BALTOACA, baltoace, s. f. Balta mica, murdara si mocirloasa; balastioaga, baltac; adunatura sau scursura de apa de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid varsat pe jos; balta. [Var.: baltoaga s. f.] – Balta + suf. -oaca.

IMPLUVIU, impluvii, s. n. Bazin amenajat in atriumul locuintelor romane, in care era colectata apa de ploaie. – Din lat. impluvium.

STREASINA, stresini, s. f. Prelungire a acoperisului unei constructii in afara zidurilor, care apara peretii si fundatiile de ploaie. ◊ Expr. A(-si) pune mana (sau palma) streasina (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mana streasina (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mana streasina (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-si) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apara de soare cand priveste sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperisului caselor. ♦ Acoperis (de sindrila) inclinat, cu care se acopera la tara unele garduri sau porti. ♦ Partea iesita mai in afara la o claie sau la o sira, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei paduri; terenul din marginea unei paduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) strasina, stresina s. f.] – Cf. sl. streha.

BURLAN s. (inv. si reg.) sulinar, (reg.) urloi, (Transilv.) cetarna, (Olt., Ban. si Transilv.) duda. (~ pentru apa de ploaie.)

FAGAS s. 1. (inv. si reg.) scursura. (~ lasat de un suvoi de apa de ploaie.) 2. (Olt. si Munt.) sleau. (~ lasat pe drum de rotile carutei.)

BURLAN ~e n. 1) Tub de tinichea, prin care se scurge apa de ploaie de pe acoperisurile caselor. 2) Tub (de tinichea sau de olane) prin care trece fumul din soba spre cos. 3) rar Teava prin care se scurge apa dintr-un izvor; sipot; turloi. 4) Tub din materiale de mare rezistenta (otel, fonta, beton) care se introduce in gaurile sondelor pentru sustinerea peretilor acestora. /cf. turc. buru

GARGUI ~ie f. Burlan scurt (de obicei ornamentat) prin care se scurge apa de ploaie. /<fr. gargouille

LIZIMETRU ~e n. Instalatie pentru masurarea cantitatii de apa de ploaie care se scurge in pamant (pe o anumita suprafata). /<fr. lysimetre

STREASINA stresini f. 1) Prelungire a acoperisului peste marginea de sus a peretilor unei constructii, pe care o apara de ploaie. ◊ A(-si) pune (sau a duce) mana ~ (la ochi) sau a se uita cu mana ~ (la ochi) a(-si) pune mana deasupra ochilor, pentru a se apara de soare si a vedea mai bine. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat de marginea acoperisului unei case; uluc. 3) Partea iesita mai in afara a unei girezi sau a unui stog, pe care se scurge apa de ploaie. 4) Marginea de jos a caierului, pus pe o furca de tors. [G.-D. stresinii] /<sl. stresina

COMPLUVIU s.n. Deschizatura in mijlocul acoperisului la casele romane, prin care cadea in impluvium apa de ploaie. [Pron. -viu, pl. -ii, -viuri. / < lat., fr. compluvium].

LIZIMETRU s.n. Instrument pentru masurarea cantitatii de apa de ploaie care se scurge in pamant. [< fr. lysimetre, cf. gr. lysis – disolutie, metron – masura].

prasni¹ s.m. pl. (reg.) picaturi, stropi (de apa de ploaie).

steregie, steregii, s.f. 1. (inv. si reg.) turtur de funingine format pe cosul prin care iese fumul; apa de ploaie neagra care curge din streasina. 2. (reg.; in forma: strighie) instrument cu care se curata butoaiele in care s-a tinut vin. 3. (reg.; in forma: stirigie) rugina la grau. 4. (reg.) nume de planta.

COMPLUVIU s. n. deschizatura in acoperisul atriumului caselor romane, prin care cadea in impluviu apa de ploaie. (< lat., fr. compluvium)

LIZIMETRU s. n. instrument pentru masurarea cantitatii de apa de ploaie infiltrata in sol. (< fr. lysimetre)

suge (-g, -upt), vb. – 1. A sorbi, a aspira un lichid. – 2. A absorbi. – 3. A bea, a trage laptele din sin. – 4. A bea, a se ameti. – 5. (Refl.) A se trage la fata, a slabi. – Mr. sug, supsu, suptu, sudzire; megl. sug, supciu, supt, suziri; istr. sugu, supt. Lat. sūgere (Puscariu 1680; REW 8438), cf. it. suggere, port. sugir, gal. sugar. – Der. s****i, adj. (care suge; neintarcat), cuvint literar, fara circulatie populara (ALR, II, 146); sugar, adj. (care suge; neintarcat; s. n., capriorul mijlociu la casele taranesti); sugator, adj. (sugar, s****i); sugatoare, s. f. (sugativa; manunchi de stuf care se pune la geam ca sa absoarba apa de ploaie; planta, Monotropa hypopytis); supt, s. n. (faptul de a suge, betie); suptura, s. f. (supt, sugere). Din rom. provin bg. sugar (Capidan, Raporturile, 212) si ngr. σιουγϰάρι (Murnu, Lehnw., 40).

BALTOACA, baltoace, s. f. Balta cu apa murdara si mocirloasa; adunatura sau scursura de apa de ploaie prin gropile drumurilor. ♦ Cantitate mare de lichid varsata pe jos. [Var.: baltoaga s. f.] – Din balta + suf. -oaca.

CANALIZARE, canalizari, s. f. Actiunea de a canaliza si rezultatul ei. ♦ Totalitatea lucrarilor executate (in orase) pentru a colecta si evacua apa intrebuintata sau apa de ploaie.

bent n., pl. uri Munt. Dobr. Rezervoriu de apa de ploaie, cisterna.

UED, ueduri, s. n. Vale larga caracteristica unor deserturi (din Africa de nord si Arabia), cu fundul acoperit cu nisip si pietris, prin care se scurg apele ploilor torentiale sau unele ape curgatoare nepermanente. [Pr.: u-ed]. – Din fr. oued.

Sapa, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a faramita cu sapa¹ (sau cu cazmaua) pamantul (pentru a insamanta, a prasi etc.). 2. A face cu sapa¹ (sau cu alt instrument) o adancitura, o groapa, un sant in pamant. 3. A scoate cu sapa¹ ceva din pamant. 4. A scobi, a taia in piatra sau in lemn pentru a da materialului o anumita forma sau pentru a grava. ♦ Tranz. si refl. Fig. A lasa sau a ramane o urma adanca; a (se) intipari, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi si alte elemente ale naturii) A roade, a manca, a macina (surpand); a ruina, a darama, a nimici. ♦ Tranz. si refl. recipr. Fig. A unelti impotriva cuiva sau unul impotriva altuia, a incerca sa(-si) faca rau. – Lat. sappare.

M***T², -A, m****i, -te, adj. 1. Introdus intr-un lichid, umezit, imbibat cu lichid. 2. Cu hainele imbibate cu apa; plouat, stropit, udat. 3. Fig. Stors de puteri, lipsit de energic, molesit, vlaguit. ♦ Abatut, demoralizat, descurajat. ♦ (Despre glas, voce) Potolit, linistit, calmat; domol, incet. 4. (Despre tesaturi sau obiecte de imbracaminte) Intretesut cu fir de aur; p. ext. (despre oameni) imbracat cu astfel de haine; imbracat frumos, impodobit. 5. (Fon.; despre consoane) Palatalizat. – V. m**a.

GLOD ~uri n. 1) Pamant m***t (de apa ploilor, a zapezilor); noroi; tina. ◊ A framanta ~ul a merge mult timp prin glod. 2) rar Bulgare de pamant uscat sau inghetat. /<ung. galad, rus. gluda.

NOROI ~oaie n. Pamant m***t de apa ploilor sau a zapezilor topite; glod; tina. ◊ A improsca pe cineva cu ~ a calomnia, a defaima pe cineva. /<bulg. naroj

ploaie ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite. ◊ ~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

PLUVIAL² ~a (~i, ~e) Care este caracteristic pentru ploaie; de ploaie. apa ~a. [Sil. -vi-al] /<fr. pluvial, lat. pluvialis

A ROADE rod tranz. 1) A face sa se roada. 2) A rupe cu dintii (sau cu altceva) in bucati mici. ~ unghiile. ◊ ~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu intrebari, rugaminti etc.). 3) fig. (despre ganduri, sentimente) A preocupa in mod sistematic si insistent; a nu slabi nici pentru un moment; a framanta; a macina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora putin printr-o actiune sistematica si indelungata. Ploile dese au ros malurile. ◊ ~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fara nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu incetul, putin cate putin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre incaltaminte neajustata) A face sa simta dureri (la picioare); a bate. Ma rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necaji, cautand nod in papura. /<lat. rodere

TINA f. pop. 1) Pamant m***t de apa ploilor sau a zapezilor topite; noroi; glod. 2) Loc cu asemenea pamant. 3) fig. Mediu nesanatos, care contribuie la degradarea personalitatii. 4) fig. Fapta sau vorba nedemna; murdarie. [G.-D. tinei] /<sl. tina

VIROAGA ~ge f. rar Rapa mica, mocir-loasa, formata de apa ploilor, de inundatii sau prin parasirea albiei de catre un rau. /Orig. nec.

p*********a, s.f. (reg.) pamant adus, carat de apele ploii.

BALTA, balti, s. f. 1. Intindere de apa statatoare, de obicei nu prea adanca, avand o vegetatie si o fauna acvatica specifica; zona de lunca inundabila, cu locuri in care stagneaza apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face un gest, a spune o vorba care stanjeneste prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau mocirla; (prin exagerare) cantitate mare de lichid varsat pe jos; baltoaca. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. balte.

CANALIZARE, canalizari, s. f. Actiunea de a canaliza si rezultatul ei. ♦ Ansamblu de lucrari tehnice executate pentru colectarea, epurarea si evacuarea apei intrebuintate intr-o localitate, intr-un sistem tehnic, pe un teren etc., sau a apei de ploaie, in vederea pastrarii salubritatii solului si a aerului; canalizatie. – V. canaliza.

CASIU, casiuri, s. n. Sant sau rigola pietruita ori pavata, larga, care serveste la scurgerea apei de ploaie pe o suprafata inclinata de teren (traversand o sosea). – Din fr. cassis.

FAGAS, fagase, s. n. Urma adanca (si ingusta) sapata in pamant de suvoaiele apelor de ploaie sau lasata de rotile unui vehicul. ♦ Scobitura sapata pe intreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a usura desprinderea ulterioara a rocii. ♦ Fig. Directie, drum. Si-a orientat cercetarile pe un nou fagas. [Pl. si: fagasuri. – Var.: (reg.) haugas, hogas, vagas s. n.] – Din magh. vagas.

GARGUI, garguie, s. n. Jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. – Din fr. gargouille.

INUNDATIE, inundatii, s. f. Faptul de a inunda; acoperire a unei portiuni de uscat cu o mare cantitate de apa (provenita din revarsarea apelor, din ploi); cantitate mare din apa raurilor sau a fluviilor revarsata peste maluri, datorita cresterii debitului de apa in urma topirii bruste a zapezilor sau a abundentei ploilor. – Din fr. inondation, lat. inundatio.

BOLBOROC, bolboroci, s. m. (Rar) Basica formata la suprafata apei cand ploua sau cand se arunca ceva in ea.

PIPA, pipe, s. f. 1. Obiect format dintr-o parte mai groasa si scobita, in care se pune tutunul, si dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasa si scobita a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intra in aceasta parte a obiectului; lulea. 2. Piesa de portelan curbata la un capat, folosita pentru protejarea instalatiilor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea lor in peretii unei cladiri. 3. Piesa a distribuitorului motorului cu aprindere electrica, care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. – Din magh. pipa.

PLOAIE, ploi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) apa de ploaie, se zice despre o afirmatie lipsita de continut si de temei, despre o actiune neserioasa etc. (Fam.) A(-si sau a-i) aranja ploile = a(-si) pregati terenul, a(-si) face atmosfera favorabila, a(-si) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. a**l. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare, ceea ce se revarsa, ceea ce este abundent. O ploaie de sageti. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundenta de stele cazatoare venind din aceeasi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari si animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).

CORNISA, cornise, s. f. 1. Partea superioara, iesita in afara si ornamentata, a zidului unei constructii, avand rolul de a sprijini acoperisul si de a impiedica scurgerea apei de ploaie pe fata cladirilor. 2. Mulura proeminenta care inconjoara un antablament, o mobila etc., avand rol decorativ. 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioara a unei pante abrupte, a unei faleze etc. [Var.: cornice s. f.] – Din fr. corniche.

LACRIMAR, lacrimare, s. n. (Arh.) Proeminenta la cornisa unui acoperis care impiedica prelingerea pe zidul constructiei a apei de ploaie; piesa de lemn ori de metal fixata in acelasi scop pe partea exterioara de la cerceveaua usilor si a ferestrelor. – Lacrima + suf. -ar.

DESFUNDA, desfund, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scotandu-i fundul sau dandu-i cep; p. ext. a deschide o sticla astupata, scotandu-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torente de apa) A se revarsa. 2. A curata sau a goli un canal; o conducta, un sant infundat etc. 3. A face ca un drum, un teren sa devina impracticabile din cauza ploii, a apei revarsate, a noroiului etc. 4. A ara adanc, a desteleni un teren, de obicei pentru pregatirea unei plantatii viticole sau pomicole. – Des¹- + [in]funda.

ROSTUI, rostuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza, a aranja asa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva intr-un post, intr-o situatie convenabila. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etansare si a netezi rosturile dintre caramizile unei zidarii, dintre pavelele sau bordurile unei sosele etc. pentru a impiedica patrunderea apei de ploaie sau de infiltratie. 4. A forma cu mana rostul urzelii la razboiul de tesut. 5. A bate, de o parte si de alta, varful dintilor unei panze de ferastrau. – Rost + suf. -ui.

SOLBANC, solbancuri, s. n. Element de constructie executat deasupra partii exterioare a parapetelor ferestrelor sau a usilor pentru protejarea lor de scurgerea apei de ploaie. – Din germ. Sohlbank.

INFILTRA vb. 1. a patrunde, a se scurge, (reg.) a se stoarce. (apa de ploaie se ~ in pamant.) 2. a patrunde, a se strecura, (livr.) a se insinua. (Apa se ~ in zidarie.)

PATRUNDE vb. 1. v. intra. 2. a razbate, a razbi, a strabate, a strapunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 3. v. infige. 4. a se infiltra, a se scurge, (reg.) a se stoarce. (apa de ploaie ~ in pamant.) 5. v. infiltra. 6. a intra, a strabate. (Lumina ~ pe fereastra.) 7. a razbate, a se strecura. (Frigul ~ in casa.) 8. a intra, a trece. (Acest cuvant a ~ in limba literara.) 9. v. raspandi.

STAGNA vb. 1. (reg.) a baltaci, a (se) balti. (apa de ploaie ~ pe ogor.) 2. a lancezi, a trena. (Afacerile ~.) 3. (fig.) a lancezi, a vegeta, (rar fig.) a tanji. (Viata orasului ~.)

STAGNARE s. 1. (inv.) stagnatie. (~ apei de ploaie.) 2. lancezeala, lancezire, trenare, (inv.) stagnatie. (~ a activitatii economice.)

BALTOACA ~ce f. 1) Balta mica, cu apa statuta si mocirloasa. 2) Adunatura de apa (de ploaie) murdara, formata prin gropile de pe drumurile nepavate. 3) Cantitate mare de lichid, varsata pe jos. [G.-D. baltoacei] /balta + suf. ~oaca

CANALIZATIE ~i f. 1) Sistem de canale si conducte folosit la colectarea, epurarea si evacuarea apelor reziduale sau a apei de ploaie din perimetrul unei localitati. 2) Instalatie care serveste la transportul si distribuirea energiei electrice prin canale. [Art. canalizatia; G.-D. canalizatiei; Sil. -ti-e] /<fr. canalisation

CORNISA ~e f. 1) Partea de sus a peretilor unei cladiri, de obicei decorativa, care sustine acoperisul si impiedica prelingerea apei de ploaie pe suprafata peretilor. 2) Profil liniar decorativ care incadreaza in partea superioara o usa, o fereastra, un dulap etc. 3) Drum paralel cu marginea unei pante abrupte. [G.-D. cornisei] /<fr. corniche

FAGAS ~e n. 1) Urma adanca si continua facuta in pamant de apele de ploaie sau de rotile unui vechicul. 2) fig. Cale de dezvoltare. /<ung. vagas

GHETUS ~uri n. 1) Strat subtire de gheata care se formeaza pe suprafata solului in urma inghetarii apei de ploaie sau a zapezii topite. 2) Loc unde se dau copiii pe gheata; lunecus. /gheata + suf. ~us

GHIOALCA adj. invar. si adverbial fam. Care este ud (de apa, de ploaie) complet; lioarca. /Orig. nec.

IMPLUVIU ~i n. inv. Bazin care se construia in atriumul caselor romane pentru colectarea apei de ploaie. /<lat. impluvium

UED ~uri n. (in pustiurile Africii de Nord si in cele din Orientul Mijlociu) Vale larga prin care se scurg apele de ploaie torentiala sau unele ape curgatoare nepermanente. [Sil. u-ed] /<fr. oued

ULUC ~ce n. 1) Vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperisul caselor; streasina. 3) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; laptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge faina la moara. 5) Sant mic facut pe muchia unei piese de lemn pentru a se imbina cu alta piesa. /<turc. oluk

PIPA s.f. 1. Conducta cu sectiunea de iesire sau de intrare mai mare decat sectiunea curenta. ♦ Tub de portelan curbat folosit pentru protejarea conductoarelor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea acestora in peretii unei cladiri. 2. Piesa rotitoare care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. [< engl., fr. pipe].

IMPLUVIU s.n. Spatiu descoperit in atriumul unei case romane, unde se afla un bazin pentru strangerea apei de ploaie de pe acoperis. [Pron. -viu. / < lat. impluvium].

scochina, scochini, s.f. (reg.) 1. cale adanca si ingusta (datorata eroziunii apelor de munte); albie naturala, de scurgere a apelor de ploaie. 2. urma lasata de suvoaiele de apa ce vin de la munte, in urma ploilor. 3. (in forma: scochila) loc ingust printre radacinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adapostesc pestii (mai ales pastravii). 4. (in forma: scochina) unealta de pescuit de forma unui cos de nuiele. 5. scorbura; loc ascuns. 6. pestera. 7. gaura, scobitura, cavitate; copca in gheata.

SOLBANC s.n. aparatoare de beton situata la partea de sus a usilor sau a ferestrelor, acoperita cu tabla, facuta pentru a feri usa sau geamul de scurgerea apei de ploaie. [Pl. -uri. / < germ. Sohlbank].

BEC¹ s. n. 1. balonas de sticla cu un soclu si un filament in interior, care devine incandescent si lumineaza, strabatut de un curent electric. 2. mulura la partea de jos a ferestrei, destinata a impiedica prelingerea apei de ploaie pe fatada. (< fr. bec)

IMPLUVIU s. n. bazin descoperit in atriumul unei case romane, pentru strangerea apei de ploaie de pe acoperis. (< lat. impluvium)

PIPA s. f. 1. conducta cu sectiunea de iesire sau de intrare mai mare decat cea curenta. ◊ tub de portelan curbat pentru protejarea conductoarelor electrice impotriva apei de ploaie la intrarea acestora in peretii unei cladiri. 2. piesa rotitoare care inchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. (< engl., fr. pipe)

SOLBANC s. n. aparatoare de beton la partea de sus a usilor sau a ferestrelor, acoperita cu tabla, pentru a feri usa sau geamul de scurgerea apei de ploaie. (< germ. Sohlbank)

tireghie (-ii), s. f. – 1. Drojdie, tartru, depunere, scursura. – 2. Piatra, malura. – 3. Tartrat, acid de potasiu. – 4. Funingine. – 5. apa de ploaie care se scurge cu multa tulbureala. – Var. (s)t(e)reg(h)ie, (s)tirigie, st(e)revie, stirevie. Ngr. τρυγία „drojdie” (Scriban; Galdi 262), cf. bg. trigija „piatra”. Var. cu v sint inv. si reproduc pronuntarea lui γ ngr. Celelalte ipoteze sint improbabile: din lat. *stilligia (Cihac, I, 264; Koerting 9053; impotriva, Densusianu, Rom., XXXIII, 286); din lat. *stiliginea, contaminare a lui stilla cu fuligineus (Giuglea, Cercetari, 20; Tiktin; Candrea), cf. ribagorz. estellesin; de la stiricidium (REW 8266).

BALTA, balti, s. f. 1. Apa statatoare permanenta, de obicei putin adanca si avand o bogata vegetatie acvatica; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face o gafa. Are balta peste, se spune cand ceva se afla din belsug. ♦ Intindere de apa statatoare ramasa in urma revarsarii unui rau; regiune mlastinoasa de la tarmul unor rauri. 2. apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau cu mocirla; (prin exagerare) apa sau lichid varsat pe jos. – V. baltoaca.

CASIU, casii, s. n. Sant sau rigola pietruita care servesc la scurgerea apei de ploaie pe o suprafata inclinata de teren.

POLEI¹, poleiuri, s. n. Strat subtire de gheata, continuu si neted, care acopera uneori portiuni din suprafata solului, arborii sau obiectele care se afla in aer liber si care este format prin inghetarea apei provenite din ploaie sau din topirea zapezii. ♦ Fig. Stralucire, lustru, luciu. ♦ (Reg.) Promoroaca, chiciura. – Din polei² (derivat regresiv).

PLUVIAL, -A, pluviali, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre ape) Produs de ploaie. 2. S. n. Interval de timp din perioada cuaternara, caracterizat printr-o clima cu precipitatii abundente, printr-o accelerare a eroziunii si printr-o largire a suprafetelor de vegetatie. [Pr.: -vi-al] – Din fr. pluvial, lat. pluvialis.

OREAV, oreave, s. n. (Reg.) Vale prin care curge apa numai cand ploua. – Et. nec.

LACARIE s. f. Cantitate mare de apa care acopera un loc in urma ploilor, a inundatiilor; apa multa varsata de cineva pe jos; aparaie, lacaraie. – Lac¹ + suf. -arie.

DRENA, drenez, vb. I. Tranz. 1. A colecta si a evacua apa de infiltratie de pe un teren, un loc etc. cu ajutorul drenurilor (1). ♦ (Despre o apa curgatoare) A colecta apele provenite din ploi de pe suprafata unui teren, dintr-o retea hidrografica etc. 2. A face sa se scurga secretiile dintr-o plaga cu ajutorul drenului (2). – Din fr. drainer.

A SE DESFUNDA pers. 3 se desfunda intranz. (despre drumuri) A deveni noroios si impracticabil (din cauza ploilor, revarsarilor de ape etc.). /des- + a [in]funda

INUNDATIE ~i f. 1) Acoperire a unei intinderi de pamant cu o mare cantitate de apa (provenita din ploi abundente, din revarsarea raurilor etc.). 2) Cantitate mare de apa care inunda un teren. [G.-D. inundatiei] /<fr. inondation, lat. inondatio, ~onis

LACARIE ~i f. rar Cantitate mare de apa ramasa dupa ploi sau dupa inundatii; apa multa. /lac + suf. ~arie

MLASTINA ~i f. 1) Teren pe care se acumuleaza si stagneaza apa provenita din ploi, din inundatii sau din panza freatica. 2) fig. Mediu social viciat; mocirla. [G.-D. mlastinii] /<sl. mlastina

CISTERNA s.f. 1. Recipient montat pe un cadru cu roti, destinat transportului unor lichide. ♦ Vagon de cale ferata inzestrat cu un asemenea recipient. 2. Rezervor (subteran) pentru inmagazinarea apei provenite din ploi sau din zapezi. 3. (Anat.) Spatiu mare sub arahnoidian, plin cu lichid cefalorahidian. [Var. citerna s.f. / < lat. cisterna, cf. it. cisterna].

INUNDATIE s.f. 1. Acoperire, inecare a unei intinderi de pamant cu apa (provenita din ploi, din revarsarea apelor etc.). ♦ Apele revarsate ale unui rau, ale unui fluviu etc. 2. (Med.) Patrundere de lichid intr-un tub sau organ cavitar. [Gen. -iei, var. inundatiune s.f. / cf. lat. inundatio, fr. inondation].

scursatura, scursaturi, s.f. (inv.) apa statuta de ploaie sau reziduala, adunata intr-o adancitura.

INUNDATIE s. f. 1. acoperire a unei intinderi de pamant cu apa provenita din ploi, din revarsarea apelor etc. ◊ apele revarsate ale unui curs de apa. 2. (med.) patrundere de lichid intr-un tub sau organ cavitar. (< lat. inundatio, fr. inondation)

LACARIE, lacarii, s. f. Cantitate mare de apa care acopera o campie in urma ploilor, a inundatiilor; apa multa varsata pe jos, in casa; aparaie. ◊ Expr. A (se) face lacarie = a (se) varsa apa multa pe jos. [Var.: lacaraie s. f.] – Din lac¹ + suf. -arie.

CALOIAN s. m. Obiect de ritual folcloric in forma unui om de lut impodobit cu flori, care, in timp de seceta, se ingropa sau se arunca in apa ca sa aduca ploaie. [Pr.: -lo-ian] – Cf. sl. kalenu.

PUHOI¹, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apa care curge cu repeziciune si forta; apa curgatoare umflata de ploi, care se revarsa cu forta; suvoi. ♦ ploaie mare, torentiala. ♦ Fig. Multime mare de oameni sau de alte fiinte care se deplaseaza navalnic in aceeasi directie. ♦ (Adverbial) In cantitate sau in numar foarte mare, gramada. [Var.: (reg.) pohoi, povoi s. n.] – Din sl. povonĩ.

PUHOI², pers. 3 puhoieste, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgatoare sau de ploaie) A curge in cantitate mare, cu repeziciune si forta; a se revarsa cu putere, a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A navali, a invada. – Din puhoi¹.

SUVOI, suvoaie, s. n. Curent de apa care se scurge cu repeziciune pe locuri inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); p. ext. curs de apa (cu debit rapid). ♦ ploaie abundenta si repede. ♦ Fig. Val, multime de oameni (in miscare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: sivoi s. n.] – Din magh. sio (dupa puvoi).

CIUTURA, ciuturi, s. f. Galeata sau vas facut din doage sau dintr-un trunchi scobit, care serveste la scos apa din fantana. ◊ Expr. (ploua de) toarna cu ciutura. = ploua foarte tare; ploua cu galeata. ♦ Cantitate (de apa) care incape in obiectul descris mai sus. – Lat. *cytola.

ALUNECARE ~ari f. 1) v. A ALUNECA. 2): ~ de teren deplasare a terenului aflat in panta sub actiunea apelor in special dupa ploi indelungate. /v. a aluneca

NABOI ~uri n. inv. Curs vijelios de apa, format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; puhoi; torent; suvoi. /cf. sb. naboj

PUHOI ~oaie n. 1) Curs vijelios de apa format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; torent; suvoi. 2) ploaie torentiala. 3) fig. Multime nenumarata (de oameni sau de alte fiinte) care se indreapta navalnic in aceeasi directie. /<sl. povoni

VIITURA ~i f. 1) Crestere brusca a debitului unei ape curgatoare (dupa o ploaie torentiala sau dupa topirea unor zapezi abundente). 2) Depunere (de namol, pietris, crengi) care se formeaza dupa o revarsare de apa. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tura

DILUVIU s.n. 1. (Rel.) Revarsare catastrofala de ape despre care se pomeneste in Biblie; potopul biblic. 2. Revarsare de ape, cu furtuna si ploi torentiale; potop. 3. (Geol.) Pleistocen. [Pron. -viu. / < lat. diluvium, it. diluvio].

DILUVIU s. f.. 1. potopul biblic; (p. ext.) revarsare de ape, cu furtuna si ploi torentiale; potop. 2. pleistocen. (< fr., lat. diluvium)

PROMOROACA s. f. Strat subtire de gheata care se formeaza iarna, pe arbori si pe case, din vapori de apa sau din picaturi de ploaie; chiciura. – Cf. ucr. prymorozok, rus. pomorok.

NIVOPLUVIAL, -A, nivopluviali, -e, adj. (Met.; in sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apa alimentate de zapezi si ploi. [Pr.: -vi-al] – Din fr. nivo-pluvial.

CURCUBEU ~e n. Fenomen optic avand aspectul unui arc multicolor, care se produce in atmosfera datorita refractiei luminii solare in picaturile de apa dispersate in aer, dupa ploaie. /<lat. curcus + bibit

ROPOT ~e n. 1) Zgomot puternic, cadentat si uniform, produs de unele fenomene naturale (ploaie, grindina, valuri, torente de apa etc.), fiinte sau obiecte (copitele cailor, motoare etc.). 2) Goana a cailor. 3) Zgomot brusc, puternic si rasunator, produs de ap-lauze. /<bulg. ropot

SECETOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (de-spre timp) Care se caracterizeaza prin seceta; fara precipitatii atmosferice; uscacios. An ~. 2) (despre terenuri) Care este lipsit de ploi (si de surse de apa in general); bantuit de seceta. /seceta + suf. ~os

TORENTIAL, -A adj. (Despre ploi) Cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ♦ (Despre o apa curgatoare) Cu un curs violent; al carei debit creste brusc. [Pron. -ti-al. / cf. fr. torrentiel, it. torrenziale].

TORENTIAL, -A adj. 1. (despre ploi) cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ◊ (despre o apa curgatoare) care are un curs violent, cu cresteri bruste de debit. 2. (fig.) impetuos, navalnic. (< fr. torrentiel)

CHICIURA s. f. Strat de gheata care se formeaza iarna pe arbori si pe case din vaporii de apa sau din picaturile de ploaie; promoroaca. – Bg. kicur „manunchi, buchet; turtur de gheata”.

POTOP, potopuri, s. n. 1. (In Biblie) Revarsare uriasa de ape care ar fi inecat intreaga lume si toate vietuitoarele de pe pamant (afara de cele de pe corabia lui Noe). 2. ploaie mare, torentiala; revarsare mare de ape, inundatie mare. ♦ P. gener. Calamitate, dezastru, nenorocire. 3. P. a**l. Cantitate imensa; numar mare de fiinte sau de lucruri; multime, gramada. – Din sl. potopu.

CALOIAN ~ieni m. folc. Obiect de ritual, confectionat din lut sau din lemn, avand chip de om, care, in timp de seceta, se ingroapa sau se arunca in apa cu scopul de a invoca ploaia. [Sil. -lo-ian] /cf. sl. kalenu

GALEATA ~eti f. 1) Vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de forma tronconica si cu toarta mobila, folosit pentru a transporta sau a pastra apa si alte lichide; caldare. ◊ A ploua cu ~eata a ploua foarte tare. 2) Vas din doage pentru muls laptele; donita. 3) Continutul unui asemenea vas. 4) inv. Unitate de masura a capacitatii (pentru lichide si cereale). [G.-D. galetii] /<lat. galleta

PRECIPITATIE ~i f. chim. v. A SE PRECIPITA. ◊ ~i atmosferice produse ale condensarii vaporilor de apa din atmosfera (sub forma de ploaie, grindina, ninsoare, bruma etc.) care cad pe suprafata pamantului. /<fr. precipitation, lat. praecipitatio, ~onis

UMED ~da (~zi, ~de) 1) Care contine o cantitate abia simtita de apa sau alt lichid; jilav; reavan. Rufe ~de. ◊ Ochi ~zi ochi inlacrimati. 2) (despre atmosfera) Care este incarcat cu vapori de apa. ◊ Clima ~da clima caracterizata prin ploi si ceturi dese. 3) (despre locuinte, pereti, ziduri etc.) Care se caracterizeaza prin igrasie; igrasios. /<lat. humidus

NIVOPLUVIAL adj.m. Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apa alimentate de zapezi si de ploi. [Pron. -vi-al. / < fr. nivopluvial].

NIVOPLUVIAL, -A adj. (despre regimul cursurilor de apa) alimentat de zapezi si de ploi. (< fr. nivo-pluvial)

ASPERSOR, aspersoare, s. n. aparat cu ajutorul caruia se imprastie apa, sub forma de picaturi imitand ploaia, asupra unei culturi agricole. – Dupa fr. aspersoir.

MOCIRLA, mocirle, s. f. apa statatoare (de mica intindere) provenita din ploi, revarsari etc. si plina de mal, de noroi; loc mlastinos, noroios; noroi, mal. ♦ Fig. Decadere morala; mediu decazut din punct de vedere moral. – Cf. bg. mocilo.

ASPERSIUNE s.f. Stropire cu apa a corpului. ♦ Stropire a unei culturi cu apa aruncata sub forma de picaturi imitand ploaia; aspersie; etalier, dispersor. [Cf. fr. aspersion].

ASPERSIUNE s. f. Stropire a unei culturi agricole cu apa aruncata sub forma de picaturi imitand ploaia; ploaie artificiala. – Fr. aspersion (lat. lit. aspersio, -onis).

MANA s. f. 1. Lichen comestibil care creste pe stanci in forma unor mici ghemuri cenusii, purtate uneori in locuri foarte departate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. paine facuta din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belsug, abundenta. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mana-de-ape = planta erbacee toxica din familia gramineelor, cu frunze lanceolate si cu flori hermafrodite dispuse in spicule, care creste in preajma apelor si prin mlastini (Glyceria aquatica). 4. Roua sau ploaie de vara pe vreme insorita, care are un efect daunator asupra dezvoltarii plantelor; p. ext. stricaciune provocata de soarele prea fierbinte care apare imediat dupa ploaie. – Din sl. mana, ngr. manna.

apa ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

ASPERSIUNE f. Stropire a unei culturi agricole cu apa (sau cu alt lichid) sub forma de ploaie artificiala. [G.-D. aspersiunii; Sil. -si-u-] /<fr. aspersion, lat. aspersio, ~onis

BALTA balti f. 1) Intindere de apa statatoare, de adancime mica, cu vegetatie si cu fauna specifica. ◊ A lasa (ceva) ~ a) a parasi (ceva) fara a duce la bun sfarsit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) apa adunata intr-o adancitura in urma unei ploi mari sau a revarsarii unui rau. 3) Cantitate mare de lichid varsat pe jos. [G.-D. baltii] /<sl. blato

TORENT ~e n. 1) Curs de apa temporar si puternic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor si vine la vale cu o mare viteza si forta de eroziune; suvoi; puhoi. 2) fig. Cantitate mare (de ceva) aparuta brusc. ~ de lacrimi. ~ de oameni. /<fr. torrent, lat. torrens, ~tis

PICATURA s. 1. boaba, bob, strop. (O ~ de apa.) 2. pic, picur, strop, stropitura, (inv.) picuratura. (O ~ de ploaie.) 3. v. pic.

IMPERMEABIL² ~e n. Haina lunga de ploaie, confectionata dintr-un material care nu permite trecerea apei; fulgarin. [Sil. -me-a-] /<fr. impermeable, lat. impermeabilis

PRECIPITATIE s.f. Faptul de a (se) precipita; precipitare. ♦ Precipitatii atmosferice = produs al condensarii vaporilor de apa atmosferici, care cade pe pamant sub forma de ploaie, zapada, grindina etc. [Gen. -iei, var. precipitatiune s.f. / cf. fr. precipitation].

PRECIPITATIE s. f. 1. trecere in stare de precipitat a unei substante; precipitare. 2. produs al condensarii vaporilor de apa atmosferici, care cade pe pamant sub forma de ploaie, zapada, grindina etc. 3. graba mare, zor. (< fr. precipitation, lat. praecipitation)

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).

TORENTIAL, -A, torentiali, -e, adj. (Despre ploaie) Cu debit mare si cu durata scurta; vijelios. ♦ (Despre ape curgatoare) Care are un curs vijelios, prezentand cresteri bruste de debit si o mare putere distructiva. [Pr.: -ti-al] – Din fr. torrentiel.

SUVOI ~oaie n. 1) Curent vijelios de apa care vine cu repeziciune la vale; torent; puhoi. 2) pop. ploaie abundenta si repede; puhoi. 3) fig. Multime de oameni care se misca intr-o directie; puhoi. /cf. ung. sio

UD² uda (uzi, ude) 1) si substantival (in opozitie cu uscat) Care este imbibat (sau acoperit) cu apa sau alt lichid. Haina uda. Lemne ude. ◊ ~ul de ploaie nu se teme cel care a trecut prin multe greutati nu se sperie usor. Cu ochii uzi cu ochii plini de lacrimi. ~ de sudoare transpirat. 2) (despre copii mici) Care s-a u****t pe el (in scutece, in haine). /<lat. udus

ASPERSIUNE s. f. 1. stropire cu apa a corpului. 2. metoda de udare cu apa a unei culturi, aruncata sub forma de picaturi imitand ploaia. (< fr. aspersion, lat. aspersio)

toance s. f. pl. – Repezis de apa curgatoare, curent rapid al unui riu. Sl. tąca „ploaie”, datorita stropilor pe care-i imprastie. Legatura cu pol. ton „adincime” (Cihac, II, 414), nu este probabila. In Mold., mai ales ca toponim.

TORENT, torente, s. n. apa curgatoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezii si care curge vijelios pe povarnisurile muntilor sau ale dealurilor, avand o mare forta de eroziune; puhoi, suvoi. [Pl. si: torenti] – Din fr. torrent.

SECETOS, -OASA, secetosi, -oase, adj. (Despre vreme, perioade) Fara ploi, bantuit de seceta. ♦ (Despre regiuni, terenuri) Lipsit de surse de apa. – Seceta + suf. -os.

A TARAI¹ pers.3 taraie 1. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre apa) A curge picatura cu picatura, producand un zgomot caracteristic. 2) A ploua marunt si des; a tartara. 3) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte si ascutite, caracteristice speciei; a face „tarrr-tarrr”; a sfarai. 4) rar v. a TARLAI. 5) (despre sonerie) A produce un sunet prelung; a zbarnai. 2. tranz. A face sa cada o picatura sau sa curga putin cate putin; a da drumul cu incetul. /tar + suf. ~ii

INUNDA vb. I. tr. (Despre ape) A ineca (terenuri) prin revarsare, in urma caderilor abundente de ploi etc. ♦ intr. A se revarsa. ♦ (Fig.) A umple in intregime; a napadi, a coplesi. [P.i. inund si -dez, 3,6 -da. / < lat. inundare, cf. fr. inonder].

besica (est) si ba- (vest) f., pl. i (lat. vesica, besica; it. besciga si vescica, pv. vesiga, fr. vessie, sp. vejiga, pg. bexiga; alb. masika. D. rom. vine sirb. besika). Receptacul membranos care contine u***a in corpu animalelor sau implineste alta functiune la pesti ori pasari. Unflatura pe corp produsa de arsura, de cizma care te roade ori pe palme de multa munca, de gimnastica s.a. Bulbuc, glob cav, unflatura formata de apa, mai ales de sapun: fericirea e ca besicile de sapun, ploua cu besici. Besica de bou, tipla pusa in loc de geam (in vechime).

PRECIPITATIE, precipitatii, s. f. 1. Precipitare. 2. Vapori de apa condensati care cad din atmosfera pe suprafata pamantului sub forma de ploaie, ceata, bruma, zapada, grindina etc. [Var.: precipitatiune s. f.] – Din fr. precipitation, lat. precipitatio, -onis.

LASTUN s. (ORNIT.) 1. (Delichon urbica) (reg.) randunica. 2. (Apus apus) (prin Bucov.) randunea, randunica-de-fereastra. 3. lastun-de-mal (Riparia riparia) = (reg.) randunica-de-apa, randunica-de-lut, randunica-de-pamant, randunica-de parau, randunica-de-ploaie.

INUNDA vb. tr. 1. (despre ape) a ineca (terenuri etc.) prin revarsare, in urma caderilor abundente de ploi etc. 2. (fig.) a umple in intregime; a invada. (< lat. inundare, fr. inonder)

ZAGAZ, zagazuri, s. n. 1. Stavilar, baraj. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zagazurile cerului, se spune cand sunt ploi mari, torentiale. 2. Fig. Opreliste, ingradire, piedica, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o impiedica sa curga; brat derivat dintr-o apa curgatoare; scoc. 4. Intaritura de protectie facuta in tarmul unui rau pentru ca apa sa nu faca stricaciuni; dig. – Cf. scr. zagata, zagatiti.

SIROI¹, siroaie, s. n. 1. Suvita (abundenta) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge siroaie (sau siroi) = a curge din abundenta. 2. Torent de apa care se scurge cu repeziciune si abundenta pe locurile inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); suvoi. – Et. nec.

A CURGE pers. 3 curge intranz. 1) (despre ape) A se misca necontenit la vale. ◊ ~ garla a veni cu prisosinta. 2) fig. (despre fiinte sau vehicule) A se deplasa in lant; a veni intr-un suvoi permanent. 3) fig. (despre viata, unitati de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ◊ Va curge inca multa apa pe rau (sau pe garla, pe Dunare etc.) va trece inca multa vreme. 4) (despre ploaie) A cadea din belsug. 5) (despre invelitori, acoperisuri, poduri) A lasa sa patrunda apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi, sudoare etc.) A iesi prelingandu-se. 7) (despre sange) A se misca continuu intr-un anumit sens si intr-un anumit spatiu. 8) (despre recipiente) A lasa sa iasa lichidul dinauntru. 9) pop. (despre bube, rani) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, cazand cate putin si succesiv. Graul curge din sac. ◊ A-i ~ peticele a fi imbracat in haine zdrentaroase. 11) A atarna liber in jos. Parul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte, expresii etc.) A se insira cu usurinta. /<lat. currere

ACVAPLANARE s.f. Stare de plutire a unui automobil ce se deplaseaza cu viteza mare pe un strat de apa cu grosimea de 1-2 mm, format pe portiunile plane ale soselelor in timpul ploilor abundente. [< acvaplan + -are].

TORENT s.n. apa de munte cu debit variabil, care curge impetuos peste creste in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor; puhoi, suvoi. ♦ Forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. ♦ (Fig.) Suvoi, siroi, navala. ♦ In torent = din belsug. [Pl. -nte, (s.m.) -nti. / < fr. torrent, it. torrente, lat. torrens].

ZAGAZ, zagazuri, s. n. 1. Stavilar. ◊ Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zagazurile cerului, se spune cand sunt ploi mari, torentiale. 2. Fig. Opreliste, ingradire, piedica, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o impiedica sa curga; brat derivat dintr-o apa curgatoare; scoc. – Comp. sb. zagata, zagatiti „a stavili”.

PACLA, pacle, s. f. 1. Ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara; negura. 2. Val atmosferic albastrui sau galben-cenusiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent si care este provocat de refractia inegala a luminii in straturile de aer cu temperaturi diferite, incalzite de suprafata solului. ♦ Fig. Strat des, panza de fum, de ploaie etc. 3. Atmosfera inabusitoare, zapuseala (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sarate, uneori si petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclu.

IZBI vb. 1. a da, a lovi, a trage, (pop.) a pali. (A ~ cu toporul in lemn.) 2. v. lovi. 3. v. plesni. 4. v. tranti. 5. a repezi, a tranti. (A ~ usa de perete.) 6. a bate, a lovi, (rar) a zupai, (Transilv.) a supi. (~ in usa cu piciorul.) 7. a (se) bate, a (se) lovi. (Se ~ de toti peretii; ploaia ~ in acoperis.) 8. v. ciocni. 9. a se lovi, (inv. si reg.) a se clati. (apa se ~ de stanci.) 10. v. imbranci. 11. a (se) tranti, (pop. si fam.) a (se) bufni, a (se) busi. (L-a ~ cu pumnul.) 12. a ajunge, a atinge, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a pali, a picni, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (Glontul ~ iepurele.) 13. v. ataca. 14. v. zvarli.

A MURA ~ez tranz. 1) (legume, fructe) A pune la acrit intr-o solutie speciala (in scopul consumarii sau al conservarii). 2) (nutreturi suculente) A supune fermentarii pentru a conserva. 3) (plante textile) A tine (un timp oarecare) in apa inainte de prelucrare (pentru a separa fibrele de tulpina); a topi. 4) fig. (despre ploaie) A uda pana la piele; a face leoarca. /Din moare

TORENTIAL ~a (~i, ~e) 1) (despre ploaie) Care se manifesta ca un torent; abundent, repede si de scurta durata. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu viteza si cu debit mare (ca un torent). [Sil. -ti-al] /<fr. torrentiel

SEISE s. f. pl. Pendulari ritmice ale apei lacurilor, cu o perioada variata, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice cazute intr-o portiune a bazinului lacustru. – Din fr. seiche.

A FREMATA freamat intranz. 1) (despre frunze, paduri, ape etc.) A produce un zgomot usor si inabusit, miscandu-se incet (sub actiunea vantului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni) A-si exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitatie si murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emotie puternica; a palpita; a vibra. 4) fig. A se misca in tremur. /Din freamat

NOR ~i m. 1) Formatie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheata, care, in anumite conditii, poate genera precipitatii. ~i de ploaie. ◊ ~ arzator masa foarte fierbinte de gaze si de cenusa, expulzata in timpul eruptiei unui vulcan. Pana la (sau in) ~i la inaltime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) ~i a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parca a) cazut din ~ se spune despre o persoana care pare total dezorientata intr-o imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteste in atmosfera). ~ de praf. ◊ ~ de tristete amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum

PLUVIODENUDATIE (‹ fr.) s. f. Actiunea de eroziune provocata de impactul direct al picaturilor de ploaie (izbire, splash) si de scurgerea in panza, pe suprafata terenului (spalare in suprafata) a apelor provenite din precipitatii. Efectele sunt mai puternice pe terenurile inclinate si lipsite de invelis vegetal.

brazda f., pl. e (vsl. brazda). Urma pe care o lasa plugu in pamint. Bucata scoasa din pamint cu iarba pe ia si cu care se intareste o ridicatura de pamint. ca sa n’o strice ploaia. Fig. Urme pe care unele lucruri le lasa trecind: vaporu lasa o brazda pe apa. Pl. Zbircituri: brazdele pe care le trage etatea pe fata. Poet. Cimpuri, cimpii, tara: prea mult singe a udat brazdele noastre.

JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Conducta sau canal deschis in partea superioara, facut in piatra, intr-un trunchi de copac etc., permitand (prin inclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apa sau adapatoare pentru vite. ♦ Streasina. 2. Crestatura, scobitura, adancitura. 3. Fagas, rapa facuta la munte de suvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Santulet, canal mic care serveste la udatul semanaturilor (in gradinile de zarzavat); rigola. 5. Scocul morii. – Din sl. zlebu.

SEISA s.f. Variatie a nivelului apei unui lac sau unei mari aproape de tarm, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice. [Pron. se-i-. / < fr. seiche].

TORENT s. n. 1. curs de apa temporar pe pantele repezi si neregulate ale muntilor si dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor. 2. forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. 3. (fig.) suvoi, navala. ♦ in ~ = din belsug. (< fr. torrent, lat. torrens)

SEISA s. f. miscare oscilatorie verticala a apei unui lac sau a unei mari aproape de tarm, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice. (< fr. seiche)

STROP ~i m. 1) Particica de apa sau de alt lichid, care, despartindu-se dintr-o cantitate mai mare, ia de obicei forma sferica; picatura. ~ de ploaie. ◊ ~ cu ~ a) picatura cu picatura; b) putin cate putin; treptat. 2) fig. Cantitate foarte mica din ceva; picatura; pic; faramitura; dram. ◊ Nici un ~ absolut nimic; deloc. Pana la un ~ absolut tot; complet. /v. a stropi

pisoalca, pisoalce, s.f. 1. (pop.; peior.) persoana care urineaza des (in pat); pisotca, pisoarca. 2. (reg.) om moale, flescait. 3. (reg.) apa caldicica, salcie ori sarata. 4. (reg.) ciorba goala, zeama lunga. 5. (pop.) vin, tuica de proasta calitate. 6. (reg.) vreme ploioasa, umeda; ploaie marunta si deasa de durata; pisornita. 7. (reg.; in sintagma) prune pisoalce = specie de prune zemoase; prune pisolcoase.

REPEDE² ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitatii atmosferice) Care sunt intense si de scurta durata. ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte inclinat; cu unghi mare de inclinatie. Po-varnis ~. 6) (despre miscari) Care se face fara intarziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide

A TURNA¹ torn tranz. 1) (substante lichide, pulverulente, granuloase) A face sa curga prin rasturnarea unui recipient (in, pe sau peste ceva); a varsa. ~ apa in pahar. ◊ ~ ulei pe rana a alina durerea cuiva. ~ gaz in foc a atata si mai tare spiritele. ~ cu galeata (sau ca din galeata) a ploua torential. 2) tehn. (obiecte) A obtine, varsand un amestec special intr-un tipar. ~ o statuie de bronz. 3) fam. A compune la repezeala. ~ o scrisoare. ◊ ~ la gogosi (sau verzi si uscate) a spune minciuni.4) fam.(persoane) A invinui de lucruri considerate reprobabile si tinute in taina, dandu-le in vileag cu intentii rele (in fata unor persoane sau a unor organe oficiale); a denunta; a pari; a declara. /<lat. tornare

OPARIT, -A, opariti, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a varsat apa fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritatii ale pielii (de obicei la incheieturi) din cauza transpiratiei, a urinei etc. 3. Fig. Fara chef, suparat; fiert, plouat. – V. opari.

COFA ~e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singura toarta, avand forma de cilindru sau de trunchi de con, in care se pastreaza apa. ◊ A pune (sau a baga) in ~ pe cineva a) a pune in incurcatura pe cineva; a dezorienta; b) a-si demonstra superioritatea fata de cineva intr-un domeniu de activitate. ploua (sau toarna) cu ~a ploua tare. 2) (in Moldova medievala) Unitate de masura pentru lichide egala cu aproximativ 1,288 l. /cf. bulg., sb. kofa

COFA, cofe, s. f. Vas de forma (relativ) cilindrica, facut din doage de brad, cu o toarta, in care se tine la tara apa de baut; donita; p. ext. continutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a baga pe cineva) in cofa = a intrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a infunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofa) = a ploua foarte tare, torential. – Cf. bg., scr. kofa.

A STROPI ~esc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat si uniform). ~ florile. Ploaia ~it pamantul. ◊ ~ (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haina, ghetele sau un alt obiect) A murdari cu stropi (de noroi, de cerneala, de grasime etc.). 2. intranz. A dispersa apa sau alt lichid uniform si in cantitati mici. ~ pe jos. /Orig. nec.

parpor, -a, adj., s.m. si f. (reg.) 1. (adj.) care nu rezista la frig; plapand. 2. (s.m.) cenusa uda din ciubarul in care se oparesc rufele; solutie din soda caustica dizolvata in apa. 3. (s.m.) taciune stins in apa, folosit la vindecarea intepaturilor de cuie. 4. (s.m. si f.) foc de paie; caldura, arsita, fierbinteala. 5. pojar. 6. (fig.) agitatie, zbucium, avant, entuziasm, inflacarare. 7. (s.f.) mana vitei de vie. 8. (s.f.) aversa de ploaie.

PRAVALI, pravalesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) inclina, a (se) apleca intr-o parte; a (se) rasturna, a (se) rostogoli; a cadea sau a face sa cada, a (se) arunca in adancime, a (se) prabusi, a (se) tranti. ♦ Refl. A fugi in goana mare, a se napusti la vale; a se repezi spre ceva, a tabari, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, cazand de la inaltime; a se revarsa, a se intinde. ♦ Refl. Fig. A se intinde, a se raspandi, a se imprastia. ♦ Tranz. A arunca; a azvarli. 2. Refl. (Despre vant, furtuna, ploaie etc.) A se dezlantui cu putere, a se porni cu violenta. 3. Tranz. si refl. A (se) surpa, a (se) narui, a (se) darama, a (se) prabusi. – Din bg. provalja, scr. provaliti.

BARAJ, baraje, s. n. 1. Constructie care opreste cursul unui rau spre a ridica nivelul apei in amonte, a crea o rezerva de apa, o cadere de apa pentru hidrocentrale etc.; stavilar, zagaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificatie facuta spre a opri inaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie)= trageri de artilerie pentru oprirea inaintarii inamicului. Foc de baraj= tragere calculata spre a acoperi cu o ploaie de proiectile o suprafata de teren, care sa devina astfel inaccesibila inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedica (in drum). 3. Intrecere suplimentara intre mai multi concurenti sau intre mai multe echipe care au obtinut acelasi numar de puncte, pentru a se putea departaja intr-un clasament oficial.4. [Psih.; in sintagma] Baraj psihic = simptom al schizofreniei care consta in oprirea brusca si nemotivata a unui act (4). – Din fr. barrage.

MOCNIT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A MOCNI. 2) (despre ploaie) Care este linistita, inceata, dar de lunga durata. 3) (despre stari de lucruri) Care ascunde o amenintare (gata sa se declanseze). 4) (despre vreme, atmosfera) Care devine mai intunecos din cauza norilor; innourat; mohorat. 5) (despre sunete) Care nu are sonoritate. 6) (despre apa) Care sta mai mult timp intr-un loc; neimprospatat. /v. a mocni

Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, si a Eurydicei. Temindu-se de implinirea unui oracol care-i prezisese ca va muri de mina fiului lui Danae, Acrisius isi inchide fata intr-un turn inalt. Nici un muritor nu poate ajunge pina acolo. Transformat in ploaie de aur, Zeus reuseste insa sa se strecoare pina-n iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naste Perseus. Ca s-o piarda pe ea si pe fiul ei, Acrisius ii inchide intr-un cufar si-i abandoneaza pe apa, prada valurilor. Danae, ocrotita de Zeus, reuseste insa sa scape cu viata si sa ajunga in insula Seriphus. Acolo e primita la curtea regelui Polydectes, care se indragosteste de ea. Dupa trecerea anilor regele vede insa in fiu o piedica in cucerirea inimii mamei. De aceea el il trimite pe Perseus departe, cu gindul ascuns ca-si va gasi moartea in lupta cu Meduza. Perseus se inapoiaza insa victorios (v. si Perseus). Impreuna cu mama sa el se intoarce in Argos unde, fara voia lui – ca o implinire a oracolului – isi ucide bunicul (v. si Acrisius).

CADEA vb. 1. a pica. (Statueta a ~ de pe etajera.) 2. v. prabusi. 3. a pica, a se prabusi, a se pravali, a se rasturna, (rar) a se poticni. (Calul a ~ la pamant.) 4. a se prabusi, a se pravali. (apa ~ de la inaltime, formand o cascada.) 5. a scapa. (Ii ~ painea din mana.) 6. a sari. (I-au ~ patru nasturi de la haina.) 7. v. lasa. 8. a se aseza, a se asterne, a se depune, a se lasa, a pica. (A ~ bruma peste campii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravana.) 10. v. apleca. 11. v. atarna. 12. a esua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sarbatoarea a ~ intr-o sambata.) 15. v. veni. 16. v. cuveni. 17. v. trebui. 18. v. putea. (Se ~ ca noi sa stam pasivi?) 19. v. reveni.

NOE (in „Vechiul Testament”), patriarh, considerat reintemeietorul neamului omenesc in urma potopului. Fiul lui Lameh. La indemnul lui Dumnezeu, a construit o arca, in care a urcat familia sa si perechi ale tuturor vietuitoarelor de pe Pamant, precum si hrana pentru toti, pentru a fi salvate de la potop. Dupa incetarea ploii, care a durat 150 zile, arca lui s-a oprit pe muntele Ararat. N. este considerat garantul intelegerii dintre Dumnezeu si omenirea reinnoita prin fiii sai, Sem, Ham si Iafet, stramosii semitilor, hamitilor si iafetizilor. Pentru crestini, N. este o prefigurare a lui Iisus Hristos, care va invinge apele mortii, mantuindu-i pe oameni.

OPARI, oparesc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apa, lesie, lapte etc.) pentru a spala, a curata de coaja, a gati etc. ♦ Tranz. si refl. A provoca sau a capata arsuri, turnand sau varsand apa clocotita sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face rani si iritatii in unele parti ale corpului, mai ales la incheieturi, din cauza transpiratiei, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre malai, faina, plante uscate) A se incinge, alterandu-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se vesteji (din cauza caldurii); a se mana din cauza soarelui prea fierbinte aparut dupa ploaie. – Din bg. oparja, scr. opariti.

BURDUF, burdufuri, s. n. 1. Sac facut din pielea netabacita (uneori din stomacul) unui animal (capra, oaie, bivol), in care se pastreaza sau se transporta branza, faina, apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans, incat sa nu se poata misca. (Reg.) A da pe cineva in burduful d******i = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, in care se inmagazineaza aerul la cimpoi, la armonica etc. 3. Acoperitoare de piele care, in timp de ploaie, apara picioarele celor din trasura. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata, prinsa de restul incaltamintei. 4. Perete ondulat, de piele sau din panza (cauciucata), asezat pe laturile puntii de comunicatie intre doua vagoane de calatori. 5. Basica (1) uscata, care, pe vremuri, se intrebuinta in locul geamurilor. 6. (Reg.) Copca in gheata. [Var.: burduv, burduh, burdus s. n.].