INSECTA, insecte, s. f. (La pl.) Clasa care cuprinde mici animale nevertebrate din increngatura artropodelor, cu corpul format din segmente diferentiate in cap, torace si abdomen, cu trei perechi de picioare articulate, respirand prin trahee sau prin tegumentul care este chitinizat si avand dezvoltare prin metamorfoza; (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. ◊ Insecte daunatoare = insecte care ataca plantele, animalele si oamenii sau produsele vegetale si animale. – Din fr. insecte.

ARTROPOD, artropode, s. n. (La pl.) Increngatura de animale nevertebrate, cu corpul format din inele articulate, cu membre perechi, simetrice si articulate, si cu schelet extern, chitinos; (si la sg.) animal facand parte din aceasta increngatura. ◊ (Adjectival) Animal artropod. – Din fr. arthropodes.

VIERME, viermi, s. m. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguiet, de obicei cu o piele lucioasa, care traiesc in sol, in apa sau ca parazite pe plante si pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte. ◊ Vierme de matase = larva a unor fluturi care produc gogosile de matase si care se hranesc cu frunze de dud sau de stejar. ◊ Expr. A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inima = a fi chinuit de griji. A trai ca viermele in hrean (sau in radacina hreanului) = a duce (si a se deprinde cu) o viata grea. A avea viermi (neadormiti) = a fi fi neastamparat, a nu-si gasi locul. A-l manca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte lenes si murdar. – Lat. vermis.

COCON², coconi, s. m. Invelis protector facut din fire foarte subtiri, pe care le secreteaza larvele sau pupele unor insecte; spec. gogoasa. ♦ Invelis protector facut dintr-o substanta gelatinoasa care se solidifica si cu care isi infasoara ouale unele animale nevertebrate. – Din fr. cocon.

NEFRIDIE, nefridii, s. f. Organ de excretie la unele animale nevertebrate. – Din fr. nephridie.

TROMPA, trompe, s. f. 1. Excrescenta carnoasa in forma de tub, care prelungeste nasul la elefant, la tapir etc. si care serveste la pipait si la apucat. ♦ Prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care serveste la supt). 2. Canal prin care se elimina ovulele formate in ovar. 3. (In sintagma) Trompa lui Eustache = canal interior al urechii, care face legatura intre timpan si faringe. 4. Aparat folosit pentru ventilarea sau evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o incapere etc., pentru a realiza un vid. 5. Element de constructie in forma de bolta trunchiata, inlesnind de obicei trecerea de la un plan patrat la un plan poligonal sau circular. – Din fr. trompe.

TARDIGRAD, -A, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge incet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mica, care se deplaseaza greoi pe picioare (Tardigrada); (si la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.

SEDENTAR, -A, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Caruia nu-i place sa umble, sa faca miscare, care sta mai mult acasa; (despre indeletnicirile oamenilor) care se desfasoara intr-un spatiu inchis; care nu necesita miscare, lipsit de miscare. ♦ (Despre populatii) Stabil. ◊ Parte sedentara = parte a unitatilor militare care ramane in garnizoana in timp de razboi, avand misiunea de a completa efectivele partii operative, de a ingriji bunurile ramase in cazarma etc. Pasari sedentare = pasari care nu migreaza in timpul iernii. Animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar in galerii pe care si le fac singure. – Din fr. sedentaire, lat. sedentarius.

SPONGIER, spongieri, s. m. (La plural) Increngatura de animale nevertebrate cu corpul alcatuit dintr-o retea compacta de fibre elastice si rezistente; (si la sg.) animal care face parte din aceasta increngatura. [Pr.: -gi-er] – Din fr. spongiaires.

ARAHNIDA ~e f. 1) la pl. Clasa de animale nevertebrate din increngatura artropodelor (reprezentanti: paianjenul, scorpionul etc.). 2) Animal din aceasta clasa. /<fr. arachnide

ARTROPOD ~e n. 1) la pl. Increngatura de animale nevertebrate, cu schelet chitinos, segmentat si articulat (reprezentanti: racul, furnica, paianjenul, carabusul). 2) Animal din aceasta increngatura. [Sil. ar-tro-] /<fr. arthropodes

CRUSTACEU ~e n. 1) la pl. Clasa de animale nevertebrate cu corpul acoperit cu o crusta chitinoasa (reprezentanti: racul, crabul, langusta). 2) Animal din aceasta clasa. [Sil. -ta-ceu] /<fr. crustace

CRUSTA ~e f. 1) Pojghita formata la suprafata unor corpuri moi; coaja. 2) Strat anatomic protector, care se formeaza pe o rana cand aceasta incepe sa se cicatrizeze; coaja. 3) Strat solid de saruri depuse pe peretii unui recipient sau al unei tevi, in care se afla sau prin care curge un lichid. 4) Invelis impregnat cu saruri de calciu la unele animale nevertebrate. /<lat. crusta

MOLUSCA ~ste f. 1) la pl. Increngatura de animale nevertebrate, cu corpul moale, lipsit de schelet intern, la unele acoperit de o cochilie. 2) Animal din aceasta increngatura. /<fr. mollusque, germ. Molluske

RADIAT¹ ~e n. 1) la pl. Grup de animale nevertebrate ale caror organe sunt dispuse radial in jurul corpului (reprezentanti: steaua-de-mare, polipul, meduza etc.). 2) Animal din acest grup. [Sil. -di-at] /<fr. radie

TENTACULAT ~e n. 1) la pl. Increngatura de animale nevertebrate acvatice, avand corpul inzestrat cu tentacule (reprezentanti: meduza, coralul). 2) Animal din aceasta increngatura. /Din tentacul

AORTA s.f. 1. Artera principala care pleaca din ventriculul stang al inimii. 2. Vas pulsator cu functie de inima, existent la unele animale nevertebrate. [Pron. a-or-. / < fr. aorte, cf. gr. aorte – vana].

ARTROPODE s.n.pl. Increngatura de animale nevertebrate, cu schelet extern, segmentat si articulat, format din chitina ; (la sg.) animal din aceasta increngatura. [< fr. anthropodes, cf. gr. arthron – articulatie, pous, podos – picior].

CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii teposi de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus].

GRAPTOLITI s.m.pl. Clasa de animale nevertebrate fosile, asemanatoare cu meduzele de astazi, care pluteau liber pe suprafata marilor siluriene; (la sg. graptolit) animal din aceasta clasa. [< fr. graptolithes, cf. gr. graphein – a scrie, lithos – piatra].

MOLUSTE s.f. pl. Increngatura de animale nevertebrate, cu corpul moale, lipsit de schelet intern si care traiesc adesea intr-o cochilie; (la sg.) animal din aceasta increngatura. [Sg. molusca. / < fr. mollusques, cf. lat. mollusca – nuca cu coaja moale].

SPONGIERI s.m.pl. Increngatura de animale nevertebrate, avand ca tip buretele; (la sg.) animal din aceasta increngatura. [Pron. -gi-eri, sg. spongier. / < fr. spongiaires, cf. lat. spongia – burete].

TENTACULATE s.n.pl. (Zool.) Increngatura de animale nevertebrate, dispunand de tentacule asezate inapoia gurii; (la sg.) animal din aceasta increngatura. [Sg. tentaculat. / cf. fr. tentaculees].

ARAHNIDE s.f.pl. Clasa de animale nevertebrate, cuprinzand paianjenii, scorpionii etc.; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Sg. arahnida. / < fr. arachnides, cf. gr. arachne – paianjen].

ARTROPODE s. n. pl. increngatura de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, cu corpul si membrele formate din inele articulate. (< fr. arthropodes)

CIR s. m. fiecare dintre perii teposi de pe corpul unor animale nevertebrate. (< fr. cirre, lat. cirrus)

ENDOSCHELET s. n. schelet intern al anumitor animale nevertebrate (sepia, echinoderme). (< fr. endosquelette)

RADIAT, -A I. adj. radial (1). II. s. n. pl. 1. animale nevertebrate ale caror organe sunt dispuse ca niste raze in jurul corpului: stelele-de-mare, polipii etc. 2. tip de plante compozee cu petalele dispuse radial. (< fr. radie/es/, lat. radiatus)

SPONGIERI s. m. pl. increngatura de animale nevertebrate inferioare: buretele; porifere. (< fr. spongiaires)

TARDIGRAD, -A I. adj. (despre animale) care merge incet. II. s. n. pl. 1. grup de animale nevertebrate edentate (arahnide) foarte mici, cu corpul oval, acoperit cu o cuticula chitinoasa, care se deplaseaza greoi. 2. increngatura de articulate minuscule care traiesc in muschi sau licheni si, mai rar, in apele dulci ori sarate, miscandu-se foarte incet cu ajutorul a patru perechi de picioare scurte, conice, terminate cu gheare. (< fr. tardigrade/s/)

ARAHNIDA, arahnide, s. f. (La pl.) Clasa de animale nevertebrate din increngatura artropodelor; (la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. – Fr. arachnide.

ARTROPOD, artropode, s. n. (La pl.) Increngatura de animale nevertebrate, cu corpul format din inele articulate, cu membre perechi simetrice si articulate si cu schelet extern, format din chitina; (si la sg.) animal facand parte din aceasta increngatura. ◊ (Adjectival) Animal artropod. – Fr. arthropodes (< gr.).

CARTILAJ (CARTILAGIU) (‹ fr.) s. n. Formatiune anatomica din care este format scheletul pestilor cartilaginosi si ai embrionului vertebratelor si omului; la adulti mai persista in peretii bronhiilor si traheii, in pavilionul urechii etc. Se intilneste si la unele animale nevertebrate (cefalopode, moluste); (pop.) zgirci. V. diafiza.

HERMAFRODITISM (‹ fr. {i}) s. n. (BIOL.) Prezenta ambelor sexe la acelasi individ; bisexualitate. H. este normal la unele animale nevertebrate (ex.: hidra, melcul, rama) si patologic la om si la animalele superioare.

EPIDERMA, epiderme, s. f. 1. Epiteliu care acopera corpul omului si al animalelor superioare, avand la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la cele vertebrate mai multe straturi. 2. Tesut vegetal exterior de protectie al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule. – Din fr. epiderme, lat. epidermis.

RADIAT, -A, radiati, -te, adj. Radial. ♦ (Substantivat, n., la pl.) animale nevertebrate avand organele dispuse in forma de raze; (si la sg.) animal care face parte din acest grup. ♦ (Substantivat, n., la pl.) Grup de plante din familia compozeelor ale caror petale sunt asezate radial; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. [Pr.: -di-at] – V. radia¹.

GOANGA ~ge f. pop. animal nevertebrat cu corpul diferentiat in cap, torace si abdomen, cu trei perechi de picioare si, de cele mai multe ori, cu aripi; insecta. ◊ A se tine de ~ge a fi neserios; a face farse. /Onomat.

HIDRA ~e f. 1) animal nevertebrat acvatic, de talie mica, avand corpul alungit si subtire, gura inzestrata la un capat cu tentacule, iar la capatul opus cu o suprafata plana cu ajutorul careia se fixeaza pe diferite obiecte. 2) (in mitologia antica) Sarpe urias cu mai multe capete care, fiind taiate, regenerau. [Sil. hi-dra] /<fr. hydre, lat. hydra

PAIANJEN ~i m. 1) animal nevertebrat terestru, de talie mica, cu abdomenul mare, nesegmentat, cu patru perechi de picioare, care urzeste fire lungi (impletite in plase foarte subtiri) pentru prinderea insectelor. 2) Panza tesuta de acest animal. 3) Unealta inzestrata cu o plasa, cu care se scot piesele mici cazute intr-o sonda petroliera. 4) fam. Fiecare dintre colturile de sus ale portii de la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). /<sl. pa[j]ontina

SCORPION ~i m. 1) animal nevertebrat exotic, asemanator cu paianjenul, avand un abdomen mobil, pe a carui parte inferioara se afla glande veninoase. 2) la sing. mai ales art. Constelatie din emisfera australa. ◊ Zodia ~ului unul din cele douasprezece sectoare ale zodiacului. 3) fig. Persoana perfida si rautacioasa. [Sil. -pi-on] /<fr. scorpion

VIERME ~i m. Animal nevertebrat, fara picioare, cu corpul moale si alungit, care traieste in sol, in apa sau paraziteaza pe plante si animale. ◊ ~ de matase larva unor specii de fluturi care produce gogosile de matase. /<lat. vermis, ~is

POLIP s.m. 1. animal nevertebrat de apa care are capul inconjurat de tentacule. 2. Excrescenta carnoasa formata pe mucoasa nasului, a laringelui etc. [< fr. polype, cf. lat. polypus, gr. polypous < polys – numeros, pous – picior].

INSECTA s.f. animal nevertebrat mic din increngatura artropodelor, cu corpul format din segmente, cu trei perechi de picioare articulate, cu respiratie traheeana si cu dezvoltare prin metamorfoza. ♦ (la pl.) Clasa din care face parte acest animal. // (In forma insecti-, insecto-) Element prim de compunere savanta cu sensul de „insecta”, „referitor la insecte”, „de insecte”. [< fr. insecte, lat. insectum].

RADIAT, -A adj. (Bot.; despre unele organe) Dispus in jurul unui centru comun in forma de raze. // s.n.pl. 1. animale nevertebrate ale caror organe sunt dispuse ca niste raze in jurul corpului si al caror tip il reprezinta stelele-de-mare, polipii etc. 2. (Bot.) Tip de plante compozee care au petalele dispuse radial. [Pron. -di-al. / < fr. radie(s), cf. lat. radiatus].

vierme (-mi), s. m. – animal nevertebrat lipsit de picoare. – Mr. vermu, megl. varmi, istr. l’erm. Lat. vermis (Puscariu 1881; REW 9231), cf. it., sp., port. verme, prov., cat. verm, fr. ver. – Der. viermanar, s. m. (insecta, Sarcophaga carnaria); viermanos, adj. (cu viermi, mincat de viermi); viermanosa, vb. refl. (a se umple de viermi); viermar, s. n. (pensa de scos parazitii de pe oi); viermat (var. viermarit), s. n. (multime de viermi, forfota); viermarie, s. f. (viermarit; forfoteala); viermui, vb. (a misuna, a forfoti).

LAMARCK, Jean-Baptiste-Pierre-Antoine de Monet, cavaler de (1744-1829), naturalist francez. Prof. la Muzeul de Istorie Naturala si la Gradina Botanica din Paris. Redactor si colaborator la „Enciclopedia franceza”. Contributii in domeniul botanicii („Flora franceza”, „Dictionar de botanica”) si al studiului animalelor nevertebrate („Istoria naturala a animalelor nevertebrate”). Fondatorul zoopsihologiei, a elaborat prima teorie evolutionista (teorie generatiei spontanee), care oferea si o explicatie stiintifica a evolutiei („Filozofia zoologica”). Creatorul primului sistem evolutionist de clasificare a animalelor si vegetalelor („Distributia naturala si metodica a vegetalelor”). In 1802, a introdus termenul de „biologie”, concomitent cu biologul german G.R. Treviranus.

ECHINODERM, echinoderme, s. n. (La pl.) Increngatura de animale marine nevertebrate, cu schelet extern calcaros format din placi, si care se misca cu ajutorul ambulacrelor; (si la sg.) animal care face parte din aceasta increngatura. – Din fr. echinodermes.

TENTACULAT, tentaculate, s. n. (La pl.) Increngatura de animale acvatice nevertebrate care se caracterizeaza printr-un aparat tentacular dispus in jurul gurii; (si la sg.) animal care face parte din aceasta increngatura. – Din tentacul.

BURETE ~ti m. 1) Specie de ciuperci. ~-alb. ~-pucios. ◊ Doar n-am mancat ~ti doar n-am innebunit. 2): ~-de-mare animal marin, nevertebrat, avand scheletul format dintr-o retea de fibre elastice, care isi duce viata in colonii masive, prins de stancile subacvatice. 3) Obiect spongios, facut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc poros), servind la spalat, la sters tabla si in alte scopuri. /<lat. boletis

CASTRAVETE ~ti m. 1) Planta leguminoasa, avand tulpina taratoare, frunze mari acoperite cu peri aspri, flori galbene si fruct verde alungit. 2) Fructul comestibil al acestei plante. 3): ~-de-mare animal marin nevertebrat, cu corpul moale si alungit; holoturie. /<bulg. krastavec

ECHINODERM ~e n. 1) la pl. Increngatura de animale marine nevertebrate cu un schelet extern calcaros. 2) Animal din aceasta increngatura. /<fr. echinodermes

HOLOTURIE ~i f. animal marin nevertebrat cu corpul moale si alungit; castravete-de-mare. /<lat. holothuria, fr. holothurie

TARDIGRAD ~e n. 1) la pl. Grup de animale acvatice nevertebrate (foarte mici) cu patru perechi de picioare, care se misca incet. 2) Animal din acest grup. /<lat. tardigradus, fr. tardigrade

ECHINODERME s.n.pl. Increngatura din care fac parte animale marine nevertebrate acoperite cu spini, al caror tesut dermic secreta un schelet calcaros; (la sg.) animal din aceasta increngatura. [Sg. echinoderm. / < fr. echinodermes, cf. gr. echinos – arici, derma – piele].

ECHINODERME s. n. pl. increngatura de animale marine nevertebrate, cu tepi, cu simetrie radiara si cu schelet extern calcaros, din placi. (< fr. echinodermes)

TENTACULATE s. n. pl. increngatura de animale acvatice nevertebrate cu tentacule inapoia gurii. (dupa fr. tentaculees)

CEFALOCORDATE s.f.pl. (Zool.) Increngatura de cordate inferioare, care reprezinta forma de trecere de la nevertebrate la vertebrate; (la sg.) animal din aceasta increngatura. [< fr. cephalocordates].

nevertebrat, -A adj., s. n. (animal) lipsit de coloana vertebrala si de schelet osos intern. (< ne- + vertebrat)

BRAHIOPODE (‹ fr. {i}; brahi + gr. pod- „picior”) s. n. pl. Increngatura de nevertebrate in care sint cuprinse animale marine de talie mica (sub 6 cm), solitare, bentonice, cu cochilie bivalva, fixate temporar sau permanent de substrat printr-un organ musculos, prin spini sau, direct, printr-una din valve. Au maximul de dezvoltare in Paleozoic.

HAECKEL [hecəl], Ernst Heinrich (1834-1919), biolog si filozof german. Prof. univ. la Jena. Fondator al monismului materialist. Reprezentant al evolutionismului. Cercetari in domeniul biologiei generale („Morfologia generala a organismelor”, „Istoria naturala a creatiei”), al zoologiei nevertebratelor, al filogeniei plantelor si animalelor, al embriologiei, al antropologiei („Antropologia sau istoria dezvoltarii omului”). Unul dintre autorii „legii biogenetice fundamentale”, sintetizata in formula: „ontogenia repeta filogenia” (1866). Prin teoria gastreii (1868), a explicat originea metazoarelor din monocelularele coloniale. A formulat conceptul de ecologie (1866). Calatorii de studii in insulele Canare, Ceylon, Java si in Marea Rosie.

nevertebrat, -A, nevertebrati, -te, adj., s. m. si f. (animal) caracterizat prin lipsa coloanei vertebrale si a unui schelet osos intern. – Ne- + vertebrat (dupa fr. invertebre).

nevertebrat ~e n. 1) la pl. Increnga-tura a regnului animal, care cuprinde vietu-itoarele fara coloana vertebrala si schelet intern. 2) animal din aceasta increngatura. /ne- + vertebrat

COSMOVICI, Leon C. (1857-1921, n. Sasca, jud. Suceava), zoolog si fiziolog roman. M. coresp. al Acad. (1893), prof. univ. la Iasi. Preocupari in domeniul zoologiei nevertebratelor. Autor al primului tratat romanesc de fiziologie animala (1900).

COCHILIAJ n. 1) animal cu cochilie. 2) In-velis protector calcaros al unor specii de nevertebrate; cochilie. 3) Motiv decorativ alcatuit din cochilii. /<fr. coquillage

COCCIDIE s. f. (‹ fr. {s}; gr. kokkus „graunte”) s. f. (La pl.) Ordin de protozoare (Coccidia) care paraziteaza celulele epiteliale la vertebrate si nevertebrate (moluste, artropode); inglobeaza si specii parazite pentru om si animale domestice, care au in general forma sferica, se inmultesc sexuat si asexuat in cicluri succesive si sint paraziti intracelulari pentru un anumit organ sau pentru o anumita gazda.

BRAHIOPODE s.n. pl. (Zool.) Clasa de nevertebrate marine, posedand o cochilie bivalva si doua brate spirale; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Sg. brahiopod. / < fr. brachiopodes, cf. lat. brachium – brat, gr. pous – picior].

CEREBROID, -A adj. care se aseamana cu creierul. ♦ ganglioni ĩzi = ganglioni nervosi care, la unele nevertebrate (viermi, moluste, artropode), au aceeasi functie ca sistemul nervos central la animalele superioare. (< fr. cerebroide)

BRAHIOPOD ~e n. 1) la pl. Clasa de nevertebrate marine, caracterizate prin prezenta unei cochilii calcaroase bivalve si a doua brate de ambele parti ale gurii. 2) animal din aceasta clasa. /<fr. brachyopodes

MIRIAPOD ~e n. 1) la pl. Clasa de nevertebrate terestre, cu corpul format din segmente sau inele si cu multe perechi de picioare (reprezentanti: urechelnita, scolopendra etc.). 2) animal din aceasta clasa. [Sil. -ri-a-] /<lat. myriapoda, fr. myriapodes

BRIOZOARE s.n.pl. (Biol.) Clasa de mici nevertebrate acvatice, care traiesc in colonii fixate de alge, de cochilii, de roci, avand aspect de muschi; (la sg.) animal din aceasta clasa. [< fr. bryozoaires, cf. gr. bryon – muschi, zoarion – animal mic].

nevertebrat, -A adj. Lipsit de coloana vertebrala si de schelet osos intern. // s.n.pl. Diviziune mare a regnului animal, cuprinzand animalele care nu au coloana vertebrala; (la sg.) animal din aceasta diviziune. [< ne- + vertebrat].

BURETE bureti, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mancat bureti = doar n-am innebunit! 2. (In sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) Increngatura de nevertebrate marine, fixate de stanci, cu forma variata si cu scheletul constituit din spicule si bastonase silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (si la sg.) animal din aceasta increngatura; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorita proprietatii de a absorbi lichidele, se intrebuinteaza la stersul tablei de scris, la spalat etc. – Lat. *boletis sau refacut din bureti (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

SPONGIER ~i m. 1) la pl. Clasa de nevertebrate marine (rar dulcicole) cu corpul silicios sau calcaros, care absoarbe prin pori apa impreuna cu hrana din ea (reprezentant: buretele de mare). 2) animal din aceasta clasa. [Sil. -gi-er] /<fr. spongiaires

POGONOFOR, pogonofori, s. m. (La pl.) Grup de nevertebrate superioare, vermiforme, cilindrice, cu corpul lung si subtire, care se hranesc prin absorbtia hranei capturate si digerate la nivelul tentaculelor (Pogonophora); (si la sg.) animal din acest grup. – Din fr. pogonophore.

BRIOZOAR, briozoare, s. n. (La pl.) Clasa de nevertebrate mici, marine sau de apa dulce, care traiesc fixate pe fundul apei sau pe obiecte din apa, alcatuind colonii cu aspect de muschi (Bryozoa); (si la sg.) animal din aceasta clasa [Pr.: bri-o-zo-ar] – Din fr. bryozoaires.

MUSCHI², muschi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele si la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un tesut fibros si carnos care, datorita proprietatilor lui fundamentale, contractibilitatea si elasticitatea, pune in miscare diferite organe si parti ale corpului. 2. Bucata de carne de animal desprinsa din regiunea sirei spinarii, intrebuintata in alimentatie. – Lat. musculus (din mus).