Rezultate din textul definițiilor
OU oua n. 1) Celula s*****a feminina la organismele animale sau vegetale din care, in urma fecundarii, se poate dezvolta un organism nou. 2) Corp format din albus si galbenus si invelit intr-o coaja calcaroasa, eliminat din organism de pasari si de alte animale ovipare, in care se dezvolta (prin clocire) puiul si care se poate folosi, in majoritatea cazurilor, ca aliment. ◊ A face (pe cineva) cu ~ si cu otet a certa foarte tare. A umbla cu cineva ca cu ~l (moale) a acorda atentie exagerata unei persoane susceptibile. ~l lui Columb problema usor rezolvabila, dar care anterior parea foarte complicata. 3) Obiect de forma ovoida. ◊ ~l genunchiului rotula. ~l piciorului glezna. /<lat. ovum
PASARE pasari f. animal vertebrat ovipar, avand corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, si un cioc in partea anterioara a capului. ~ domestica. ~ de padure. ~ migratoare. ◊ ~ calatoare pasare care pleaca iarna in tarile calde. ~-musca pasare tropicala de talie foarte mica, cu cioc lung, subtire, cu penaj viu colorat, stralucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-lira pasare australiana cu coada in forma de lira (la barbatusi). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ maiastra pasare inzestrata in credintele populare cu puteri supranaturale; pasare nazdravana. [G.-D. pasarii] /<lat. passer
ALANTOIDA, alantoide, s. f. Una dintre anexele embrionare la animalele vivipare si ovipare. ♦ (La pl.) animale vertebate care au aceasta embrionara. – Din fr. allantoide.
ALANTOIDA s.f. Membrana embrionara a animalelor vivipare si ovipare cu respiratie pulmonara. ♦ (La pl.) animale vertebrate care au aceasta membrana. [Pron. -to-i-. / < fr. allantoide, cf. gr. allatoides < allas – carnat, eidos – aspect].
ALANTOIDA s. f. membrana embrionara a animalelor vivipare si ovipare cu respiratie pulmonara. (< fr. allantoide)
ALANTOIDA, alantoide, s. f. Invelis al embrionului animalelor vivipare si ovipare. ♦ (La pl.) animale vertebate care au acest invelis. – Fr. allantoide (< gr.).
OVIPAR, -A, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se inmulteste, se reproduce prin oua. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se inmulteste prin oua. – Din fr. ovipare.
OVIPAR, -A adj., s.n. (animal) care se inmulteste prin oua. [< fr. ovipare, cf. lat. ovum – ou, parere – a naste].
OVIPAR, -A adj., s. n. 1. (animal) care se reproduce prin oua. 2. (despre plante) care se inmulteste prin seminte. (< fr. ovipare)
ovipar ~a (~i, ~e) si substantival (despre animale) Care se reproduce prin oua, embrionul dezvoltandu-se in afara organismului matern. /<fr. ovipaire
MONOTREME s.n.pl. Ordin de mamifere ovipare, avand ca tip ornitorincul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. monotrem. / < fr. monotremes, cf. gr. monos – unic, trema – orificiu].
BATRACIENI s.m.pl. Clasa de vertebrate amfibii, cu pielea neteda, respiratie branhiala, ovipare si cu dezvoltarea prin metamorfoza, avand ca tip broasca; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Pron. -ci-eni, sg. batracian, cf. gr. batrachos – broasca].
MONOTREM, monotreme, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc si cu corpul acoperit cu par (sau tepi), carora le lipsesc m*********e; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Mamifer monotrem. [Var.: monotrema s. f.] – Din fr. monotreme.
REPTILE s.f.pl. 1. Clasa a vertebratelor taratoare, ovipare, carnivore, cu temperatura corpului rece, fara picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, si cu corpul acoperit de o piele cu solzi; (la sg.) animal din aceasta clasa; sarpe; taratoare. 2. (Fig.) Cel care este gata sa se injoseasca pentru a parveni. [Sg. reptila. / < fr. reptiles, cf. lat. reptilis < repere – a se tari].
REPTILA, reptile, s. f. (La pl.) Clasa de vertebrate ovipare, de obicei terestre, taratoare, cu temperatura corpului variabila, cu corpul acoperit de o piele groasa, solzoasa, fara picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, si cu inima formata din doua auricule si un ventricul (Reptilia); (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. – Din fr. reptile, germ. Reptile.
REPTILA (‹ fr., germ.) s. f. (La pl.) Clasa de vertebrate amniote, poikiloterme, ovipare, avand membre scurte, uneori rudimentare sau absente (ex. serpii), plamanii bine dezvoltati si inima tricamerala (Reptilia). Sunt primele vertebrate in intregime terestre, ca adaptare avand pielea acoperita de un strat de solzi cornosi care impiedica pierderea apei din corp. Au aparut la sfarsitul Carboniferului si au fost animalele dominate in Mezozoic, cand au ocupat toate mediile de viata (acvatic, terestru si aerian) si au atins dimensiuni impresionante (dinozaurii, ichtiosaurii, ptedoractilii etc.). Formele actuale includ soparlele, serpii, broastele testoase si crocodilii. ♦ (Si la sg.) Animal din aceasta clasa.