de trap mai mic in care calu ridica in acelasi timp amindoua picioarele dintr’o parte (ca ursu, camila si girafa): calu batrin nu se mai invata in buiestru (Prov.).
BUTELCA, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeana mica cu gatul stramt facuta din pamant ars si folosita pentru pastrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka.
WINDSURF s.n. Scandura, planseta prevazuta cu catarg si o mica vela, cu ajutorul careia se poate pluti, stand in picioare, pe apele fara valuri mari. [Pr. uind-sarf] (din engl. windsurf)
TEICA, teici, s. f. 1. Cutie mobila (de lemn) in care cad grauntele din cosul morii inainte de a trece intre pietre. 2. Jgheab din care beau sau mananca vitele si pasarile. 3. (Reg.) mic vas de lemn legat de o prajina, cu care se scoate apa dintr-un put. [Var.: teuca s. f.] – Et. nec.
CODOBATURA, codobaturi, s. f. Pasare migratoare mica, cenusie, cu coada lunga, in vesnica miscare, care traieste pe langa ape; prundar, prundas (Motacilla alba). – Lat. *codabattula.
CIUR ~uri n. 1) Unealta de cernut materiale formata dintr-o retea de sarma sau dintr-o bucata de tabla perforata, fixata pe o rama. ◊ Ochi de ~ ochi foarte mici. A face ~ a gauri peste tot; a ciurui. Cat duce ~ul apa nimic. 2) Masina folosita la sortarea ma-terialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru sectiuni ale stomacului la rumegatoare. 4) inv. Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum
COLTUNAS ~i m. Preparat culinar din foi mici de aluat umplute cu branza, cartofi, carne etc. si fierte in apa. /coltun + suf. ~as
FEDELES ~uri n. Butoi mic prevazut cu o toarta, in care se transporta sau se pastreaza apa ori vin. ◊ A lega ~ a lega strans. /<ung. fedeles
RANDUNICA ~ci f. 1) Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella
CHENELE s.f. pl. mici galuste sau perisoare din tocatura de carne sau peste, fierte in apa, apoi servite in sos sau drept garnitura la alte preparate, specifice bucatariei franceze. – Din fr. quenelles.
sofra, sofre, s.f. (reg.) peste mic, zvelt, de culoare alba-argintie cu gura oblica, ce traieste in apele dulci; albisoara, albita, sorean, oblet.
BOISTEAN, boisteni, s. m. Peste mic cu spatele cafeniu sau verde si burta alba, care traieste in apele de munte (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-is-] – Din boiste + suf. -ean.
BARBACANA, barbacane, s. f. 1. Deschizatura mica lasata din loc in loc intr-un zid de sprijin pentru scurgerea apelor colectate in spatele acestuia. 2. Deschizatura inalta si ingusta pentru aerisire si lumina, facuta in zidul unei cladiri cu arhitectura medievala. – Din fr. barbacane.
ABUR ~i m. 1) pl. Vapori de apa. 2) Ceata rara. 3) fig. Suflare usoara (de vant); boare. 4) fig. rar Cantitate foarte mica. Un ~ de... / Cuv. autoht.
BRUMA ~e f. Strat subtire care se depune pe pamant, pe plante si pe alte obiecte din natura, constand din cristale mici de zapada formate in noptile reci (de toamna) prin inghetarea vaporilor de apa din atmosfera. ◊ Batut de ~ a) inghetat in urma brumei; b) albit; incaruntit. 2) Strat fin alburiu care acopera unele fructe sau unele plante. 3) fig. Cantitate mica (de ceva); pic. ~ de invatatura. [G.-D. brumei] /<lat. bruma
PORRIDGE s.n. Preparat culinar din faina de ovaz sau alte crupe de cereale (fulgi de ovaz, de porumb, muesli) fierte in apa sau oparite cu lapte; se consuma traditional in tarile anglo-saxone la micul dejun – sarat in Scotia, cu sirop sau gem in Anglia.
CEGA, cegi, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm si 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascutit si intors in sus, cu mustati ca niste franjuri, adaptat la viata in apele dulci aferente Marii Negre si Marii Caspice; ofera icre negre cu bob mic, de culoare cenusie-verzuie; se comercializeaza in Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – V. sturion.
pietrarita, pietrarite, s.f. (reg.) pasare migratoare mica, cenusie, cu coada lunga si in vesnica miscare, care traieste pe langa ape; codobatura.
stiubei, stiubeie si stiubeiuri, s.n. (reg.) 1. vas facut dintr-un trunchi de copac scobit (in care se pastreaza alimente, obiecte casnice sau in care se oparesc rufele). 2. stup primitiv, facut dintr-un trunchi de copac scorburos, sau scobit; totalitatea albinelor dintr-un asemenea stup. 3. adapost pentru stupi. 4. trunchi de copac scorburos sau scobit care, ingropat in pamant, serveste ca ghizd la o fantana putin adanca. 5. (inv.) apeduct. 6. fantana cu izvorul la mica adancime, care are ca ghizd un trunchi de copac scorburos. 7. fantana cu apa sarata. 8. deschizatura facuta in acoperisul unei case pentru luminarea sau aerisirea podului.
INFERIOR, -OARA I. adj. 1. asezat mai jos; de jos. ◊ (despre o parte a unui curs de apa, o regiune) in apropiere de punctul de varsare; departate de izvor. 2. mai mic din punct de vedere numeric. 3. de calitate (mai) proasta; mai putin bun; mai putin frumos; mai mic decat altii. 4. care are un grad, o functie, un rang mai mic decat altul. II. s. m. subaltern, subordonat. (< fr. inferieur, lat. inferior)
BARBACANA, barbacane, s. f. Deschizatura mica lasata din loc in loc intr-un zid de sprijin, pentru scurgerea apelor colectate in spatele acestuia. – Fr. barbacane.
ZGLAVOACA, zglavoace, s. f. Peste mic cu capul mare si turtit, cu corpul ingust, fara solzi, raspandit in apele de munte (Cottus gobio). [Var.: zglavoc s. m.] – Bg. glavoc.
becata f., pl. e (ngr. bekatsa, d. ven. becazza, it. beccaccia: fr. becasse, d. bec, cioc, lat. pop. beccum, cuv. galic). O mica pasare calatoare piciorongata cu ciocu lung si traitoare pe malu apelor. (scopolax rusticola). Se numeste si ciocanea. V. si sitar.
GRIND, grinduri, s. n. mica ridicatura de teren de forma alungita, care rezulta din depunerile aluvionare ale unei ape curgatoare sau ale marii. – Din sl. grenddu.
OBLET, obleti, s. m. Peste mic, zvelt, de culoare alba-argintie, cu gura oblica, fara mustati, care traieste in apele dulci; albisoara, albita, sorean (Alburnus alburnus) ◊ Oblet mare = peste migrator, asemanator cu obletul, lung, cu carnea grasa si gustoasa; tuscov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.: oblete s. m.] – Oblu + suf. -et.
PLOSNITA ~e f. Insecta parazita nocturna, hematofaga, de talie mica, cu corp plat, de culoare rosiatica, cu miros neplacut; paduche- de- lemn. ◊ ~-de-gradina insecta mica, de culoare albastrie, cu miros urat, intepator, care aduce mari daune legumelor. ~-de-apa a) insecta inotatoare de talie medie, cu corp alungit, inzestrata cu un ac otravitor; b) insecta inotatoare cu corp scurt si lat, avand membrele anterioare asemanatoare cu niste cornite; cornatar; c) insecta inotatoare cu membrele anterioare in forma de cleste. /cf. ceh. plostice
GNOCCHI s.m. pl. In gastronomie, galuste specific italiene, mici, ovale sau rotunde, cu aspect de scoici plate (presate cu furculita), fierte in apa sarata, gratinate si servite ca antreu cald.
scaldusca, scalduste, s.f. (reg.) 1. imbaiere (mai ales a nou-nascutilor). 2. apa in care se scalda sau s-a scaldat cineva; scaldusa. 3. vas, cada, albie mica in care se scalda copiii; scaldusa. 4. mica petrecere la botezul unui copil.
VALVULA s. f. 1. (anat.) cuta membranoasa si elastica la orificiul unor organe, care permite trecerea unor lichide (sange, limfa) numai intr-o singura directie. 2. (bot.) valva mica. 3. (tehn.) robinet cu valva. 4. dispozitiv in carena unei nave destinat introducerii si evacuarii apei. (< fr. valvule, lat. valula)
OBLET (OBLETE) (‹ oblu, pop., „neted, drept”) s. m. Peste ciprinid, dulcicol, cu corpul zvelt si solzi mici, argintii, lung de 10-20 cm, cu gura oblica, fara mustati (Arburnus alburnus). Traieste in apele dulci din nordul si centrul Europei si ale Asiei. In Romania este abundent in Dunare si in afluentii ei, in Delta si in balti. Din solzii lui se prepara „esenta de Orient”, folosita la fabricarea perlelor artificiale. Sin. sorean. ◊ O. mare = peste migrator asemanator cu obletul, lung de 10-25 cm, cu carnea grasa si gustoasa (Chalcalburnus chalcoides); tuscov.
FRANGE, frang, vb. III. 1. Tranz. A rupe (in doua) un obiect prin lovire, indoire sau apasare puternica. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-si frange gatul = a) a muri intr-un accident; b) a-si compromite situatia prin intreprinderi riscante. A frange (cuiva) gatul = a omori pe cineva. A-si frange mainile = a-si impreuna mainile si a-si indoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznadejdii, etc.). A frange (sau, refl., a i se frange) cuiva inima = a (se) mahni peste masura; a (se) induiosa pana la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masa de apa, despre valuri) A se lovi (de mal, de stanci, etc.), imprastiindu-se in valuri mici. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) indoi, a (se) apleca de mijloc. 3. Tranz. Fig. A infrange, a invinge; a birui (in lupta). – Lat. frangere.
OPARI, oparesc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apa, lesie, lapte etc.) pentru a spala, a curata de coaja, a gati etc. ♦ Tranz. si refl. A provoca sau a capata arsuri, turnand sau varsand apa clocotita sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face rani si iritatii in unele parti ale corpului, mai ales la incheieturi, din cauza transpiratiei, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre malai, faina, plante uscate) A se incinge, alterandu-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se vesteji (din cauza caldurii); a se mana din cauza soarelui prea fierbinte aparut dupa ploaie. – Din bg. oparja, scr. opariti.
ORZOAICA s. f. Specie de orz al carei spic este format numai din doua randuri de boabe, mai bogate in amidon decat ale orzului si folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiaca-de-balta = planta erbacee care creste in apele statatoare sau lin-curgatoare, cu frunze liniare ingramadite la baza tulpinii si cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis). – Orz + suf. -oaica.
UTRICULA s.f. 1. Cavitate mica in tesatura celulara a plantelor; basicuta plina cu aer care face sa pluteasca pe apa unele plante acvatice. ♦ Invelisul fructului, alcatuit din concresterea bracteelor. 2. Formatie anatomica in forma de sac. ♦ Una dintre cele doua parti care compun cavitatea urechii numita vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus].
COLUVIU s.n. Material detritic rezultat din dezagregarea rocilor sub actiunea agentilor fizici si transportat la distanta mica de la locul de formare. [Pron. -viu. / < engl. colluvium, cf. fr. colluvion < lat. colluvio – apa murdara].
pispirica, pispirici, s.m. si f. 1. (pop. si fam.) persoana mica (de statura) slaba, prizarita sau neinsemnata. 2. (reg.) pietricica plata aruncata de copii pe suprafata apei, cu salturi numeroase; pitarig.
UTRICULA s. f. / utricul s. m. 1. cavitate mica in tesatura celulara a plantelor; basicuta plina cu aer care face sa pluteasca pe apa unele plante acvatice. ◊ invelis al fructului, din concresterea bracteelor. 2. formatie anatomica in forma de sac. ◊ una dintre cele doua parti ale vestibulului urechii. (< fr. utricule, lat. utriculus)
CAMIN, (1, 4, 6) caminuri, (2, 3, 5) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. Cuptor, vatra. 3. Cos pe unde iese fumul; horn. 4. Fig. Casa parinteasca; p. ext. familie. 5. Denumire data unor institutii cu caracter social-cultural; camin de copii = institutie cu regim de internat pentru copii prescolari (3-6 ani), cu orar de zi sau saptamanal; camin studentesc = asezamant universitar care asigura cazarea studentilor, pe langa acesta functionand uneori si cantine; camin cultural = institutie infiintata in scopul propagarii culturii la sate (5); camin scoala = camin pentru copiii orfani, in care se afla si scoala; camin spital = camin (de batrani) in care se acorda asistenta medicala. 6. Incapere mica subterana, zidita si acoperita cu capac de fonta, pe traseul unei conducte de alimentare cu apa a unui canal, construita pentru a permite accesul la conducta sau la canal. – Din sl. kamina.
MARACINAR, maracinari, s. m. Nume dat mai multor pasari calatoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-inchis si cu gatul negru, care traiesc prin maracinisuri, in apropierea apelor (Saxicola). – Maracine + suf. -ar.
COLTUNAS, coltunasi, s. m. Preparat culinar facut din aluat taiat in patrate mici, care se umplu cu carne, cu branza, cu marmelada etc. si apoi se fierb in apa. [Var.: caltunas s. m.] – Coltun + suf. -as.
BARBACANA ~e f. 1) (in arhitectura medievala) Deschizatura inalta si ingusta facuta in zidul unui turn, coridor etc. pentru a permite patrunderea aerului si luminii. 2) Deschizatura mica lasata intr-un zid de sprijin, in zidaria unui baraj etc. pentru a permite scurgerea apelor colectate in spatele acestora. /<fr. barbacane
BROTAC ~ci m. Broasca mica, de culoare verde, care traieste vara in iarba umeda din apropierea baltilor, iar iarna in apa; buratic. /<lat. brotacus
BURATIC ~ci m. Broasca mica, de culoare verde, care traieste vara in iarba umeda din apropierea baltilor, iar iarna in apa; brotac. ◊ Verde ca ~cul (fruct) care este foarte verde si acru. /bura + brotac
RAU ~ri n. 1) apa curgatoare mare care se varsa intr-un fluviu sau intr-o mare. Rautul este un ~ mic. 2) fig. Lichid care curge din abundenta. 3) fig. Coloana de oameni care merg intr-o directie. 4) la pl. fig. Broderie decorativa in linii serpuitoare pe altita si pe pieptul iilor. /<lat. rivus
ZGLAVOC, -OACA, zglavoci, -oace, subst. 1. S. f. (si m.) Peste mic de culoare cenusie-cafenie, cu capul mare si turtit, cu corpul ingust, fara solzi, raspandit in apele repezi de munte; baba, moaca (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de canepa (mai ales a canepii de toamna). 3. S. m. (Bot.) Albastrea. [Var.: glavoaca s. f.] – Din bg. glavoc.
DROBITA, drobite, s. f. mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze lanceolate si cu flori galbene, ale carui ramuri, fierte in apa, dau o culoare galbena, folosita la vopsit (Genista tinctoria). – Drob2 + suf. -ita.
INFERIOR, -OARA adj. 1. Care este asezat mai jos; de jos. ♦ (despre o parte a unui curs de apa; p. ext., despre o regiune) Situat in apropiere de punctul de varsare; departat de izvor. 2. Mai mic din punct de vedere numeric. 3. De calitate (mai) proasta; mai putin bun; mai putin frumos; mai mic decat altii. 4. Care are un grad, o functie, un rang mai mic decat altul. // s.m. Subaltern, subordonat. [Pron. -ri-or. / < lat. inferior, cf. fr. inferieur].
CANARISIRE s. f. 1. Inclinare transversala a unei nave, datorita patrunderii apei printr-o spartura sau a repartitiei neuniforme a incarcaturii. 2. Operatie de inclinare transversala a unei nave mici pentru a-i descoperi o parte a carenei, in vederea curatirii sau a repararii acesteia.
colnic n., pl. e (bg. kolnik, sirb. kolnik, drum de tara, drum de care, d. kola, car, ca lat. carraria, carare, d. carrum, car. Capidan, Dac. 2, 813). Vechi. Azi rar. Drum de munte ori de deal: s´au deschis colnic catra viata cereasca (Dos. V. S. 203, 2), sarpe in cale si aspida in colnic (Palia, la Cip.). Suc. (Sez. 31, 138). Carare pin [!] padure: a plecat apoi pe un colnic anevoios pina ce a iesit din padure (V. hatas). Azi. Deal mai mic: pe cel deal, pe cel colnic trece-o fata si-un voinic (P. P.) trecu dealuri, vai, colnice, strabatu paduri intunecate (Isp.). Gradinile si livezile le avea pe colnicele Laposului (Od.). – In est si colnic, deal. V. holm, momic, popic.
SCAZUT adj. 1. v. redus. 2. ingrosat. (Mancare ~.) 3. imputinat, micsorat, redus. (Numarul lor e acum mult ~.) 4. coborat, redus. (Nivelul ~ al apei.) 5. v. ieftin. 6. demonetizat, depreciat, devalorizat. (Cursul ~ al leului.) 7. coborat, jos, redus, scoborat. (Temperatura ~.) 8. v. diminuat. 9. v. incet. 10. mic, slab. (Intensitatea ~ a glasului.) 11. v. mediocru. 12. diminuat, (inv. si pop.) micsorat, (fig.) stirbit. (Cu reputatia ~.)
pin1, pini, s.m. (reg.) sonda rudimentara lunga, la capatul careia e fixat un mic cilindru de tabla, deschis la ambele capete, cu care pescarii iau probe de mal de pe fundul apei.
CANA (CANA GALILEII), mic tirg din Galileea, unde Hristos, in timpul unui ospat de nunta, a savirsit primul sau miracol schimbind apa in vin.
PapaNAS, papanasi, s. m. 1. Preparat culinar facut din branza de vaca, oua si faina sau gris, fiert in apa sau prajit in grasime. 2. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole si cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papa1.
ULUC ~ce n. 1) Vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperisul caselor; streasina. 3) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; laptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge faina la moara. 5) Sant mic facut pe muchia unei piese de lemn pentru a se imbina cu alta piesa. /<turc. oluk
BOUGAINVILLEA [bughẽvilea] ({s} L. A. de Bougainville) subst. 1. Planta agatatoare, originara din America, cultivata ca ornamentala pentru bracteele mari, rosii-violacee stralucitoare, ce inconjura florile mici, tubulos-campanulate, aurii-deschis. 2. Hidrozoar din Oc. Atlantic, asemanator ca aspect cu b. (1), care se reproduce eliberind in apa meduze minuscule, purtatoare de organe s*****e.
COPCA2 ~ci f. 1) Gaura pe suprafata inghetata a unei ape, facuta pentru a prinde peste sau pentru a lua apa. ◊ A se duce pe ~ a) a disparea fara urma; a se duce fara intoarcere; b) a o pati. 2) Scobitura mica facuta intr-un mal, servind drept treapta pentru urcus. [G.-D. copcii] /<bulg. kopka
TURTUR ~i m. 1) Formatie mica de gheata in forma de con, care atarna de stresini sau de ramurile copacilor, aparuta prin inghetarea picaturilor de apa ce se preling. 2) mai ales la pl. pop. Fascicul de fire unite intre ele, prins ca ornament de marginea unor piese decorative sau vestimentare. /Orig. nec.
LAVRAC, lavraci, s.m. Peste din fam. serranidae (bibani-de-mare), cu un corpul mai alungit, cu solzi mici, semanand mai mult cu salaul; este frecvent in Oceanul Atlantic si Mediterana, ajungand si in Marea Neagra pana in apele indulcite de la varsarea fluviilor; se comercializeaza de obicei intreg, la o greutate de 2-3 kg, cand are carnea excelenta, dar si exemplare mari de pana la 1 m lungime si 15 kg; pop. salau-de-mare, lup-de-mare; fr. perche de mer, loup de mer; germ. Seebarsch, Wolfsbarsch, engl. sea bass; it. spigola, branzino (Morone labrax, Roccus labrax, Dicentrarchus labrax).
ABUR, aburi, s. m. 1. Vapori de apa. 2. Ceata rara. 3. Fig. Tarie; aroma. I se suie aburul bauturii la cap (SADOVEANU). ♦ Suflare (usoara), adiere. 4. Fig. Cantitate foarte mica. Da un abur de sare platicilor (SADOVEANU). – Comp. alb. avull.
cobilita f., pl. e (bg. kobilica, dim. d. kobila, iapa; vsl. kobylica. V. cobila. Cp. cu iapa). Sud. Coromisla, paringa de dus greutati pe umar atirnindu-le de amindoua capetele ei. Constelatiunea Casiopeii. Cosas, lacusta mica (numita cobelita in Bucov.).
micROZOARE s.n.pl. Increngatura de animale de apa, vizibile numai la microscop; (la sg.) animal din aceasta increngatura. [Pron. -zo-a-, sg. microzoar. / < fr. microzoaires, cf. gr. mikros – mic, zoon – animal].
BARBACANA s. f. 1. lucrare de fortificatie care protejeaza capul unui pod, intrarea unei cetati etc. 2. deschidere inalta si ingusta in zidul unui turn, al unui coridor. 3. deschizatura mica lasata din loc in loc in zidaria unei culee de pod, a unui zid de sprijin pentru a permite scurgerea apelor colectate in spatele acestora. (< fr. barbacane)
COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).
JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Conducta sau canal deschis in partea superioara, facut in piatra, intr-un trunchi de copac etc., permitand (prin inclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apa sau adapatoare pentru vite. ♦ Streasina. 2. Crestatura, scobitura, adancitura. 3. Fagas, rapa facuta la munte de suvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Santulet, canal mic care serveste la udatul semanaturilor (in gradinile de zarzavat); rigola. 5. Scocul morii. – Din sl. zlebu.
CONCENTRAT1, concentrate, s. n. 1. Produs bogat in minerale utile, obtinut prin concentrare (3). 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic si printr-un procent mare de substante hranitoare, care poate fi consumat dupa ce, in prealabil, a fost incalzit, fiert in apa etc. – Din fr. concentre.
PLUTA2 ~e f. 1) Varietate de plop, avand ramuri drepte, aproape verticale, ce pornesc de la baza tulpinii, formand o coroana ingusta, piramidala. 2) Material poros si impermeabil, usor si elastic, extras din scoarta unor specii de stejar, avand diferite intrebuintari (la fabricarea dopurilor, ca material izolant etc.). 3) Piesa mica, confectionata dintr-un material usor (pana, lemn etc.), care se leaga de sfoara unei undite, pentru a o mentine la suprafata apei. /<sb. plut
BARBACANA s.f. 1. Lucrare de fortificatie care protejeaza capul unui pod, intrarea unei cetati etc. 2. (Arhit.) Deschidere inalta si ingusta in zidul unui turn, al unui coridor etc. 3. Deschizatura mica, lasata din loc in loc in zidaria unei culee de pod, a unui zid de sprijin etc., pentru a permite scurgerea apelor colectate in spatele acestora. [< fr., it. barbacane, cf. ar. barbakkaneh – galerie].
1) crap m. (sirb. krap, rut. korop, rus. karp, d. germ. karpfen, mlat. carpa; fr. carpe; alb. krap). Un peste de apa dulce, cu solzi, mare pina la 80 c.m., foarte fecund si gustos (cyprinus carpio). – In nord si saran. – Cind e mai mic de 4 kg., se numeste ciortocrap; mai mic de 2, ciortan; mai mic de 1, ciortanica.
CHIMION s. m. 1. Planta erbacee umbelifera cu frunze penate si cu flori mici, albe-liliachii, ale carei seminte aromatice se intrebuinteaza in medicina, in bucatarie si la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimion-de apa (sau -de-balta) = mararas. [Pr.: mi-on] – Din tc. kimyon.
STROPI, stropesc, vb. IV. Tranz., intranz., refl. si refl. recipr. A (se) uda (usor, superficial) prin improscare, a (se) umezi usor, a (se) acoperi cu stropi (de apa sau de alt lichid). ◊ Expr. (Tranz.) A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. ♦ Refl. Fig. A se acoperi cu pete mici: a se pata. – Cf. sl. kropiti.
ambasador m. (fr. ambassadeur, d. mlat. ambactiator, de unde s' a facut ambasseor, apoi -adeur supt infl. it. ambasciatore). Reprezentantu unui stat mare in alt stat mare, superior in rang ministrului plenipotentiar, care reprezinta state mai mici.
CAUS, cause, s. n. 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. Piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – Lat. *cau (< cavus) + suf. -us.
UD, -A, uzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Patruns, imbibat de apa sau de alt lichid; imbibat de umezala, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; inlacrimat. ♦ Plin de naduseala; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a u****t pe el. 2. S. n. U***a. Basica udului. – Lat. udus.
TREMURATOR, -OARE, tremuratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremura, care vibreaza; tremurat2, tremurand. ♦ (Despre ape) Care unduieste usor, care se increteste la suprafata. 2. S. f. Planta erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse in mici spiculete care se leagana cand adie vantul (Briza media). – Tremura + suf. -ator.
PLANCTON ~oane n. 1) biol. Totalitate a organismelor vii (vegetale si animale), care traiesc in apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflandu-se in stare de suspensie (constituind hrana unor pesti si animale acvatice). 2): ~ atmosferic totalitate a particulelor mici (solide si lichide), care plutesc in atmosfera. /<fr. plancton, germ. Plancton
secerea, secerele, s.f. 1. (pop.) secera mica, seceratica, seceruica. 2. (reg.; la pl.) planta erbacee cu bulbi, cu frunze in forma de sabie si cu flori purpurii; secerele, sabioare, crin-de-apa.
CODOBATURA (lat. codobatulla) s. f. Gen de pasari calatoare mici (c. 17-18 cm), din ordinul paseriformelor, cu picioare robuste si lungi, cioc gros si coada lunga pe care o misca intruna. Traiesc pe linga ape, aproape exclusiv pe sol. In Romania traiesc trei specii: c. alba (Motacilla alba), frecventa pe malul baltilor, lacurilor, riurilor de la ses pina la munte; c. de munte (M. cinerea), care cuibareste pe vaile riurilor din Carpati; c. galbena (M. flava), frecventa in special in Delta Dunarii.
circel m., pl. ei (d. circi sau d. vsl. kruciti, a suci, gruciti sen, a se stringe, a se zgirci. V. zgircesc). Mustata (filament) care ajuta vitei sa se agate. Strugure mic sau bucatica dintr´un strugure: da-mi un circel din strugurele tau. Contractare convulsiva si dureroasa a muschilor: scalda-te, dar nu te duce la adinc, ca te apuca circeii (sau ti se pune circelu) si nu mai poti intinde picioarele (fr. crampe). Dun. Un fel de gindaci negriciosi lungi si subtiri care plutesc pe apa lina sprijiniti pe lungile lor picioare si carora poporu le atribuie zgircirea picioarelor la cei ce inoata. Gorj. Circeaba mai mica. Adv. cu paru circel, cu paru incretit (ca circeii de vita). A se stringe circel, a se zgirci, a se rasuci. V. ciorchin.
INFERIOR, -OARA, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.
TURTUR, turturi, s. m. 1. Sloi mic de gheata de forma prelungita si usor ascutita spre varf, care se formeaza de-a lungul stresinilor sau pe ramuri, prin inghetarea imediata a apei care se scurge. 2. (La pl.) Franjuri. 3. Jgheab prin care curge apa (la fantana). [Var.: turture s. m.] – Et. nec.
DERapaRE, derapari, s. f. 1. Faptul de a derapa. 2. Deplasare a ancorei pe fundul apei datorita vantului, valurilor etc. care actioneaza asupra navei. 3. Deplasare laterala a unui avion in timpul aterizarii sau al unui viraj cu inclinare laterala prea mica. – V. derapa.
DERapaRE s.f. Actiunea de a derapa si rezultatul ei; derapaj. ♦ Deplasare a ancorei pe fundul apei datorita vantului, valurilor etc. care actioneaza asupra navei. ♦ Deplasare laterala a unui avion la aterizare sau in timpul unui viraj cu inclinare laterala prea mica. [< derapa].
sasai, sasai si sasaiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre frunzele miscate de vant, despre ape etc.) a produce un zgomot slab si continuu; a susui, a sosoi, a fosni, a fasai, a susoti, a murmura, a susura. 2. (despre copiii mici) a linisti, a adormi prin repetarea prelungita si monotona a sunetului s; a susui. 3. a suiera.
DERapa vb. intr. 1. (despre vehicule) a aluneca intr-o directie deviata, in lipsa unei aderente suficiente. 2. (despre ancora) a se deplasa pe fundul apei, datorita vantului, valurilor care actioneaza asupra navei. 3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau in timpul unui viraj cu inclinare laterala prea mica. 4. (schi) a practica o glisada laterala voluntara. 5. (fig.; despre o situatie) a se schimba defavorabil si neprevazut. (< fr. deraper)
BRUMA, brume, s. f. 1. Cristale de zapada care se formeaza noaptea (in anotimpurile de tranzitie) prin inghetarea vaporilor de apa din atmosfera si care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciura. 3. Strat fin, alburiu, care acopera unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mica de... – Lat. bruma.
PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietris marunt amestecat cu nisip, care se gaseste pe fundul si pe malul apelor sau, in straturi, in scoarta pamantului. ♦ Albie, fund de apa (cu pietris). ♦ Pietris marunt care se asterne pe drumuri sau pe sosele; prundis. 2. Mal, tarm, teren acoperit cu pietris; prundis; teren format din pietris. 3. Insula mica, fara vegetatie, formata din aluviuni, pe cursul unui rau. – Din sl. prondu.
TARDIGRAD, -A I. adj. (despre animale) care merge incet. II. s. n. pl. 1. grup de animale nevertebrate edentate (arahnide) foarte mici, cu corpul oval, acoperit cu o cuticula chitinoasa, care se deplaseaza greoi. 2. increngatura de articulate minuscule care traiesc in muschi sau licheni si, mai rar, in apele dulci ori sarate, miscandu-se foarte incet cu ajutorul a patru perechi de picioare scurte, conice, terminate cu gheare. (< fr. tardigrade/s/)
CAZANE, sector al defileului Dunarii la trecerea prin Carpati (lung de 9 km), cuprins intre localit. Dubova si Ogradena (azi in com. Ieselnita, datorita constructiei lacului de acumulare Portile de Fier I); format din Cazanele Mari (4 km) si Cazanele mici (5 km). Aici valea Dunarii si lacul de acumulare se ingusteaza la 180-250 m (in trecut de 152 m) si este dominata de pereti verticali, stincosi (Ciucare Mare pr stg. si Strbac pe dr.). Viteza de scurgere a apei la viituri depaseste 5 m/s. In zona Cazanelor Mari se afla pesterile Ponicovei si Veterani. Rezervatie naturala complexa (150 ha), care cuprinde stincile calcaroase ale masivelor Ciucarul Mare si mic pe care se dezvolta o vegetatie submediteraneana cu numeroase endemisme si plante rare. Aici se intilnesc stinjenelul balcanic (Iris reichenbachi), deditelul banatean (Pulsatilla montana ssp. australis), Laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica), liliacul salbatic (Syringa vulgaris) etc. Zona turistica.
SCUFUNDARE s. f. Actiunea de a se scufunda (1). S. subacvatica se realizeaza in scopuri practice (recuperari de obiecte, epave etc.), stiintifice (studii hidrologice, faunistice, speologice, de arheologie submarina, prelevari de probe), sportiv si de agrement, cu ajutorul unor aparate (v. batiscaf), a costumului de scafandru sau, la adancimi mici, cu ustensile speciale (butelii de oxigen purtate in spate, masca pentru respiratie, vesta compensatoare, regulator de presiune etc.). S. sportive si de agrement se practica de obicei in apele litorale, dar si in galeriile cu apa ale unor pesteri (d. ex. pestera Izverna din pod. Mehedinti).
SCURGE, scurg, vb. III. 1. Refl. si tranz. A curge sau a face sa curga un lichid, prelingandu-se in cantitati mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picaturi de lichid aflate intr-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A iesi (in cantitati mici) dintr-o conducta defecta. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, imprastiindu-se din orbita. 2. Tranz. A separa partea lichida sau particulele aflate in suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasand in urma locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiinte, de vehicule) A se succeda, a merge in aceeasi directie, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unitati de timp) A trece unul dupa altul, a se desfasura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (dupa curge).
INFERIOR1 ~oara (~ori, ~oare) 1) (in opozitie cu superior) Care se afla in partea de jos; situat in partea de jos; de (din) jos. 2) (despre cursul unei ape curgatoare) Care este mai aproape de mare decat de izvor. 3) Care ocupa treapta cea mai joasa intr-o ierarhie. Situatie sociala ~oara. 4) Care este de calitate mai proasta; de valoare mai mica; mai putin important. [Sil. -ri-or] /<fr. inferieur, lat. inferior
coscova, coscove (coscoave), s.f. (reg.) 1. loc gol, mai ales in malurile apelor, pe sub radacini, unde se ascund si traiesc pestii si racii; borta. 2. loc gol pe sub coaja copacilor, pe sub piele; cojitura, basicatura, umflatura, bulbucatura, copartan. 3. (la pl.) umflaturi sau ridicaturi mici de pamant. 4. (la pl.) namol vegetal amestecat cu rizomi de stuf si papura in descompunere; coscana. 5. baba garbovita.
SANITAR, -A I. adj. 1. referitor la sanatate, la igiena publica. ♦ punct ~ = mica unitate de asistenta medicala; agent ~ (si s. m.) = persoana din cadrul personalului medical inferior care se ocupa cu ingrijirea bolnavilor (in mediul rural). 2. (despre instalatii) care serveste la distribuirea, la evacuarea apei, la igiena unei locuinte. II. s. m. ostas din serviciul de ingrijire a ranitilor in armata. (< fr. sanitaire)
CRETELUT s. m. Gen de pasari calatoare, din ordinul gruiformelor, care traiesc in zonele bogate in vegetatie din apropierea apelor, cu corpul turtit lateral, picioare zvelte, aripi rotunjite si penaj cafeniu-patat sau cafeniu-roscat. In Romania se cunosc trei specii: c. pestrit (Porzana porzana); c. mijlociu (P. Parva) si c. mic (P. pusulla).
pomosteala, pomosteli, s.f. (reg.) 1. pamant batatorit, care umple golurile dintre temelie si podea la constructiile taranesti si care, uneori, tine locul pardoselii; pamant framantat cu care se construiesc sau se lipesc peretii caselor taranesti. 2. pamant alunecos si moale. 3. platforma de pamant de 1-2 m inaltime folosita in regiunile inundabile pe care se construiesc cladiri de exploatare sau de paza sau se fac depozite. 4. (in forma: pomasteala) mica ridicatura de pamant pe un ses. 5. tarana, praf. 6. (in forma: pamanstea) ridicatura de zid pe care este asezata vatra sau soba intr-o casa taraneasca. 7. (in forma: pomasteala) fagase facute de suvoiul apelor.
baterie f. (fr. batterie, it. batteria). Mai multe tunuri comandate de un ofiter (de regula capitan). O sticla de vin si alta de apa gazoasa puse la un loc in gheata intr’un cos de tinichea anume facut. Baterie electrica, reuniune de mai multe butelii de Leyda ca sa produca o descarcare mai mare ori mai mica. Fig. A-ti indrepta bateriile, a te pregati de lupta, a lua masuri. – Fals baterie.
STROP ~i m. 1) Particica de apa sau de alt lichid, care, despartindu-se dintr-o cantitate mai mare, ia de obicei forma sferica; picatura. ~ de ploaie. ◊ ~ cu ~ a) picatura cu picatura; b) putin cate putin; treptat. 2) fig. Cantitate foarte mica din ceva; picatura; pic; faramitura; dram. ◊ Nici un ~ absolut nimic; deloc. Pana la un ~ absolut tot; complet. /v. a stropi
AGREGAT s.n. 1. Grup de masini care lucreaza in acelasi timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietris, nisip etc.) care se amesteca cu cimentul si cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concrestere de minerale in diferite formatii naturale. 4. Ingramadire de organe pe o mica suprafata a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agregat, lat. aggregatum – reunit].
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.
A ROADE rod tranz. 1) A face sa se roada. 2) A rupe cu dintii (sau cu altceva) in bucati mici. ~ unghiile. ◊ ~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu intrebari, rugaminti etc.). 3) fig. (despre ganduri, sentimente) A preocupa in mod sistematic si insistent; a nu slabi nici pentru un moment; a framanta; a macina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora putin printr-o actiune sistematica si indelungata. Ploile dese au ros malurile. ◊ ~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fara nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu incetul, putin cate putin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre incaltaminte neajustata) A face sa simta dureri (la picioare); a bate. Ma rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necaji, cautand nod in papura. /<lat. rodere
parparita, parparite, s.f. 1. (inv.) cilindru care sustine pietrele morii, pus in miscare de roata de masele; titirez, prasnel, crang. 2. (inv.) piatra alergatoare a morii. 3. mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare a morii, in care intra fusul; ganjei. 4. (reg.) bucata de lemn tare fixata in gaura rotii de piatra a rasnitei taranesti. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apa tare pune roata in miscare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergatoare prin cad grauntele din teica, pentru a fi macinate; garlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge faina de sub piatra morii; vrana. 8. (reg.) teica (la moara), lada pentru faina. 9. (fig.; reg.) gura. 10. (reg.) om flecar, melita.
PENITA, penite, s. f. 1. Diminutiv al lui pana1; p*******a. 2. Placa de metal, mica si concava, terminata printr-un varf despicat, care, montata sau atasata la un toc sau stilou, foloseste pentru a scrie cu cerneala. 3. Numele a doua specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc in ape adanci, statatoare sau lin curgatoare (Myriophyllum spicatum si verticillatum). – Pana1 + suf. -ita.
BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus
VENTUZA ~e f. 1) Vas mic de sticla, care se aplica pe corpul unui bolnav, dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin incalzire, pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 2) zool. Organ al unor animale acvatice cu ajutorul caruia ele se pot lipi de corp (pentru a suge sangele). 3) Dispozitiv cu ajutorul caruia se poate extrage aerul care impiedica circulatia apei intr-o conducta. /<ngr. ventuza, fr. ventouse
MEANDRU s.n. 1. Cotitura intortocheata a cursului unei ape (mai ales) in regiunile de ses. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la pl.) drumuri, strazi intortocheate. 2. Motiv ornamental compus dintr-o imbinare de linii curbe sau frante. [Pron. me-an-. / < fr. meandre, cf. Meandru – fluviu sinuos in Asia mica].
UD2 uda (uzi, ude) 1) si substantival (in opozitie cu uscat) Care este imbibat (sau acoperit) cu apa sau alt lichid. Haina uda. Lemne ude. ◊ ~ul de ploaie nu se teme cel care a trecut prin multe greutati nu se sperie usor. Cu ochii uzi cu ochii plini de lacrimi. ~ de sudoare transpirat. 2) (despre copii mici) Care s-a u****t pe el (in scutece, in haine). /<lat. udus
cartof (vest) m., cartoafa (Munt., est, Mold. sud)., pl. e, si cartofa (nord) f., pl. e (rus. kartofeli, d. germ. kartoffel, care vine d. it. tartufolo, trufa mica, tartufo, trufa, om ipocrit. V. trufa si tartuf). O leguma solanee care produce niste tubercule comestibile foarte intrebuintate in bucatarie (solanum tuberosum). – Cartofii is originari din Chili (America de Sud). Pe la 1532 au fost introdusi in Spania, apoi in restu Europei, iar in Romania pe la 1800. In alimentatiune n´au fost admisi de cit pe la sfirsitu seculului [!] 18, gratie sfortarilor agronomului Francez Parmentier, care a propagat cultura lor. Tuberculele lor contin multa fecula si alcool. Pin [!] cultura, exista astazi o multime de feluri de cartofi. Pe alocuri se numesc si barabule, bandraburce, bulughine, crumpene, picioci s. a.
PICATURA, picaturi, s. f. 1. Particica sferica desprinsa dintr-o masa de lichid, formata prin condensarea unui gaz etc.; pic1, strop; p. ext. cantitate mica dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picaturi = din cand in cand, cateodata; p. ext. in timpul liber, pe apucate. Picatura cu picatura = putin cate putin, incetul cu incetul; pana la epuizare. ◊ Expr. A semana (cu cineva) ca doua picaturi (de apa) = a avea exact aceeasi infatisare cu alta persoana, a fi leit. Pana la ultima picatura de sange = pana la moarte, pana la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neinsemnata din ceva; farama. 2. (La pl.) Substanta medicamentoasa lichida care se administreaza bolnavului sub forma de picaturi (1). – Pica1 + suf. -atura.
MUSTIUC ~uri n. 1) Tub mic (de os, de lemn, de ebonita) in care se fixeaza tigara pentru a fuma; tigaret. 2) Extremitate a unui instrument muzical de suflat, pe unde se sufla cu gura; ambusura. 3) Capatul metalic al unui furtun care serveste la reglarea curentului de apa. [Sil. -tiuc] /<germ. Mundstuck
BANC1, bancuri, s. n. I. 1. Ingramadire de nisip, de pietris sau de namol formata pe fundul marilor sau al fluviilor, care ajunge uneori pana la suprafata apei. 2. Grup mare de scoici sau de pesti. II. 1. Masa sau platforma special amenajata pentru efectuarea de lucrari caracteristice unei profesiuni manuale. Banc de tamplarie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de proba = instalatie pentru controlul calitatilor tehnice ale unor motoare. 2. Bancheta la ambarcatii mici. – Din fr. banc.
DULCE2 ~i adj. 1) Care are gustul zaharului sau al mierii. Struguri ~i. 2) Care a fost indulcit (cu zahar sau cu miere). 3): Lapte ~ lapte proaspat. 4): apa ~ apa de izvor sau de rau. 5): Cas ~ cas nesarat. 6) fig. Care produce placere (vizuala, auditiva, olfactiva etc.). Zambet ~. Somn ~. ◊ Vorba ~ mult aduce cu binele poti multe. 7) (despre persoane) La care cineva tine (foarte) mult; drag; scump. Mama ~. 8) (despre fiinte vii, de obicei mici) Care trezeste simpatie. 9): Clima ~ clima temperata, moderata. /<lat. dulcis
MANA s. f. 1. Lichen comestibil care creste pe stanci in forma unor mici ghemuri cenusii, purtate uneori in locuri foarte departate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. paine facuta din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belsug, abundenta. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mana-de-ape = planta erbacee toxica din familia gramineelor, cu frunze lanceolate si cu flori hermafrodite dispuse in spicule, care creste in preajma apelor si prin mlastini (Glyceria aquatica). 4. Roua sau ploaie de vara pe vreme insorita, care are un efect daunator asupra dezvoltarii plantelor; p. ext. stricaciune provocata de soarele prea fierbinte care apare imediat dupa ploaie. – Din sl. mana, ngr. manna.
1) ban m. (germ. ban, porunca supt amenintare de pedeapsa, jurisdictiune, ocol, judet, ngerm. bann, cu verbu bannen, a fermeca, verbannen, a exila, francic banjan, got. bandνjan, de unde fr. bannir, a exila. Sunetu a ramas intact ca’n lat. annus, rom. an. D. rom. vine ung. ban, sirb. bg. ban, domn, stapin; vpol. ban, bsn, moneta. Int. a evoluat de la judet la stapinu judetului, „ban”, apoi la moneta banului. V. banal). Titlu conferit de regii Ungariii unor nobili inferiori in Transilvania, apoi comandantilor unor provincii de frontiera, ca Croatia, Bosnia, Dalmatia si, mai ales, Severinu (1368). Dupa anul 1500, acest titlu trecu guvernatorului Craiovei (care era considerat ca locotenent al domnului in Oltenia). Mai pe urma, primu boier in Tara Romaneasca. Un boier mai mic in Moldova (pe la 1700) intre marele spatar si si marele paharnic (la Xen., 3, 162, dupa paharnic). Guvernator austro-unguresc in Croatia si Slavonia. Ban de judet, banisor.
IN (lat. linum) s. m., s. n. 1. S. m. Planta anuala din familia linaceelor, cu tulpina subtire, fibroasa, frunze mici, inguste si flori albastre sau albe (Linum usitatissimum); in regiunile temperate sunt cunoscute c. 200 de specii. Din tulpini se extrag fibre textile, iar din seminte ulei, folosit in industria lacurilor, linoleumului etc. Semintele contin o toxina, linamarina, care, dupa presare (in vederea obtinerii uleiului), in prezenta apei si sub influenta unei enzime, se descompune in acid cianhidric, acetona si glucoza; simptomele intoxicatiei sunt cele provocate de acidul cianhidric. 2. S. n. Fir obtinut prin prelucrarea inului (1). ♦ Panza facuta din aceste fire.
caloian m., pl. ieni (vsl. kalienu, de lut. Cp. si cu rus. haluianu, om necioplit. V. scaloian). Munt. Est. Dobr. Mold. Un mic chip de lut in forma de om pe care, in Joia a treia dupa Paste si cind e seceta, il fac copiii la tara, il pun pe o scindurica, il impodobesc cu flori si cu coji de oua rosii si-i dau drumu pe o apa curgatoare bocindu-l cu Iene, Iene, Coloiene! in credinta ca asta va aduce ploaie.
posidic (posidicuri), s. n. – 1. Plevusca, peste mic. – 2. Droaie de copii, copilaret. – 3. Fat, mormoloc. – Var. poji(r)dic, pojo(r)dic, posirdic, posildic, posindic, bosandic. Creatie expresiva, unde pos- exprima ideea de „forfot”, cf. fos-. Legatura cu mag. fosedek (Draganu, Dacor., III, 716), mag. posodek (Scriban) pare sa explice prin acelasi scop expresiv. Cf. posirca, s. f. (apa chioara), care pare sa apartina aceleiasi familii (dupa Cihac, II, 280, din sl. pozesti „a arde”, ipoteza improbabila, care se explica partial prin silinta exagerata ca din acest cuvint autorul ar face alcoolul de proasta calitate; in realitate se zice si pentru supe si bauturi nealcoolice).
PENITA ~e f. (diminutiv de la pana) 1) Lama mica concava de metal, cu varf ascutit si despicat, care, fixata la un toc si m****a in cerneala, serveste la scris. ~ de aur. ◊ Ce-i scris cu ~a nu tai cu bardita ce e scris, scris ramane. 2) Planta erbacee cu frunze penate, capilare si cu flori alburii, care creste in apele statatoare; vasc-de-apa. /pana + suf. ~ita
PLOAIE ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite. ◊ ~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia
preluca, preluci, s.f. (reg.) 1. poiana mica de padure. 2. loc cultivat inconjurat de o padure sau de un teren sterp. 3. loc nesemanat, ramas in interiorul unui loc semanat. 4. (inv.; in forma: preloaca) teren despadurit, arat si pregatit ca ogor. 5. izlaz, imas. 6. lunca, crang, zavoi. 7. vale ingusta, valcea infundata. 8. spartura, despicatura, gaura; scobitura, loc prin care se scurge apa. 9. (in forma: priluca) crestatura facuta in piciorul de sus al prispei. 10. staul pentru oi.
CARLIG, carlige, s. n. 1. Piesa de metal cu un capat indoit, de care se atarna, se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face carlig = a se stramba; a se ghemui. 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat. care serveste la scoaterea galetii cu apa din fantana. 3. Partea metalica a unditei, de forma unui ac indoit, in care se prinde pestele. 4. Incuietoare la o usa, la o poarta etc., in forma de bara metalica subtire sau de cui lung, incovoiat la un capat, care se prinde intr-un belciug, intr-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie. 7. (Rar) Mladita sau carcel de vita de vie. – Cf. karlik.
VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum
MATASE, (1) matasuri, s. f. 1. Fibra textila naturala de borangic prelucrat. ♦ Fibra textila vegetala sau sintetica fabricata prin diverse procedee chimice si avand proprietati asemanatoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Tesatura fina, cu desime mare si greutate mica, executata din astfel de fibre; (la pl.) varietati de tesaturi din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De matase = matasos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut in matase = crescut in avutie, in belsug; rasfatat, cocolosit. ♦ Ata de matase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subtiri, cafenii-galbui, care invelesc stiuletele porumbului si care ies din panusi in forma de smoc. 3. Compuse: (Bot.) matasea-broastei = denumire data unor alge verzi, filamentoase, care formeaza mase plutitoare la suprafata apelor dulci statatoare; matasea-bradului = matreata-de-arbori. [Pr.: (reg.) matasa] – Lat. metaxa.
ROUA s. f. Picaturi de apa care acopera dimineata suprafata pamantului, obiectele de pe sol, vegetatia etc., formate prin condensarea vaporilor de apa din atmosfera in momentul in care temperatura scade pana la punctul la care vaporii ajung la saturatie. ◊ (Fiz.) Temperatura de roua = temperatura la care trebuie racit, sub presiune constanta, un amestec de vapori si gaze cu continut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturatiei cu vapori, sa apara primele picaturi de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Loc. adv. Pe roua (nescuturata) = dis-de-dimineata. ♦ Compus: roua-cerului = mica planta erbacee insectivora, cu flori mici, albe si cu frunze lunguete dispuse in rozeta bazala, acoperite de peri care secreta o substanta vascoasa (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-ua] – Lat. ros, roris.
PLOAIE, ploi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) apa de ploaie, se zice despre o afirmatie lipsita de continut si de temei, despre o actiune neserioasa etc. (Fam.) A(-si sau a-i) aranja ploile = a(-si) pregati terenul, a(-si) face atmosfera favorabila, a(-si) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. a**l. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare, ceea ce se revarsa, ceea ce este abundent. O ploaie de sageti. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundenta de stele cazatoare venind din aceeasi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari si animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).
