PASTORI, pastoresc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la pasune, a duce sa pasca; a pazi in timp ce paste¹ (2), a pasuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu pastoritul. 2. Fig. (Folosit si absol.) A conduce, a indruma in spiritul dogmelor Bisericii. – Din pastor.

MISINA, misine, s. f. 1. (Reg.) Gramada de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; stransura; multime de bunuri, bogatie, avere. 2. (Reg.) Gaura in pamant sau musuroi in care isi depoziteaza unele animale hrana pentru iarna; p. ext. vizuina, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuina. 3. (Reg.) Multime, adunatura (de fiinte). 4. Mica scobitura pe suprafata dintilor (molari ai) calului si ai altor animale erbivore, care dispare cu varsta prin roadere si dupa care se recunoaste varsta animaluiui. [Pl. si: misini. – Var.: misuna s. f.] – Cf. rus. masina.

A BONCALUI ~ieste intranz. (despre animale erbivore mari) A rage prelung, chemator si puternic (in perioada de rut, in timpul unei lupte etc.). /Orig. nec.

A PASTE pasc 1. tranz. 1) (iarba sau alte plante) A manca rupand cu gura direct de unde creste. 2) (vitele) A supraveghea in timpul pascutului; a pasuna; a pastori. ◊ ~ pe cineva a urmari pe cineva, pentru a-i face un rau. 3) (despre nenorociri, primejdii) A ameninta ca o fatalitate. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a-l urmari norocul (pe cineva). 2. intranz. (despre animale erbivore) A manca iarba (sau alte plante), rupand cu gura direct de pe teren; a pasuna. /<lat. pascere

A PASUNA ~ez 1. intranz. (despre animale erbivore) A manca iarba (sau alte plante), rupand cu gura direct de pe teren; a paste. 2. tranz. (vitele) A supraveghea in timpul pascutului; a paste; a pastori. /Din pasune

NUTRET, nutreturi, s. n. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrana animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituita din aceste plante; furaj. ♦ P. gener. (Pop.) Hrana pentru animale. – Lat. nutricium.

PASUNA, pasunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paste¹ (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la pasune, a duce sa pasca, a pazi in timp ce paste; a paste¹ (2), a pastori. – Din pasune.

ZOOFOB, -A adj. 1. Suferind de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezinta unele adaptari (ghimpi, spini etc.) de aparare impotriva animalelor erbivore. (din fr. zoophobe)

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

BURDUHAN ~e n. pop. 1) Stomac al animalelor erbivore; burduf. 2) Burta mare. /burduf + suf. ~an

FURAJ ~e n. Produs de natura vegetala (mai rar animala sau minerala), folosit ca hrana pentru animalele erbivore domestice; nutret. ◊ ~e combinate nutret sub forma de granule, obtinut pe cale industriala din amestecul a mai multor feluri de produse (vegetale, animale si minerale). /<fr. fourrage

NUTRET ~uri n. Produs de natura vegetala (mai rar animala sau minerala), folosit ca hrana pentru animalele erbivore domestice; furaj. /<lat. nutricium

ANOPLOTERIU s.m. (Pal.) animal erbivor fosil din eocenul superior. [Pron. -riu. / < fr. anoplotherium].

ZOOFOB, -A adj. 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezinta unele adaptari (ghimpi, spini etc.) de aparare impotriva animalelor erbivore. [Cf. it. zoofobo < gr. zoon – animal, phobos – teama].

ANOPLOTERIU s. m. animal erbivor fosil din eocenul superior. (< fr. anoplotherium)

1) animal n., pl. e (lat. animal, -alis, d. anima, suflet. V. inima, unanim). Fiinta organizata care simte si se misca (vietate, dobitoc, ginganie): calu e un animal erbivor. Fig. Om prost, grosolan (dobitoc). V. dihanie.

ARTIODACTIL, -A, artiodactili, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Ordin de animale mamifere erbivore care au picioarele cu doua degete dezvoltate si cu doua degete mici; (si la sg.) animal din acest ordin. 2. Adj. Care apartine artiodactilelor (1), specific artiodactilelor. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. artiodactyles.

HIPOPOTAM ~i m. animal exotic, erbivor nerumegator, de talie mare, avand cap masiv si piele groasa, lipsita de par, care traieste mai ales in apa. /<fr. hippopotame

LAMANTIN ~i m. animal acvatic erbivor asemanator cu foca, dar mai mare, care traieste in fluviile tropicale din America si din Africa. /<fr. lamantin

COLUGO s. m. animal arboricol, erbivor, nocturn, din padurile Indoneziei, cu o membrana care uneste membrele cu capul si coada, permitand sa planeze ca o parasuta, de la un arbore la altul. (<amer. colugo)

PALEOTERIU s.m. animal mamifer erbivor din era neozoica, asemanator cu tapirul. [Pron. -riu. / < fr. paleotherium, cf. gr. palaios – vechi, therion – fiara].

PALEOTERIU, paleoterii, s. m. animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumatate a erei tertiare, asemanator cu tapirul. [Pr.: -le-o-te-riu] – Din fr. paleotherium.

erbivor adj. (rar) plantivor. (animal ~.)

CANGUR ~i m. animal marsupial din Australia, erbivor, avand coada lunga si labele anterioare scurte, care se deplaseaza prin salturi. /<fr. kangourou

IMPARICOPITAT, -A, imparicopitati, -te, adj. (Despre animale) Care are un numar impar de degete; imparidigitat. ♦ (Substantivat, n. pl.) Ordin de mamifere erbivore care prezinta aceasta caracteristica; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din copitat (dupa imparidigitat etc.).

CAMELID, camelide, s. n. (La pl.) Familie de erbivore rumegatoare cuprinzand camila, dromaderul si lama; (la sg.) animal din aceasta familie. – Din fr. camelides.

CAMELIDE s.n.pl. Familie de erbivore rumegatoare, cuprinzand camila, dromaderul si lama; (la sg.) animal din aceasta familie. [Sg. camelid. / < fr. camelides, cf. lat. camelus – camila].

PERISODACTIL, perisodactile, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore cu un numar impar de degete; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. perissodactyle.

COPITAT, copitate, s. n. (La pl.) Grup de mamifere erbivore, avand ultimele falange acoperite cu copite; (si la sing.) animal care face parte din acest grup. – Din copita.

COPITAT ~e n. 1) la pl. Grup de mamifere erbivore, avand degetele acoperite cu copite (reprezentanti: calul, boul etc.). 2) animal din acest grup. /copita + suf. ~at

CAVICORNE s.n.pl. Familie de erbivore rumegatoare avand coarnele cavitare (taurinele, ovinele, antilopele etc.); (la sg.) animal din aceasta familie. [< fr. cavicornes, cf. lat. cavus – scobit, cornu – corn].

IMPARICOPITATE s.n.pl. Ordin de mamifere copitate, erbivore, nerumegatoare, cu un numar impar de degete; perisodactile; (la sg.) animal din acest ordin. [Dupa fr. imparidigites].

CAVICORN, -A I. adj. (despre animale) care poseda coarne cavitare. II. s. n. pl. familie de erbivore rumegatoare care au coarnele goale in interior si persistente: taurinele, antilopele etc. (< fr. cavicorne/s/)

ECVIDEU, ecvidee, s. n. (La pl.) Grup de mamifere imparicopitate erbivore, cu o singura copita si fara vezicula biliara; (si la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. equides.

PARICOPITATE s.n. pl. Ordin de mamifere erbivore si omnivore care calca pe degete perechi copitate; artiodactile; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. paricopitat. / Dupa fr. paridigitides].

IAC s. m. mamifer erbivor rumegator din Tibet, mai mic decat bivolul, cu par lung, domesticit, animal de povara. (< fr. yack)

ARTIODACTILE s.n.pl. Ordin de mamifere erbivore ungulate, avand la fiecare picior un numar egal de degete; paricopitate; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. artiodactil. / < fr. artiodactyles, cf. gr. artios – pereche, daktylos – deget].

UNGULATE s.n. pl. Ordin de mamifere erbivore sau omnivore care au ultima falanga acoperita de o unghie protectoare; copitate; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. ungulat. / cf. it. ungulati, fr. ongules].

CERVIDE s.n.pl. Familie de erbivore rumegatoare, cu coarne ramificate care cad in fiecare an, avand ca tip cerbul; (la sg.) animal din aceasta familie. [< fr. cervides, cf. lat. cervus – cerb, gr. eidos – aspect].

ERBIVOR ~e n. si adjectival 1) la pl. Ordin de mamifere care se hranesc in special cu ierburi. 2) animal din acest ordin. /<fr. herbivore

CAMELID ~e n. 1) la pl. Familie de mamifere erbivore rumegatoare, de talie mare, adaptate la viata din pustiuri si stepe uscate (reprezentanti: camila, dromaderul, lama etc.). 2) animal din aceasta familie. /<fr. camelides

PAHIDERM, pahiderme, s. n. Denumire generica data mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasa, cu par putin, cu pantecele mare si cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana lipsita de bun-simt, obraznica. [Var.: pachiderm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme.

PARICOPITAT ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere terestre erbivore, avand picioarele terminate cu doua degete mari, acoperite cu copita, si cu doua degete mici nedezvoltate (reprezentanti: oaia, capra etc.). 2) animal din acest ordin. /Din copitat

ERBIVOR, -A adj. Care se nutreste cu ierburi. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hranesc numai cu plante; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. herbivore, cf. lat. herba – iarba, vorare – a manca].

PARICOPITAT, paricopitate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore mari, cu piciorul adaptat pentru fuga si terminat cu doua degete dezvoltate, acoperite cu cate o copita, si cu doua degete mici, reduse; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) animal paricopitat. – Din copitat (dupa paripenat, parisilabic etc.).

ERBIVOR, -A, erbivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hraneste numai cu plante. 2. S. n. (la pl.) Ordin de mamifere care se hranesc numai cu plante; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. herbivore.