DULCE² ~i adj. 1) Care are gustul zaharului sau al mierii. Struguri ~i. 2) Care a fost indulcit (cu zahar sau cu miere). 3): Lapte ~ lapte proaspat. 4): Apa ~ apa de izvor sau de rau. 5): Cas ~ cas nesarat. 6) fig. Care produce placere (vizuala, auditiva, olfactiva etc.). Zambet ~. Somn ~. ◊ Vorba ~ mult aduce cu binele poti multe. 7) (despre persoane) La care cineva tine (foarte) mult; drag; scump. Mama ~. 8) (despre fiinte vii, de obicei mici) Care trezeste simpatie. 9): Clima ~ clima temperata, moderata. /<lat. dulcis

TERMOMINERAL, -A, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apa) Termal si cu saruri minerale. – Termo- + mineral.

SORGINTE ~ti f. 1) inv. Loc de unde izvoraste o apa; izvor. 2) fig. livr. Sursa de informatie; izvor. /<it. sorgente

TUF ~uri n. Roca poroasa, provenita din eruptiile vulcanice, folosita ca material de constructie. ◊ ~ calcaros roca sedimentara calcaroasa, usoara si poroasa, provenita prin depunerea carbonatului de calciu din apele izvoarelor minerale. /<fr. tuf, germ. Tuff

GHEIZERIT s.n. (Geol.) Depozit silicios provenit din precipitarea silicei din apa izvoarelor fierbinti in regiunile vulcanice. [Pron. ghei-. / < fr. geyserite].

CRENOBIONTE s. n. pl. organisme care traiesc in apele izvoarelor. (< fr. crenobiontes)

CRENOFIL, -A adj. (despre organisme) care traieste numai in apa izvoarelor. (< fr. crenophile)

FREAT(O)- elem. „put, izvor, apa, subterana”. (< fr. phreat/o/-, cf. gr. phreas, -atos)

GHEIZERIT s. n. depozit silicios provenit din precipitarea silicei, din apa izvoarelor fierbinti in regiunile vulcanice. (< fr. geyserite)

GEOTERMAL, -A, geotermali, -e, adj. (Despre izvoare) Cu apa calda sau fierbinte. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geothermal.

HUSCA, husti, s. f. (Reg.) Sare obtinuta prin fierberea apei de izvoare sau de balti sarate; p. ext. calup de sare. – Din ucr. huska [soly].

IZBUC, izbucuri, s. n. izvor de apa cu debit intermitent. – Et. nec.

izvor, izvoare, s. n. 1. apa subterana care iese sau tasneste la suprafata pamantului; fantana. 2. Loc de unde izvoraste la suprafata pamantului un izvor (1), o apa curgatoare; inceputul unui rau; obarsie. 3. Sursa de lumina sau de caldura. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursa. 5. Document, text original (istoric, stiintific). – Din sl. izvoru.

TURLOI, turloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi in jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab, teava prin care curge apa (din izvor, din cismea etc.). 4. Turtur de gheata. – Et. nec.

SARAMURA, saramuri, s. f. 1. apa in care s-a dizolvat sare si care se foloseste in gospodarie (la conservarea unor alimente), in agricultura, in industria tabacariei etc. ♦ apa naturala care contine sare; izvor de apa sarata; slatina. 2. Zeama sarata, uneori condimentata cu otet, usturoi etc., cu care se servesc unele mancaruri; mancare servita in acest fel. [Var.: (pop.) salamura s. f.] – Din ngr. salamura.

SLATINA, slatine, s. f. 1. izvor de apa (minerala) sarata; saramura. ♦ Teren mlastinos si sarat. 2. Mancare prea sarata. – Din sl. slatina.

AMONTE adv. (In loc. adv.) In amonte = in susul apei, catre izvor. – Din it. a monte.

PICURIS s. n. (Rar) Cadere a apei sub forma de picaturi; p. ext. loc unde apa unui izvor curge in picaturi. – Picur + suf. -is.

OAZA, oaze, s. f. 1. Loc cu izvoare de apa si cu vegetatie bogata in mijlocul unui pustiu nisipos. ♦ Fig. Tot ceea ce ofera destindere, repaus. 2. Loc neacoperit cu gheata in zona interioara a Antarcticii. – Din germ. Oase, it. oasi, fr. oasis.

SIPOT, sipote, s. n. 1. izvor a carui apa tasneste cu putere (si care este captata printr-un jgheab sau printr-o teava). ♦ Jgheab, teava prin care se capteaza apa unui izvor. ♦ Teava de scurgere; burlan. 2. (Reg.) Loc unde o apa curge repede; vartej. – Cf. bg. sepot „murmur”.

MINERAL, -A, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumita compozitie chimica, care se gaseste in natura in stare cristalina sau amorfa, in componenta rocilor si a minereurilor. 2. Adj. Care contine minerale (1), care tine de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ apa minerala sau ape (ori izvoare) minerale = apa care contine in solutie saruri, gaze sau substante radioactive si care ii confera proprietati terapeutice; p. ext. loc, statiune etc. unde se gasesc asemenea ape; tratament facut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obtinut prin distilarea titeiului. – Din fr. mineral, lat. mineralis.

SORGINTE, sorginti, s. f. 1. (Livr.) izvor, sursa, origine. 2. (Inv.) izvor de apa. – Din it. sorgente.

CISMEA s. v. apa, fantana, izvor, put.

JGHEAB s. 1. v. adapatoare. 2. (pop.) turloi, turtur. (apa de izvor curge pe un ~.) 3. v. rigola. 4. v. streasina. 5. v. scoc. 6. v. lin. (~ pentru mustuit strugurii.)

LIMPEDE adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. bine. 3. adj. v. senin. 4. adj. luminos, senin. (O zi ~; zori ~zi.) 5. adj. clar, cristalin, curat, pur, transparent, (pop.) vioara, (Transilv.) tistas, (inv.) chiar. (apa ~ de izvor.) 6. adj. v. evident. 7. adv. v. evident. 8. adj. clar, nealterat, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 9. adj. clar, deslusit, explicit, expres, inteligibil, lamurit, net, precis, raspicat, (livr.) comprehensibil, (inv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmatie ~.) 10. adv. clar, deslusit, explicit, expres, lamurit, raspicat, (rar) aievea, (inv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.)

LIMPEZIME s. 1. claritate, curatenie, puritate, transparenta. (~ apei de izvor.) 2. limpeziciune. (~ unui lichid.) 3. v. claritate. 4. v. seninatate. 5. claritate, puritate. (~ glasului cuiva.) 6. clari-tate, inteligibilitate, limpezeala, (livr.) limpiditate, (fig.) transparenta. (~ celor spuse de cineva.)

BAIE bai f. 1) Cufundare a corpului in apa (calda), in alt lichid sau intr-o substanta pulverulenta (cu scop igienic, curativ sau din placere). A face ~. 2) apa (sau alt lichid) folosita pentru imbaiat; scaldatoare. ◊ ~ de sange a) cantitate mare de sange, pierduta de cineva; b) varsare de sange; macel. 3) Cladire sau incapere special amenajata pentru imbaiat. ~ publica. 4) Vas mare pentru imbaiat; cada. A se spala in ~. 5) Expunere a corpului (gol) la actiunea diferitor factori externi (in scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate avand izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; statiune balneara. A pleca la bai. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operatii tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide si solutii. 8) Lichid sau solutie chimica folosite pentru efectuarea unor asemenea operatii. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. baii; Sil. ba-ie] /<sl. banja

GEOTERMAL ~a (~i, ~e) 1) Care are apa calda; cu apa calda. izvor ~. 2) Care tine de geotermie; propriu geotermiei; geotermic. Lucrari ~e. /<fr. geothermal

OBARSIE ~i f. 1) Punct de plecare; punct initial; origine. 2) apartenenta sociala sau etnica; matca; ascendenta; provenienta; origine. 3) Loc de nastere; bastina. 4) Loc de unde porneste albia unei ape curgatoare; izvor. /<sl. obrusi

SLATINA ~e f. 1) izvor de apa (minerala) sarata. 2) Teren mlastinos si sarat. 3) Solutie de apa cu multa sare de bucatarie cu intrebuintari in conservarea alimentelor; saramura. /<sl. slatina

STATIUNE ~i f. 1) Localitate cu izvoare de apa minerala si cu conditii climaterice bune pentru tratamentul diferitelor boli. 2) arheol. Loc unde se observa vestigiile unei asezari umane din epocile primitive. [G.-D. statiunii; Sil. -ti-u] /<fr. station, lat. statio, ~onis

TERMAL ~a (~i, ~e) 1): apa ~a apa minerala calda care izvoraste din pamant (avand, de regula, proprietati terapeutice). 2) Tratament cu astfel de apa. Cura ~a. 3): Statiune ~a statiune balneara cu izvoare de apa minerala calda. /<fr. thermal

AMONTE s.n. (op. aval) Partea, locul de unde coboara un curs de apa. ◊ In amonte = (referitor la situatia unui punct de pe cursul unei ape) = in susul apei, spre izvor. [< it. a monte, fr. amont < lat. ad montem – catre munte].

CRENOTERAPIE s.f. (Med.) Tratament cu ape de izvor minerale, termale etc. [Gen. -iei. / < fr. crenotherapie, cf. gr. krene – izvor, therapeia – tratament].

TARAU, taraie, s. n. (Reg.) Scoc pe care se scurge apa unui izvor; p. ext. izvor, sipot, parau mic. – Din tar¹ (interjectie) + suf. -au.

GRIFON s.m. 1. Monstru inchipuit cu trup de leu inaripat si cu cap si gheare de vultur. ♦ Motiv decorativ care reprezinta un astfel de monstru. 2. Specie de caine de vanatoare cu parul latos. 3. Gura de izvor (de apa minerala). [< fr. griffon, it. grifone].

NIMFA s.f. 1. Divinitate feminina a apelor, a izvoarelor, a muntilor etc. la greci. 2. (Fig.) Fata tanara foarte frumoasa. 3. Forma intermediara in metamorfoza unor insecte intre forma de larva si forma adulta; pupa². 4. Invelis membranos al mucoasei v***o-v******e. [Cf. lat. nympha, gr., fr. nymphe].

GEOTERMAL, -A adj. (Despre izvoare) Cu apa calda. [< fr. geothermal].

GHEIZER s.n. izvor de apa fierbinte de origine vulcanica, care izbucneste periodic. [Pron. ghei-. / < fr., engl. geyser < cuv. islandez].

TERMAL, -A adj. (Despre ape minerale) Care izvoraste cald din pamant; (despre o statiune) care are izvoare de ape minerale calde. [< fr. thermal].

CRENOFITE s. f. pl. vegetatie a apelor de izvoare. (< fr. crenophites)

CRENOPLANCTON s. n. planctonul apelor de izvoare. (< fr. crenoplancton)

GEOTERMAL, -A adj. (despre izvoare) cu apa calda. (< fr. geothermal)

NIMFA s. f. 1. (mit.) divinitate feminina a apelor, a izvoarelor, a muntilor etc. ◊ (fig.) fata (femeie) tanara si gratioasa. 2. stadiu intermediar in metamorfoza unor insecte, intre larva si adult; pupa². 3. invelis membranos al mucoasei v***o-v******e. (< lat. nympha, gr., fr. nymphe)

REOCREN, -A adj. (despre izvoare) cu apa limpede si debit regulat; (despre organisme) aflat in asemenea ape. (< fr. rheocrene)

SUPERIOR, -OARA I. adj. 1. asezat in partea de sus; deasupra. ◊ (despre cursuri de apa) spre izvor. 2. care are un loc inalt (intr-o ierarhie). 3. care se distinge prin calitati, prin merite deosebite. ◊ la un nivel mai inalt. ♦ matematici ~ oare = parte a matematicii care foloseste metode de cercetare foarte complexe; invatamant ~ = treapta a invatamantului care urmeaza dupa cel liceal; studii ~ oare = studii universitare. II. s. m. f. cel care ocupa un loc mai important intr-o ierarhie, cel care are un grad mai mare decat altul. (< lat. superior, fr. superieur)

TERMAL, -A adj. 1. (despre ape minerale) care izvoraste cald din pamant; (despre o statiune) cu izvoare de ape minerale calde. 2. (despre plante) care creste in apele calde. (< fr. thermal)

SORGINTE, (1) sorginte, s. f., (2) sorginti, s. m. 1. (Livresc) izvor, sursa de informatii; origine. 2. (Inv.) izvor de apa. – It. sorgente.

BAIE¹, bai, s. f. I. 1. Cufundare a corpului in apa, in scop igienic sau curativ; imbaiere. V. scaldare. 2. Cada sau putina in care cineva se imbaiaza. ♦ apa in care cineva se imbaiaza. ◊ Expr. Baie de sange = varsare de sange; macel. ♦ Stabiliment public cu instalatii speciale servind pentru imbaiere; incapere special amenajata pentru imbaiere. 3. Expunerea corpului (gol) la actiunea vaporilor de apa, a soarelui, a aerului etc., in scop igienic sau curativ. 4. Recipient in care se pune un lichid, o solutie etc. in vederea unor operatii industriale sau chimice; lichidul, solutia etc. in care se fac asemenea operatii. II. (La pl.) Nume dat localitatilor in care se gasesc izvoare de apa termala sau minerala cu proprietati curative. – Lat. *baneum (v. sl. banja).

BRANZOS, -OASA, branzosi, -oase, adj. Cu multa branza. ♦ Care contine o materie coagulata (ca branza). apa acestui izvor e... branzoasa (NEGRUZZI). – Din branza + suf. -os.

STANA DE VALE, statiune climaterica si de odihna, situata in raza com. Budureasa, jud. Bihor, intr-o depresiune inconjurata de culmile m-tilor Vladeasa si Padurea Craiului, la 1.102 m alt. Climat tonic si izvor cu apa minerala feruginoasa. Statiunea este recomandata pentru tratarea nevrozelor astenice, a unor afectiuni endocrine si respiratorii, a starilor de debilitate, de surmenaj fizic si intelectual, a anemiilor, rahitismului si tulburarilor de crestere la copii. Teleferic. Pastravarie.

JGHEABURI, schit (de maici) in com. Stoenesti, jud. Valcea, intemeiat, potrivit traditiei, in 1310, refacut in anii 1640 si 1826-1827 (de ieromonahii Timotei si Daniil). Biserica schitului, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, si constructiile adiacente au fost renovate in anii 1940 si 1970. Aici se afla un izvor cu apa sulfuroasa la care vin numerosi credinciosi, indeosebi cu ocazia sarabatoririi izvorului Tamaduirii (in prima vineri de dupa Pasti).

CRISTURU SECUIESC, oras in jud. Harghita, pe dr. Tirnavei Mari; 11.111 loc. (1991). Expl. de gaz metan si de balast. Intreprindere de oteluri speciale forjate. Fabrici de mobila si de conf. Filatura de bumbac. Topitorie de cinepa si in. Panificatie; produse lactate. Statiune balneoclimaterica cu izvoare de ape minerale clorurate, sodice. Mentionat documentar din 1333, iar ca opppidum din 1459. Declarat oras in 1956.

VENUS, statiune balneoclimaterica estivala, situata pe tarmul de V al Marii Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care apartine din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri calduroase si mai mult senine (in medie 25-28 de zile insorite pe lunile de vara, cu durata de stralucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) si ierni blande (in ian. temp. medie de 0ºC). Statiunea este recomandata atat pentru persoanele sanatoase care pot beneficia de cura heliomarina in timpul vacantelor de vara, cat si pentru tratamentul unor afectiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stari de anemie secundara, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice s.a. Plaja naturala, extinsa pe 1,5 km lungime (intre statiunile Venus si Saturn) si 200 m latime, are un nisip fin si pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate si folosite la dusuri. Statiunea V. a intrat in nomenclatorul statiunilor balneare in anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu namol sapropelic si pentru bai sulfuroase.

budui n., pl. ie (ung. bodony, putinica, ruda cu badan, budaca, butoi). Mold. Trans. Donita fara fund, trunchi sau tub larg pus in pamint ca sa primeasca apa unui izvor la suprafata. Putinica sau galeata p. diferite lucruri. – Si budai, pl. aie; badau, pl. aie; si budii, pl. iie. V. sulinar.

RODBAV, statiune balneoclimaterica de interes general, cu functionare permananta, situata in com. Soars, jud. Brasov, in SE pod. Hartibaci, la 476 m alt. Climat tonic, cu veri racoroase (temp. medie a lunii iul. este 18ºC) si ierni reci (in ian. medii termice de -5,5ºC). Temp. medie anuala este este dec. 7,5ºC. Izvoare cu ape minerale clorurate, sodice, iodurate, bicarbonatate, hipotone indicate in cura externa pentru tratarea afectiunilor reumatismale degenerative, a celor posttraumatice, ginecologice, vasculare etc. Punct muzeal cu piese de arheologie locala. Biserica de lemn (sec. 18); ruinele unei cetati taranesti din sec. 14. Arie de protectie speciala avifaunistica.

SANTA ROSA 1. Oras in partea central-estica a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. La Pampa, situat la 200 km de Bahia Blanca; 93.9 mii loc. (2001). Nod de comunicatii. Centru agricol (cereale, cresterea bovinelor). Muzeu de arta regionala si de istorie naturala. Universitate (1958). Fundat in 1892. 2. Oras in V S.U.A. (California), situat pe raul omonim, la poalele m-tilor Sonoma, la 25 km de tarmul Oc. Pacific, la 80 km NNV de San Francisco; 147,6 mii loc. (2000). Ferme pentru cresterea pasarilor. Centru viticol si de vinificatie. Ind. chimica, textila, pielariei si incaltamintei, opticii (instrumente optice), de prelucr. a lemnului si a fructelor. Universitate. Muzee de arta si istorie. In apropiere se afla gheizere, izvoare cu ape minerale si Padurea pietrificata. Fundat in 1833 de generalul Mariano Guadalupe Vallejo; declarat oras in 1868.

BURLAN, burlane, s. n. Tub de tinichea, de fonta etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperisului. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cismea etc. ♦ Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din soba in cos; urloi. ♦ Tub de beton, de fonta etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea miniera etc. – Cf. tc. boru.

GHEIZER, gheizere, s. n. izvor intermitent de apa fierbinte si de vapori, de origine vulcanica, care arunca apa, la intervale egale, pana la mare inaltime, sub forma unei coloane (2). – Din fr., engl. geyser.

TOPLITA, toplite, s. f. (Reg.) 1. izvor, paraias cu apa calda; ochi de apa care nu ingheata iarna. 2. Brat izolat, mort al unui rau; apa statatoare, baltoaca. 3. Loc special amenajat intr-o toplita (1, 2) pentru puietii de salmonide din incubatoare, in vederea acomodarii inainte de trecerea lor in apele curgatoare. – Din sl. toplica.

ULUC, uluce, s. n. 1. Jgheab facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, din care se adapa vitele sau in care li se pune nutretul. 2. Canal de lemn sau tabla pus de-a lungul stresinii caselor, pentru a aduna si a conduce spre burlane apa de pe acoperisuri. ♦ Canal, teava pentru captarea si scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare o moara; laptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moara) faina macinata. 4. Scobitura, sant facut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea imbina cu alta piesa. – Din tc. oluk.

MATCA, matci, s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat², fagas, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. Origine, obarsie, inceput, izvor; spec. loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ Expr. Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. Parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din bg., scr. matka.

TERMAL, -A, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvoraste cald din pamant, avand, de obicei, proprietati terapeutice; (despre o statiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ apa termala = apa subterana cu temperatura mai ridicata decat cea medie din luna cea mai calduroasa a unei regiuni. – Din fr. thermal.

CIUCIUR, ciuciure, s. n. (Rar) Uluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fantana. – Probabil formatie onomatopeica.

BURLAN ~e n. 1) Tub de tinichea, prin care se scurge apa de ploaie de pe acoperisurile caselor. 2) Tub (de tinichea sau de olane) prin care trece fumul din soba spre cos. 3) rar Teava prin care se scurge apa dintr-un izvor; sipot; turloi. 4) Tub din materiale de mare rezistenta (otel, fonta, beton) care se introduce in gaurile sondelor pentru sustinerea peretilor acestora. /cf. turc. buru

CURS¹ ~uri n. 1) Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei. 2) Intindere a unei ape de la izvoare pana la varsare. ~ul inferior. ~ul superior. 3) fig. Interval, durata de timp. ◊ In ~ de... in timp de... 4) Desfasurare a unui eveniment. In ~ul pregatirilor... ◊ Lucrari in ~ lucrari care se infaptuiesc. A da ~ unei cereri a inainta cererea spre rezolvare. 5) fin. Pretul care se stabileste la bursa (pentru valuta, hartii de valoare, polite etc.). 6) fin. Pretul unei unitati banesti straine, exprimat in unitati banesti nationale. /<lat. cursus, fr. cours

MATCA matci f. 1) Fagas al unei ape curgatoare; albie. 2) izvor al unei ape curgatoare. 3) apartenenta sociala sau etnica; obarsie; origine; ascendenta; provenienta. 4) Albina femela care depune oua; regina. [G.-D. matcii] /<bulg., sb. matka

SIPOT ~e n. 1) izvor care izbucneste cu putere din pamant. 2) Teava prin care curge apa dintr-un izvor; turloi. /<sl. sipotu

TURLOI ~oaie n. pop. 1) Partea de jos a piciorului, cuprinsa intre genunchi si laba; fluierul piciorului. 2) Fiecare dintre fluierele cimpoiului; trisca. 3) Teava prin care curge apa dintr-un izvor; sipot. 4) Turtur de gheata. /Orig. nec.

fantana, fantani, s.f. 1. (inv.) apa care izvoraste, izvor. 2. (reg.) hogeac, ochiul-podului, uroaie, marchiota, fumar, bageaga, cucuvaie, cucumea, cubea.

scaturigine, scaturigini, s.f. (inv. si reg.) izvor al unei ape.

ARTEZIAN, -A adj., s. f./ s. n. (fantana, izvor) din care apa tasneste in sus. (< fr. artesien)

HOLOCREN, -A adj. (despre izvoare) la care apa musteste din pamant, formand mlastini cu vegetatie si fauna sarace. (< holo- + -cren)

BURLAN, burlane, s. n. 1. Tub de tinichea prin care se scurge apa din stresini; uluc. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cismea etc. 2. Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din soba in cos; urloi. 3. Tub de beton, de fonta etc. din care se fac canaluri, utilaje pentru exploatarea miniera etc. – Comp. tc. buru „teava”.

FREATIC ~ca (~ci, ~ce) (despre ape sau despre panze de ape subterane) Care alimenteaza izvoarele si fantanile. [Sil. fre-a-] /<fr. phreatique

A izvorI pers. 3 ~aste intranz. 1) (despre ape) A iesi din izvor; a tasni din pamant. 2) (despre ape curgatoare) A-si avea inceputul; a incepe sa curga. 3) (despre lacrimi, sange etc.) A porni sa curga cu putere; a curge in siroaie; a siroi. 4) fig. A lua nastere; a-si lua inceputul. Datinile unui popor ~asc din istoria lui. /Din izvor

GHEIZER s. n. izvor artezian natural de apa fierbinte, de origine vulcanica. (< fr., engl. geyser)

AMONTE adv. (In expr.) In amonte (in legatura cu situatia unui punct de pe cursul unei ape) = mai aproape de izvor (in comparatie cu alt punct). – It. a monte.

OCEAN (OKEANOS) (in mitologia greaca), divinitate marina, zeul „fluviului Ocean”, cel mai in varsta din Titani; fiul Gaiei si al lui Uranus. Imaginat ca un fluviu ca inconjura intreg Pamantul, fiind izvorul primordial al tuturor apelor. Casatorit cu Thetis, va deveni tatal oceanidelor.

NAIADA, naiade, s. f. (Mitol.) Nimfa a izvoarelor, a fantanilor si a apelor curgatoare. [Pr.: na-ia-] – Din fr. naiade.

SOFFIONI s. m. pl. (Geol.) Izvoare externe si vapori de apa emanati la temperaturi inalte si la presiuni mari. [Pr.: -fi-oni] – Din it. soffioni.

ARTEZIAN ~ana (~eni, ~ene): izvor ~ (sau fantana ~ana) izvor (sau fantana) din care apa tasneste cu presiune. [Sil. -zi-an] /<fr. artesien

CISMEA ~ele f. 1) izvor amenajat pentru a bea apa. 2) Instalatie prevazuta cu o pompa sau cu un robinet, prin care se ridica apa ce vine dintr-o conducta sau dintr-un izvor natural. In curte este instalata o ~. [Art. cismeaua; G.-D. cismelei; Sil. cis-mea] /<turc. cesme

izvor ~oare n. 1) Suvita de apa subterana care iese (cu putere) la suprafata. 2) Loc de unde isi are inceputul o apa curgatoare. 3) Loc in care se produce sau de unde se emite (putandu-se dobandi) ceva (cu belsug); sursa. Pamantul este ~orul bogatiilor minerale. 4) Document sau text original la care se face o referinta; sursa. /<sl. izvoru

RESURGENTA s.f. (Geol.) Reaparitie la suprafata sub forma de izvor a unei panze de ape subterane; (pop.) izbuc. [< fr. resurgence, cf. lat. resurgere – a renaste].

SUPERIOR, -OARA adj. 1. Asezat in partea de sus; deasupra, de sus. ♦ (Despre cursuri de apa) Care se afla spre izvor. 2. Care are un loc inalt (intr-o ordine, intr-o ierarhie). 3. Care se distinge, se deosebeste prin calitati, prin merite deosebite; care este la un nivel mai inalt. ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care foloseste metode de cercetare foarte complexe. // s.m. si f. Cel care ocupa un loc mai important intr-o ierarhie fata de cei pe care ii are in subordine; cel care are un grad mai mare decat altul. [Pron. -ri-or. / cf. lat. superior, fr. superieur].

RESURGENTA s. f. reaparitie la suprafata, sub forma de izvor, a unei panze de ape subterane. (< fr. resurgence)

izvor (-oare), s. n. – 1. Fintina, apa subterana care tisneste. – 2. Piriu. – 3. Origine, inceput, obirsie, provenienta. – 4. Sursa, document original. – 5. (Arg.) apa de colonie. – Mr., megl. izvor. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izvoru (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; Tiktin; DAR). – Der. izvori, vb. (a tisni apa din pamint; a proveni; a se arata), cf. sl. izvirati.

ADapa, adap, vb. I. Tranz. A da apa de baut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apa. ◊ Fig. A se adapa la izvoarele stiintei sau ale culturii.[Prez. ind. si: adap] – Lat. adaquare.

izvor s. 1. (reg.) cismea. (Un ~ cu apa lina.) 2. obarsie, (rar) sursa, (inv.) fantana, scaturina, sorginte. (La ~ul Oltului.) 3. sursa. (Un ~ de lumina.) 4. v. act. 5. informatie, sursa. (Studiu bazat pe ~oare bogate.) *6. (fig.) germen, samanta, sursa. (~ul dragostei lor.)

NEINCEPUT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la inceput): apa ~ta apa din fantana sau de la izvor, luata dis-de-dimineata inaintea altora, careia superstitiosii ii atribuie o putere supranaturala. /ne- + inceput

VOLUM s.n. I. (Ant.) Manuscris antic al carui capat era legat de un betisor in jurul caruia se infasura. ♦ (Astazi) Carte brosata sau legata; tom. II. 1. Spatiul ocupat de un corp. ♦ Marimea spatiului unui corp, aflata cu ajutorul unei formule. 2. Debitul (de apa al) unei fantani, al unui izvor, al unui fluviu etc. ♦ Cantitate de bunuri economice. 3. Forta, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument. ♦ Nivelul de intensitate sonora al semnalelor audio. [Pl. -me, -muri. / < fr., it. volume, cf. lat. volumen – rulou, carte].

VOLUM s. n. I. 1. carte brosata sau legata. 2. diviziune a unei lucrari editate in mai multe volume (I, 1); tom. II. 1. spatiu ocupat de un corp. ◊ figura geometrica cu trei dimensiuni. ◊ marimea spatiului unui corp, cu ajutorul unei formule. 2. cantitate globala. ◊ debit (de apa) al unei fantani, al unui izvor, fluviu etc. 3. forta, amploare a sunetelor emise de o voce, produse de un instrument. ◊ nivelul de intensitate sonora al semnalelor audio. (< fr. volume, lat. volumen)

VOLUM, volume, s. n. I. 1. Spatiu pe care il ocupa un corp. ♦ Numar care exprima masura unei marimi tridimensionale. 2. Masa de apa debitata de o fantana, de un izvor, un rau, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proportiile unei activitati. 4. Forta, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonora al semnalelor auditive in transmisiile de telecomunicatii. II. Carte (legata sau brosata) avand in genere mai mult de zece coli de tipar; fiecare dintre cartile care alcatuiesc impreuna o lucrare unitara; tom. [Pl. si: (inv.) volumuri] – Din fr. volume, lat. volumen, -inis.

NEINCEPUT, -A, neinceputi, -te, adj. Care nu este (inca) inceput, folosit. ◊ apa neinceputa = apa luata din fantana sau de la izvor dimineata, inainte de a mai fi luat si altii in ziua aceea, careia in descantece i se atribuie puteri miraculoase. – Ne- + inceput.

FREATIC, -A adj. apa freatica = panza de apa subterana provenita din apa de infiltratie, din care se alimenteaza izvoarele si fantanile. [Pron. fre-a-. / < fr. phreatique, it. freatico, cf. gr. phreas – put].

FREATIC, -A adj. apa ~a = panza de apa subterana din apa de infiltratie, din care se alimenteaza izvoarele si fantanile. (< fr. phreatique)

SUSUR ~e n. Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, frunze miscate de vant etc.); murmur. ~ de izvor. /v. a susura

ciuciun (ciuciur, ciucior), ciuciune (ciuciure, ciucioare), s.n. (reg.) 1. sipot, bijoi, ciuroi, izvor. 2. jghiabul de la fantana pe care curge apa; jghiabul teascului de vie.

SUPERIOR¹ ~oara (~ori, ~oare) 1) Care se gaseste in partea de sus; situat deasupra. Strat ~. ◊ Membre ~oare mainile la om. Curs ~ al unei ape curgatoare sector care se afla mai aproape de izvor decat de varsare. 2) Care ocupa treapta cea mai inalta intr-o ierarhie; suprem; prim. Calitate ~oara. ◊ Ofiter ~ ofiter cu grad mai inalt decat al capitanului. Animal ~ (sau planta ~oara) animal (sau planta) care se afla pe treapta cea mai avansata a unei evolutii. 3) Care a atins un nivel inalt de evolutie; cu o evolutie avansata. Vegetatie ~oara. 4) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota cunostinte, merite, forta mai mare (in raport cu altii). Spirit ~. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. superieur

INFERIOR¹ ~oara (~ori, ~oare) 1) (in opozitie cu superior) Care se afla in partea de jos; situat in partea de jos; de (din) jos. 2) (despre cursul unei ape curgatoare) Care este mai aproape de mare decat de izvor. 3) Care ocupa treapta cea mai joasa intr-o ierarhie. Situatie sociala ~oara. 4) Care este de calitate mai proasta; de valoare mai mica; mai putin important. [Sil. -ri-or] /<fr. inferieur, lat. inferior

SOPOT ~e n. 1) Zgomot usor produs de cineva care sopteste. 2) fig. Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (de curgerea apei, de frunzele miscate de vant etc.); murmur; susur. ~ul izvorului. /<sl. sipotu, bulg. sepot

CRENOLOGIE s.f. Studiul apelor minerale terapeutice. [Gen. -iei. / < fr. crenologie, cf. gr. krene – izvor, logos – stiinta].

secatos, -oasa, adj. (reg.) 1. (despre rauri, izvoare, balti, lacuri, fantani etc.) care a fost golit de apa; secatuit, uscat. 2. (despre anotimpuri, vreme, aer, vinturi etc.; in forma: sacatos) secetos.

INFERIOR, -OARA I. adj. 1. asezat mai jos; de jos. ◊ (despre o parte a unui curs de apa, o regiune) in apropiere de punctul de varsare; departate de izvor. 2. mai mic din punct de vedere numeric. 3. de calitate (mai) proasta; mai putin bun; mai putin frumos; mai mic decat altii. 4. care are un grad, o functie, un rang mai mic decat altul. II. s. m. subaltern, subordonat. (< fr. inferieur, lat. inferior)

ARTEZIAN, -A, arteziene, adj. (In sintagmele) izvor artezian = izvor care tasneste (cu presiune) din pamant. Fantana arteziana = fantana din care apa tasneste in sus, realizata prin mijloace artificiale, cu scop decorativ. [Pr.: -zi-an] – Din fr. artesien.

FANTANA, fantani, s. f. 1. Constructie alcatuita dintr-o groapa cilindrica sau prismatica (cu peretii pietruiti) cu ghizduri imprejur, sapata in pamant pana la nivelul unui strat de apa si care serveste la alimentarea curenta cu apa in mediul rural; put. ◊ Expr. A cara apa la fantana = a intreprinde o actiune zadarnica, a depune o munca inutila. ♦ Constructie de zid, de piatra etc. care adaposteste o sursa de apa (venita prin conducta), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (in parcuri, pe strazi etc.). 2. (Reg.) izvor. [Pl. si: (rar) fantane] – Lat. fontana.

ARTEZIAN, -A adj. izvor artezian = izvor care tasneste cu presiune din pamant; fantana arteziana = fantana tasnitoare care arunca apa in sus cu presiune. [Pron. -zi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. artesien, cf. Artois – provincie in Franta].

ciuciui (-uesc, -it), vb. – A sopti, a susoti. Creatie expresiva, cf. sl. cucati (Berneker 161), sp. chuchear, si sosoi, susui. – Der. ciuciur, s. n. (izvor, suvoi), cf. bg. cucur „canal de scurgere, teava de canalizare a apei” (Scriban, Conv. lit., XLIV, 1003); ciuciurau, s. n. (corn mic).

HELOCREN, -A adj. (despre izvoare) care apare in mlastini cu debit mic; (despre organisme) care traieste in asemenea ape. (< germ. helokrene)

CASCADA (‹ fr.) s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui riu, fluviu sau torent provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii. Frecvente in regiunile calde si umede peste fostele praguri glaciare, in unitatile inalte de relief unde bancurile de roci dure alterneaza cu altele mai moi. C. cu cea mai inalta cadere de apa din lume este Angel (Venezuela, 979 m). In Romania cea mai inalta c. este izvorul Cailor (M-tii Rodnei, 150 m). ♦ C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, in componenta unui sistem hidroenergetic amenajate in serie pe un curs de apa, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦ Expr. Cascada de ris = ris zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (TEHN.) Montaj in c. = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice pentru a imbunatati factorul de putere sau pentru a modifica fara pierderi turatia acestora.

TAMADUIRE, tamaduiri, s. f. (Pop.) Actiunea de a (se) tamadui si rezultatul ei; tamaduiala. ♦ izvorul tamaduirii = a) sarbatoare bisericeasca crestina tinuta in prima vineri dupa Pasti; b) loc cu ape de baut sau de scaldat, care au proprietatea de a vindeca anumite boli. – V. tamadui.

MINA¹, mine, s. f. 1. Loc subteran cu zacaminte de substante minerale utile; complex de lucrari, de instalatii in subteran si la suprafata, destinate exploatarii, cu ajutorul puturilor si galeriilor, a unui zacamant de substante minerale utile; subteran, baie². ♦ Fig. izvor nesecat (de bogatie). 2. Arma exploziva care se asaza pe pamant sau in pamant, in apa etc. si care explodeaza la atingere sau la comanda. 3. Bucata subtire cilindrica sau prismatica de grafit sau din alt material, folosita la confectionarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine.

GHEIZER ~e n. izvor intermitent generat de un vulcan, care, la anumite intervale de timp, arunca in afara apa fierbinte si vapori. /<fr., engl. geyser

PROASPAT ~ata (~eti, ~ete) 1) (despre alimente, fructe, legume) Care este facut, dobandit sau recoltat de curand; care n-a fost conservat. Peste ~. 2) (despre plante) Care este rupt de curand; neofilit. Legume ~ete. 3) (despre apa de baut) Care a fost adusa de curand de la sursa (de la fantana, izvor etc.). 4) (despre aer) Care este lipsit de impuritati; curat. 5) fig. Care este foarte tanar; fraged. 6) Care a aparut de curand; care dureaza de putina vreme; recent; nou. Informatii ~ete. 7) (despre persoane) Care a fost numit de curand intr-un post. Ministru ~. 8) Care a capatat forte noi; reconfortat; odihnit. /<ngr. prosphatos

DEBIT² s.n. 1. Desfacere, vanzare a unor marfuri. 2. Local, loc unde se vinde cu amanuntul; pravalie; tutungerie. 3. Cantitate de lichid, de fluid pe care o lasa sa se scurga un izvor, un rezervor etc. ◊ Debit solid = cantitatea de material solid transportat de un curs de apa in unitatea de timp in suspensie. ♦ Cantitate de curent electric data de o sursa de electricitate intr-un anumit timp (luat ca unitate). 4. (Fig.) Suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. [Pl. -te, -turi. / < fr. debit].

INFERIOR, -OARA adj. 1. Care este asezat mai jos; de jos. ♦ (despre o parte a unui curs de apa; p. ext., despre o regiune) Situat in apropiere de punctul de varsare; departat de izvor. 2. Mai mic din punct de vedere numeric. 3. De calitate (mai) proasta; mai putin bun; mai putin frumos; mai mic decat altii. 4. Care are un grad, o functie, un rang mai mic decat altul. // s.m. Subaltern, subordonat. [Pron. -ri-or. / < lat. inferior, cf. fr. inferieur].

stiubei, stiubeie si stiubeiuri, s.n. (reg.) 1. vas facut dintr-un trunchi de copac scobit (in care se pastreaza alimente, obiecte casnice sau in care se oparesc rufele). 2. stup primitiv, facut dintr-un trunchi de copac scorburos, sau scobit; totalitatea albinelor dintr-un asemenea stup. 3. adapost pentru stupi. 4. trunchi de copac scorburos sau scobit care, ingropat in pamant, serveste ca ghizd la o fantana putin adanca. 5. (inv.) apeduct. 6. fantana cu izvorul la mica adancime, care are ca ghizd un trunchi de copac scorburos. 7. fantana cu apa sarata. 8. deschizatura facuta in acoperisul unei case pentru luminarea sau aerisirea podului.

LIMNOCREN, -A adj. (despre izvoare) care tasneste in lacuri, de jos in sus; (despre organisme) care traieste in asemenea apa. (< germ. limnokrene)

ARTEZIAN, -A, arteziene, adj. (In sintagmele) izvor artezian = izvor care tasneste (cu presiune) din pamant. Fantana arteziana (si substantivat, f.) = fantana din care apa tasneste in sus, realizata prin mijloace artificiale, cu scop decorativ. [Pr.: -zi-an] – Din fr. artesien.

INFERIOR, -OARA, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.

FREATIC, -A, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau panze de ape subterane) Care se gaseste pe primul strat impermeabil de la suprafata pamantului si care alimenteaza izvoarele, fantanile etc., influentand formarea si proprietatile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phreatique.

burcut n., pl. uri (ung. borkut, care nu e compus din bor, vin si kut, izvor, ci vine d. rut. borkut si burkut, borviz, d. burkati, a clatina, a clocoti [ca apa cind izvoraste], burhati, a tisni, ruda cu bircii. V. bircii). Mold. Sud. Butelie de un litru (fiindca apele minerale unguresti se aduceau in butelii care se intrebuintau foarte mult pe urma, ca si azi). Trans. nord. Maram. Borcut, borviz. V. clondir.

SMARC, smarcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetatie); ochi de apa pe un teren mlastinos. ♦ (La pl.; in basme) Loc indepartat si primejdios, de unde isi trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealta primitiva facuta dintr-o tigva, care serveste pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompa de fantana. – Din sl. smruku.

balaci (-cesc, -it), vb. – A se zbengui in apa, a (se) balacari. Creatie expresiva (Iordan, BF, II, 184); coicide cu bg. balakam, care poate fi imprumutat sin rom. (dupa Cihac si DAR, cuvintul rom. provine din bg.). Este dificil de presupus ca var. balacari, vb. (a (se) balaci; a sta la taclale, a birfi, a indruga verzi si uscate; a batjocori) ar proveni din rut., rus. balaguriti (Cihac) sau din sb. balakati (DAR), cu care are in comun izvorul expresiv. DAR nu cunoaste sensul de „a (se) balaci” al acestui cuvint, cu toate ca este mai comun decit celelate. – Der. balaceala, s. f. (zbenguiala prin apa); balacitura, s. f. (balaceala).

FLUX s.n. 1. Crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (Fig.) Revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasa emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulatie continua a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate intr-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].

Alpheus, zeul apei cu acelasi nume, care izvora din Arcadia si se varsa in mare. Indragostit de nimfa Arethusa, Alpheus a urmarit-o pina in insula Ortygia, unde fugara a fost transformata de Artemis intr-un izvor.

FLUX s. n. 1. crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (fiz.) curent, miscare de particule. ♦ ~ luminos = energie radianta emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operatiilor intr-un proces tehnologic. 5. ~ de informatie = ansamblu de date, informatii si decizii necesare desfasurarii unei anumite operatii sau activitati; raportul dintre cantitatea de informatie si timpul in care ea este transmisa. ◊ ~ de capital = transformarea, circulatia unor fonduri banesti dintr-o tara in alta, ca urmare a efectuarii de operatii de decontare, imprumuturi sau transformari de depozite bancare. 6. circulatie continua si uniforma a unui lichid (sange, seva). 7. pulbere folosita in sudura automata. (< fr. flux, lat. fluxus)

ciuciur n., pl. uri si e (bg. cucur, izvor, canela, cucurkam, curg incet, ma scurg, curkam, curg tiriit, c*******m, tirii, ciripesc; ung. csucs, ciuciur; toate imit., ca si rom. ciurui, tirii s. a. Bern 1, 131). Botu unui ibric, unei cani. Canal de lemn pin [!] care se scurge apa curgind pin aer. – In Olt. tutur.

ciur interj. – Exprima zgomotul produs de un suvoi de apa. Creatie expresiva, cf. sp. chorro „siroi”. – Der. ciuroi, s. n. (suvoi), cf. Giuglea, Dacor., I, 250; ciurui, vb. (a picura, a clipoci). apartin aceleaisi radacini siroi (var. sur(l)oi, sirloi, jirloi), s. n. (suvoi); sirui (var. siroi, surui), vb. (a picura). Ciurgau, s. n. (izvor, suvoi), din mag. csurgo (DAR), pare a face parte din aceeasi familie expresiva. Cf. Iordan, BF, VI, 181.

izvorI, pers. 3 izvoraste, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apa) A iesi, a tasni din pamant; p. ext. (despre ape curgatoare) a-si incepe cursul, a-si avea obarsia. ♦ Fig. (Despre lacrimi, sange etc.) A incepe sa curga cu putere; a siroi. ♦ Fig. A iesi la iveala; a aparea dintr-o data; a rasari. 2. Fig. A lua nastere, a-si avea sursa, obarsia; a rezulta, a proveni, a se trage. – Din izvor.

RADACINA ~i f. 1) Organ al plantelor superioare, care indeplineste functia de fixare in sol si de absorbire a apei si a substantelor nutritive. ◊ A prinde ~ (sau ~i) a) a da radacina; b) a se stabili intr-un loc pe un timp indelungat; a se statornici. 2) anat. Parte a unui organ animal, prin care acesta este fixat intr-un tesut organic. 3) fig. Temelie a unui lucru. ◊ A curma (sau a starpi, a taia) raul din (sau de la) ~ a inlatura un rau in mod radical. 4) mat. Numar care, ridicat la o anumita putere, da numarul dat; radical. ~ patrata. 5) lingv. Element al unui cuvant dotat cu sens lexical si comun pentru toate cuvintele din aceeasi familie; radical. 6) fig. Locul unde s-a nascut cineva; neamul din care se trage; origine; izvor; obarsie; provenienta. [G.-D. radacinii] /<lat. radicina