IOD¹ n. Metaloid, de culoare neagra-violeta, extras din apa de mare si intrebuintat in medicina, sub forma de solutie, ca dezinfectant. [Monosilabic] /<fr. iod

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

PUZZOLANA s.f. (Geol.) Tuf format din sedimentarea cenusii vulcanice, rezistent la apa de mare. [Pron. pu-to-. / < it. puzzolana, cf. Puzzoli – vulcan in Italia].

tuzla, tuzlale, s.f. (inv.) loc de retragere a sarii din apa de mare; sare extrasa acolo.

BATOMETRU s. n. instrument pentru recoltarea probelor de aluviuni sau de apa de mare de la diferite adancimi. (< fr. bathometre)

IZOFON, -A I. adj. in care sunetul are aceeasi viteza submarina. II. s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi viteza de propagare a sunetului in apa de mare. (< izo- + -fon²)

moroaga (-ogi), s. f. – (Olt.) Mincare foarte sarata. – Var. moruga. Sb. more „apa de mare” (Candrea). – Der. morogi, vb. (a sara exagerat).

BALAST, balasturi, s. n. 1. Incarcatura constand din saci plini cu nisip, pietris etc., care asigura echilibrul unei nave sau ajuta la reglarea inaltimii unui aerostat; lest. ♦ Compartiment inchis care se umple cu apa de mare sau cu aer, pentru a ingreuia sau a usura un submarin in vederea scufundarii sau ridicarii lui la suprafata. ♦ Fig. Ceea ce este impovarator, nefolositor; povara. 2. Strat de pietris care se asaza sub traversele unei linii ferate, pentru a forma un pat elastic; amestec de pietris si de nisip, intrebuintat la diferite lucrari tehnice (prepararea betoanelor, pietruirea soselelor). – Fr. ballast.

1) botez n., pl. uri (d. a boteza). Primu din cele sapte sacramente ale bisericii si care sterge pacatu original. – Acest cuvint inseamna „cufundare” cum se si face botezu la ortodocsi, pe cind catolicii (mai practici) il fac pin stropire. In vechime, botezu nu era conferit decit la o etate inaintata si dupa lungi probe impuse neofitilor, numiti si „catecumeni”. Botezu unui clopot, unui vapor, inaugurarea unui clopot, unui vapor. Botezu de singe al unei armate, intrarea in foc si perderea unor soldati. Botezu tropicului, o ceremonie comica in care, cind o corabie trece tropicu si mai ales ecuatoru, se uda cu apa de mare calatorii care trec aceste linii intiia oara.

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).

DALMATIC, -A, dalmatici, -ce, adj. Care apartine Dalmatiei, privitor la aceasta regiune. ◊ Tarm dalmatic = tarm format din patrunderea apelor marii printre culmile paralele cu linia litorala a unor regiuni muntoase; tarm de canale. – Din fr. dalmatique.

TARM, tarmuri, s. n. Fasie de pamant de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de langa o apa mare. ♦ Fig. Taram, tinut, meleag. [Var.: (inv.) tarmur, tarmure s. n.] – Din tarmur (inv., probabil < lat.).

VOLOC, voloace, s. n. Plasa lunga de pescuit in apele mari, prevazuta la cele doua capete cu cate un bat gros, ceea ce permite pescarului sa o traga prin apa si mai ales pe fundul apei. [Var.: volog s. n.] – Din rus., ucr. volok.

mareE, maree, s. f. 1. Miscare oscilatorie zilnica si alternativa (de inaintare sau de retragere de la tarm) a apelor marilor si oceanelor, datorita atractiei Lunii si a Soarelui. ◊ (In sintagma) maree neagra = strat de petrol care pluteste pe suprafata apei si polueaza plajele, ca urmare a accidentarii vaselor petroliere. – Din fr. maree.

MARSA, marse, s. f. Sol format pe depunerile ramase in urma retragerii apelor marii. – Germ. Marsch.

RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formatie de stanci submarine, cladite de organisme (corali, alge etc.) care traiesc sub forma de colonii in apele marilor calde si care secreteaza carbonat de calciu. [Pl. si: recifuri] – Din fr. recif.

FUCUS s. m. Denumire data algelor brune din genul Fucus, al caror tal este prins de stancile din apa marilor prin crampoane fixatoare. – Cuv. lat.

ESTACADA, estacade, s. f. 1. Punte fixa construita la tarmul unei ape mari, catre larg, pentru a realiza legatura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platforma asezata pe picioare inalte pentru a realiza comunicatia intre doua puncte situate deasupra solului sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. ♦ Constructie din bare de lemn, de metal sau de beton armat, la intrarea intr-un port sau la gura unui fluviu, pentru a micsora latimea apei in acel loc. 2. Baraj construit de-a curmezisul unui curs de apa sau la intrarea intr-un port maritim pentru protejarea contra minelor, corpurilor plutitoare etc. – Din fr. estacade.

DUNARE s. f. (Pop.) apa mare; cantitate mare de apa. ◊ Expr. A creste dunare = a creste peste masura. Dunare de manios sau manios dunare = foarte manios sau suparat. A se face dunare (turbata) = a se mania foarte tare. – Din n. pr. Dunare.

TALAZUIT, -A, talazuiti, -te, adj. (Despre apa marii si a raurilor) Ridicat in talazuri. – V. talazui.

REGRESIUNE, regresiuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin „a marii” sau „marina”) Proces de retragere a apelor marii de pe unele suprafete continentale, provocat de ridicarea uscatului prin miscarile lente ale blocurilor continentale sau de scaderea nivelului general oceanic. ♦ (Inv.) Regres. ♦ (Ec. pol.) Trecere de la stadii mai inalte de dezvoltare la stadii mai inapoiate. 2. (Lingv.) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. regression.

SOCLU, socluri, s. n. 1. Suport sau postament (din piatra) care sustine o coloana, o statuie etc. ♦ Partea de jos (mai proeminenta) a unei cladiri, a unui grilaj de fier etc. 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixeaza in dulie. ♦ Piesa prin intermediul careia se fixeaza tuburile electronice de sasiul aparatelor in care sunt montate. 3. (Geogr.; in sintagma) Soclu continental = zona a uscatului, afundata cu panta lina sub apele marii, pana la adancimea de 200 de metri. – Din fr. socle.

BALIZAJ s. balizare. (~ul apei marii, la tarm.)

mareGRAF s. mareometru. (Cu ~ul se inregis-treaza variatiile nivelului apelor marii.)

NOIAN s. v. abis, adanc, apa, mare, ocean, prapastie, puhoi, suvoi, torent.

SARARE s. 1. v. sarat. 2. v. salinizare. (~ apelor marii.)

dunare (apa mare, cantitate mare de lichid) s. f.

COASTA ~e f. 1) Fiecare dintre oasele arcuite care unesc coloana vertebrala cu sternul, formand toracele. 2) Fiecare dintre cele doua laturi ale corpului omenesc, de la umar pana la sold; rana. ◊ Slab de-i poti numara ~ele extrem de slab; numai pielea si oasele. A-i rupe (sau a-i frange) cuiva ~ele a bate zdravan pe cineva. A-i pune cuiva sula (sau sulita) in ~e a) a cere indeplinirea neintarziata a unui angajament; a zori; b) a constrange pe cineva. 3) Portiune de teren cu suprafata inclinata; versant; costisa; povarnis; panta. 4) Linia de contact intre uscat si apa marii sau a oceanului; tarm; litoral. ~a Marii Negre. Vas de ~. Navigatie de ~. [G.-D. coastei; Sil. coas-ta] /<lat. costa

mareE ~ f. Miscare zilnica oscilatorie a apelor marilor si oceanelor, al caror nivel creste si descreste alternativ, ca urmare a atractiei Lunii sau a Soarelui. [G.-D. mareei] /<fr. maree

mareGRAF ~e n. Instrument pentru determinarea variatiei nivelului apelor marii; mareometru. /<fr. maregraphe

mareOMETRU ~e n. Instrument pentru determinarea variatiei nivelului apelor marii; maregraf. [Sil. -re-o-] /<fr. mareometre

REFLUX ~uri n. 1) (in opozitie cu flux) Fenomen natural constand in coborarea periodica a nivelului apei marilor si oceanelor in cadrul mareei; maree descendenta. 2) fig. Micsorare a intensitatii unui proces. /<fr. reflux

REGRESIUNE ~i f. 1) Proces de retra-gere a apelor marii sau ale oceanului de pe o portiune a uscatului, cauzata de miscarile scoartei terestre. 2) Reducere a raspandirii geografice a unui fenomen de limba. 3) Miscare a unui corp ceresc in sens opus celui in care se misca Soarele. 4) inv. Intoarcere de la o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; regres. [Sil. -si-u-] /<fr. regression

Self ~uri n. Continuare a uscatului in apele marii sau ale oceanului; platforma continentala; platou continental. /<germ. Schelf

TARM ~uri n. 1) Fasie de pamant de-a lungul unei ape mari; liman. ◊ ~ul marii litoral. 2) fig. Regiune alaturata unei astfel de fasii. ~ul de nord. /Din tarmur inv.

mareE s.f. Ridicare sau coborare a nivelului apelor marii (care are loc de obicei de doua ori pe zi) datorita atractiei Lunii si a Soarelui. ♦ maree atmosferica = variatie periodica a presiunii atmosferice, provocata de variatia temperaturii ori de atractia Lunii sau a Soarelui. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. maree, it. marea].

MARLIN s.m. Numele unei specii de peste care traieste in apele Marii Caraibilor. [< cuv. caraib].

MARSA s.f. Sol format de depunerile ramase dupa retragerea apelor marii. V. polder. [< germ. Marsch, rus. mars].

NEPTUNISM s.n. Conceptie nestiintifica in geologie potrivit careia toate rocile si structurile geologice isi au originea in apa marilor si a oceanelor. [< fr. neptunisme, cf. Neptun – zeul marii la romani].

PERIBOINA s.f. (Geol.) Depresiune naturala produsa sub actiunea valurilor marii, care separa marea de un lac litoral si prin care apele marii se unesc cu ale lacului. [< fr. periboine].

POLDER s.n. (Geol.) Sol format de depunerile ramase dupa retragerea apelor marii; marsa. [< fr., ol. polder, germ. Polder].

REFLUX s.n. 1. Fenomenul de retragere periodica a apei marilor si a oceanelor datorita atractiei Lunii si a Soarelui. ♦ (Fig.) Descrestere, regres. 2. (Chim.) Lichid rezultat prin condensarea vaporilor obtinuti la rectificare si care este reintrodus in aparatul din care provine. [< fr. reflux, cf. lat. re – impotriva + flux].

RIA s.n. (Geol.) Tarm marin format prin patrunderea apei marii pe vaile largi ale raurilor dintr-o regiune muntoasa, cu culmi perpendiculare pe linia tarmului. [Pron. ri-a, pl. rias. / cf. sp., fr., it. ria].

SALMASTRU, -A adj. Care contine sare. ◊ apa salmastra = amestec de apa dulce si apa sarata, intalnit in special in zonele unde se varsa un fluviu in mare; apa slab sarata. [< it. salmastro, cf. lat. salmacidus < salgama – conserve, acidus – acru].

ceasma, ceasmale, s.f. (reg., inv.) mreaja de prins peste in apele mari; prostovol.

FLUX s.n. 1. Crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (Fig.) Revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasa emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulatie continua a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate intr-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].

pelag s.n. (inv.) 1. intindere mare de apa; mare. 2. (fig.) imensitate.

mareGRAF s.n. Instrument folosit pentru determinarea si inregistrarea variatiei nivelului apelor marii; mareometru. [< fr. maregraphe, cf. lat. mare – mare, gr. graphein – a inregistra].

SOCLU s.n. 1. Postament, picior de sustinere, suport pentru o coloana, o statuie etc. ♦ Suport continental = zona a uscatului afundata cu panta lina sub apele marii pana la adancimea de circa 200 m. 2. Partea metalica a unui bec electric, care se fixeaza in dulie. 3. Partea de jos a unei cladiri, a unui grilaj etc. [< fr. socle, cf. it. zoccolo].

TRANSGRESIUNE s.f. Invadare a uscatului de catre apele marii. [Cf. fr. transgression, lat. transgressio – trecere peste ceva].

AUTOPELAGIC, -A adj. (despre organisme) care traieste permanent in stratul superior al apelor marii. (< fr. autopelagique)

ESTRAN s. n. portiune a litoralului acoperita periodic de apa marii in timpul fluxului. (< fr. estran)

FLUX s. n. 1. crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (fiz.) curent, miscare de particule. ♦ ~ luminos = energie radianta emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operatiilor intr-un proces tehnologic. 5. ~ de informatie = ansamblu de date, informatii si decizii necesare desfasurarii unei anumite operatii sau activitati; raportul dintre cantitatea de informatie si timpul in care ea este transmisa. ◊ ~ de capital = transformarea, circulatia unor fonduri banesti dintr-o tara in alta, ca urmare a efectuarii de operatii de decontare, imprumuturi sau transformari de depozite bancare. 6. circulatie continua si uniforma a unui lichid (sange, seva). 7. pulbere folosita in sudura automata. (< fr. flux, lat. fluxus)

mareE s. f. miscare periodica de ridicare (flux) sau coborare (reflux) a nivelului apelor marii sau oceanului (de doua ori pe zi), datorita atractiei gravitationale a Lunii si a Soarelui. ♦ ~ atmosferica = variatie periodica a presiunii atmosferice, provocata de variatia temperaturii ori de atractia Lunii sau a Soarelui; ~ neagra = panza de petrol din accidente ale petrolierelor, care pluteste pe mare, poluand-o. (< fr. maree)

mareGRAF s. n. aparat pentru inregistrarea automata a variatiei nivelului apelor marii intr-un punct dat; mareometru. (< fr. maregraphe)

MARSA s. f. sol format de depunerile ramase dupa retragerea apelor marii. (< germ. Marsch)

NEPTUNISM s. n. conceptie nestiintifica in geologie potrivit careia toate rocile si structurile geologice isi au originea in apa marilor si oceanelor. (< fr. neptunisme)

PERIBOINA s. f. depresiune naturala sub actiunea valurilor marii, care separa marea de un lac litoral si prin care apele marii se unesc cu ale lacului. (< fr. periboine)

POLDER s. n. portiune joasa de uscat formata de depunerile ramase dupa retragerea apelor marii; marsa. (< germ. Polder)

REFLUX s. n. 1. coborare periodica a nivelului apei marilor si oceanelor datorita atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) descrestere, regres. 3. (chim.) reintoarcere catre baza coloanei de fractionare, sub forma de lichid condensat, a unei parti din vapori datorita pierderii de caldura. ◊ lichidul astfel obtinut. 4. (med.) revenire a unei unde de lichid. (< fr. reflux)

RIA s. n. tarm marin format prin patrunderea apei marii pe vaile largi ale raurilor dintr-o regiune muntoasa, cu culmi perpendiculare pe linia tarmurilor. (< sp., fr. ria)

SOCLU s. n. 1. partea de jos a unei cladiri, a unui grilaj etc. 2. suport, postament care sustine o coloana, o statuie etc. ◊ soclu continental = zona a uscatului afundata cu panta lina sub apele marii pana la adancimea de circa 200 m. 3. partea metalica a unui bec electric, care se fixeaza in dulie. (< fr. socle)

SPATIU s. f. 1. forma fundamentala de existenta a materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele. 2. intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. ♦ ~ aerian = spatiul de deasupra unui stat, supus suveranitatii acestuia; ~ cosmic = spatiul in afara stratosferei Pamantului; ~ maritim = spatiu geografic cuprinzand apele marilor si oceanelor, fundul si subsolul acestora. 3. loc, suprafata, intindere limitata. ♦ (mil.) ~ de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu; ~ mort = portiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol in care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe. 4. loc intre doua obiecte; distanta, interval. ♦ ~ verde = teren plantat, in perimetrul unei asezari. ◊ distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ◊ (poligr.) interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (mat.) multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ◊ (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. (< lat. spatium, dupa fr. espace)

voloc (-oace), s. n. – Plasa de pescuit in apele mari. – Var. volog. Rus. volok (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 462; Tiktin), cf. sb., cr., slov. vlok.

ASIA MICA, pen. in V Asiei, scaldata de apele Marii Negre (la N), M. Marmara (la NV), M. Egee (la V) si M. Nediterana (la S), despartita de Europa prin str. Bosfor si Dardanele; c. 506 mii km²; lungime: 1.000 km; latime 400-600 km. Clima subtropicala. Se suprapune unei mari parti din Turcia asiatica. In centrul ei se afla Pod. Anatoliei.

amerisez si -zez, v. intr. (d. fr. mer, mare, dupa aterisez). Ma scobor pe apa marii, vorbind de idroplane.

COOPER’S CREEK [cu:pəz cri:c] (BARCOO), riu in Australia centrala; c. 1.400 km. Izv. de pe versantul vestic al Alpilor Australieni si se pierde in desertul Simpson. La ape mari se varsa in L. Eyre. Descoperit in 1845.

OANNES (in mitologia mesopotamiana), zeu sau fiinta supranaturala, cu aspect ihtioform, care dupa relatarea istoricului Berosos, in „Babyloniaka”, iesea din apa marii la rasaritului Soarelui, pentru a-i invata pe oameni scrisul, stiinta si alte felurite arte, seara cufundandu-se din nou in mare.

CRETA (‹ lat. creta) s. f. (PETROGR.) Calcar fin granular de culoare alb-galbuie, cu aspect de mase mari stratiforme, format din resturi microscopice de foraminifere, moluste, corali sau ca produs al unor reactii chimice intre sarurile din apa marii. Contine exclusiv carbonat ca calciu, rar cu nodule de siliciu provenite din precipitarea dioxidului de siliciu. Se utilizeaza in ind. cauciucului, la fabricarea varului, a cretei de scris etc.; bucata din aceasta materie (uneori amestecata cu substante colorante) in forma de betisor sau creion, care se utilizeaza pentru a scrie pe tabla sau pe alte corpuri de culoare inchisa.

RIAS (cuv. sp.) subst. Tip de tarm marin cu aspect dantelat, care se formeaza prin patrunderea apelor marii pe vaile largi ale raurilor dintre culmi muntoase perpendiculare pe linia tarmului. Este foarte caracteristic pentru litoralul NV al Pen. Iberice.

CUBANGO (OKAVANGO), riu in Africa central-sudica; c. 1.600 km. Izv. din platoul Bie (Angola centrala), formeaza granita cu Namibia si se pierde in desertul Kalahari (L. Ngami). La ape mari formeaza praguri si cascade (Shimpuru).

Charybdis, fiica monstruoasa a lui Poseidon si a lui Gaea, care salasluia odinioara pe coasta Siciliei, in apropiere de Messina. Lacoma si nesatioasa din fire, Charybdis se spunea ca ar fi devorat cirezile lui Heracles, fapt pentru care, drept pedeapsa, a fost lovita de trasnetul lui Zeus si transformata intr-un monstru marin. Charybdis inghitea de trei ori pe zi apa marii si o data cu ea, navele corabierilor nesabuiti care s-ar fi aventurat prin partea locului. Insusi Odysseus era sa fie inghitit de ea, dar a scapat ca prin minune de moarte, agatindu-se de ramurile unui smochin care se afla la intrarea pesterii unde statea ascuns monstrul. In fata Charybdei, de cealalta parte a strimtorii care despartea Italia de Sicilia, se afla un alt monstru, Scylla (v. si Scylla).

SALADO, Rio ~, denumirea mai multor cursuri de apa din Argentina. Mai importante: 1. Rau in N Argentinei, afl. dr. al fl. Parana, in aval de Santa Fe; 1.802 km. Izv. din Anzii Centrali si strabate Gran Chaco. In cursul superior poarta denumirea de Rio del Juramento. 2. Rau in partea centrala a Argentinei, afl. stg. al fl. Rio Colorado in pampas (la ape mari); 1.368 km. Izv. din Anzi sub numele de Rio Desaguadero, iar in cursul inferior se numeste Rio Chadileo. La ape mici (mai-sept.) se pierde in pampas, transformandu-se intr-un sistem de lacuri sarate si mlastini.

Helle, fiica lui Athamas si a lui Nephele si sora cu Phrixus. Salvata impreuna cu fratele ei de furia lui Ino, de catre un berbec zburator (v. si Athamas), Helle isi gaseste moartea in apele marii care in amintirea ei poarta numele de Hellespontus.

BANC¹, bancuri, s. n. I. 1. Ingramadire de nisip, de pietris sau de namol formata pe fundul marilor sau al fluviilor, care ajunge uneori pana la suprafata apei. 2. Grup mare de scoici sau de pesti. II. 1. Masa sau platforma special amenajata pentru efectuarea de lucrari caracteristice unei profesiuni manuale. Banc de tamplarie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de proba = instalatie pentru controlul calitatilor tehnice ale unor motoare. 2. Bancheta la ambarcatii mici. – Din fr. banc.

BATIMETRIE s. f. Ramura a hidrometriei care se ocupa cu masurarea adancimii apei in mari, lacuri si rauri. – Din fr. bathymetrie.

BATIMETRU, batimetre, s. n. aparat care masoara adancimea apelor din mari, lacuri, rauri etc. – Din fr. bathymetre.

HIDRIC, hidrice, adj.n. (In sintagma) Regim hidric = regim medical in care se recomanda consumarea (unei cantitati mari) de apa. – Din fr. hydrique.

HIDROFIL, -A, hidrofili, -e, adj., HIDROFILA, hidrofile, adj.f., s. f. 1. Adj. Care absoarbe apa in mare cantitate; care se imbiba usor cu apa; care are afinitate pentru apa, avid de apa. 2. Adj.f., s. f. (Bot.) (Planta) la care florile se polenizeaza in apa sau la suprafata apei; hidrogama. – Din fr. hydrophile.

INUNDATIE, inundatii, s. f. Faptul de a inunda; acoperire a unei portiuni de uscat cu o mare cantitate de apa (provenita din revarsarea apelor, din ploi); cantitate mare din apa raurilor sau a fluviilor revarsata peste maluri, datorita cresterii debitului de apa in urma topirii bruste a zapezilor sau a abundentei ploilor. – Din fr. inondation, lat. inundatio.

INEC, inecuri, s. n. 1. Moarte prin sufocare in apa (sau in alt lichid); inecaciune (2). 2. Revarsare mare de ape; inundare, inundatie; puhoi. – Din ineca (derivat regresiv).

JOAGAR, joagare, s. n. 1. Ferastrau cu mai multe panze drepte, verticale, care functioneaza cu o miscare alternativa, fiind actionat de forta apei curgatoare prin intermediul unei roti de apa. 2. Ferastrau mare avand o panza lunga cu dinti mari si doua manere, actionat de doi lucratori; beschie. – Cf. germ. Sager.

ZBILT, zbilturi, s. n. 1. Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2. Unealta formata dintr-un carlig fixat de o coada de lemn, cu care se trag afara din apa pestii mari. – Et. nec.

mareGRAF, maregrafe, s. n. aparat cu care se determina si se inregistreaza variatia nivelului apelor unei mari (in special in timpul mareelor); mareometru. – Din fr. maregraphe.

POTOP, potopuri, s. n. 1. (In Biblie) Revarsare uriasa de ape care ar fi inecat intreaga lume si toate vietuitoarele de pe pamant (afara de cele de pe corabia lui Noe). 2. Ploaie mare, torentiala; revarsare mare de ape, inundatie mare. ♦ P. gener. Calamitate, dezastru, nenorocire. 3. P. a**l. Cantitate imensa; numar mare de fiinte sau de lucruri; multime, gramada. – Din sl. potopu.

PUHOI¹, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apa care curge cu repeziciune si forta; apa curgatoare umflata de ploi, care se revarsa cu forta; suvoi. ♦ Ploaie mare, torentiala. ♦ Fig. Multime mare de oameni sau de alte fiinte care se deplaseaza navalnic in aceeasi directie. ♦ (Adverbial) In cantitate sau in numar foarte mare, gramada. [Var.: (reg.) pohoi, povoi s. n.] – Din sl. povonĩ.

LAC¹, lacuri, s. n. Intindere mai mare de apa statatoare, inchisa intre maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un rau. ◊ Lac de acumulare = lac (artificial) situat in amonte de o hidrocentrala, care constituie rezerva de apa necesara producerii energiei. ◊ Expr. A sari (sau a cadea, a da etc.) din lac in put = a da de un rau mai mare, incercand sa scape de un alt rau. ♦ Fig. Cantitate mare de apa sau de alt lichid. – Lat. lacus.

FLUOROZA, fluoroze, s. f. Intoxicatie cronica cu fluor, provocata de prezenta acestuia in cantitati prea mari in apa de baut. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorose.

FLUVIU, fluvii, s. n. apa curgatoare mare, care se varsa in mari sau in oceane. ♦ Fig. Suvoi; debit mare. – Din lat. fluvius.

LACARIE s. f. Cantitate mare de apa care acopera un loc in urma ploilor, a inundatiilor; apa multa varsata de cineva pe jos; aparaie, lacaraie. – Lac¹ + suf. -arie.

CUVELAJ s. n. Tip de sustinere sau de captusire etansa a puturilor de mina cu sectiune circulara care strabat roci acvifere cu debite mari de apa. – Din fr. cuvelage.

NOIAN, noiane, s. n. 1. Cantitate, volum mare din ceva; belsug. ♦ Multime, numar mare de fiinte, de lucruri, de fenomene. 2. Intindere mare de apa; nemarginire, imensitate. 3. Genune, abis, hau. [Pr.: no-ian. – Pl. si: noianuri] – Et. nec.

EMISAR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizatii politice sau al unui stat, cu o misiune (secreta); p. gener. persoana trimisa undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. apa care colecteaza apele murdare provenite de la intreprinderi, asezari umane etc., varsandu-le apoi intr-o apa mai mare. 2. Curs de apa permanent care dreneaza surplusul de apa dintr-un bazin lacustru. – Din fr. emissaire.

SPRAY, sprayuri, s.n. 1. Dispozitiv pentru pulverizarea unor substante cosmetice, insecticide etc.; atomizor. ◊ Substanta imprastiata cu un asemenea dispozitiv. 2. Pulverizarea si proiectarea apei de mare ca urmare a deferlarii valurilor pe faleza. [Pr.: sprei] (din engl., fr. spray) [morf. NODEX]

ADANC adj., s. 1. adj. afund, profund, (rar) adancos. (Oceanul ~.) 2. adj. mare. (O apa ~.) 3. s. adancime, afund, fund, profunzime, strafund. (Din ~ul lacului.) 4. s. adancime, afund, fund, maruntaie (pl.), profunzime, strafund, (reg.) afundis, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (inv. fig.) mate (pl.). (In ~ul pamantului.) 5. s. v. prapastie. 6. adj. compact, dens, des, greu, gros. (Intuneric ~, ceata ~.) 7. adj. intim, launtric, profund. (Natura ~ a unui fenomen.) 8. adj. v. absolut. 9. adj. v. esential. 10. adj. v. gros. 11. adj. v. profund. 12. adj. intens, mare, profund, putenic, viu. (O impresie, o emotie ~.) 13. adj. v. acut. 14. adj. greu, profund. (Un somn ~.)

CRESCUT adj. 1. dezvoltat, maricel, marisor, (fig.) rasarit, saltat. (Fetite mai ~.) 2. v. sporit. 3. v. extins. 4. mare, umflat. (Apele ~ ale raului.) 5. v. dospit. 6. v. majorat. 7. v. amplificat.

OCEAN s. (GEOGR.) 1. apa, (inv.) mare, noian. (Navigheaza pe ~ pana in India.) 2. oceanul planetar = oceanul mondial; oceanul mondial v. oceanul planetar.

REFLUX s. (GEOGR.) (inv.) racurgere, scadere. (~ apelor unei mari.)

AFLUENT ~ti m. apa curgatoare mai mica care se varsa intr-un curs de apa mai mare. [Sil. a-flu-] /<fr. affluent, lat. affluens, ~ntis

apaRIE f. Cantitate mare de apa (pe podea, pe strada etc.). /apa + suf. ~arie

BATIMETRIE f. Tehnica de masurare a adancimii apei in mari si oceane. [Art. batimetria; G.-D. batimetriei; Sil. -tri-e] /<fr. bathymetrie

BATIMETRU ~e n. aparat pentru masurarea adancimii apei in mari, lacuri si rauri. /<fr. bathymetre

CUFUNDAR ~i m. 1) Pasare de apa mai mare decat rata, cu ciocul ascutit si cu penele negre, cu puncte albe pe spate. 2) Pasare inotatoare de marimea ratei, cu penele castanii pe spate si albe pe burta, avand in jurul gatului un „guleras” de pene. /a se cufunda + suf. ~ar

CURENT¹ ~ti m. 1) Miscare a apei in directia pantei. ◊ ~ marin deplasare de apa in mari si oceane, provocata de maree, de inclinarea nivelului marii, de vanturi etc. 2) Miscare de aer cauzata de diferenta de temperatura. ◊ A-l trage pe cineva ~tul a raci fiind expus la un flux de aer in interiorul unei cladiri. 3) fiz. Sarcina electrica aflata in miscare. ~ continuu. ~ alternativ. /<fr. courant

EVAPORATOR¹ ~oare n. 1) aparat folosit la concentrarea solutiilor prin evaporarea dizolvantului. 2) aparat sau instalatie care serveste la masurarea cantitatii de apa ce se evapora de pe o suprafata. 3) aparat care serveste la distilarea apei de mare. /<fr. evaporateur, germ. evaporator

FLUVIU ~i n. 1) apa curgatoare mare, care se varsa intr-o mare sau intr-un ocean. 2) fig. Cantitate mare de elemente de acelasi fel (oameni, vehicule etc.), care se misca intr-o directie. [Sil. flu-viu] /<lat. fluvium

FLUX ~uri n. 1) (in opozitie cu reflux) Fenomen natural de crestere periodica a nivelului apei din mari si oceane (datorita atractiei Lunii si Soarelui). 2) fig. Crestere a intensitatii unui proces; afluenta. 3) fiz. Curent de particule. ◊ ~ de caldura cantitate de caldura emisa de o sursa intr-o unitate de timp. /<fr. flux, lat. fluxus

GOLF² ~uri n. geogr. Parte a unei intinderi mari de apa (ocean, mare, lac), care inainteaza intr-o depresiune a uscatului printr-o deschizatura larga. /<fr. golfe

ILUVIUNE ~i f. Cantitate mare de apa revarsata pe un teren; inundatie. /<lat. illuvio, ~onis, it. illuvione

INUNDATIE ~i f. 1) Acoperire a unei intinderi de pamant cu o mare cantitate de apa (provenita din ploi abundente, din revarsarea raurilor etc.). 2) Cantitate mare de apa care inunda un teren. [G.-D. inundatiei] /<fr. inondation, lat. inondatio, ~onis

INEC ~uri n. 1) Moarte prin asfixiere in apa. 2) Revarsare mare de apa; inundatie. /v. a ineca

LAC¹ ~uri n. 1) apa statatoare de mare intindere, cu sau fara scurgere. 2) fig. Cantitate mare de apa sau de alt lichid. /<lat. lacus

LACARIE ~i f. rar Cantitate mare de apa ramasa dupa ploi sau dupa inundatii; apa multa. /lac + suf. ~arie

RAU ~ri n. 1) apa curgatoare mare care se varsa intr-un fluviu sau intr-o mare. Rautul este un ~ mic. 2) fig. Lichid care curge din abundenta. 3) fig. Coloana de oameni care merg intr-o directie. 4) la pl. fig. Broderie decorativa in linii serpuitoare pe altita si pe pieptul iilor. /<lat. rivus

A TALAZUI pers. 3 ~ieste intranz. 1) (despre apele din mari si oceane) A se ridica in valuri mari si involburate; a se agita in talazuri. 2) fig. A se legana ca valurile unei ape; a ondula; a undui. /talaz + suf. ~ui

UNDA ~e f. 1) Ondulatie care se propaga pe suprafata unei ape linistite (mare, lac, iaz). ~ele lacului. 2) Miscare (usor) oscilatoare intr-un mediu oarecare. ◊ ~ seismica unda pornita din epicentrul unui cutremur de pamant, de-a lungul careia cutremurul se propaga in interiorul si la suprafata pamantului. ~ sonora unda de sunet ce se propaga prin miscare oscilatoare. ~e scurte, ~e lungi, ~e medii, ~e ultrascurte clasificare a undelor electromagnetice, folosite in radiodifuziune. [G.-D. undei] /<lat. unda

ZAPOR ~oare n. 1) Ingramadire de sloiuri de gheata, formata primavara in anumite locuri, pe cursul unui rau. 2) Baraj construit special pentru a putea porni plutele sau morile. 3) Torent mare de apa care se formeaza la spargerea unui baraj. /<bulg. zapor

ZBILT ~uri n. 1) Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2) Instrument special, care consta dintr-un carlig sau o plasa fixata la capatul unui bat, folosit la scoaterea pestilor mari din apa. /Orig. nec.

AFLUENTA s.f. 1. (Rar) Cantitate mare de apa care se indreapta catre un anumit loc. 2. Multime de oameni care se indreapta spre un anumit loc; imbulzeala. ♦ Abundenta, puzderie; belsug. [Cf. fr. affluence, lat. affluentia].

BAZIN s.n. 1. Rezervor mare de apa, alimentat de obicei de la o sursa. ♦ (Mar.) Parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 2. Regiune de unde isi aduna afluentii un rau sau un fluviu. 3. Regiune in care se gasesc zacaminte de minereuri. 4. Cavitate cuprinsa intre oasele iliace; pelvis. [Pl. -ne, -nuri, var. basin s.n. / < fr. bassin].

COTA¹ s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna; parte cuvenita in urma unei imparteli. ♦ Parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursa. 2. Altitudine a unui punct fata de nivelul marii. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgatoare. 3. Distanta dintre un punct si un plan de referinta. ♦ Dimensiune indicata pe un desen. 4. Semne in cifre si in litere care arata locul unor carti, al unor documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – in ce cantitate].

FOTOTERMOMETRU s.n. aparat pentru inregistrarea fotografica a temperaturii apelor la mari adancimi. [Cf. fr. photothermometre].

STURIONI s.m.pl. Ordin de pesti rapitori din marile si apele dulci ale emisferei nordice, avand corpul acoperit cu placi osoase; (la sg.) peste din acest ordin. [Sg. sturion, pron. -ri-oni. / < it. storione, cf. germ. Stohr].

VAPORIZATOR s.n. 1. aparat in care se efectueaza vaporizarea unei substante lichide. 2. Pulverizator. 3. (Mar.) Boiler din instalatia de distilare a apei de mare la bordul navei; evaporator. [Cf. fr. vaporisateur].

AFLUENT s.m. Curs de apa care se varsa in alta apa mai mare. [Pron. -flu-ent. [< fr. affluent, cf. lat. affluens].

BATIMETRIE s.f. Disciplina care se ocupa cu masurarea adancimii apei in mari, lacuri si rauri. [Gen. -iei. / < fr. bathymetrie].

CURENT s.m. 1. Deplasare a unei mase de aer cauzata de o diferenta de temperatura si de presiune. 2. Curs al apei, miscare a lichidelor in directia pantei lor. ◊ Curent marin = miscare care antreneaza mase mari de apa din masa oceanelor si a marilor. 3. (Fiz.) Sarcina electrica in miscare. 4. (Mar.) Parama ce trece printr-un sistem de scripeti cu care se ridica barcile. [< fr. courant].

talian s.n. (reg.) 1. loc ingradit de ape (rau, mare) pentru pescuit. 2. navod mare.

AFLUENT s. m. apa curgatoare care se varsa intr-un curs de apa mai mare. (< fr. affluent, lat. affluens)

BAZIN s. n. 1. rezervor mare de apa, alimentat de la o sursa. 2. suprafata de apa in incinta unui port pentru stationarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apa isi aduna afluentii. 4. regiune cu zacaminte de minereuri. 5. vas din metal, piatra sau ceramica, conic ori in forma de calota sferica. ◊ element de arhitectura constand dintr-o cavitate prismatica sau cilindrica, destinata sa contina apa. 6. parte inferioara a cavitatii abdominale, intre oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin)

BITERN s. m. apa curata rezultata din evaporarea apei de mare la obtinerea sarii marine. (< engl., fr. bittern)

DUR², -A adj. 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ♦ consoana ~a = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei. 2. (despre ape) cu mare proportie de saruri de calciu si magneziu. 3. (fig.) aspru; crud, brutal. (< fr. dur, lat. durus)

EVAPORIT s. n. roca sedimentara (sare gema, ghips etc.) care se formeaza prin evaporarea apei de mare (dintr-o laguna). (< fr. evaporite)

FOTOTERMOMETRU s. n. aparat pentru inregistrarea fotografica a temperaturii apelor la mari adancimi. (< fr. photothermometre)

IZOTERMOBATA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi temperatura a apei de mare in adancime. (< izoterm + -bata)

NEREIDA s. f. 1. (mit.) fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale marii. 2. animal, planta fixat(a) de fundul pietros al apelor si marilor. (< lat. Nereides, fr. nereide)

NIAGARA s. f. suvoi mare de apa. (< Niagara, n.pr.)

SPRAY [SPREI] s. n. 1. dispozitiv pentru pulverizare a unor substante cosmetice, insecticide etc.; atomizor. ◊ substanta imprastiata cu un asemenea dispozitiv. 2. pulverizarea si proiectarea apei de mare ca urmare a deferlarii valurilor pe faleza. (< engl., fr. spray)

STURIONI s. m. pl. ordin de pesti rapitori din marile si apele dulci ale emisferei nordice, cu corpul alungit, fara solzi, acoperit cu placi osoase; nisetrul, cega, morunul, acipenserizi. (< it. storione)

TRIBUTAR, -A adj. 1. care plateste tribut; (p. ext.) dependent, supus. 2. (fig.) dependent sub raport ideologic; care datoreaza cuiva ceva. 3. (despre un curs de apa) care se varsa intr-un curs de apa mai mare, intr-un lac sau in mare. (< fr. tributaire, lat. tributarius)

VAPORIZATOR s. n. 1. aparat, instalatie in care se efectueaza vaporizarea unor solutii, in scopul concentrarii sau al distilarii acestora. 2. pulverizator. 3. (mar.) boiler din instalatia de distilare a apei de mare la bordul navei; evaporator. (< fr. vaporisateur)

fluviu (fluvii), s. m. – apa curgatoare mare. Lat. fluvius (sec. XIX). – Der. fluvial, adj. (fluvial), din fr.

mare (mari), s. f. – Intindere mare de apa sarata. – Mr. amare, megl. mari, istr. mǫre. Lat. mare (Puscariu 1026; Candrea-Dens., 1047; REW 5349), cf. it. mare, fr. mer, prov., cat., sp., port. mar. Pentru expresia a fagadui marea cu sarea, cf. Puscariu, Etudes linguistique roum., Cluj 1937 si, impotriva Spitzer, BL, V, 190 si VI, 238.

riu (-uri), s. n. – 1. apa curgatoare mare. – 2. Feston, broderie, cusatura verticala. – Mr. ariu, megl. rou. Lat. rivus, rius (Puscariu 1469; REW 7341; Barbulescu, Arhiva, XXXVII, 245); cf. it., sp., port. rio (logud. riu, campan. arriu), prov., cat. riu. – Der. riurean, adj. (riveran); riura, vb. (a undui; a coase riuri); riuri, vb. (a undui, a curge, a forma un riu); inriuri, vb. (a influenta, a avea influenta), format prin traducerea fr. influer, cf. germ. Einfluss.

AHMADI-AL ~, oras in Kuwait, la SE de capitala; 285. mii loc. (1985, cu suburbiile). Mari expl. de petrol (descoperit in 1946). Sediul companiei „Kuwait Oil Co.”. Legat prin conducte cu portul Mina-al-Ahmadi (G. Persic) din apropiere, unde exista o mare rafinarie si cu zacamintul Burgan. Uzina de desalinizare a apei de mare.

AFLUENT, afluenti, s. m. Nume dat unei ape curgatoare, considerata in raport cu apa mai mare in care se varsa. – Fr. affluent (lat. lit. affluens, -ntis).

BANC¹, bancuri, s. n. 1. Ingramadire de nisip, de pietris sau de namol formata pe fundul marilor sau al fluviilor, ajungand uneori pana la suprafata apei. 2. Card mare de pesti marini. – Fr. banc.

BOBOTEAZA s. f. Sarbatoarea botezului lui Iisus Hristos (6 ianuarie). ◊ Gerul bobotezei = ger mare. – Din apa + boteaza.

LACARIE, lacarii, s. f. Cantitate mare de apa care acopera o campie in urma ploilor, a inundatiilor; apa multa varsata pe jos, in casa; aparaie. ◊ Expr. A (se) face lacarie = a (se) varsa apa multa pe jos. [Var.: lacaraie s. f.] – Din lac¹ + suf. -arie.

ZBILT, zbilturi, s. n. 1. Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2. Unealta formata dintr-un carlig special fixat de o coada de lemn, cu care se apuca si se trag afara din apa pestii mari, dupa ce au fost prinsi.

baba f. pl. e (vsl. sirb. bg. rus. rut. baba, baba. V. baba, babita, batca). Femeie batrina. Iron. Babalic, mare grinda verticala in juru careia se’nvirteste moara de vint (steajar, pivot). La moara de apa, patru mari grinzi care sustin podu. Mold. Cozonac inalt si gros (neimpletit). Zilele babei, cele noua zile (in Mold. si doua-spre-zece) de la inceputu lui Martie, cind, de ordinar, e frig. Baba-gaia, puia-gaia (V. gaie). Baba-mija, jocu copilaresc numit mai des de-a mijitele ori de-a ascunsele. Baba oarba, un joc copilaresc in care unu se leaga la ochi si cauta sa-i prinda pe ceilalti. Baba-turca sau numai turca (pl. e si i), un fel de teatru popular la Craciun si Anu-Nou (in Mold. sud) care consista dintr’o procesiune de tipuri populare, ca taranu, Jidanu, Harapu, din irozi si mai ales dintr’un fel de monstru cu cap de capra ori barza inalt de vreo trei metri si dus de un om ascuns supt el. (In Mold. nord. turca si capra, in Ban. cerbutu. V. brezaie, paparuda).

HALES [heilz], Stephen (1677-1761), chimist si naturalist britanic. Inventator al unor dispozitive pentru conservarea alimentelor, pentru purificarea apei de mare etc. A efectuat experiente cu privire la forta de ascensiune a sevei in plante.

NOCTILUCA (‹ fr. {i}; {s} lat. noctiluca „care lumineaza noaptea”) s. f. Specie de flagelat marin, fosforescent, cu corpul sferic, de c. 2 mm in diametru, prevazut cu un tentacul (Noctiluca miliaris). In cantitati mari provoaca fosforescenta apei de mare. Traieste si in marea Neagra.

AFLUENT, afluenti, s. m. Nume dat unei ape curgatoare secundare, considerata in raport cu apa curgatoare mai mare in care se varsa. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. affluent, lat. affluens, -ntis.

BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatra, din ciment etc. ♦ Rezervor de apa amenajat pentru inot sau pentru sporturile care se practica in apa. 2. (Si in sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un rau, un fluviu, un lac sau o mare isi aduna apele. ♦ Regiune delimitata de albiile tuturor afluentilor unui rau sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajata pentru stationarea vaselor (in vederea incarcarii si descarcarii lor). ♦ Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 3. (Anat.) Cavitate situata in partea inferioara a abdomenului si constituita din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

BOLOVAN, bolovani, s. m. Piatra (voluminoasa si grea) rotunjita prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucata mare de pamant sau dintr-o materie solida oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan.

CARMAC, carmace, s. n. Unealta pentru pescuit fara nada, formata din mai multe siruri de carlige mari asezate in apa la diferite adancimi. – Din rus. karmak.

HIDROGRAFIC, -A, hidrografici, -ce, adj. Care apartine hidrografiei, care se refera la hidrografie. ◊ Bazin hidrografic = regiune, zona din care isi aduna afluentii o apa curgatoare mai mare. – Din fr. hydrographique.

HIDROSFERA s. f. Invelisul de apa al globului terestru, alcatuit din oceane, mari, lacuri, ghetari, ape curgatoare, ape subterane, zapezi si gheturi. – Din fr. hydrosphere, germ. Hydrosphare.

ZAHAROZA, zaharoze, s. f. Substanta din clasa zaharurilor, formata din combinarea unei molecule de fructoza cu o molecula de glucoza, cu gust dulce, solubila in apa si cu mare valoare nutritiva. – Din fr. saccharose.

M******R, m*******i, s. m. Copac rasinos subtropical sau tropical care creste in apa sarata a marii de la tarm. [Pr.: -gli-er] – Din fr. m******r.

POTOLIT, -A, potoliti, -te, adj. Lipsit de intensitate, de agitatie; linistit, domol; asezat, bland. ♦ (Despre mers) Incet, fara graba. ♦ (Despre foc) Care arde fara valvatai; mocnit, stins; (despre lumina) palid, difuz. ♦ (Despre sunete) Slab, stins, incet, molcom. ♦ (Despre ape) Fara valuri mari, lin. – V. potoli.

PELAGIC, -A, pelagici, -ce, adj. 1. (In sintagma) Zona pelagica = totalitatea apelor din lacuri, mari si oceane situate deasupra zonelor de fund (incepand de la adancimea de circa 200 m). ♦ Care se refera la zona definita mai sus, care apartine acestei zone; (despre plante si animale) care traieste, plutind liber in apele acestei zone. 2. (Rar) Marin. – Din fr. pelagique.

PESCAR, pescari, s. m. I. Persoana care se ocupa cu pescuitul si uneori cu conservarea pestelui (1) pescuit; persoana care practica pescuitul sportiv; p. ext. persoana care vinde peste. II. Nume dat unor specii de pasari din familii diferite care traiesc pe langa ape, in carduri mari si se hranesc cu peste (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp indesat, cu gat scurt, cu cioc ascutit si curbat la varf, cu picioare scurte si degetele anterioare reunite printr-o membrana inotatoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat in tonuri de cenusiu si albastru-verzui (Alcedo). – Lat. piscarius.

LUNTRE, luntre, s. f. Ambarcatie cu fundul plat si cu prora si pupa inclinate, folosita pe ape fara valuri mari; barca (cu vasle). ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se aseza) luntre si punte = a incerca pe toate caile si prin toate mijloacele sa obtina sau sa realizeze ceva sau sa impiedice realizarea a ceva. [Pl. si: luntri] – Lat. *lunter, -tris (= linter).

WINDSURF s.n. Scandura, planseta prevazuta cu catarg si o mica vela, cu ajutorul careia se poate pluti, stand in picioare, pe apele fara valuri mari. [Pr. uind-sarf] (din engl. windsurf)

mare s. v. apa, duium, gramada, multime, ocean, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

REVARSA vb. 1. a deborda, (reg.) a puhoia. (Apele au venit mari si s-au ~.) 2. a inunda, (reg.) a (se) naboi. (Apele s-au ~ pe campie.) 3. v. raspandi. 4. a (se) difuza, a (se) imprastia, a (se) raspandi. (Lumina se ~ in toate ungherele.)

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

HIDROGLISOR ~oare n. Ambarcatie cu fundul plat, care aluneca cu o viteza mare pe suprafata apei, pusa in miscare de o elice aeriana. /<fr. hydroglisseur

A LUNGI ~esc tranz. 1) A face sa se lungeasca. ◊ ~ pasul a merge mai repede. ~ vorba a vorbi mai mult decat trebuie. A nu ~ vorba a intrerupe discutia. 2) (mancaruri, bauturi) A dilua cu apa (pentru a mari cantitatea). /Din lung

NAMOL ~uri n. 1) Depunere formata din particule de substante minerale si vegetale pe fundul unui bazin de apa (rau, lac, mare etc.), avand uneori proprietati terapeutice; mal. ◊ A face bai de ~ a-si unge corpul cu namol pentru a se trata de unele boli. 2) fig. rar Cantitate mare de ceva. /<ucr. namil, ~olu

ARIERPLAJA s.f. (Geol.) Portiune de plaja situata intre linia atinsa de apele cele mai mari si baza falezei. [<fr. arriere-plage].

ENDOREIC, -A adj. (Despre un bazin hidrografic, o regiune) Care nu are legaturi prin ape curgatoare cu marea. [Pron. -re-ic. / < fr. endoreique, cf. gr. endon – inauntru, rhein – a curge].

EURIHALIN, -A adj. (Despre organisme acvatice; op. stenohalin) Care suporta variatii mari ale salinitatii apei. [Var. eurialin, -a adj. / < fr. euryhalin, cf. gr. eurys – larg, hals – sare].

CEGA, cegi, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm si 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascutit si intors in sus, cu mustati ca niste franjuri, adaptat la viata in apele dulci aferente Marii Negre si Marii Caspice; ofera icre negre cu bob mic, de culoare cenusie-verzuie; se comercializeaza in Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – V. sturion.

OLPA s.f. (Arheol.) Cana mare pentru turnat apa sau vin. [< gr. olpe].

STENOHALIN, -A adj. (Biol.; despre organisme acvatice; op. eurihalin) Care nu suporta variatii mari ale salinitatii apei. [< fr. stenohalin, cf. gr. stenos – limitat, hals – sare].

BENTOS s.n. Totalitatea organismelor care traiesc fixate pe fundul cursurilor de apa sau al marilor. [< fr. benthos , cf. gr. benthos – fund].

cotaie, cotai, s.f. (reg.) caldare mare de fiert apa.

ircov, ircovuri, s.n. (reg., inv.) locul unde valurile apei sunt mai mari si mai multe.

ponor, ponoare, s.n. (pop.) 1. povarnis abrupt sau adancitura formata prin prabusirea unor straturi de teren; rapa. 2. loc necultivat; parloaga. 3. munte inalt cu creasta golasa, lipsita de vegetatie. 4. deal cu coama inalta si rotunda. 5. mica apa curgatoare; garla; apa statatoare mai mare decat o balta. 6. poiana (intr-o padurice). 7. vizuina, barlog (intr-o regiune accidentata). 8. casa mica si scunda. 9. (fig.) necaz, suparare, nenorocire; amar. 10. greseala, vina. 11. multime, numar mare.

M******R s.m. Copac rasinos tropical, care creste in apa sarata a marii pe langa tarmuri. [< fr., sp. m******r < cuv. malaiez].

SONDA s.f. 1. Put destinat extragerii unei substante minerale fluide (titei, gaze naturale etc.) sau extragerii de probe de roca. 2. aparat folosit pentru determinarea adancimii marilor sau a apelor curgatoare. 3. aparat pentru luarea de probe dintr-un material compact sau granular. 4. Instrument tubular folosit pentru explorarea unor cavitati naturale din organism sau pentru drenarea unor plagi. 5. Sonda spatiala = racheta spatiala lansata pe directie verticala cu scopul de a explora straturile superioare ale atmosferei terestre; balon-sonda = balon prevazut cu aparate de observatie, care se lanseaza in atmosfera pentru inregistrarea anumitor date meteorologice. 6. Pahar de bere lunguiet si subtire, mai ingust in partea de jos. [< fr. sonde, it. sonda].

TORENTIAL, -A adj. (Despre ploi) Cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ♦ (Despre o apa curgatoare) Cu un curs violent; al carei debit creste brusc. [Pron. -ti-al. / cf. fr. torrentiel, it. torrenziale].

ARIERPLAJA s. f. portiune de plaja situata intre linia atinsa de apele cele mai mari si baza falezei. (< fr. arriere-plage)

BATIMETRIE s. f. 1. ramura a hidrometriei care se ocupa cu masurarea adancimii apei in ocean, mari, lacuri si rauri. 2. distributie pe verticala a organismelor dintr-un anumit mediu. (< fr. bathymetrie)

BENTOFITE s. f. pl. plante fixate pe fundul marilor sau al apelor dulci. (< lat. benthophytae)

COTA¹ s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna sau care ii revine in urma unei imparteli. ◊ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ contributie obligatorie, in produse agricole, impusa producatorilor de catre stat la termene si preturi fixate de el. 2. document de referinta care constata cursul valorilor inscrise la bursa², rezultate din cotatiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursa. 3. altitudine a unui punct fata de nivelul marii; nivelul unei ape curgatoare. ◊ nivelul la care navigheaza un submarin. 4. (mat.) a treia coordonata carteziana a unui punct din spatiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei constructii indicate pe un desen. 5. semn in cifre si litere care arata locul unor carti, documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva, a unei piese filatelice in cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)

ENDOREIC, -A adj. (despre un bazin hidrografic, o regiune) care nu are legaturi prin ape curgatoare cu marea. (< fr. endoreique)

EURIHALIN, -A adj. (despre organisme acvatice) care suporta variatii mari ale salinitatii apei. (< fr. euryhalin)

M******R s. m. copac rasinos tropical, care creste in apa sarata a marii, pe langa tarmuri. (< fr., sp. m******r)

OLPA s. f. (arheol.) cana mare pentru turnat apa sau vin. (< gr. olpe)

RECEPTOR, -OARE I. adj. care recepteaza (o actiune mecanica, un curent, o unda etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat sa primeasca o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta utilizabila. 2. aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; ansamblu, cuprinzand un amplificator, care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. 3. mediu natural (rau, lac, mare) care primeste apele de evacuare. III. s. m. organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei stimulului extern in influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoana care primeste si decodeaza un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primeste sange de la un donator. (< fr. recepteur)

SCOTOPLANCTON s. n. plancton al apelor de la mari adancimi, lipsite de lumina. (< fr. scotoplancton)

STENOHALIN, -A adj. (despre organisme acvatice) cu toleranta redusa fata de variatiile mari ale salinitatii apei. (< fr. stenohalin)

TORENTIAL, -A adj. 1. (despre ploi) cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ◊ (despre o apa curgatoare) care are un curs violent, cu cresteri bruste de debit. 2. (fig.) impetuos, navalnic. (< fr. torrentiel)

joagar (joagare), s. n. – 1. Ferastrau mare care functioneaza actionat de forta apei curgatoare. – 2. Ferastrau mare actionat de doi lucratori, beschie. Germ. Sager, prin intermediul sas. *sager (Borcea 194; Tiktin; DAR). – Der. jogarar, s. m. (lucrator la joagar).

BAIKAL 1. Culme muntoasa din Federatia Rusa (C.S.I.), care margineste spre NV lacul omonim. Lungime: 300 km. Alt. max.: 2.572 m (vf. Cerski). Alcatuita din sisturi cristaline. Vegetatie de taiga si stepa montana. 2. Lac tectonic, navigabil, in SE Siberiei, la 456 m alt.; 31,5 mii km²; volum: 23 mii km³ (lacul cu cel mai mare volum de apa dulce de pe glob). Lungime: 636 km. Latime medie: 48 km; max.: 79,4 km. Ad. max.: 1.620 m (dupa alte date 1.940 m), cel mai adinc lac de pe glob. Are 336 afl. (Angara Superioara, Selenga s.a.) si 27 ins. Din el izv. riul Angara. Fauna endemica de foci, pesti si pasari.

BRATESCU, Constantin (1882-1945, n. sat Mineri, jud. Tulcea), geograf roman. M. coresp. al Acad. (1919), prof. univ. la Cernauti si Bucuresti. A sustinut conceptia geografiei regionale complexe, pe care a dezvoltat-o prin metode proprii („Delta Dunarii. Geneza si evolutia sa morfologica si cronologica”, „Oscilatiile de nivel ale apelor si bazinului Marii Negre in Cuaternar”).

albatros m. (fr. albatros, d. engl. albatros, nume aplicat intii fregatei de mare [o pasare], apoi albatrosului, si care e un cuv. stricat de Engleji din sp. si pg. alcatraz, albatros). O mare pasare palmipeda din marile australe cu ciocu ca de vultur.

RIBBON FALL [ribən fɔ:l], cascada in SV S.U.A., pe pantele V ale m-tilor Sierra Nevada, in cadrul Parcului National Yosemite (California); 491 m inaltime (una dintre cele mai mari caderi de apa din lume).

HALMIROLIZA ({s} gr. halmyros „sarat” + lysis „dizolvare”) s. f. Proces de alterare si sintetizare a mineralelor noi, care au loc la mici adancimi, in apele litorale ale marilor si oceanelor (ex.: glauconitul).

Achelous 1. Cel mai mare riu al Greciei, situat in Aetolia. Izvora din muntii Pindului si se varsa in marea Ionica. 2. Zeul apei cu acelasi nume. Era fiul lui Oceanus si al lui Tethys si cel mai mare dintre alti trei mii de frati-riuri. Era de asemenea, considerat parintele sirenelor. Achelous a intrat in ciclul lui Heracles: metamorfozindu-se in taur, a luptat cu eroul pentru mina Deianirei, fiica lui Oeneus. A fost insa invins de Heracles, care i-a rupt, in lupta, un corn. Dupa unele versiuni, acest corn a fost transformat mai tirziu de catre naiade in Cornul Abundentei. Tot de figura lui Achelous este legata si existenta insulelor Echinade, situate in marea Ionica. Legenda spune ca patru nimfe aduceau sacrificii zeilor pe malul riului Achelous. Uitind sa-l invoce si pe zeul riului, acesta, minios, le-a metamorfozat in insule.

LACHLAN [laklən], rau in SE Australiei, afl. dr. al lui Murrumbidgee in aval de Oxley; 1.484 km. Izv. din M-tii Marii Cumpene de Ape (Great Dividing Range) si strabate campia Murray. Pe cursul superior s-a construit barajul Wyangala (58 m inaltime si 305 m lungime), datorita caruia s-a format lacul cu acelasi nume. Seaca partial vara. Primul rau din Australia, descoperit si explorat intre 1815 si 1817 de catre George William Evans si numit astfel in onoarea lui Macquarie L., guvernator al statului New South Wales.

OSTREIDE (‹ fr.) s. f. pl. Familie de lamelibranhiate ce cuprinde genuri cu o mare diverisitate morfologica a ornamentelor valvelor. Sunt caracteristice zonelor litorale cu ape calde ale marilor.

CARA, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc in altul; a transporta (in cantitati mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a munci in gol, a se agita fara rezultat. A cara cuiva (la) pumni (sau palme, garbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravan pe cineva. A-l cara (pe cineva) pacatele = a se lasa dus, tarat oarecum fara voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva; a se carabani. – Lat. *carrare.

GRIND, grinduri, s. n. Mica ridicatura de teren de forma alungita, care rezulta din depunerile aluvionare ale unei ape curgatoare sau ale marii. – Din sl. grenddu.

NUFAR, nuferi s. m. Numele a doua plante erbacee acvatice cu petiolul foarte lung, cu frunze late care plutesc la suprafata apei, una avand flori mari albe, cu miros placut (Nymphaea alba), cealalta flori galbene (Nuphar luteum); p. restr. floarea acestor plante. – din ngr. nufaro.

MAGURA, maguri, s. f. Deal mare izolat (taiat de ape); p. ext. munte. ♦ Movila. ♦ Padure (situata pe un loc inalt). [Var.: (reg.) magula s. f.] – Cf. alb. magule.

PLUTA¹, plute, s. f. Ambarcatie usoara, plutitoare, uneori prevazuta cu flotoare, construita din trunchiuri de copac prinse impreuna si destinata transportului trunchiurilor pe ape curgatoare. ◊ Expr. A face pluta = a inota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cadea de-a pluta = a cadea intins la pamant. ♦ Platforma de lemn plutitoare, folosita pentru salvare pe apa. ◊ Pluta-far = pluta mare, cu o baliza din panouri si o instalatie de semnale de ceata, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta.

NAHLAP, nahlapi, s. m. (Reg.) Val sau vartej (mare) facut de o apa curgatoare. – Et. nec.

TERITORIAL, -A, teritoriali, -e, adj. Care apartine unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = portiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei tari. (In vechea organizare militara) Armata teritoriala = armata formata din soldati rezervisti varstnici, destinata apararii interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial.

SAPROPEL, sapropeluri, s. n. Mal bogat in substante organice aflate in diferite stadii de descompunere, format in ape sarace in oxigen (mari, lagune, lacuri), si care are efecte terapeutice. – Din fr. sapropel.

STRAMTOARE, stramtori, s. f. 1. Loc stramt, ingust, intre munti sau intre dealuri; defileu, trecatoare. ♦ P. gener. Loc ingust. 2. Fasie ingusta de apa care leaga doua mari sau oceane si se afla intre doua portiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi stramt. 4. Fig. Situatie grea, stanjenitoare (datorita lipsei de bani); incurcatura, jena (financiara). – Stramt + suf. -oare.

A BAGA bag tranz. 1) A face sa intre (inauntru); a introduce; a vari. ◊ ~ (ceva) in cap a tine minte; a memora. ~ (ceva) in gura a manca. ~ (cuiva) mintile in cap a cuminti (pe cineva). A(-i) ~ cuiva in cap a) a face pe cineva sa fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva sa inteleaga ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica in oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in san a apropia mult (pe cineva); a trata cu atentie si cu dragoste. ~ mana in buzunarul cuiva a jecmani (pe cineva). 2) A pune intr-o situatie neplacuta. ◊ ~ (pe cineva) in boala (sau in boale) a inspaimanta (pe cineva). ~ (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) a speria tare (pe cineva); b) a mania tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in pacat a face (pe cineva) sa comita o fapta condamnabila. ~ (pe cineva) in nevoi a face sa aiba neplaceri. ~ (pe cineva) la apa a pune in mare incurcatura. ~ in mormant a pricinui moartea cuiva. 3) A face sa imbratiseze o slujba, o meserie; a plasa. ~ la scoala de meserii. 4): ~ de seama a fi atent la ceva; a avea grija. /Orig. nec.

CHEFAL ~i m. Peste marin cu corpul alungit, cu gura obtuza si cu solzi mari, care traieste in ape dulci sau salmastre. /<ngr. kefalos

GHEATA gheturi f. 1) apa solidificata la o temperatura mai joasa de zero grade. Turture de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o actiune dupa anumite sovaieli si lipsa de indrazneala. 2) la pl. Intinderi mari de astfel de apa solidificata. Gheturi polare. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva; raceala; indiferenta. 4) Stare de neliniste sufleteasca (adesea spontana si de scurta durata), provocata de un pericol; frica; teama. ◊ A fi cu ~a (sau cu frica) in spate a fi mereu intr-o stare de neliniste. 5): Bani ~ bani in numerar (platiti pe loc); bani pesin. 6) Planta erbacee avand frunze carnoase acoperite cu papile albe si flori de culoare roz, rosie sau alba. [G.-D. ghetii] /<lat. glacia

HIDROMONITOR ~oare n. Instalatie pentru spalat pamantul, constand dintr-o conducta metalica prin care se proiecteaza un jet de apa sub presiune foarte mare. /<fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor

HIDROSFERA f. Invelis de apa al globului pamantesc (cuprinzand oceane, mari, lacuri, ghetari, zapezi, ape curgatoare, ape subterane etc.). [G.-D. hidrosferei; Sil. hi-dro-sfe-] /<fr. hydrosphere, germ. Hydrosphare

PENINSULA ~e f. Portiune de uscat care inainteaza adanc in mare, fiind scaldata de apa din trei parti. /<lat. peninsula, fr. peninsule

PLAJA ~e s.f. Portiune de teren de pe malul unei ape, in special al marii, acoperita cu nisip, unde se fac bai de soare. [G.-D. plajei] /<fr. plage

PLOSNITA ~e f. Insecta parazita nocturna, hematofaga, de talie mica, cu corp plat, de culoare rosiatica, cu miros neplacut; paduche- de- lemn. ◊ ~-de-gradina insecta mica, de culoare albastrie, cu miros urat, intepator, care aduce mari daune legumelor. ~-de-apa a) insecta inotatoare de talie medie, cu corp alungit, inzestrata cu un ac otravitor; b) insecta inotatoare cu corp scurt si lat, avand membrele anterioare asemanatoare cu niste cornite; cornatar; c) insecta inotatoare cu membrele anterioare in forma de cleste. /cf. ceh. plostice

SOBOLAN ~i m. Mamifer rozator asemanator cu soarecele, dar de talie mai mare, care traieste in preajma caselor aducand daune mari omului; guzgan. ◊ ~-de-apa specie de sobolan cu blana rosiatica, care traieste pe malul apelor. /sobol + suf. ~an

TERITORIAL ~a (~i, ~e) Care tine de teritorii; propriu teritoriilor. ◊ Ape ~e zona a marii sau a oceanului din vecinatatea unui stat, pana la lunia de frontiera, asupra careia acest stat isi exercita suveranitatea. [Sil. -ri-al] /<fr. territorial

LAVRAC, lavraci, s.m. Peste din fam. serranidae (bibani-de-mare), cu un corpul mai alungit, cu solzi mici, semanand mai mult cu salaul; este frecvent in Oceanul Atlantic si Mediterana, ajungand si in marea Neagra pana in apele indulcite de la varsarea fluviilor; se comercializeaza de obicei intreg, la o greutate de 2-3 kg, cand are carnea excelenta, dar si exemplare mari de pana la 1 m lungime si 15 kg; pop. salau-de-mare, lup-de-mare; fr. perche de mer, loup de mer; germ. Seebarsch, Wolfsbarsch, engl. sea bass; it. spigola, branzino (Morone labrax, Roccus labrax, Dicentrarchus labrax).

FLUVIU s.n. apa curgatoare cu debit mare care se varsa in mare sau in ocean. ♦ (Fig.) Suvoi; potop; debit mare de curgere, revarsare. [Pron. -viu, pl. -vii. / < lat. fluvius].

CASCADA s. f. 1. cadere naturala de apa de la o mare inaltime; cataracta². 2. (fig.) suita de lucrari care se produc in sacade. ♦ ~ de ras = ras sacadat si prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice. 3. montaj in ~ = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. ♦ succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apa regularizat. 4. cadere libera, pe sol, a unui acrobat sau cascador. (< fr. cascade)

CLADOCERE s. n. pl. subordin de crustacee acvatice mici, care intra in compunerea planctonului de apa dulce, cu antenele mari si infurcate, ca mijloc de locomotie. (< fr. cladoceres)

CONFLUENT, -A adj. 1. (despre ape) care se impreuneaza, formand o apa (rau, fluviu) mai mare. 2. (despre vase sangvine, organe) care se unesc. 3. (fig.) care tinde spre un tel comun. (< fr. confluent, lat. confluens)

FLUVIU s. n. 1. apa curgatoare cu debit mare, care se varsa in mare sau in ocean. 2. (fig.) suvoi; potop; revarsare. (< lat. fluvius)

HIDROGLISOR s. n. ambarcatie cu fundul plat propulsata de un motor, cu elice aeriana sau cu reactie, care la viteze mari aluneca pe suprafata apei. (< fr. hydroglisseur)

MEANDRU s. n. 1. cotitura mare a cursului unei ape curgatoare. ◊ sinuozitate. 2. motiv ornamental dintr-o imbinare de linii curbe sau frante reprezentand stilizarea unui val. (< fr. meandre)

AVULSIUNE s. f. Rupere de catre ape a unei bucati (mari) de mal din pamantul apartinand unui proprietar si alipirea acestuia la pamantul altui proprietar riveran. [Pr.: -si-u-] – Fr. avulsion.

CARA, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc in altul; a transporta (in cantitati mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a face o munca zadarnica. A cara cuiva (la) pumni (sau palme, garbace etc.) = a bate tare pe cineva. A-l cara (pe cineva) pacatul = a se lasa dus, tarat oarecum fara voie. 2. Refl. A se duce dintr-un loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva. – Lat. *carrare (< carrum).

bleasc (ea dift.) n., pl. uri (vsl. bliesku, blisku, fulger, sclipire. V. blestesc, listeav). Vest ori nord. Rar. Suflet (de animal). a-ti lasa gura bleasc, a-ti lasa gura apa, a-ti veni mare pofta de o mincare. Adv. Arg. Plin, incarcat, impopotonat: cu pieptu bleasc de medalii.

SNORKELING (‹ engl.) s. n. Practicarea inotului la suprafata sau imediat sub suprafata apei echipat cu o masca transparenta si un tub scurt pentru respiratie (numit in engleza snorkel). Se practica in ape linistite, fara valuri mari (d. ex. in lagune si in zone cu recife de coral), indeosebi in scopul observarii animalelor marine.

1) crap m. (sirb. krap, rut. korop, rus. karp, d. germ. karpfen, mlat. carpa; fr. carpe; alb. krap). Un peste de apa dulce, cu solzi, mare pina la 80 c.m., foarte fecund si gustos (cyprinus carpio). – In nord si saran. – Cind e mai mic de 4 kg., se numeste ciortocrap; mai mic de 2, ciortan; mai mic de 1, ciortanica.

OCNA SUGATAG, com. in jud. maramures, situata in depr. maramures; 4.196 loc. (2003). Nod rutier. Zacaminte de sare si gips. Prelucr. pieilor (Sat-Sugatag) si a lanii (Hoteni). Statie meteorologica (din 1858). Satul O.S., mentionat documentar in 1355, are statul de statiune balneoclimaterica de interes local, cu ape minerale clorurate, de mare concentratie (119,5 g/l), calcice, cantonate in lacuri instalate in ocne prabusite. Statiunea este indicat in tratarea afectiunilor reumatismale, posttraumatice, neurologice periferice, ginecologice si vasculare. Complex sanatorial. Biserici de lemn cu hramurile Cuvioasa Parascheva (1642, cu decor sculptat si peretii pictati) si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil (1657), in satele Sat-Sugatag si Hoteni. Porti monumentale din lemn, cu sculpturi executate in stil maramuresean. Rezervatie forestiera (Padurea Craiasca, 44 ha) cuprinzand o veche plantatie de larice cu arbori monumentali si padure naturala de stejar. In satul Berb, rezervatia Lacul (Taul) Morarenilor (20 ha).

CAUS, cause, s. n. 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. Piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – Lat. *cau (< cavus) + suf. -us.

ZATOACA, zatoace, s. f. (Reg.) Brat de fluviu intre malul apei si un ostrov mai mare. – Din bg. zatok.

CONFLUENT, -A, confluenti, -te, adj., s. m. (Curs de apa) care se uneste cu un alt curs de apa, formand un rau mai mare. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. confluent, lat. confluens, -ntis.

CUNETA, cunete, s. f. Mica rigola amenajata in interiorul unui canal cu sectiune mare, pentru a usura scurgerea apelor cu debite mici. – Din fr. cunette.

FLUVIU s. (GEOGR.) apa. (Dunarea este unul dintre marile ~ii ale Europei.)

ACVAPLANARE ~ari f. Stare de plutire a unui automobil care se deplaseaza cu viteza mare pe un strat de apa. /acvaplan + suf. ~are

apa ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

BANC¹ ~uri n. 1) Ingramadire de diverse materiale (nisip, pietris, namol) formata pe fundul marilor sau al fluviilor care, ajungand la suprafata apei, pericliteaza navigatia; prag. 2) Card mare de scoici sau de pesti (de obicei, de aceeasi specie) care se deplaseaza dintr-un loc in altul. ~ de scrumbii. /<fr. banc

mare² mari f. 1) Spatiu intins de apa statatoare, sarata, situata intre continente sau in interiorul lor. ~ea Mediterana. ~ea Caspica. ◊ A fagadui (a promite, a cere) ~ea cu sarea a fagadui (a promite, a cere) imposibilul. A incerca ~ea cu degetul a intreprinde ceva fara sanse de succes. A vantura mari si tari a calatori foarte mult. 2) fig. Intindere mare; vastitate. O ~ de grane. 3) Multime sau cantitate foarte mare. O ~ de flori. [G.-D. marii] /<lat. mare, ~is

NABOI ~uri n. inv. Curs vijelios de apa, format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; puhoi; torent; suvoi. /cf. sb. naboj

PUHOI ~oaie n. 1) Curs vijelios de apa format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; torent; suvoi. 2) Ploaie torentiala. 3) fig. Multime nenumarata (de oameni sau de alte fiinte) care se indreapta navalnic in aceeasi directie. /<sl. povoni

STABILIZATOR² ~oare n. 1) aparat care mentine constanta tensiunea electrica de alimentare, indiferent de variatiile tensiunii din retea. 2) Parte imobila la un aparat de zbor menita sa-i asigure stabilitatea in atmosfera. 3) Dispozitiv care impiedica oscilatiile prea mari ale unui vehicul de apa. /<fr. stabilisateur

TRANSGRESIUNE ~i f. Proces de inaintare a apelor maritime asupra unor suprafete mari de uscat ca urmare a coborarii nivelului scoartei terestre. /<fr. transgression

VaLVOARE ~ori f. 1) Foc mare, cu vapai; valvataie; palalaie. 2) Loc unde apa formeaza vartejuri; vartej de apa; valtoare; bulboana. 3) fig. Pericol mare. /Din valva

ZGLAVOACA ~ce f. Peste de talie mica, fara solzi, avand cap mare si turtit, raspandit in apele de munte. /<bulg. glavot

ACVAPLANARE s.f. Stare de plutire a unui automobil ce se deplaseaza cu viteza mare pe un strat de apa cu grosimea de 1-2 mm, format pe portiunile plane ale soselelor in timpul ploilor abundente. [< acvaplan + -are].

CONFLUENT, -A adj. (Despre ape) Care se impreuneaza, formand o apa (rau, fluviu etc.) mai mare. ♦ (Despre vase sanguine) Care se unesc. [Pron. -flu-ent. / < fr. confluent, it. confluente, cf. lat. confluens].

FLIBUSTIER s.m. (Rar) Hot de mare, pirat care prada in apele americane prin sec. XVII-XVIII. ♦ (Fig.) Hot, pungas. [Pron. -ti-er. / < fr. flibustier, cf. engl. fleeboster].

SEISA s.f. Variatie a nivelului apei unui lac sau unei mari aproape de tarm, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice. [Pron. se-i-. / < fr. seiche].

CUNETA s.f. Mica rigola amenajata in radierul unui canal cu sectiune mare pentru a usura scurgerea apelor la debite mici. [< fr. cunette, it. cunetta].

DUR, -A adj. 1. Tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ◊ (Fon.) Consoana dura = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei. 2. (Despre ape) Bogat in saruri, cu mare proportie de saruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].

selenitos, -oasa, adj. (inv.; despre apa) care contine o cantitate mare de sulfat de calciu.

SUBMARIN, -A adj. Aflat sub suprafata sau la fundul marii. ♦ Care se intampla sub apa. // s.n. Nava special construita pentru a putea naviga sub apa, submersibil. [Cf. fr. sous-marin].

CATADROM, -A adj. 1. (bot.) orientat in jos si spre exterior. 2. (despre pesti) care traieste in apele dulci, dar coboara in mare pentru reproducere. (< fr. catadrome)

CUNETA s. f. rigola in radierul unui canal cu sectiune mare pentru a usura scurgerea apelor cu debit mic. (< fr. cunette)

FLIBUSTIER s. m. 1. hot de mare, pirat care prada in apele americane. 2. (fig.) hot, pungas. (< fr. flibustier, engl. fleeboster)

H********E s. f. 1. insusire a unui corp cu temperatura omogena si constanta. 2. proprietate a apelor din rauri, lacuri sau mari de a avea aceeasi temperatura pe toata grosimea stratului de apa. (< fr. h*********e)

apa, com. in jud. Satu mare, in lunca Somesului; 3.257 loc. (1991). Expl. de balast. Statie de c. f. Biserica (sec. 15). Importante vestigii arheologice din epoca bronzului.

BENTONIT (‹ fr. {i}; {s} [Fort-] Benton) s. n. Roca argiloasa de culoare cenusie sau galben-verzuie stratificata, constituita din cel putin 75 la suta din montmorillonit si beidelit si caracterizata printr-o mare capacitate de absorbtie a apei. Se utilizeaza ca decolorant, pentru purificarea produselor petroliere, uleiurilor vegetale si la prepararea noroiului de foraj.

CAUS, cause, s. n. Vas in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra in vasul descris mai sus. – Din *cau (< lat. cavus) + suf. -us.

ZATOACA, zatoace, s. f. (Reg.) Brat de fluviu intre malul apei si un ostrov mai mare. – Bg. zatok.

COJOCNA, com. in jud. Cluj; 4.988 loc. (1991). Statiune balneo-climaterica cu ape minerale clorurate, sodice, de mare concentratie, extrase din lacurile saline locale, indicate in tratamentul afectiunilor reumatismale, ginecologice, endocrine etc. Statie de c. f. In ev. med. important centru de exploatare a sarii.

PORTITA, canal in SE complexului Razim, intre grindurile Cosna (NE) si Chituc (SV), prin care se facea schimbul de ape intre lacul Razim si marea Neagra; inchis in 1970. Cherhana. Complex turistic. Cunoscuta si sub numele de Gura Portitei.

OCNA DEJULUI, cartier al municipiului Dej, jud. Cluj, statiune balneoclimaterica de interes local, cu climat de dealuri, sedativ, si cu ape minerale clorurate, sodice, de mare concentratie (260 g/l), slab sulfatate, cantonate intr-un lac ce ocupa o veche salina. In cura externa, apele minerale sunt indicate pentru tratarea unor deficiente ale aparatului locomotor.

BALTA, balti, s. f. 1. Intindere de apa statatoare, de obicei nu prea adanca, avand o vegetatie si o fauna acvatica specifica; zona de lunca inundabila, cu locuri in care stagneaza apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face un gest, a spune o vorba care stanjeneste prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau mocirla; (prin exagerare) cantitate mare de lichid varsat pe jos; baltoaca. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. balte.

GHEIZER, gheizere, s. n. Izvor intermitent de apa fierbinte si de vapori, de origine vulcanica, care arunca apa, la intervale egale, pana la mare inaltime, sub forma unei coloane (2). – Din fr., engl. geyser.

INIE, inii, s. f. (Reg.) apa amestecata cu gheata; sloi de gheata, mare si sfaramicios, care pluteste pe apa. – Din sl. inije.

INSULA, insule, s. f. 1. Intindere de pamant inconjurata din toate partile de apa, situata fie intr-un ocean, mare sau lac, fie in cadrul albiei unei ape curgatoare. ♦ Fig. Grup de obiecte de acelasi fel care se diferentiaza de mediul inconjurator. 2. (In sintagma) Insula plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apa, avand aspectul unei insule (1); plaur. – Din lat. insula.

TRANSGRESIUNE, transgresiuni, s. f. (Geol.) Proces de inaintare a apelor marine spre uscat, pe suprafete mari, ca efect al miscarii de coborare a scoartei terestre. [Pr.: -si-u-. Var.: transgresie s. f.] – Din fr. transgression, lat. transgressio, -onis.

MATCA, matci, s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat², fagas, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. Origine, obarsie, inceput, izvor; spec. loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ Expr. Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. Parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din bg., scr. matka.

REGAL², -A, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care apartine unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mandru. 2. S. n. (Livr.), Ospat mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care incanta, desfata etc.). Placere mare; dar² placut. 3. Adj. (In sintagma) ◊ apa regala = amestec de acid clorhidric si acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. regal(e), it. regale, lat. regalis.

PRapaSTIE, prapastii, s. f. Povarnis inalt si abrupt, situat de obicei intr-o regiune muntoasa; hau, abis, genune. ◊ Expr. A duce (sau a impinge, a baga pe cineva) in prapastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prapastiei = a se afla intr-o situatie extrem de critica. A spune (sau a vorbi) prapastii = a) a spune lucruri care inspaimanta; b) a spune lucruri lipsite de ratiune, prostii, bazaconii. ♦ Fig. Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ♦ (Inv. si pop.) Noian de ape; adancul apelor. [Pl. si: prapastii] – Din sl. propastĩ.

DEGROSISOR, degrosisoare, s. n. Sistem de filtre alcatuit din pietris marunt, folosit intr-o instalatie de limpezire partiala, preliminara a apei, pentru retinerea impuritatilor de dimensiuni mari. – Din fr. degrossisseur.

DELTA, delte, s. f. Forma de relief rezultata din depunerea de mal si de nisip la varsarea unei ape curgatoare intr-un lac, in mare sau in ocean, pe un teren cu panta lina, in conditiile lipsei mareelor si a actiunii curentilor litorali. – Din fr. delta.

DIG, diguri, s. n. Constructie de piatra, de pamant sau de beton, facuta in lungul unei vai, la marginea unei ape, pe tarmul sau spre largul marii etc., pentru a apara un loc de inundatie, pentru a izola anumite portiuni de teren, pentru a corecta albia unui curs de apa, a reduce forta valurilor etc. – Din fr. digue.

A SE CALI ma ~esc intranz. (despre persoane) 1) A supune organismul unui sistem de proceduri (bai de apa, aer, soare) pentru a-i mari rezistenta fata de unele conditii nefavorabile ale mediului. 2) fig. A deveni puternic si rezistent prin adaptarea la diferite greutati; a se oteli. /<sl. kaliti

PLOAIE ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite. ◊ ~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

SLOI ~uri n. 1) Bucata mare de gheata care pluteste pe apa. ◊ A fi ~ (de gheata) a fi inghetat de frig. A-i trece cuiva un ~ (sau ~uri) de gheata prin spinare (sau prin inima) a-l trece pe cineva fiori de groaza. 2) pop. Pojghita subtire, care se formeaza la suprafata unui lichid sau acopera un obiect. ~ de grasime. 3) inv. pop. Bucata de ceara, de seu etc. inchegata prin racire. 4) fig. Persoana lipsita de caldura sufleteasca; om rece. [Monosilabic] /<bulg. sloj

A SE TULBURA ma tulbur intranz. 1) (despre lichide) A deveni tulbure; a pierde limpezimea. 2) (despre timp) A se schimba din bine in rau; a se strica. 3) (despre persoane) A cadea prada unor emotii puternice. 4) (despre ape) A se misca in valuri mari; a se agita; a se zbuciuma. 5) (despre vedere, minte etc.) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea inconjuratoare; a se intuneca. /<lat. turbulare

A SE VARSA se varsa intranz. 1) (despre ape curgatoare) A-si duce apele intr-un alt rau, in mare etc. 2) A iesi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a se revarsa. /<lat. versare

A SE ZBUCIUMA ma zbucium intranz. 1) A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violenta; a se zvarcoli; a se nelinisti; a se ingrijora; a se framanta; a se agita. 2) (despre ape) A se misca in valuri mari; a se tulbura; a se agita. /cf. a buciuma

DEGROSISA vb. I. tr. A reduce suspensiile mai mari in procesul de purificare a apei. [Dupa fr. degrossir, degrossissage].

CAMBULA s.f. In general, peste plat din familia pleuronectidae, avand corpul dreptunghiular sau oval, cu ochii de regula pe partea dreapta. 1. Cambula propriu-zisa (Pleuronectes flesus) poate ajunge la 30-50 cm lungime, populeaza marile nordice, dar se gaseste si in marea Neagra de unde patrunde in apele salmastre litorale. 2. Cambula-aurie sau cambula-de-mai (Pleuronectes platessa), de 25-65 cm, prezenta in aceleasi mari, este deosebit de apreciata ca peste de consum. 3. Limanda (Pleuronectes limanda), de 35-40 cm lungime, se deosebeste de celelalte specii prin solzii rugosi, dentoizi si regulati; fr. limande. 4. Cambula uriasa (Hippoglossus hippoglossus), prezenta exclusiv in marile nordice, poate atinge o lungime de 1,5-2 m, fiind numita si limba-de-cal sau calcan-sfant; germ. Heilbutt, engl. halibut.

CHEFAL s.m. In general, peste din fam. mugilidae (chefali), avand corpul alungit, solzi mari, cicloizi, capul usor turtit, cu gura lata si obtuza si dintisori ca niste perii; populeaza apele dulci sau salmastre, legate de mare, in Oceanul Atlantic, marea Nordului, Mediterana si lacurile litorale ale Marii Negre; Chefal-mare sau platarin (Mugil capito) de 40-50 cm lungime; Chefal-cu-cap-mare sau laban (Mugil cephalus) de pana la 55 cm; Chefal-auriu sau singhil (Mugil auratus), de 20-35 cm; Ostreinos (Mugil saliens) de 20-30 cm.

EXOREIC, -A adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg in mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoreique, cf. gr. exo – in afara, rhein – a curge].

VIZA, vize, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in marea Neagra si marea Caspica, dar frecvent si in apele dulci aferente, putand ajunge de 1,5-2 m lungime. – V. sturion

CASCADA s.f. 1. Torent de apa care cade de la o mare inaltime; cataracta. ◊ Cascada de ras = ras sacadat si prelungit. 2. Montaj in cascada = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. [< fr. cascade, cf. it. cascata – cadere].

CRAB s.m. Nume dat unor crustacee decapode cu abdomenul foarte scurt, care traiesc in mari aproape de tarm si in apele dulci. [< fr. crabe, cf. ol. krabbe].

ANADROM, -A adj. 1. (bot.) orientat in sus, spre varf. 2. (despre pesti) care traieste in mare, dar pentru reproducere urca in apele dulci. (< fr. anadrome)

DEGROSISA vb. tr. a reduce suspensiile mai mari in procesul de purificare a apei. (dupa fr. degrossir)

LITORAL, -A I. s. n. regiune situata de-a lungul tarmului marii. II. adj. care apartine tarmului marii. ◊ zona ~a = a) paturile de apa apropiate de tarm care acopera platforma de prelungire a uscatului sub apele marine; b) totalitatea ecosistemelor existente pana la 200 m adancime. ◊ (despre plante) care creste pe tarmul marilor sau lacurilor. (< fr. littoral, lat. littoralis)

PLAJA s. f. 1. tarm jos de mare sau al unui curs de apa, acoperit cu nisip fin, pe care se fac bai de soare. ♦ a face ~ = a face bai de soare. 2. portiune degajata a puntii la prova si la pupa unei nave. 3. (telec.) ~ de modulatie = domeniu de modulatie. 4. suprafata delimitata (a unui obiect, corp etc.). 5. distanta, interval intre doua masuri, dimensiuni, posibilitati. (< fr. plage)

SEISA s. f. miscare oscilatorie verticala a apei unui lac sau a unei mari aproape de tarm, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice. (< fr. seiche)

AMFITRITE (in mitologia greaca), sotia zeului Poseidon, regina a marii. Este reprezentata adesea mergind pe ape intr-un car tras de tritoni.

BARAGAN, subunitate estica a Cimpiei Romane, cuprinsa intre vaile, Mostistei, Dunarii, Buzaului si reg. subcarpatica; acoperita de loess si presarata cu crovuri, dune si lacuri sarate. Caracteristica principala este data de interfluviile largi, de mare netezime, cu scurgere semiendoreica si ape subterane adinci. Climat de stepa si soluri cernoziomice, propice culturilor cerealiere, de floarea-soarelui, sfecla de zahar, tutun etc., unele pe terenuri irigate. Considerat grinarul tarii.

beglita, behlita si beldita f., pl. e (cp. cu rus. bieglyi, rapede, fugitiv. V. belhita). Est. Numele a doi pesti; unu lataret, verzui, lung pina la 8 c.m. si traitor pin balti (rhodeus amarus), altu ceva mai mare, albicios si traitor pin apele de munte (alburnus bipunctatus), numit si albioara in sud.

brad m., pl. i (lat. bratus, un copac perpertuu verde, care, ca si vgr. brahty, un fel de ienupar, si alb. breth, art. bredhi, vine d. ebr. beros, sirian berot, ar. brot, chiparis, inrudit cu vsl. berza, mesteacan. Ar putea veni si din alb. bredhi, rom. pl. brazi, apoi sing. brad. V. breaz). Un mare si impunator copac conifer rasinos perpetuu verde care-si inalta trunchiu vertical pina la 50 de metri si creste mai ales ma munte (abies alba sav abies pectinata). Lemnu lui: o masa de brad. Fig. Un brad de flacau, un flacau inalt, drept si robust. V. molid, pin, cetina, sihla, cucuruz, rasina, terebint.

PODMOL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mal, namol sau teren malos. ♦ Cantitate mare, gramada. 2. Mal inalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispa. ♦ Vatra de lut pe care este cladit cuptorul in unele case taranesti. [Pl. si: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly.

CIUMA, ciume, s. f. 1. Boala infectioasa si epidemica foarte grava, caracterizata prin febra mare, diaree, delir, tumefactii ale ganglionilor etc.; pesta. 2. Fig. Persoana foarte urata (si foarte rea). 3. Fig. Mizerie, napasta, nenorocire mare. ◊ Ciuma bruna = nazism; fascism. 4. Compus: ciuma-apelor = planta erbacee acvatica cu tulpina lunga, subtire, ramificata, care se fixeaza prin radacini pe fundul apelor (Elodea canadensis). – Lat. cyma „umflatura”.

TORENTIAL, -A, torentiali, -e, adj. (Despre ploaie) Cu debit mare si cu durata scurta; vijelios. ♦ (Despre ape curgatoare) Care are un curs vijelios, prezentand cresteri bruste de debit si o mare putere distructiva. [Pr.: -ti-al] – Din fr. torrentiel.

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. Pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

CRAP, crapi, s. m. Peste de apa dulce din familia ciprinidelor, cu solzii mari, argintii-ruginii, cu buza groasa si cu doua perechi de mustati pe falca superioara (Cyprinus carpio). – Din bg., scr. krap.

DELTA ~e f. Forma de relief care se formeaza prin acumularea de aluviuni in zona de varsare a unei ape curgatoare intr-un lac, intr-o mare sau intr-un ocean. /<fr. delta

INFERIOR¹ ~oara (~ori, ~oare) 1) (in opozitie cu superior) Care se afla in partea de jos; situat in partea de jos; de (din) jos. 2) (despre cursul unei ape curgatoare) Care este mai aproape de mare decat de izvor. 3) Care ocupa treapta cea mai joasa intr-o ierarhie. Situatie sociala ~oara. 4) Care este de calitate mai proasta; de valoare mai mica; mai putin important. [Sil. -ri-or] /<fr. inferieur, lat. inferior

PARAU ~aie n. 1) apa curgatoare mica; rau mic. 2) Curs de apa format din precipitatii atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se misca intr-o directie. /cf. alb. perrua

DURITATE s.f. 1. Calitatea unui lucru de a fi dur. ♦ Calitate a radiatiilor ionizante de a fi penetrante. 2. Calitatea unei ape de a contine saruri minerale in mare proportie. 3. (Fig.) Asprime, severitate. [Cf. fr. durete, lat. duritas].

STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului pestilor cartilaginosi (chondrostei), in special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizati printr-un schelet incomplet osificat (pesti fara oase) si corpul acoperit de cinci randuri longitudinale de placi (scuturi), cu rostrul alungit, prevazut cu mustati. Sunt prezenti aproape exclusiv in marea Neagra, in Caspica, foarte rari in apele Europei occidentale (doar sipul), de unde migreaza in fluviile aferente; reprezinta un produs piscicol foarte valoros, avand carnea alba si gustoasa, fara oase, cu grasime putina, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepara caviarul. (La sg.) Peste din aceasta familie v. cega, morun, nisetru, pastruga, sip, viza.

AISBERG s.n. Bloc de gheata plutitor, desprins din marile gheturi polare, care se intalneste in apele din jurul polilor. [Scris si iceberg. / < engl. iceberg].

coltan¹, coltani, s.m. (reg.) 1. om sau animal cu colti mari. 2. gandac de locuinta. 3. planta ierboasa de apa, cu fructul in colturi; coltar, castan-de-balta, stea-de-balta.

PENINSULA s.f. Intindere mare de pamant care inainteaza in mare, fiind inconjurata din trei parti de apa. [< lat. peninsula, fr. peninsule].

SAPROPEL s.n. Namol format in lagune si in mari din planctonul care a trait in apele acestora. [Pl. -luri. / < germ. Sapropel, cf. gr. sapros – putred, pelos – mal].

TUMULT s.n. 1. Zgomot mare, vuiet, larma. ♦ Involburare, talazuire a unor ape. 2. (Fig.) Agitatie, zbucium sufletesc. [< fr. tumulte, lat. tumultus].

TUMULTUOS, -OASA adj. 1. Plin de tumult; zgomotos. ♦ (Despre ape) Involburat, clocotitor. 2. Entuziast, entuziasmat. 3. In cantitate mare, abundent, imbelsugat, prodigios. [Pron. -tu-os, var. tumultos, -oasa adj. / cf. fr. tumultueux, lat. tumultuosus].

CISTERNA s. f. 1. recipient metalic (pe un vehicul), servind la transportul unor lichide. ◊ vagon de cale ferata cu un asemenea recipient. 2. rezervor (subteran) pentru inmagazinarea apei sau a altor lichide. 3. (anat.) spatiu mare subarahnoidian, plin de lichid cefalorahidian. (< lat., it. cisterna)

DEGROSISOR s. n. filtre din pietris care retin impuritatile de dimensiuni mai mari, intr-o instalatie de limpezire a apei. (< fr. degrossisseur)

EXOREIC, - adj. (despre o regiune, un bazin hidrografic) cu ape naturale care se varsa direct in mare. (< fr. exoreique)

HIDROMORF, -A adj. 1. (despre soluri) ale carui carac-tere se datoresc in mare parte prezentei temporare sau permanente a apei. 2. (despre organe vegetale) adaptat la viata subacvatica. (< fr. hydromorphe)

LAGUNA s. f. 1. lac din inchiderea completa a unui golf de mare printr-un cordon litoral. 2. bazin de apa rotund in mijlocul unui atol. (< it. laguna, fr. lagune)

OMBRETA s. f. pasare mare, motata, din Africa tropicala, pe langa ape, construindu-si in arbori un enorm cuib sferic. (< fr. ombrette)

PLANA¹ vb. intr. 1. (despre pasari) a pluti in vazduh cu aripile deschise. ◊ (despre un planor, un avion) a pluti in aer fara motor. ◊ (despre ambarcatii) a naviga cu mare viteza, avand prova jumatate iesita din apa. ◊ (fig.) a fi iminent, a ameninta sa se intample, a pluti asupra... 2. (fig.) a domina, a stapani (prin superioritate). (< fr. planer)

TUMULT s. n. 1. zgomot mare, vuiet, larma. ◊ involburare, talazuire a unor ape. 2. (fig.) zbucium sufletesc. (< fr. tumulte, lat. tumultus)

BEAUFORT [boufɔrt], mare in bazinul Oc. Inghetat, in NV Americii de Nord, la V de ins. Banks si Victoria; 481 mii km². Ad. med.: 1.004 m; ad. max.: 3.749 m. Salinitate medie: 28,5‰. Una dintre cele mai reci mari de pe glob (temp. medie a apei -1,7ºC). Aici se varsa fl. Mackenzie.

BIXAD, com. in jud. Satu mare; 7.958 loc. (1991). Expl. de min. complexe. Cherestea. Ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, magneziene indicate in tratarea afectiunilor tubului digestiv, hepato-biliare, metabolice si de nutritie. Statie de c. f.

BALTOACA, baltoace, s. f. Balta cu apa murdara si mocirloasa; adunatura sau scursura de apa de ploaie prin gropile drumurilor. ♦ Cantitate mare de lichid varsata pe jos. [Var.: baltoaga s. f.] – Din balta + suf. -oaca.

CAZAN, cazane, s. n. 1. Vas mare de metal in care se fierbe apa, se gateste mancare etc. 2. Rezervor metalic in care se poate introduce apa pentru a fi incalzita (si transformata in aburi). ♦ Instalatie compusa dintr-un focar si un sistem de tevi prin care trece apa care, transformata in aburi, serveste ca forta motrice, la incalzirea caloriferelor etc. ♦ Instalatie compusa dintr-un vas prin care trece o serie de tuburi, servind la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Caldare (II). Cazanele Dunarii. – Tc. kazan.

ACVAPLANARE s. f. Derapaj al unui automobil care se deplaseaza cu viteza mare, provocat de existenta unei pelicule de apa intre sosea si pneuri. – Cf. fr. acquaplanage.

QANAT (‹ araba) s. n., galerie subterana prin care ape din panza freatica acumulate in depozitele de grohotis de la poalele muntilor sunt transportate la distante mari, prin cadere libera, asigurand aprovizionarea cu apa a localitatilor si irigarea oazelor. Acest sistem, utilizat in Iran inca din Antichitate, a fost preluat ulterior de arabi; in Sahara, unde a atins o dezvoltare considerabila, galeriile sunt cunoscute sub numele de foggara.

aliman n., pl. inuz. uri (turc. ar. el-eman si el-aman, aman). Vest. A ajunge la aliman, a ajunge la aman, la ananghie, la mare nevoie. – In Trans. (Viciu) „apa adinca”.

NAVOD (‹ sl.) s. n. Plasa de pescuit de dimensiuni mari (100 pana la 1.500 m lungime si 2 la 20 m latime), confectionata din fire de canepa, bumbac sau mase plastice. E compusa din doua aripi intre care se fixeaza matita. Se foloseste la pescuitul in ape statatoare (lacuri, balti, elestee, iazuri), in mare sau in rauri.

BAIE¹, bai, s. f. I. 1. Scaldat, scalda, imbaiere. 2. Cada, vas special de imbaiat; feredeu. ♦ apa de imbaiat. ◊ Expr. Baie de sange = cantitate mare de sange pierduta de cineva; p. ext. macel. ♦ Cladire cu instalatii speciale de imbaiere; p. restr. incapere special amenajata pentru imbaiere. 3. (Urmat de determinari) Expunere a corpului (gol), in scop igienic sau curativ, la actiunea vaporilor de apa, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient in care se pune un lichid, o solutie chimica etc. in vederea unor operatii tehnice; p. ext. lichidul, solutia chimica etc. in care se fac asemenea operatii. II. (La pl.) Statiune balneara. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (= balnea). Cf. sl. banja.

BALTOACA, baltoace, s. f. Balta mica, murdara si mocirloasa; balastioaga, baltac; adunatura sau scursura de apa de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid varsat pe jos; balta. [Var.: baltoaga s. f.] – Balta + suf. -oaca.

BOBOTEAZA s. f. Sarbatoare crestina la 6 ianuarie, cand se considera ca a avut loc botezul lui Iisus Hristos; Iordan. ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la inceput de ianuarie). – Probabil din apa + boteaza (< boteza).

OBLET, obleti, s. m. Peste mic, zvelt, de culoare alba-argintie, cu gura oblica, fara mustati, care traieste in apele dulci; albisoara, albita, sorean (Alburnus alburnus) ◊ Oblet mare = peste migrator, asemanator cu obletul, lung, cu carnea grasa si gustoasa; tuscov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.: oblete s. m.] – Oblu + suf. -et.

SOFFIONI s. m. pl. (Geol.) Izvoare externe si vapori de apa emanati la temperaturi inalte si la presiuni mari. [Pr.: -fi-oni] – Din it. soffioni.

CLOCOTI vb. 1. a fierbe, (rar) a colcai, (pop.) a unda, (inv.) a undeza. (apa ~ pe plita.) 2. v. agita. 3. a se dezlantui. (marea ~.)

CRESTE vb. 1. a se dezvolta, a se inalta, a se mari, (inv. si pop.) a odrasli, (pop.) a se ridica, a salta, a (se) zburataci. (Ce mult a ~ copilul!) 2. a se dezvolta, a trai, a vegeta. (Ciupercile ~ in sol bogat.) 3. v. inalta. 4. v. regenera. 5. v. educa. 6. (prin Transilv.) a scula. (~ doi porci.) 7. v. cultiva. 8. v. inmulti. 9. v. extinde. 10. a (se) mari, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 11. v. indesi. 12. a se mari, a se ridica, a se umfla. (Au ~ apele in matca lor.) 13. v. dospi. 14. v. majora. 15. a (se) mari, a (se) ridica, a spori. (A ~ nivelul de trai.) 16. a se mari, a se ridica, a se sui, a se urca. (I-a ~ temperatura.) 17. v. intensifica. 18. v. inteti. 19. v. adanci.

mare s. 1. (GEOGR.) (inv.) genune, noian. (S-a scufundat in ~.) 2. (GEOGR.) apa. (Pana in Grecia a calatorit pe ~.) 3. (JUR.) mare deschisa = mare libera; mare interna v. mare inchisa; mare inchisa = mare interna; mare libera v. mare deschisa. 4. (GEOL.) mare de pietre = camp de pietre.

AISBERG ~uri n. Bloc mare de gheata plutitor, care se intalneste in apele din jurul polilor. [Sil. ais-berg] /<engl. iceberg

CANA cani f. 1) Vas cu toarta care serveste la baut sau la scos lichide din alt vas mai mare. 2) Continutul unui astfel de vas. O ~ de apa. [G.-D. canii] /<bulg. kana, germ. Kanne

CASTEL ~e n. 1) (in evul mediu) Constructie fortificata, prevazuta cu turnuri si creneluri, in care locuiau seniorii feudali. 2) Casa mare si luxoasa, construita in stil medieval. ◊ ~ de apa rezervor pentru acumularea si distribuirea apei. /<lat. castellum

PUIERNITA ~e f. 1) Instalatie speciala pentru cresterea puilor unor pasari domestice. 2) Vas de lemn, de forma unei treuci mari, prevazut cu un dispozitiv de alimentare cu apa, folosit in pastravarie pentru dezvoltarea puietului. /pui + suf. ~ernita

A SE RETRAGE ma retrag intranz. 1) A se intoarce, mergand spre locul de pornire. 2) A se da deoparte; a se duce intr-o parte. 3) A pleca, parasind un loc. 4) (despre armate) A da inapoi in fata inamicului. 5) A parasi un domeniu de activitate sau o functie. 6) A se departa de tumultul vietii, traind in singuratate; a se pustnici; a se inchide; a se izola. ~ la tara. 7) (despre ape) A reintra in albie (dupa revarsare). 8) (despre mare) A fi in reflux. /re- + a trage

A ZBUCIUMA zbucium tranz. (ape) A face sa se zbuciume. Furtuna zbuciuma marea. /cf. a buciuma

BITUMINIZARE s.f. 1. Procesul de formare a unor hidrocarburi in natura, constand din transformarea lenta, in afara contactului cu aerul, a namolului rezultat din descompunerea organismelor animale si vegetale in fundul marilor. 2. (Mine) Metoda de impermeabilizare a rocilor impotriva apei prin umplerea fisurilor cu bitum. [Dupa fr. bituminisation].

DEGROSISOR s.n. Sistem de filtre cu pietris care retin impuritatile de dimensiuni mai mari, folosit intr-o instalatie de limpezire a apei. [< fr. degrossisseur].

LITORAL s.n. Regiune situata de-a lungul tarmului marii; tarmul marii. // adj. Care apartine tarmului marii. ◊ Zona litorala = a) zona cuprinzand paturile de apa apropiate de tarm care acopera platforma de prelungire a uscatului sub apele marine (platoul continental); b) (biol.) zona care cuprinde totalitatea ecosistemelor existente pana la 200 m adancime. [Pl. -luri, -le. / < fr. littoral, it. littorale < lat. litus – tarm].

ZAHARINA s.f. Produs sintetic cristalizat, alb la culoare, foarte solubil in apa, cu o putere de indulcire mult mai mare decat a zaharului, dar fara nici o valoare nutritiva. [cf. fr. saccharine].

PELAGOSCOP s.n. Instrument pentru examinarea fundului apelor. [Pl. -scoape. / < fr. pelagoscope, cf. gr. pelagos – mare, skopein – a privi].

SEA-LINE loc.s. Canalizare sub apa care permite incarcarea si descarcarea in plina mare sau in rada unui port a produselor petroliere. [Pron. si-lain. / < engl., fr. sea line].

BLENIE s. f. peste de apa dulce calma si de litoral, cu capul mare si corpul alungit. (< fr. blennie)

HALOBIONT s. n. 1. organism adaptat exclusiv la apele si terenurile sarate. 2. totalitatea organismelor vii din mari si oceane. (< fr. halobion, germ. Halobiont)

SEA-LINE SI-LAIN/ s. f. canalizare sub apa care permite incarcarea si descarcarea in plina mare sau in rada unui port a produselor petroliere. (< engl. sea-line)

ZAHARINA s. f. produs sintetic cristalizat, alb, solubil in apa, cu o putere de indulcire mult mai mare decat a zaharului, dar fara nici o valoare nutritiva. (< fr. saccharine)

CARAS (‹ rus.) s. m. Peste teleostean, ciprinid, de ape dulci, de origine nord-asiatica, care a patruns in Europa initial ca peste ornamental, apoi in toate apele continentului. Are c. 15-35 cm si 70-110 g, solzi mari, cenusii-verzui, uneori negriciosi si argintii (Carassius auratus gibelio).

POLOMEAC, polomece, s. n. (Pop.) Caldare mare de arama, de 10-12 litri, folosita pentru adus apa sau ca masura de capacitate. [Var.: poloveac s. n.] – Bg. polovjak, sb. polovnjak.

CASCADA, cascade, s. f. Torent de apa care cade cu zgomot de la o mare inaltime (pe un perete de munte). ◊ Expr. Cascada de ras = ras zgomotos, sacadat si prelungit. – Fr. cascade.

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala sau amenajata care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide, in diferite scopuri. 3. Formatie organica in forma de tub, vas sau cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive, secretii etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.

INGHET, ingheturi, s. n. Trecere a apei in stare de gheata; inghetare; p. ext. ger mare. ♦ Fig. Fior de frig, raceala. – Din ingheta (derivat regresiv).

mare², mari, s. f. Nume generic dat vastelor intinderi de apa statatoare, adanci si sarate, de pe suprafata Pamantului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o stramtoare; parte a oceanului de langa tarm; p. ext. ocean. ◊ Expr. marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vantura mari si tari = a calatori mult. A incerca marea cu degetul = a face o incercare, chiar daca sansele de reusita sunt minime. Peste (noua) mari si (noua) tari = foarte departe. ♦ Fig. Suprafata vasta; intindere mare; imensitate. ♦ Fig. Multime (nesfarsita), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.

PESTERA, pesteri, s. f. Cavitate, scobitura naturala subterana adanca si mare, formata prin dizolvarea unor roci solubile de catre apele de infiltratie; grota, caverna. ♦ P. ext. Vizuina, barlog. – Din sl. pestera.

FUGASA, fugase, s. f. 1. Incarcatura mare de exploziv ingropata sub pamant sau instalata sub apa, in scopul nimicirii fortei vii si a tehnicii de lupta a inamicului. 2. Recipient incarcat cu substante toxice de lupta, cu amestec incendiar etc., folosit pentru distrugerea diferitelor obiecte prin explozie. – Din fr. fougasse.

PARAU, paraie, s. n. 1. apa curgatoare mica, rau mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); suvoi. [Var.: parau s. n.] – Cf. alb. perrua, rom. rau.

POLICHET, polichete, s. n. (La pl.) Clasa de viermi inelati caracterizati prin parapode bine dezvoltate, prevazute cu un numar mare de pori, si care se tarasc pe fundul apelor marine sau se afunda in mal si nisip; (si la sg.) vierme inelat care face parte din aceasta clasa. [Var.: policheta s. f.] – Din lat. polychaeta, fr. polychetes.

PUHOI², pers. 3 puhoieste, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgatoare sau de ploaie) A curge in cantitate mare, cu repeziciune si forta; a se revarsa cu putere, a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A navali, a invada. – Din puhoi¹.

PUIERNITA, puiernite, s. f. 1. Vas mare din lemn cu un dispozitiv pentru alimentarea cu apa, folosit in crescatoriile piscicole pentru dezvoltarea puilor¹ de pastravi. 2. Adapost special amenajat destinat cresterii puilor¹ unor pasari de curte in primele luni de viata. [Pr.: pu-ier-] – Pui¹ + suf. -ernita.

SUVOI, suvoaie, s. n. Curent de apa care se scurge cu repeziciune pe locuri inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); p. ext. curs de apa (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundenta si repede. ♦ Fig. Val, multime de oameni (in miscare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: sivoi s. n.] – Din magh. sio (dupa puvoi).

STIUCA, stiuci, s. f. Peste rapitor de apa dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare inarmata cu multi dinti si cu botul turtit ca ciocul de rata; marlita (Esox lucius). ◊ Compus: stiuca-de-mare = peste de 50-80 cm, cu corpul asemanator cu al sarpelui, cu spinarea verzuie si pantecele alb, cu gura in forma unui cioc lung (Belone belone). – Din bg., scr. stuka.

SORBI, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva tragand in gura putin cate putin, cu buzele tuguiate (si cu zgomot). ♦ A bea repede si cu lacomie, dintr-o singura inghititura (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) intr-o lingura (sau intr-un pahar) de apa, se spune: a) cand cineva se uita cu mare dragoste la altcineva; b) cand cineva isi manifesta antipatia fata de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atentie si interes pe cineva. 2. A inghiti. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage in piept (cu nesat), a inspira adanc (aer, vant, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere).

DEBUSEU, debuseuri, s. n. 1. Piata pe care producatorii isi pot desface produsele usor si in mari cantitati. 2. (In sintagma) Debuseul podului = debitul maxim de apa care poate curge pe sub un pod, astfel incat, de la nivelul apei pana la partea de jos a podului, sa ramana un anumit spatiu liber de siguranta. [Pl. si: debusee] – Din fr. debouche.

apa s. 1. v. parau. 2. v. rau. 3. v. fluviu. 4. v. mare. 5. v. ocean. 6. fantana. 7. v. cismea. 8. v. transpiratie. 9. (CHIM.) apa de Colonia = colonie, (pop.) odicolon; apa de var v. lapte de var; apa minerala = borviz, (reg.) borcut, (inv.) apa gazoasa, apa metalica, apa metaliceasca; apa oxigenata = peroxid de hidrogen.

BALTA balti f. 1) Intindere de apa statatoare, de adancime mica, cu vegetatie si cu fauna specifica. ◊ A lasa (ceva) ~ a) a parasi (ceva) fara a duce la bun sfarsit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) apa adunata intr-o adancitura in urma unei ploi mari sau a revarsarii unui rau. 3) Cantitate mare de lichid varsat pe jos. [G.-D. baltii] /<sl. blato

SPONGIER ~i m. 1) la pl. Clasa de nevertebrate marine (rar dulcicole) cu corpul silicios sau calcaros, care absoarbe prin pori apa impreuna cu hrana din ea (reprezentant: buretele de mare). 2) Animal din aceasta clasa. [Sil. -gi-er] /<fr. spongiaires

STRAMTOARE ~ori f. 1) Trecatoare ingusta in munti (pe unde se poate trece pe jos); strunga. 2) Spatiu restrans; ingustime. 3) Fasie ingusta de apa, stramtorata de uscat, care leaga doua bazine acvatice (mari sau oceane). 4) fig. Situatie (materiala) grea; ananghie. ◊ A se afla (sau a fi) la ~ a fi intr-un impas. /stramt + suf. ~toare

SUPRAFATA ~ete f. 1) Partea de deasupra a unui corp. ~ata Pamantului. La ~ata apei. ◊ La ~ a) in partea exterioara; b) fara a patrunde in esenta lucrurilor; in mod superficial. De ~ care este lipsit de profunzime; superficial. 2) fig. Partea de dinafara a unui lucru; aparenta; exterior. 3) Figura geometrica formata prin deplasarea unei linii; arie. ~ arabila. ~ata unui triunghi. ◊ ~ de receptie teritoriu pe care isi aduna apele un bazin, un rau, un lac sau o mare. [G.-D. suprafetei] /supra- + fata

TORENT ~e n. 1) Curs de apa temporar si puternic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor si vine la vale cu o mare viteza si forta de eroziune; suvoi; puhoi. 2) fig. Cantitate mare (de ceva) aparuta brusc. ~ de lacrimi. ~ de oameni. /<fr. torrent, lat. torrens, ~tis

TORENTIAL ~a (~i, ~e) 1) (despre ploaie) Care se manifesta ca un torent; abundent, repede si de scurta durata. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu viteza si cu debit mare (ca un torent). [Sil. -ti-al] /<fr. torrentiel

TRAMBA ~e f. 1) Sul mare de material textil; val. 2) Coloana (de fum, praf, apa etc.) ridicata in sus si rasucita de un vant puternic; tromba. /<sl. tronba

AMILOPECTINA s.f. Component al amidonului, care e dizolvabil in apa numai prin incalzire, dand solutii stabile de o mare viscozitate. [< fr. amylopectine].

CISTERNA s.f. 1. Recipient montat pe un cadru cu roti, destinat transportului unor lichide. ♦ Vagon de cale ferata inzestrat cu un asemenea recipient. 2. Rezervor (subteran) pentru inmagazinarea apei provenite din ploi sau din zapezi. 3. (Anat.) Spatiu mare sub arahnoidian, plin cu lichid cefalorahidian. [Var. citerna s.f. / < lat. cisterna, cf. it. cisterna].

MACROPOD, -A adj. (Despre animale) Care are picioarele, labele sau aripioarele inotatoare lungi; (despre plante) cu pedunculi lungi. // s.n.pl. Specie de pesti viu colorati din apele dulci ale Indochinei. [< fr. macropode, cf. gr. makros – mare, pous – picior].

nabia, vb. I refl. (reg.) 1. a-si mari volumul, a se umfla cand este bagat in apa. 2. a se satura de ceva; a se ingretosa.

AFLUENTA s. f. 1. acces al apei superficiale sau subterane intr-un rau, lac ori mare. 2. multime de oameni; imbulzeala, aflux. 3. cantitate mare, abundenta. (< fr. affluence, lat. affluentia)

CANAL s. n. 1. albie artificiala (rau, fluviu) destinata navigatiei, irigarii unei regiuni etc. ◊ brat de mare intre doua tarmuri apropiate. ◊ artera de circulatie pe apa. 2. conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. 3. formatie anatomica tubulara. ♦ ~ rahidian = canalul din vertebre care contine maduva spinarii. ◊ (bot.) cavitate cilindrica drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale destinate difuzarii publice (in televiziune). ◊ cale de acces a informatiilor intr-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis)

CICONIIFORME s. f. pl. ordin de pasari de talie mare, cu gat si picioare lungi si cioc mare, care traiesc prin locuri mlastinoase si pe marginea apelor: barza, egreta, batlanul. (< fr. ciconiiformes)

OCEAN¹ [-CEAN] s. n. 1. intindere vasta de apa sarata care separa continentele. ◊ ~ planetar = ansamblul oceanelor si marilor globului terestru. 2. (fig.) intindere nemarginita; imensitate. (< fr. ocean, lat. oceanus, gr. okeanos)

TUMULTUOS, -OASA adj. 1. plin de tumult; zgomotos. ◊ (despre ape) involburat, clocotitor. 2. (fig.) insufletit, inflacarat, entuziasmat. 3. in cantitate mare, abundent, imbelsugat, prodigios. (< fr. tumulteux, lat. tumultuosus)

BOLOVAN, bolovani, s. m. Bucata mare de piatra, rotunjita prin transportul ei de catre ape; pietroi. ♦ Bucata dintr-o materie solida oarecare. Bolovan de sare. – Bg. balvan.

BOTEZA, botez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) supune ritualului botezului. 2. Tranz. A stropi cu agheasma pe credinciosi si casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a adauga apa in lapte (sau in vin etc.) pentru a mari cantitatea; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de nas sau de nasa la botezul cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocura); a porecli. – Lat. baptizare.

CAZANE, sector al defileului Dunarii la trecerea prin Carpati (lung de 9 km), cuprins intre localit. Dubova si Ogradena (azi in com. Ieselnita, datorita constructiei lacului de acumulare Portile de Fier I); format din Cazanele Mari (4 km) si Cazanele Mici (5 km). Aici valea Dunarii si lacul de acumulare se ingusteaza la 180-250 m (in trecut de 152 m) si este dominata de pereti verticali, stincosi (Ciucare mare pr stg. si Strbac pe dr.). Viteza de scurgere a apei la viituri depaseste 5 m/s. In zona Cazanelor Mari se afla pesterile Ponicovei si Veterani. Rezervatie naturala complexa (150 ha), care cuprinde stincile calcaroase ale masivelor Ciucarul mare si Mic pe care se dezvolta o vegetatie submediteraneana cu numeroase endemisme si plante rare. Aici se intilnesc stinjenelul balcanic (Iris reichenbachi), deditelul banatean (Pulsatilla montana ssp. australis), Laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica), liliacul salbatic (Syringa vulgaris) etc. Zona turistica.

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide in diferite scopuri. 3. Tub, vas, cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive). – Fr. canal (lat. lit. canalis).

ambasador m. (fr. ambassadeur, d. mlat. ambactiator, de unde s' a facut ambasseor, apoi -adeur supt infl. it. ambasciatore). Reprezentantu unui stat mare in alt stat mare, superior in rang ministrului plenipotentiar, care reprezinta state mai mici.

IORDAN (JORDAN; ebr. Ha Yarden; arab. Nahr al-Urdunn), fluviu in Orientul Apropiat, pe terit. Libanului, Siriei, Israelului si Iordaniei; 325 km. Izv. din V masivului Hermon, curge prin lacul Tiberiada si depr. tectonica Ghor si se varsa in marea Moarta. Formeaza numeroase meandre. Irigatii; hidrocentrale. Pescuit. In apa I. a fost botezat Iisus Hristos de catre Ioan Botezatorul.

cofer (Munt. vest), sofer (Olt.) si sofei (Ban.) n., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopata adincata, infl. de cofei. V. sufla). Caus facut din doage legate cu cercuri de lemn si prevazut c´o coada lunga de vre-o doi metri de scos borhotu ferbinte [!] din cazan. Munt. est. Canta, canata, ghium, vas metalic (cu sau fara capac) care contine 6-8 litri si serveste la adus si la tinut apa in casa. Fam. Iron. Stacan (ceasca sau pahar mare): bem cu coferu, c´asa ne e felu (Loc.). Trans. sofei. Cofita. V. si bracaci, donita, galeata, meredeu, mertic, sistar.

OCEANOGRAFIE (‹ fr.; {s} gr. okeanos „ocean” + „graphein” „descriere”) s. f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu studiul si descrierea stiintifica a Oceanului Planetar (configuratia tarmurilor, relieful si structura fundului oceanic si marin, dinamica si caracteristicile fizico-chimice ale apei, organismele vii care traiesc in oceane si in mari, diviziunile oceanului planetar cu resursele minerale si biologice si valorificarea lor, managementul mediului oceanic). UNESCO defineste o. ca stiinta nelimitata la ocean. Unul dintre fondatorii o. este L.F. Marsigli, autorul lucrarii „Istoria fizica a marii” (1725), care a efectuat un studiu complex al G. Lyon.

CICLOP, ciclopi, s. m. 1. Figura mitica de urias antropofag, cu un singur ochi mare in mijlocul fruntii. 2. Gen de animal crustaceu inferior de apa dulce, cu un singur ochi, situat pe cefalotorace (Cyclops). – Din fr. cyclope, lat. cyclops, -opis.

ZAHARINA s. f. Substanta organica solida, cristalizata, greu solubila in apa, cu o putere de indulcire de 500 de ori mai mare decat a zaharului, netoxica si neasimilabila, intrebuintata ca inlocuitor al zaharului in alimentatia bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.

ZGLAVOC, -OACA, zglavoci, -oace, subst. 1. S. f. (si m.) Peste mic de culoare cenusie-cafenie, cu capul mare si turtit, cu corpul ingust, fara solzi, raspandit in apele repezi de munte; baba, moaca (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de canepa (mai ales a canepii de toamna). 3. S. m. (Bot.) Albastrea. [Var.: glavoaca s. f.] – Din bg. glavoc.