BIRZAVA 1. Riu, afl. stg. al Timisului, cu care confl. pe terit. Iugoslaviei; 129 km (pe terit. Romaniei). Izv. din M-tii Semenicului, trece prin Resita si Bocsa (pe care le alimenteaza cu apa industriala si potabila). Pe cursul sau inferior (in parte canalizat) sint orezarii. Amenajari hidrotehnice: lacurile de acumulare Gozna, al hidrocentralei Crainicel, Valiug (barajul construit in 1907-1909), al hidrocentralelor Grebla, Breazova si Secu (barajul construit in 1963). 2. Com. in jud. Arad; 3.204 loc. (1991). Statie de c. f.

DEFENOLA vb. I. tr. (Chim.) A indeparta fenolii din apele industriale. [Et. incerta].

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).

EPURARE, epurari, s. f. Actiunea de a epura, epuratie, curatire, purificare. ◊ Epurarea apei = operatie de indepartare din apele potabile, industriale, de canal etc. a substantelor care le fac improprii anumitor intrebuintari. – V. epura.

DUR¹, -A, duri, -e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgariat sau de strapuns; tare. 2. (Despre ape) Care contine saruri (de calciu si magneziu) peste limita admisa pentru apele potabile industriale. 3. (In sintagma) Consoana dura = consoana a carei articulatie nu contine nici un element palatal. 4. Fig. Aspru; sever; violent, brutal, crud. – Din fr. dur, lat. durus.

DURITATE, duritati, s. f. 1. Calitatea, insusirea de a fi dur¹ (1), proprietate a unui material prin care se exprima gradul de rezistenta la zgariere, strapungere, deformare. 2. Proprietatea unei ape de a contine saruri (de calciu si magneziu) peste limita admisa pentru o apa potabila sau industriala. 3. (Atitudine, gest, vorba plina de) asprime, severitate, violenta, cruzime. – Din fr. durete, lat. duritas, -atis.

CASTEL s. n. 1. constructie fortificata, medievala, cu turnuri, inconjurata cu ziduri mari si santuri, servind ca resedinta seniorilor feudali. ♦ e in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apa = rezervor, constructie inalta, destinata acumularii apei potabile sau industriale si distribuirii ei. 2. fiecare dintre constructiile metalice sau de lemn deasupra puntii superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello)

LESIE s. f. Solutie alcalina (folosita la spalatul rufelor, in diverse procese industriale etc.) obtinuta prin dizolvarea in apa a sodei sau a hidroxidului de potasiu sau prin fierbere cu apa a cenusii de lemn. – Lat. lixiva.

EMISAR² ~e n. Bazin sau canal unde se colecteaza apele murdare, provenite de la intreprinderi industriale sau din centre populate. /<fr. emissaire, lat. emissarius

HIDROCULTURA s. f. Cultura a plantelor (industriale) prin mentinerea radacinilor in solutii nutritive sau in apa, renuntandu-se la folosirea pamantului; hidroponica. – Din fr. hydroculture, germ. Hydrokultur.

CANALIZARE s.f. Actiunea de a canaliza si rezultatul ei; canalizatie. ♦ Totalitatea lucrarilor tehnice executate pentru colectarea si evacuarea apelor uzate dintr-un oras sau dintr-un centru industrial. ♦ Deschidere a unui vas anatomic obstruat. [< canaliza].

SANTIER, santiere. s. n. Loc pe care se construieste (sau se repara) o cladire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o sosea etc., impreuna cu materialele si instalatiile necesare desfasurarii acestei activitati. ◊ Santier naval = intreprindere industriala specializata in construirea si repararea navelor, situata pe malul unei ape navigabile. ♦ P. a**l. Proces in plina desfasurare de creare a unei opere literare, artistice sau stiintifice. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.

UMEZITOR ~oare n. 1) aparat pentru umezirea hartiei prin stropire cu apa (pentru a o satina) in procesul fabricarii. 2): ~ de aer aparat care pulverizeaza apa si umezeste aerul intr-o incapere sau intr-o instalatie industriala. /a (se) umezi + suf. ~tor

UMEZITOR, umezitoare, s. n. 1. aparat de umezit hartia prin stropire cu apa (pentru a o satina), in timpul procesului de fabricatie. 2. (In sintagma) Umezitor de aer = aparat care pulverizeaza apa si umezeste aerul adus prin conducte din exterior la o instalatie industriala, unde este nevoie de aer conditionat cu un anumit grad de umiditate. – Umezi + suf. -tor.

BAC¹, bacuri, s. n. 1. Ambarcatie cu fundul si capetele plate, cu care se fac scurte traversari de rauri sau de lacuri sau care este folosita pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brod, brudina, pod umblator. 2. (Sport) Platforma sau ambarcatie cu vasle, fixata pe apa pentru antrenamentul canotorilor, caiacistilor si canoistilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizari industriale. – Din fr. bac.

POLUA, poluez, vb. I. Tranz. A face ca aerul, apa, mediul de viata sa devina nocive din cauza materiilor chimice reziduale, a deseurilor industriale, a gazelor de esapament etc.; a vicia; a infecta. ♦ Refl. (Despre aer, ape, mediul de viata) A deveni nociv, a se vicia. [Pr.: -lu-a] – Din fr. polluer.

ACRILIC, -A, acrilici, -ce, adj. 1. (Chim.; in sintagma) Acid acrilic = lichid nesaturat, incolor cu miros intepator, solubil in apa, obtinut prin oxidarea acroleinei si folosit la fabricarea unor materiale sintetice. 2. (Despre produse industriale) Care este obtinut cu ajutorul derivatilor acidului acrilic (1). Fibra acrilica. – Din fr. acrylique.

HIDROCULTURA s.f. Metoda de cultura a plantelor (mai ales industriale) in solutii nutritive, renuntandu-se la pamant; cultivare a plantelor prin mentinerea radacinilor in apa; cultura de apa; hidroponica. [Cf. fr. hydroculture, it. idrocultura, germ. Hydrokultur].

POLUAT, -A, poluati, -te, adj. (Despre aer, ape, mediul de viata) Care a devenit nociv prin infectare cu materii chimice reziduale, cu deseuri industriale, cu gaze de esapament etc. [Pr.: -lu-at] – V. polua.

CIRCUIT ~e n. 1) Miscare pe un cerc inchis cu revenire la punctul initial ◊ ~ul capitalului miscare a capitalului industrial in sfera productiei (bani-marfa-bani). 2) Sistem de medii sau de conducte prin care circula ceva (lichide, vapori, gaze, electricitate etc.). ◊ ~ul apei in natura proces continuu de circulatie a apei in diferitele ei stari. ~ electric ansamblu de fire, bune conducatoare de electricitate, care constituie un traseu inchis pentru circulatia unui curent. /<fr. circuit, lat. circuitus

BAIE¹, bai, s. f. I. 1. Cufundare a corpului in apa, in scop igienic sau curativ; imbaiere. V. scaldare. 2. Cada sau putina in care cineva se imbaiaza. ♦ apa in care cineva se imbaiaza. ◊ Expr. Baie de sange = varsare de sange; macel. ♦ Stabiliment public cu instalatii speciale servind pentru imbaiere; incapere special amenajata pentru imbaiere. 3. Expunerea corpului (gol) la actiunea vaporilor de apa, a soarelui, a aerului etc., in scop igienic sau curativ. 4. Recipient in care se pune un lichid, o solutie etc. in vederea unor operatii industriale sau chimice; lichidul, solutia etc. in care se fac asemenea operatii. II. (La pl.) Nume dat localitatilor in care se gasesc izvoare de apa termala sau minerala cu proprietati curative. – Lat. *baneum (v. sl. banja).

UZINA, uzine, s. f. 1. Intreprindere industriala de mari proportii in care se produc utilaje, semifabricate sau materii prime pentru alte industrii. 2. Instalatie producatoare de energie electrica, termica sau de alimentare cu apa a unei asezari, a unei zone, a unei locuinte. (In sintagma) Uzina verde = natura, vegetatia privite ca sursa de energie si hrana. – Din fr. usine.

PLATFORMA s. f. I. 1. suprafata orizontala plana, planseul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urca sau coboara calatorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor si elicopterelor. ♦ suprafata de teren pe care se ridica noi constructii. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spatiala = satelit artificial de mari dimensiuni, baza de lansare de pe orbita a navelor interplanetare; ~ industriala = zona in care sunt concentrate mai multe unitati industriale. 3. parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 4. (sport) instalatie orizontala rigida de pe care se executa sarituri in apa. 5. portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ ~ continentala = zona a fundului marii care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ constructie plutitoare sau fixa destinata forajului marin. ♦ loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. (< fr. pate-forme)

DERIVAT, -A adj. 1. Care deriva, decurge. 2. (Despre o apa) Abatut din cursul sau, din albia sa naturala. // s.m. si n. Substanta preparata din alta substanta si care se aseamana ca structura moleculara cu substanta din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumita materie prima. 2. Cuvant format prin derivare de la alt cuvant. 3. Lucru care deriva din altul. [< deriva].

SCHELA, schele, s. f. 1. Constructie auxiliara provizorie, metalica sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucreaza la inaltime; esafodaj. 2. Punte improvizata sau fixa care face legatura intre o nava si tarm sau chei. 3. Unitate industriala care se ocupa de exploatarea unui zacamant de titei. ♦ Fiecare dintre sondele care alcatuiesc aceasta unitate. 4. (Inv.) Port pe malul unui fluviu; p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat intr-un asemenea port (sau langa o apa). 5. (Inv. si reg.) Targ; piata de marfuri. – Din scr. skela, bg. skelja.

UZINA s. f. 1. unitate industriala mare, organizata pe baza de diviziune a muncii, in care se fac in special lucrari de utilaj, se produc semifabricate sau materiale pentru alte industrii, pentru fabrici etc. 2. centrala de forta furnizoare de energie electrica, termica, de apa etc. (< fr. usine)

UZINA s.f. Intreprindere industriala de proportii mari, organizata pe baza de diviziune a muncii, in care se fac in special lucrari de utilaj, se produc semifabricate sau materiale pentru alte industrii, pentru fabrici etc. ♦ Centrala de forta pentru alimentarea cu energie electrica sau cu apa a unei localitati. [< fr. usine].

DERIVAT, -A, derivati, -te, adj., (II 1) derivati, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care deriva (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abatut din albia sa naturala. ♦ (Despre vehicule) Abatut de pe o cale de comunicatie pe alta. ♦ (Despre cai de comunicatie, canale) Abatut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanta preparata din alta si care de obicei pastreaza structura de baza a substantei din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie prima. 3. S. n. Cuvant care deriva din alt cuvant. 4. S. n. Lucru care rezulta, deriva (1) din altul. – V. deriva.