BOILER, boilere, s. n. Cazan special de incalzire automata a apei, folosit la instalatiile de apa calda curenta. – Din germ. Boiler.

BRASAJ s. n. 1. Amestecare cu aer a vaporilor sau a picaturilor unui combustibil lichid inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. Amestecare a fainii de malt cu apa calda pentru a se obtine mustul de bere. – Din fr. brassage.

CALORIFER, -A, caloriferi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care transporta caldura. 2. S. n. Instalatie de incalzire producatoare de caldura (cu aburi, apa calda sau aer cald); p. restr. radiator al unei astfel de instalatii. – Din fr. calorifere.

GEOTERMAL, -A, geotermali, -e, adj. (Despre izvoare) Cu apa calda sau fierbinte. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geothermal.

INCALZIRE, incalziri, s. f. 1. Actiunea de a (se) incalzi si rezultatul ei. ◊ Incalzire centrala = sistem de ridicare a temperaturii aerului dintr-o cladire prin folosirea unei surse unice producatoare de caldura, care difuzeaza, sub presiune, apa calda sau aer incalzit in radiatoare special amenajate. ♦ Ansamblu al procedeelor de incalzire. 2. Complex de exercitii fizice efectuate inaintea unui antrenament, a unei competitii etc. pentru adaptarea organismului la potential maxim. – V. incalzi.

TOPLITA, toplite, s. f. (Reg.) 1. Izvor, paraias cu apa calda; ochi de apa care nu ingheata iarna. 2. Brat izolat, mort al unui rau; apa statatoare, baltoaca. 3. Loc special amenajat intr-o toplita (1, 2) pentru puietii de salmonide din incubatoare, in vederea acomodarii inainte de trecerea lor in apele curgatoare. – Din sl. toplica.

TERMIC, -A, termici, -ce, adj. De caldura, privitor la caldura, care produce (sau se produce prin) caldura. ◊ Centrala termica = totalitatea cladirilor, instalatiilor si aparatelor in care se produce caldura, centralizat, pentru cladirile situate la o distanta relativ mica. Agent termic = substanta (apa calda, abur etc.) care produce sau transfera caldura intr-o instalatie termica. – Din fr. thermique.

TERMOFOR, termofoare, s. n. Recipient plat de cauciuc sau de metal in care se pune apa calda, ori o pernita incalzita electric, care se aplica pe o parte bolnava a corpului, ca mijloc terapeutic. – Din germ. Termophor, fr. thermophore.

RADIATOR, radiatoare, s. n. 1. Corp, aparat sau dispozitiv care emite radiatii. ◊ Radiator electric= aparat electric de incalzire (in care caldura este transmisa prin radiatii). 2. Corp de incalzire format din tuburi sau coloane tubulare prin care circula aburii sau apa calda, intr-o instalatie de incalzire centrala. 3. Dispozitiv care serveste la racirea apei in motoarele cu ardere interna. 4. Antena de emisie reprezentand elementul activ al unui sistem de antene. [Pr.: -di-a-] – Din fr. radiateur, germ. Radiator.

COVASA f. inv. Mancare pregatita din faina de porumb sau de secara, m****a cu apa calda si lasata sa dospeasca. /<sl. kvasa

GEOTERMAL ~a (~i, ~e) 1) Care are apa calda; cu apa calda. Izvor ~. 2) Care tine de geotermie; propriu geotermiei; geotermic. Lucrari ~e. /<fr. geothermal

TERMOFOR ~oare n. Punga de cauciuc umpluta cu apa calda sau pernuta incalzita electric, care se aplica pe partea bolnava a corpului pentru a calma durerile sau a incalzi in caz de criza. /<germ. Termophor, fr. thermophore

BOILER s.n. Caldare in care se obtine apa calda necesara instalatiilor din cladiri. [Pron. boi-ler, pl. -re. / germ. Boiler, engl. boiler].

GEOTERMAL, -A adj. (Despre izvoare) Cu apa calda. [< fr. geothermal].

muhurdan, muhurdane, s.n. (inv.) vasul cu apa calda cu care barbierul spala capetele clientilor.

TERMOFOR s.n. Aparat format dintr-o punga plata in care se pune apa calda sau dintr-o perna incalzita electric, folosit ca mijloc terapeutic; buiota. [< fr. thermophore, cf. gr. thermos – cald, phoros – purtator].

TERMOSIFON s.n. Ansamblu de conducte intr-o instalatie de incalzire centrala, in care circulatia apei se face pe baza diferentei de densitate dintre apa calda care se ridica si apa rece care coboara. [< fr. thermosiphon].

BRASAJ s. n. 1. amestecare a combustibilului pulverizat sau in stare de vapori cu aerul comburant inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. amestecare la cald a fainii de malt cu apa calda pentru a se obtine mustul de bere. (< fr. brassage)

CALDARIUM s. n. 1. incapere de baie cu aer si apa calda, in termele romane. 2. sera calda. (< lat., fr. caldarium)

GEOTERMAL, -A adj. (despre izvoare) cu apa calda. (< fr. geothermal)

TERMOFOR s. n. aparat dintr-o punga plata in care se pune apa calda sau dintr-o perna incalzita electric, ca mijloc terapeutic; buiota. (< germ. Thermophor, fr. thermophore)

TERMOSIFON s. n. ansamblu de conducte intr-o instalatie de incalzire centrala in care circulatia apei se face pe baza diferentei de densitate dintre apa calda care se ridica si apa rece care coboara. (< fr. thermosiphon)

BRASAJ s. n. 1. Amestecare cu aer a vaporilor sau a picaturilor unui combustibil lichid, inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. Amestecarea fainii de malt cu apa calda, pentru a se obtine mustul de bere. – Fr. brassage.

CALORIFER, calorifere, s. n. Instalatie pentru incalzirea incaperilor din una sau mai multe cladiri, printr-o singura sursa producatoare de caldura (cu aburi, apa calda sau aer cald); (prin restrictie) radiatoarele din incaperi ale unei astfel de instalatii. – Fr. calorifere.

BAIE bai f. 1) Cufundare a corpului in apa (calda), in alt lichid sau intr-o substanta pulverulenta (cu scop igienic, curativ sau din placere). A face ~. 2) apa (sau alt lichid) folosita pentru imbaiat; scaldatoare. ◊ ~ de sange a) cantitate mare de sange, pierduta de cineva; b) varsare de sange; macel. 3) Cladire sau incapere special amenajata pentru imbaiat. ~ publica. 4) Vas mare pentru imbaiat; cada. A se spala in ~. 5) Expunere a corpului (gol) la actiunea diferitor factori externi (in scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate avand izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; statiune balneara. A pleca la bai. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operatii tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide si solutii. 8) Lichid sau solutie chimica folosite pentru efectuarea unor asemenea operatii. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. baii; Sil. ba-ie] /<sl. banja

A FEREDUI ~iesc tranz. inv. (persoane) A expune la actiunea apei (calde) in scop igienic (sau curativ); a scalda; a imbaia. /<ung. feredni

A IMBAIA ~iez tranz. (persoane) A expune actiunii apei (calde) in scop igienic (sau curativ); a scalda. /in + baie

ciupa (ciupe), s. f. – 1. apa calda, pentru baia unui copil. – 2. Baia copilului. Origine necunoscuta, dar cu siguranta sl. Se poate pune in legatura cu bg. cipa „nou nascut” (Lacea, Dacor., V, 397), cipkam „a imbaia un copil” (DAR) si probabil cu sb. cepa „camera luxoasa a unei femei”. Este putin probabila der. din gr. ϰύπη „concavitate” (Pascu, Etimologii, 46; Pascu, Lat., 257; Diculescu, Elementele, 468), sau din sl. kopati „a spala” (Cihac, II, 59). – Der. ciupai (var. ciupara), vb. (a imbaia un copil).

TERMAL, -A adj. 1. (despre ape minerale) care izvoraste cald din pamant; (despre o statiune) cu izvoare de ape minerale calde. 2. (despre plante) care creste in apele calde. (< fr. thermal)

OSTREIDE (‹ fr.) s. f. pl. Familie de lamelibranhiate ce cuprinde genuri cu o mare diverisitate morfologica a ornamentelor valvelor. Sunt caracteristice zonelor litorale cu ape calde ale marilor.

RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formatie de stanci submarine, cladite de organisme (corali, alge etc.) care traiesc sub forma de colonii in apele marilor calde si care secreteaza carbonat de calciu. [Pl. si: recifuri] – Din fr. recif.

TERMAL, -A, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvoraste cald din pamant, avand, de obicei, proprietati terapeutice; (despre o statiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ apa termala = apa subterana cu temperatura mai ridicata decat cea medie din luna cea mai calduroasa a unei regiuni. – Din fr. thermal.

TERMAL ~a (~i, ~e) 1): apa ~a apa minerala calda care izvoraste din pamant (avand, de regula, proprietati terapeutice). 2) Tratament cu astfel de apa. Cura ~a. 3): Statiune ~a statiune balneara cu izvoare de apa minerala calda. /<fr. thermal

TERMAL, -A adj. (Despre ape minerale) Care izvoraste cald din pamant; (despre o statiune) care are izvoare de ape minerale calde. [< fr. thermal].

MARMITA s. f. 1. vas mare cu doua torti, cu care se transporta mancarea calda si apa (in armata). 2. scobitura circulara sau ovala sapata prin eroziunea in roca dura a unui rau. (< fr. marmite)

CETATEA RADESEI, pestera in M-tii Bihor, la 1.220 m alt., sapata in calcare tithonice de apele Somesului cald. Lungime: 260 m. Intrare impunatoare printr-un portal de 15 m inaltime. Declarata rezervatie speologica in cadrul Parcului National al M-tilor Apuseni.

incrop s.n. (pop.) 1. apa caldicica. 2. supa calda a miresei; uncrop.

SARGASELOR (SARGASSO), Marea ~, sector din NV Oc. Atlantic, intre paralelele de 20 si 35º lat. N si intre meridianele de 30 si 70º long. V, al NE de lantul ins. Antile, inconjurat de curenti oceanici, respectiv Golfstrom (Gulfstream) si Curentul Ecuatorial de Nord (sau Curentul Canarelor); c. 5,2 mil. km²; ad.: 1.500-7.000 m; salinitate scazuta: 36,5-37‰. Apele linistite si calde (iarna, temp. apei la supr. este de 18-23ºC, iar vara, 26-28º C) permit dezvoltarea in cantitate foarte mare a algelor din genul Sargassum, care plutesc la suprafata apei. Aici migreaza anghilele pentru reproducere. Reperata pentru prima oara de Cristofor Columb in anul 1492.

SILUR² s. m. peste de apa dulce din regiunile calde, care are sase mustati in jurul gurii. (< fr. silure, lat. silurus)

CROCODILIENI (‹ fr.) s. m. pl. (ZOOL.) Ordin ce cuprinde cele mai mari si mai evoluate reptile (nari foarte bine separate intre ele, dinti implantati in alveole, inima cu patru compartimente), incadrate in 13 specii (ex. crocodilul, gavialul, aligatorul), raspindite in apele din toate reg. calde de pe glob; se hranesc cu prada animala, vie sau moarta.

TERMALITATE s.f. Insusire a unor ape minerale de a izvori calde. [Cf. fr. thermalite].

TERMALITATE s. f. insusire a unor ape minerale de a izvori calde. (< fr. thermalite)

BRASAJ s.n. 1. Amestecare a combustibilului pulverizat sau in stare de vapori cu aerul comburant inainte de introducerea lui in cilindrul motorului. 2. Amestecare la cald a fainii de malt cu apa pentru a se obtine mustul de bere. 3. Bratare. [< fr. brassage].

TERMOFIL, -A adj. (Despre bacterii, vegetatie) Care poate trai la temperaturi ridicate – pana la 70°- dezvoltandu-se, de obicei, in apele fierbinti. [< fr. thermophile, gr. thermos – cald, philein – a iubi].

GNOCCHI s.m. pl. In gastronomie, galuste specific italiene, mici, ovale sau rotunde, cu aspect de scoici plate (presate cu furculita), fierte in apa sarata, gratinate si servite ca antreu cald.

A SE INMUIA ma inmoi intranz. 1) A deveni (mai) moale; a pierde din tarie; a se flescai. Ceara s-a inm**at. 2) (despre ger) A deveni mai temperat; a scadea in intensitate. 3) (despre timp) A deveni (mai) cald. 4) A deveni ud; a se imbiba cu apa (sau cu alt lichid). Lutul s-a inm**at. 5) A deveni plin (de lacrimi); a se umezi. Ochii i s-au ~t de lacrimi. 6) fig. (despre persoane sau despre manifestarile lor) A deveni mai bun (sau mai putin dur); a se imbuna; a se imblanzi; a se indulci. Vocea i s-a ~t. ◊ A i ~ inima cuiva a se induiosa. 7) lingv. (despre sunete) A deveni palatal; a se palataliza. /in + a m**a

GROG s. n. bautura reconfortanta din rom, brandy sau whisky, apa fierbinte, zahar si lamaie, care se serveste calda. (< engl., fr. grog)

INCALZI, incalzesc, vb. IV. 1. Tranz. A face sa-i fie cuiva cald. ♦ (Despre surse de caldura) A face ca aerul, apa etc. sa-si ridice temperatura. ♦ A expune ceva la o sursa de caldura pentru a-i ridica temperatura. 2. Refl. A i se face (cuiva) cald. ♦ (Despre vreme) A se face (mai) cald. 3. Refl. A se pregati prin exercitii fizice inaintea unui efort sportiv. 4. Tranz. si refl. Fig. A (se) inflacara, a (se) entuziasma. – In + cald.

1) baie f., pl. bai (vsl. bania, baie, ung. banya, baie, mina, ocna, d. it. bagno, baie, arest, lat. balneum, baie. V. balnear). apa sau alt lichid in care te scalzi: o baie calda. Scaldatura, actiunea de a te scalda: a face o baie. Localu, camera sau vasu in care te scalzi: baia comunala, o baie de zinc. Balie, galetar. Mina, ocna. (Vechi) Pl. Stabiliment de bai de ape termale sau minerale: a pleca la bai. Baie de abur, baie facuta in abur de apa clocotita. Baie de soare, actiunea de a te expune dezbracat razelor soarelui p. a te vindeca. Baie de singe, batalie crunta. Baie de sudoare, asudare excesiva. A fi cald baie (sau ca in baie) a fi foarte cald intr’o camera. V. legnita.

TERME s.f.pl. 1. Bai publice la romani. 2. Bai publice de ape termale. [Sg. terma. / < fr. thermes, cf. lat. thermae, gr. thermos – cald].

PROASPAT adj. 1. (reg.) verde. (Peste ~.) 2. cald. (Paine ~.) 3. moale, (reg.) puhav. (Cozonac ~.) 4. v. dulce. 5. rece. (A baut un pahar cu apa ~.) 6. v. neofilit. 7. v. curat. 8. actual, viu. (O amintire mereu ~.)

ULAJ s.n. (mar.) Spatiu lasat liber in tancurile unei nave petroliere dupa incarcare pentru a se asigura loc de expansiune marfii, care isi mareste volumul cand se navigheaza prin regiuni calde; (p. ext.) spatiu gol al unei cisterne, al unui tanc de combustibil sau de apa ori al unui butoi. [< engl., fr. ullage].

TERMOSTAT s.n. 1. aparat care serveste la mentinerea unei temperaturi prestabilite; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere interna, instalat in circuitul apei de racire. 2. aparat, incapere unde exista o temperatura constanta. [< fr. thermostat, cf. gr. thermos – cald, statos – stare].

ZONA s. 1. portiune, regiune, sector. (O ~ bine delimitata in spatiu.) 2. loc, regiune, teren, tinut. (Nu cunoaste bine ~.) 3. loc, meleag, regiune, taram, teritoriu, tinut. (Se afla in ~ necunoscute.) 4. regiune, tinut, (inv.) oblastie, olat. (In ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zona tropicala = tropice (pl.). 6. regiune, suprafata, teritoriu. (O ~ arida.) 7. loc, spatiu. (Erau ~ pline cu apa.) 8. (MED.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. (BOT.) zona apicala = caliptra, piloriza, scufie. 10. cadru, cerc, camp, domeniu, sector, sfera, taram. (~ de preocupari.)

FATA MORGANA f. 1) Fenomen optic caracteristic zonelor calde, datorita caruia imaginile obiectelor aflate la orizont apar ca si cum s-ar reflecta intr-o apa. 2) fig. Iluzie trecatoare. /Cuv. it.

FATA MORGANA s. f. Fenomen optic frecvent in regiunile calde, datorita caruia imaginile obiectelor aflate la (sau dincolo de) orizont apar ca si cum s-ar reflecta intr-o apa. ♦ aparitie inselatoare, iluzie trecatoare. – Cuv. it.

CASCADA (‹ fr.) s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui riu, fluviu sau torent provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii. Frecvente in regiunile calde si umede peste fostele praguri glaciare, in unitatile inalte de relief unde bancurile de roci dure alterneaza cu altele mai moi. C. cu cea mai inalta cadere de apa din lume este Angel (Venezuela, 979 m). In Romania cea mai inalta c. este Izvorul Cailor (M-tii Rodnei, 150 m). ♦ C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, in componenta unui sistem hidroenergetic amenajate in serie pe un curs de apa, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦ Expr. Cascada de ris = ris zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (TEHN.) Montaj in c. = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice pentru a imbunatati factorul de putere sau pentru a modifica fara pierderi turatia acestora.

RADIATOR ~oare n. 1) Dispozitiv pentru racirea apei sau a uleiului la motoarele cu ardere interna. 2) Bloc dintr-un sistem de incalzire centrala care consta din tuburi sau coloane tubulare, prin care circula un fluid cald; calorifer. 3) Dispozitiv de racire a tranzistoarelor. 4) Corp sau dispozitiv care elimina radiatii. ◊ ~ electric aparat electric de incalzire a incaperilor. [Sil. -di-a-] /<fr. radiateur, germ. Radiator

COLAC, colaci, s. m. 1. Un fel de paine, de obicei in forma de inel, impletita din mai multe suluri de coca. ◊ Colaci domnesti = daruri obligatorii trimise domniei de orasele din Tara Romaneasca si din Moldova. ◊ Expr. A se face colac = a se aseza, a se culca cu corpul incolacit. Colac peste pupaza = se zice cand la un necaz sau la o nenorocire se adauga un alt necaz sau o alta nenorocire. A umbla dupa (sau a astepta) colaci calzi = a umbla dupa (sau a astepta) lucruri bune, placute si venite de-a gata. A astepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire buna. 2. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de forma inelara. ◊ Colac de salvare = inel de pluta sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul caruia o persoana (naufragiata) se poate mentine deasupra apei; centura de salvare. ♦ Imprejmuire de piatra sau de lemn in jurul unei fantani; ghizd. 3. Rotocol de fum (de tigara). – Din sl. kolacĩ.

IRMINGER 1. Marea ~, mare in extremitatea de N a Oc. Atlantic, intre Islanda (la E) si Groelanda (la V), comunicand cu M. Groelandei prin str. Danemarcii (Denmark Strait). 2. Curent cald de suprafata, ramura a Curentului Atlanticului de Nord, care curge de-a lungul tarmului de S al Islandei, ramificandu-se in doua curente la V de Islanda – unul spre N si NE, inconjurand Islanda, si altul spre V si SV, care se contopeste cu Curentul Groelandei de Est. Temp. apei curentului este de c. 5ºC iarna si de 10-10 ºC vara, iar viteza de curgere de 0,2-0,5 km/h. Marea si Curentul I. poarta numele amiralului danez CarlL. Irminger, care a condus (1854) studiile hidrologice in aceasta zona. Important domeniu de pescuit.

COLAC ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. Omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati