ANTECEDENT, antecedente, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, intamplare anterioara unei anumite date sau stari. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent in trecutul inculpatului si de care instanta judecatoreasca tine seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boala si care trebuie sa fie cunoscute de medic in vederea stabilirii diagnosticului si a tratamentului. 2. Adj. Care se afla inainte, care s-a intamplat inainte. 3. (Log.) Primul termen al unei judecati ipotetice, introdus prin conjunctia „daca”; p. gener. tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui demonstratii. – Din fr. antecedent, lat. antecedens, -ntis.

CAZIER ~e n. 1) Dulap compartimentat in care se pastreaza diverse documente. ◊ ~ judiciar fisa de evidenta a antecedentelor penale ale unei persoane. 2) Dulap in care se pastreaza casetele cu litere sau formele gata pentru tipar. [Sil. -zi-er] /<fr. casier

CAZIER s. n. 1. mobila compartimentata unde se pastreaza acte, dosare etc. ♦ ~ judiciar = fisa de evidenta cu datele privind antecedentele penale ale unei persoane. 2. (poligr.) dulapior in care se pastreaza litere. (< fr. casier)

antecedent ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre fenomene, intamplari) Care preceda ceva in timp; anterior; premergator; precedent. ◊ ~e penale fapte ilegale din trecutul unui inculpat. /<fr. antecedent, lat. antecedens, ~entis

antecedent, -a I. adj. Care preceda in timp. ♦ (Despre o vale) care s-a stabilit inaintea unei deformari tectonice. II. s.n. 1. Fapta, intamplare anterioara unui fapt, unei stari actuale. ◊ ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat. 2. (log.) Primul termen al unei judecati ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstratii. 3. Prima sectiune a unei unitati melodice structurate binar. 4. (muz.) Prima expunere tematica intr-o lucrare elaborata prin tehnica contrapunctului. (< fr. antecedent, lat. antecedens)