COLÓNIE² s. f. (Și în sintagma apă de colonie) Lichid parfumat, fabricat din alcool și diverse uleiuri vegetale, folosit în cosmetică. – Din fr. [eau de] Cologne.

ODICOLÓN ~uri n. pop. Produs cosmetic sub formă de soluție din esențe aromate, alcool și apă; apă de colonie. /<fr. eau de Cologne

colónie (apă de Colonia) s. f. (sil. -ni-e), art. colónia (sil. -ni-a), g.-d. colónii, art. colóniei

BRIOZOÁR, briozoare, s. n. (La pl.) Clasă de nevertebrate mici, marine sau de apă dulce, care trăiesc fixate pe fundul apei sau pe obiecte din apă, alcătuind colonii cu aspect de mușchi (Bryozoa); (și la sg.) animal din această clasă [Pr.: bri-o-zo-ar] – Din fr. bryozoaires.

RECÍF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretează carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

ODICOLÓN, odicolonuri, s. n. (Pop.) apă de colonie. – Din fr. eau de Cologne.

ÁPĂ s. 1. v. pârâu. 2. v. râu. 3. v. fluviu. 4. v. mare. 5. v. ocean. 6. fântână. 7. v. cișmea. 8. v. transpirație. 9. (CHIM.) apă de Colonia = colonie, (pop.) odicolon; apă de var v. lapte de var; apă minerală = borviz, (reg.) borcut, (înv.) apă gazoasă, apă metalică, apă metalicească; apă oxigenată = peroxid de hidrogen.

ATOMIZÓR s. (FIZ.) atomizator, spray. (~ pentru apa de colonie.)

COLÓNIE s. v. apă de Colonia.

ODICOLÓN s. v. apă de colonia, colonie.

ápă de Colónia s. f. + prep. + s. pr. f.

COLÓNIE f. : apă de ~ soluție din esențe aromate și alcool întrebuințată ca articol de cosmetică. /<fr. [eau de] Cologne n. pr.

COLÓNIE² s. f. apă de Colonia = amestec parfumat de alcool și uleiuri vegetale. (<fr. /eau de/ Cologne)

COLÓNIE² s.f. apă de colonie = amestec parfumat de alcool și uleiuri vegetale, folosit în cosmetică. [< it. colonia < acqua di Colonia].

izvór (-óare), s. n. – 1. Fîntînă, apă subterană care țîșnește. – 2. Pîrîu. – 3. Origine, început, obîrșie, proveniență. – 4. Sursă, document original. – 5. (Arg.) apă de colonie. – Mr., megl. izvor. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izvorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; Tiktin; DAR). – Der. izvorî, vb. (a țîșni apa din pămînt; a proveni; a se arăta), cf. sl. izvirati.

BERGAMÓTĂ (‹ it.) s. f. 1. Fructul bergamotierului (arbore din genul citrus), galben, piriform, cu pulpă acidă din care se extrage acid citric și care conține, în coajă, un ulei esențial foarte parfumat, esența de b. fiind utilizată ca bază a apei de colonie și la parfumarea lichiorurilor. 2. (Și în forma pergamotă) Numele unui soi de pere mari, aproape, rotunde, galbene, zemoase și aromate. ♦ (Adjectival) Pere bergamote.

alcoolát m. și n., pl. e. Chim. Lichid obținut destilînd alcoolu cu substanțe aromatice, cum e apa de Colonia.

colónie f. (lat. colónia, d. colónus, colon). Populațiune care ĭese dintr´o țară și se stabilește în alta. Țară locuită de acea populațiune (ca Algeria față de Francia). Populațiunea străină dintr´un oraș orĭ dintr´o țară: colonia românească din Paris. colonie de microbĭ, loc năpădit de microbĭ. – Ob. coloníe (după fr. colonie), dar numaĭ colónie, parfumu numit „apă de Colonia” (fr. eau de Cologne).

LÍNTIȚĂ, (rar) lintițe, s. f. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze și adesea de rădăcini, cu tulpina lățită, care formează colonii pe suprafața apelor stătătoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: și lintiți] – Linte + suf. -iță.

CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. Mamifer acvatic rozător care trăiește în colonii, clădindu-și, pe malul apelor, locuințe făcute cu măiestrie (Castor canadensis); biber. 2. Blana prețioasă a castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Fr. castor (lat. lit. castor).

HIDROZOÁR, hidrozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate marine și de apă dulce, care trăiesc solitare sau în colonii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. hydrozoaires.

HIDROZOÁR ~e n. 1) la pl. Clasă de celenterate (marine sau de apă dulce) care trăiesc solitar sau în colonii (reprezentanți: hidra, meduza etc.). 2) Animal din această clasă. [Sil. hi-dro-zo-ar] /<fr. hydrozoaires

CASTOR (‹ fr., lat.) s. m. 1. Mamifer rozător semiacvatic din Europa și America de Nord, lung de 75-95 cm (din care coada are c. 30 cm), cu labele din spate palmate și cu coada lățită (Castor fiber și Castor canadensis). Trăiește în colonii, construind „sate” și zăgazuri, care barează apa; are blană prețioasă. Longevitate: 20 de ani. Sin.: biber; breb. 2. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din păr de castor (1).

CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii, clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor; biber (Castor canadensis). 2. S. n. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Din fr., lat. castor.

VOLVÓX s. m. algă verde de apă dulce, din indivizi flagelați, care trăiește în colonii de formă sferică. (< fr., lat. volvox)

decurión m. (lat. decúrio, -ónis). Ofițer roman care, la început comanda zece, apoĭ treĭ-zecĭ de călărețĭ. Senator roman al orașelor municipale saŭ al coloniilor.

ÁPĂ ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fără gust și fără miros, fiind o combinație de oxigen și hidrogen. ~ potabilă. ~ dură. ◊ ~ chioară se spune despre supe, vinuri etc. care conțin prea multă apă și nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fără conținut. 2) Masă de lichid (mare, râu, lac etc.). ◊ ~ curgătoare apă care curge pe o albie și se varsă în altă apă. ~ stătătoare apă care se adună în depresiuni (lacuri, bălți). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre prețioase, mătăsuri, metale). 4) Denumire a unor soluții, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regală amestec de acid clorhidric și acid azotic, care dizolvă toate metalele. ~ oxigenată amestec de perhidrol cu apă, incolor sau albastru, cu proprietăți dezinfectante și decolorante. 5) Secreție a organismului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ~ la plămâni. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lăsa cuiva gura ~ a avea poftă de ceva. [G.-D. apei] /