BALAN, -A, balani, -e, adj. 1. (Despre oameni sau parul lor) Blond. ◊ (Substantivat, m.; ir.) D****l. 2. (Despre animale) Plavan. ◊ (Substantivat) Nume care se da unor animale domestice cu parul alb. – Bal + suf. -an.

NA interj. 1. (Fam., cu valoare verbala) Poftim! ia! tine! ◊ Expr. Na-ti-o (buna) sau na-ti-o franta (ca ti-am dres-o) se spune pentru a arata contrarietate, surpriza, deceptie, sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ♦ Exclamatie care insoteste gestul unei lovituri; p. ext. (in limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bataie. 2. (Exprima nerabdare, nemultumire, surprindere fata de un lucru neplacut) Iata! uite! ei! 3. Strigat cu care se cheama sau se gonesc unele animale domestice. 4. (Adesea repetat) Strigat de voie buna folosit ca refren in unele jocuri si cantece populare. – Cf. alb., bg., ngr., magh. na.

SCARPINATOARE, scarpinatori, s. f. 1. Dispozitiv, obiect cu care sunt scarpinate (sau de care se freaca pentru a se scarpina) unele animale domestice. 2. Obiect in forma de betisor, prevazut la un capat cu o lopatica, folosit odinioara de oameni pentru a se scarpina. – Scarpina + suf. -atoare.

PADOC, padocuri, s. n. Loc ingradit intr-o pasune, rezervat pentru unele animale domestice; teren imprejmuit si amenajat in mod special, in apropierea grajdurilor, destinat intretinerii si miscarii animalelor domestice in aer liber. ♦ Spec. Loc ingradit langa boxa unui cal de curse sau langa un hipodrom, unde sunt lasati in libertate sau plimbati caii, inainte de alergari. – Din fr., engl. paddock.

PRASILA, prasile, s. f. 1. Reproductie (dirijata) intre animale domestice (de rasa). 2. Animal tanar, pui de animal domestic rezultat in urma prasilei (1); p. ext. animal domestic de rasa bun pentru reproducere. ♦ Descendentii, produsii unui animal de rasa; p. ext. animal din rasa ameliorata. 3. (Rar) Rasa, neam, soi. [Pl. si: prasili] – Prasi + suf. -ila.

PRIPAS, pripasuri, s. n. 1. (Inv. si pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; in loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rataceste de colo pana colo, fara stapan; p. ext. luat drept zalog, drept garantie (pana la recuperarea pagubei produse in semanaturi straine); b) (despre copii) parasit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din alta parte; strain, venetic. 3. (Reg.) Despagubire platita pentru o vita care a produs stricaciuni in semanaturi straine. – Din sl. pripasu.

MULGE, mulg, vb. II. Tranz. 1. A extrage, manual sau mecanic, laptele din ugerul femelelor unor animale domestice. ◊ Masina de muls = aparat destinat mulgerii mecanice. ◊ Expr. Vaca buna de muls = persoana sau situatie care poate fi exploatata, de pe urma careia, prin abuz, se pot trage foloase. 2. Fig. Atrage foloase, a profita; a exploata pe cineva. 3. Compus: (Zool.) mulge-capre subst. = lipitoare. – Lat. mulgere.

NEA¹ interj. Strigat cu care se indeamna la mers, se cheama, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. na.

TURMA, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau salbatice, care traiesc impreuna. 2. (Depr.) Multime, grup (mare) de oameni (in dezordine). 3. (In limbajul bisericesc) Multimea credinciosilor. – Lat. turma.

SELECTIONAT, -A, selectionati, -te, adj. Ales dintre mai multi (dupa criterii de valoare); p. ext. de calitate superioara. ♦ (Substantivat) Persoana sau echipa aleasa prin selectie in vederea participarii la competitii sportive, artistice etc. ♦ (Despre plante de cultura si animale domestice) Obtinut prin metoda selectiei artificiale; cu insusiri imbunatatite prin selectie. [Pr.: -ti-o-] – V. selectiona.

SALBATIC adj., adv. 1. adj. (rar) paduret. (Animale ~e si animale domestice.) 2. adj. v. nedomesticit. 3. adj. v. focos. 4. adj. v. barbar. 5. adj. v. primitiv. 6. adj. v. necivilizat. 7. adj., adv. v. rau. 8. adj. v. impetuos. 9. adj. v. bestial. 10. adj. barbar, crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, (inv.) varvaresc, (fig.) dur. (Un procedeu ~.) 11. adj. v. cumplit. 12. adj. v. fricos. 13. adj. (BOT.) paduret, (pop.) mistret, mistricit. (Par ~.) 14. adj. (pop.) paduret, (inv. si reg.) paduratic, paduresc. (Fruct ~.) 15. adj. v. natural. 16. adj. v. pustiu.

CAPIU ~e (~i) 1) (despre animale domestice) Care este bolnav de capie. Oaie ~e. 2) fig. (despre persoane) Care este zapacit; smintit; nauc. [Sil. ca-piu] /Din capie

A HAITUI ~iesc tranz. 1) (animale domestice) A face sa mearga (intr-o anumita directie), alungand din urma; a goni. 2) fam. (persoane) A urmari permanent cu scopul de a face un rau; a prigoni cu insistenta. [Sil. hai-tui] /<ung. hajtani

A PANSA ~ez tranz. 1) (rani sau organe vatamate) A infasura cu un bandaj, cu un pansament (aplicand medicamente); a bandaja; a lega. 2) (animale domestice) A curata cu tesala; a tesala. /<fr. panser

UNT n. Substanta grasa obtinuta din laptele unor animale domestice si intrebuintata ca aliment. ◊ A scoate ~ul din cineva a slei de puteri; a vlagui. Ca pe ~ fara dificultati; cu usurinta. ~ul-vacii planta erbacee cu tulpina simpla si flori (liliachii, purpurii sau albe) dispuse in ciorchine, in varful tulpinii. /<lat. unctum

BRUCELOZA s.f. (Med.) Boala contagioasa transmisa omului de la unele animale domestice, care se manifesta prin temperatura ridicata, prin dureri de cap etc. [< fr. brucellose].

noaja, noaje, s.f. (inv. si reg.) 1. grup de animale domestice sau salbatice care merg in rand. 2. vita prapadita. 3. femeie foarte slaba.

RASA s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebita de alte varietati ale aceleiasi specii si ale carei caractere distinctive se transmit de la o generatie la alta; soi. ♦ De rasa = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, avand drept caractere distinctive culoarea pielii si a parului, trasaturile fetei etc., particularitati care nu contrazic unitatea biologica a intregii omeniri si nu constituie un criteriu stiintific pentru diferentierea ei in grupari sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].

STRONGIL s.m. Vierme parazit al intestinului unor animale domestice. [< fr. strongyle].

corb (corbi), s. m. – 1. Pasare din familia corvidelor, cu pene negre, ciocul si picioarele puternice (Corvus corax). – 2. Porecla data tiganilor, sau cailor ori ciinilor negri. – 3. Peste de mare (Corvina nigra). – 4. Varietate de struguri. – Mr. corbu, megl., istr. corb. Lat. corvus (Puscariu 393; REW 2269; DAR); cf. it. corvo, prov. corp, v. fr., cat. corb (fr. corbeau), sp. cuervo. – Der. corbita, s. f. (cioara); corbos, adj. (negru); corbiu, adj. (negru); corban, adj. (negru); corbeasca, s. f. (varietate de de struguri); corbai, vb. (a croncani); si numeroase dim., folosite ca nume de animale domestice. Din rom. provine ngr. ϰόρμπου „negru” (Meyer, Neugr. St., II, 75; Murnu, Lehnw., 29; Hoeg 177), si probabil alb. korp „corb.”

BRUCELOZA s. f. boala infectioasa transmisibila omului, prin alimente, de la unele animale domestice, care se manifesta prin temperatura ridicata, dureri de cap etc.; febra de Malta. (< fr. brucellose)

MARON, -A adj. (despre animale domestice) care a revenit in starea de salbaticie. (< fr. marron)

STRONGIL s. m. vierme nematod care paraziteaza intestinul unor animale domestice. (< fr. strongyle, lat. strongylus)

galben (galbena), adj. – 1. De culoarea aurului, a lamiiei. – 2. Blond. – 3. Palid, decolorat. – 4. (S. m. si f.) Nume dat unor animale domestice cu parul galben. – 5. Ducat, moneda veche de aur, de marime si valoare variabila. – 6. (S. f.) Varietate de struguri de provenienta din Odobesti. – Var. (dial.) mr., megl. galbin. Lat. galbinus (Puscariu 696; Candrea-Dens., 713; REW 3646; DAR), cf. alb. gelbere (Meyer 119; Philippide, II, 643), it. gavinello „vindereu” (Battisti, III, 1775), fr. jaune. Pentru numele monedei, cf. port. amarela, iud. port. amariio. Der. galbenas, s. m. (ducat, moneda; persoana care stringe darile, inv.) galbenare (var. galbinare), s. f. (icter; rar, galbenus; cimbru, Serratula tinctoria); galbinatec, adj. (rar, galbui); galbeneala, s. f. (paliditate, culoare galbuie; vopsea galbena; rar, dropica); galbenel, s. m. (ducat, moneda; nume de plante, Nasturtium amphibium, Ranunculus aureus, Ranunculus pedatus, etc.); galbenea, s. f. (hrenita, Nasturtium); galbinica, s. f. (musetel, Matricaria chamomilla); galbenet, s. n. (galbeni, banet); galbenet (var. galbinet), adj. (oaches); galbenicios, adj. (galbui; palid); galbenita, s. f. (planta, Galeobdolon luteum); galbeniu, adj. (galbui); galbenus, s. m. (planta, Crepis setosa); galbenus, s. n. (partea centrala, sferica, de culoare galbena a oului); galbenut, s. m. (varietate de ciuperci comestibile); galbior, adj. (galbui); galbior, s. m. (ducat; varietate de ciuperci, Cantharellus cibarius; varietate de struguri); galbiu (var. galbui), adj. (galbui); galburiu, adj. (galbui), provenind dintr-o incrucisare cu alburiu; galbenime, s. f. (galbejeala); ingalbeni (var. galbeni, (in)galbini, etc.), vb. (a se face galben; a deveni palid, a-si pierde culoarea); ingalbenitor, adj. (care face sa devina galben). – Din rom. provine ngr. νγάλπινος, bg. galbin „ducat” (Capidan, Raporturile, 231).

lup (lupi), s. m. – Animal salbatic asemanator cu un ciine (Canis lupus). – Mr., megl., istr. lup. Lat. lupus (Puscariu 1001; Candrea-Dens., 1028; REW 5173), cf. it. (lupo), sicil. lupu, prov. lop, fr. loup, cat. llob, sp., port. lobo. – Der. lupan, adj. (roscat); lupan, s. m. (lupusor; nume de animale domestice cu parul roscat); lupesc, adj. (de lup); lupeste, adv. (ca lupii); luparie, s. f. (loc plin cu lupi); lupei, s. m. (lup mic); lupoaica, s. f. (femela lupului); lupoaie (var. luparita), s. f. (planta, Orobanche ramosa). Lupare, pe care Bogrea, Dacor., IV, 830, il deriva dintr-un lat. *lupalis, pare un cuvint suspect.

BALAN, -A, balani, -e, adj. 1. (Despre oameni) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) D****l. 2. (Despre animale) Cu parul alb; plavan. ♦ (Substantivat) Nume care se da unor animale domestice cu parul alb. Adap balanul si-l incalec (STANCU). – Din bal + suf. -an.

COCCIDIE s. f. (‹ fr. {s}; gr. kokkus „graunte”) s. f. (La pl.) Ordin de protozoare (Coccidia) care paraziteaza celulele epiteliale la vertebrate si nevertebrate (moluste, artropode); inglobeaza si specii parazite pentru om si animale domestice, care au in general forma sferica, se inmultesc sexuat si asexuat in cicluri succesive si sint paraziti intracelulari pentru un anumit organ sau pentru o anumita gazda.

lega¹ [At: COD. VOR.¹ 10r/12 / Pzi: leg / E: ml ligare ] 1 vt (C. i. fire, funii, fasii dintr-o tesatura etc.) A uni strans capetele printr-un nod sau cu un ochi, funda etc. pentru a forma un intreg Si: a innoda, a strange, a innadi. 2 vt (Ie) A lega gura panzei, lega nodurile, lega la gura A innoda firele de la capatul urzelii inainte de a incepe tesutul unei panze pentru a nu se destrama batatura. 3 vt (Fig; iae) A incepe cu bine un lucru sau o afacere. 4 vt (Fig; iae) A incepe sa-i mearga bine cuiva. 5 vt (Reg; ie) A lega baierile de la punga A face economii. 6 vt (Reg; iae) A deveni mai econom, multumindu-se cu un trai mai modest. 7 vt (Ivp; ie) A lega tei (sau teie) de curmei (sau curmeie) A cauta subterfugii. 8 vt (Ivp; iae) A vorbi fara temei. 9 vt A innoda sireturi, nojite etc.. pentru a incheia sau pentru a fixa incaltamintea pe picior Si: a se incalta. 10 vt (Prc; c. i. opinci, obiele) A strange pe picior cu ajutorul nojitelor. 11 vt (Reg; ie) Cat ti-ai lega nojita (sau nojitele) la un picior Foarte repede. 12 vt A face noduri, ochiuri de impletitura sau de plasa Si: a innoda. 13 vt (Ic) Ac de ~t Croseta. 14 vt (Iac) Andrea. 15 A petrece in jurul gatului cravata, pe sub gulerul camasii, fixand in fata capetele printr-un nod special executat. 16 vt (Pex) A purta cravata dupa o anumita moda. 17 vrp (D. barbati indragostiti; ie) A-i lega caltaveta A fi foarte supus femeii iubite, facandu-i toate poftele. 18 vt A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc.. pentru a-i pastra sau a-i lua cu sine. 19 vt (Spc) A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc. pentru a-i oferi ca plata, ca pomana impreuna cu obiectul in care au fost pusi. 20 vt (C. i. fire, stergare, naframe etc. de o culoare cu o anumita semnificatie) A prinde de ceva prin innodare pentru a aminti ceva sau ca semn a ceva. 21 vt (Spc; c. i. cozile impletite ale femeilor; urmat de determinarile „in cununa”, „una peste alta”) A impreuna prin infasurare in jurul capului ori prin petrecerea peste cap dintr-o parte in alta. 22 vt (Spc; reg) A innoda frunzele a doua sau mai multe fire de porumb verde pentru a face umbra. 23-24 vtr (Fig; d. prietenie) A (se) consolida. 25 vt (C. i. saci, desagi, pungi etc.) A inchide la gura, adunand marginile si innodandu-le sau strangandu-le cu o sfoara ale carei capete se innoada. 26 vt (C. i. obiecte, materii etc..) A pune intr-o invelitoare, intr-un sac, intr-o punga etc. care se strange la gura sau la margini. 27 vt (Pop; ie) Leaga sacul pana e plin Averea trebuie administrata chibzuit inca de la inceput. 28 vt (Pop; ie) In sacul ~t nu stii ce-i ~t Se spune despre o femeie insarcinata despre care nu se stie daca va naste baiat sau fata. 29 vt (Pop; ie) A lega paraua cu sapte (sau noua, zece) noduri (ate) A cheltui cu economie o suma de bani. 30 vt (Pop; iae) A fi zgarcit. 31 vt (C. i. nervi, canalele unor glande, cordonul ombilical) A obtura prin strangulare. 32 vt (C. i. documente vechi, pergamente, teancuri de foi, cutii, pachete etc.) A impacheta prin infasurare si prindere cu panglici sau sfori pentru a nu se deteriora sau pentru a fi transportate. 33 vt (Reg) A petrece funii prinse de un druc de-a lungul sau de-a latul carului incarcat cu paie etc. pentru a le presa si a le tine strans. 34 vt (Spec) A aplica o pecete pe un document, pe o scrisoare etc. pentru a o sigila. 35 vt (C. i. fire de grau, de canepa sau nuiele, vreascuri etc.) A lua si a pune laolalta, strangandu-le cu ajutorului unei chite etc. astfel incat sa nu se risipeasca, sa nu se sfarame, sa fie usor manipulate. 36 vt A incinge cu o funie etc. snopuri, manunchiuri etc. pentru a nu se desface. 37-38 vt (Pop; ie) A (nu) ~ doua in (sau intr-un) tei (prin etimologie populara trei) A (nu) pune nimic de-o parte din castigul obtinut. 39 vt (Reg; ie) A nu lega doua A nu aduna deloc bani sau avere. 40 vt (Pop; gmt; ie) Sa-i legi cu tei (intr-un curmei) si sa-i dai pe apa (sau in garla) Se spune despre doi oameni la fel de netrebnici sau de ineficienti. 41 vt (C. i. parul oamenilor) A strange la un loc cu ajutorul unei panglici, al unei funde etc., pentru a nu se imprastia in dezordine, pentru a nu acoperi ochii. 42 vt (C. i. obiecte de imbracaminte sau parti ale acestora) A aduna pe langa corp facand din doua sau mai multe parti un tot, prin innodare sau prin impreunarea capetelor, a marginilor, etc. ori cu ajutorul unui cordon, al unui brau, al unei panglici etc. ca sa nu se desfaca, sa nu alunece sau sa nu stea neglijent Si: a incinge. 43 vt (Reg; c. i. opinci, urmat de determinarea „la cioc”) A strange, a increti marginile cu o sfoara, cu o curelusa trecuta prin mai multe gauri. 44-45 vtr (D. oameni) A (se) incinge cu un brau. 46 vt (Rar; c. i. panzele corabiei) A aduna la un loc Si: a strange. 47 vt (Rar) A incepe hora. 48 vt (C. i. usi, obloane, porti etc.) A consolida prin aplicarea unor drugi, a unei sine etc. pentru a mari rezistenta ori soliditatea Si: a fereca. 48 vt (Fig; ie) A avea inima ~ta cu curele A fi nepasator. 49 vt (Fig; iae) A fi insensibil. 50 vt A strange butoaie, lazi etc. cu sine sau cercuri de fier pentru a le spori rezistenta in utilizare. 51 vt A strange cu un cerc piesele care alcatuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 52 vr (Ivp; ie) Butia cu un cerc nicicum nu se leaga A nu putea anula un rau dintr-o data. 53 vt A intari rotile de lemn ale unor vehicole prin aplicarea unei sine peste obezi. 54 vt (C. i. carute, care) A imbraca in fier caroseria. 55 vt (C. i. mai ales obiecte de podoaba) A imbraca cu placi de metal pretios Si: a placa. 56 vt (C. i. piese de mobilier, pergamente sau acte de pret) A imbraca, prin acoperire integrala sau partiala, cu piele, cu catifea etc. pentru a proteja sau pentru a infrumuseta. 57 vt A prinde una de alta foile unei carti, prin coasere sau lipire si a-i pune scoarte Si: a brosa, a cartona, a coperta (reg) a compacta. 58 vr (Rar; d. oameni, urmat de „in zale”) A-si imbraca armura Si: (inv) a se implatosa, a se inzaua. 59 vt (C. i. obiecte dezmembrate sau piese detasabile ale unui obiect) A (re)compune prin punerea una langa alta a partilor componente sau desfacute, prin strangerea lor cu o funie, lama metalica, sarma etc. Si: (pfm) a drege. 60 vi (Ie) Viata ~ta cu ata Se spune despre existenta precara sau periclitata a cuiva. 61 vt (Inv; ie) A lega tabara (sau, rar, lagarul) A fortifica, prin diverse intarituri, in special prin care de lupta, o armata care stationeaza sau se afla in mars, pentru a impiedica intruziunea inamicului in randurile proprii. 62 (Inv; iae) A pune o armata in dispozitiv de lupta. 63 vt (C. i. obiecte de marime sau de greutate mica) A fixa pe loc sau unul de altul cu ajutorul unui lant, al unei franghii etc. pentru a nu se desprinde, pentru a nu cadea sau pentru a ramane in pozitia sau in locul dorit Si: a agata, a atarna, a prinde, a tintui. 64 vt (Ivp; spc) A construi plute, asambland trunchiuri de copaci. 65 vt (Ivp; c. i. parti detasabile ale unor obiecte precum condeiul, coasa etc..) A fi fixat in toc sau in legatoare, pentru a putea fi utilizat sau pentru a nu-l pierde. 66 vt (Spc; c. i. lastari de vita-de-vie ori tulpine ale unor plante de cultura agatatoare) A fixa pe araci Si: a araci. 67 vt (Pop; c. i. fuiorul sau caierul de lana) A pune in furca de tors o cantitate de lana si a o prinde de aceasta cu o panglica, cu o sfoara etc. 68 vt (C. i. ambarcatiuni; udp „de”, „la” care indica locul sau obiectul de care se fixeaza) A fixa prin parame Si: a acosta, a ancora. 69 vi (Mrn; ie) A lega in barba A ancora cu doua ancore ale caror lanturi sunt paralele. 70 vt (Mrn; ie) A lega la schela A opri intr-un port o corabie, fixand-o cu parame de stalpii cheiului. 71 vt (Ivr) A intinde panzele unei corabii. 72 vt (C. i. ustensile, aparate de mici dimensiuni, greutati) A fixa de o parte a corpului cu o funie, cu o curea, cu un lantisor etc. pentru a fi usor de purtat sau de folosit.. 73 vi (Reg; ie) A umbla cu ciolanele ~te la gat Se spune despre cineva care se comporta nefiresc. 74 vt (Ivr; ie) A-i ~ (cuiva) lingurile de gat A nu astepta cu masa pusa pe cineva invitat, care a intarziat. 75 vt (Ivr; iae) A lasa flamand pe cineva. 76 vt (Irg; ie) A-i ~ (cuiva) basica (sau tinicheaua) de coada A concedia pe cineva cu scandal. 77 vt (Irg; iae) A retrage cuiva bunavointa sau favoarea de care se bucura Si: a disgratia. 78 vt (Pop; ie) Soarecele nu incape-n gaura si-si mai leaga si-o tigva de coada Se spune despre oamenii care incearca sa faca mai mult decat pot. 79 vt (Fam; ie) A lega cartea (sau vornicia etc.) de gard A intrerupe o activitate. 80 vt (Reg; ie) A nu fi ~t de gard A nu fi etern sau fara sfarsit. 81-82 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul de altul. 83-84 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul pe altul de ceva sau de cineva. 85-86 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) atarna. 87-88 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) inlantui pentru a actiona ca o singura forta. 89 vt (Pop; ie) Bun sa-l legi la rana Se spune despre un om bland si generos. 90 vt (Pop; ie) Omul batran si nebun leaga-l de gard si-i da fan Se zice despre cel care nu mai poate fi educat sau indreptat. 91 vt (Reg; d. copii mici; ie) A fi ~t de poalele mamei A depinde total de ajutorul mamei. 92 vt (Fam; ie) A tine (pe cineva) ~t de fusta (cuiva) A fi nedeslipit de cineva. 93 vt (Pop; d. musafiri; ie) A fi ~t de scaun A nu mai pleca. 94 vt (Fig; c. i. sunete, cuvinte) A imbina in conformitate cu normele specifice unei limbi pentru a vorbi sau a citi cursiv. 95 vt (Fig; c. i. propozitii, fraze) A formula si a combina pentru a exprima ceva. 96-97 vt (Ie) A (nu) putea sa lege un cuvant, o vorba (sau vreo cateva cuvinte, vorbe) A (nu) putea rosti. 98-99 vt (Iae) A (nu) putea construi (decat) cu dificultate un enunt. 100 vt (Rar; ie) A lega vorbe fara sir A vorbi incoerent. 101 vt (Rar; ie) A nu lega doua A nu putea intelege nimic din vorbirea cuiva. 102 vt (Fig; rar; c. i. subiectul scrierii, sie a lega in stihuri“) A versifica. 103-104 vtr (D. activitati psihice, in fiziologia umana) A (se) forma. 105 vt (D. divinitate, persoane cu putere de decizie) A crea. 106 vt (Ilv; d. osti) A lega impresurare A se desfasura. 107 vr (Ivr; d. caldura) A se forma. 108 vr (Ivr; d. caldura) A se degaja. 109-110 vtr (D. cai de comunicatie, poduri etc.) A uni orase, locuri etc..aflate la o oarecare distanta unele de altele. 111-112 vtr (D. sali, camere, spatii din imobile) (A face sa comunice sau) a comunica. 113 vt (C. i. obiecte perechi, piese formate din doua parti identice) A uni prin alaturare sau prin strangere cu ajutorul unui siret, lantisor etc. 114 vt (C.i. pari, stalpi etc.) A uni pentru a ingradi sau a imprejmui ceva. 115 vt (C. i. grinzi, barne etc. folosite in constructie) A impreuna cu ajutorul cuielor sau prin incastrare. 116 vt A asambla partile componente ale unor piese din structura unor unelte agricole. 117-118 vtr (D. sprancene, linii geometrice sau ornamentale) A (se) imbina. 119 vt A (re)face conexiunea dintre vase sanguine, nervi, oase, tesuturi etc. 120 vt (Med) A sutura. 121 vr (Ivr) A se incleia. 122 vr (D. lapte) A se prinde. 123 vr (D. sirop) A se ingrosa, devenind cleios. 124 vt (Teh; c. i. conductori sau anumite piese si ansamble ale unui sistem electric, electronic sau de alt tip) A realiza o conexiune intre un element al acestuia si o sursa de alimentare Si: a conecta, a cupla, a racorda. 125 vt (Teh; spc) A instala aparatele si dispozitivele necesare conectarii la retea a unei masini, a unui aparat etc. 126 vt (C. i. piatra sau blocuri de piatra de constructie, pereti etc.) A fixa intr-un ansamblu omogen si de o mare soliditate Si: a incastra, a intepeni. 127-128 vtr (D. atomi, substante chimice sau alimente in stare fluida) A fi combinat sau a se combina cu… 129 vt A uni cuvintele cu ajutorul cratimei. 130 vt (C. i. cuvinte, propozitii, fraze) A nu marca grafic, prin spatii albe, unitatile unui enunt. 131-132 vtr (D. propozitii sau d. elemente ale acestora) (A fi in relatie sau) a se relationa cu…. 133-134 vtr (D. accentul silabic, sunete, secvente muzicale) (A fi unit sau) a se uni in chip armonios Si: a (se) armoniza. 135-136 vtr (Spc; d. cuvinte, idei, secvente narative) A (se) structura in mod logic, coerent. 137-138 vtr (Fig; c. i. oameni) A (se) aduna in aceeasi parte sau la un loc. 139 vt (C. i. lucruri, fenomene, creatii sau parti, aspecte ale acestora) A grupa pe baza unor insusiri comune ori pe baza unor aprecieri, consideratii etc. 140-141 vtr (D. regiuni geografice sau istorice) A (se) situa in acelasi plan ori in acelasi sistem. 142 vr (Ilv) A se lega prieteni A se imprieteni. 143 vr (Ilv) A se lega tovarasi A se intovarasi. 144 vr (Ilv) A se lega frati de cruce A deveni frati de cruce Si: (inv) a se infrati. 145-146 vtr (C. i. raporturi afective, de rudenie etc.) A (se) stabili o relatie de prietenie, rudenie etc. 147 vt (Fam; ilv) A ~ (o) cunostinta A cunoaste pe cineva. 148 vt (Ie) A lega vorba (sau vorba, inv, voroava) A intra in vorba cu cineva. 149 vt (D. primari, conducatori, state etc.) A intra in relatii diplomatice, politice, unilaterale etc. 150 vt (Inv; ie) A lega pacea (sau impacaciunea) A incheia pace. 151 vt (Ie) A lega cuvant A face un legamant. 152 vt (Ivr; ie) A lega tablele A ratifica un acord prin documente. 153-154 vtr (Inv) A (se) casatori. 155 vt (Ivp; ie) A-si lega viata (sau, rar, vietile) ori soarta (si viata) (de cineva) A se casatori. 156-157 vt (Ivp; ie) A fi ~t cu Duhul (sau, rar, cu cel necurat) A fi unit (cu Duhul Sfant sau) cu cel necurat. 158 vt (Ie) A-si lega destinul (soarta) de cineva (sau de soarta) destinul cuiva A impartasi aceeasi soarta, evolutie cu cineva. 159 vt (Rar; ie) A fi ~t cu vesnicia A fi predestinat vesniciei. 160 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se unui in jurul aceluiasi ideal. 161 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se asocia. 162 vt (D. neamuri, asezaminte) A (se) infrati. 163 vr (Rar; d. personalitati creatoare) A se asemana pe baza afinitatilor de creatie. 164-165 vtr (D. oameni, suflet, inima, minte) A fi atasat sau a se atasa de cineva. 166 vt (Rar; ie) A-si lega ochii (de ceva) A nu-si putea lua privirea de la ceva. 167-168 vtrp (Inv; ie) A lega de glie (sau de pamant, rar, de mosie) (A aduce pe cineva sau) a fi adus in situatia de rob, de subordonare din punct de vedere economic, politic si social fata de un anumit tinut, de o anumita mosie. 169-170 vti (Inv; pex; iae) A diminua sau a ingradi libertatea de miscare si de organizare a cuiva. 171 vi (Fig; urmat de „de pamant”, „de brazda”) A fi constrans sa duca o viata limitata spiritual. 172 vi A fi atasat de locul de munca, de rangul detinut sau oamenii de care depind acestea. 173 vi (Pex) A fi in subordinea sau la cheremul cuiva. 174 vr (Ivp) A se ocupa cu pasiune de ceva. 175 vt (Inv) A fi interesat de… 176 vt (Inv; c. i. nume, orgolii, functii) A-si face un merit, un renume etc. din ceva. 177 vr (Fam) A provoca la vorba, la certa, la bataie etc. prin cuvinte, gesturi, atitudini etc. sfidatoare sau violente Si: a se agata, (inv) a se alega¹, a persecuta, (irg) a agasa, a enerva, a sacai, a supara, a plicitisi, a zadari, (liv) a bate la cap, a tracasa, (reg) a se tine de capul cuiva, a se tine scai de cineva, a zahai. 178 vr (Ie) Ce te legi de (cineva)? Se spune cand o persoana nu este lasata in pace. 179 vr (Ivp; ie) A se lega de cineva ca scaiul de oaie, a se lega de capul (cuiva) A sta mereu in preajma cuiva, devenind uneori agasant. 180 vr (Rar; ie) A se lega de coada (cuiva) A se tine dupa cineva. 181 vr (Ivr; ie) A-si lega unul si altul gura (de cineva) A barfi. 182 vr (Pop; d. dor, dragoste, boala etc.) A pune stapanire pe… Si: a se aprinde, a se lipi. 183 vr (Ivp; d. blesteme, vraji) A se adeveri. 184 vr (Ie) ~-s-ar moartea de…! Blestem prin care se doreste moartea cuiva. 185 vt A acosta o persoana de s*x opus, cu intentia de a o seduce sau de a abuza s*xual de ea. 186 vt A face avansuri cuiva intr-un mod nepermis Si: a hartui s*xual. 187-188 vtr A pretinde pe nedrept ceva. 189-190 vtr A (se) folosi (de) ceva drept pretext pentru a face scandal, a se razbuna, etc. 191 vt (C.i. fenomene, procese, obiecte etc. aparent disparate) A fi in stransa conexiune cu… 192 vt (C. i. notiuni, concepte etc.) A fi in mod strict corelat cu …Si: a se corela, a se interconditiona. 193 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A determina. 194 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A conditiona. 195 vt (Pex; c.i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A influenta. 196 vt (C. i. oameni) A depinde de… 197-198 vtr (C. i. rezultatele unor activitati intelectuale sau artistice si consecintele unor fenomene, procese etc.; udp „cu“, „de“) A (se) asocia cu... 199-200 vtr (C. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) fundamenta. 201-202 vtr (Pex; c. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) explica prin… 203-204 vtr (Ie) A(-si) lega numele (de ceva) A (se) face cunoscut prin ceva. 205-206 vtr (Iae) A i (se) asocia reputatia cu ceva. 207 vt (C. i. opinii, idei etc. sau efecte, rezultate etc.) A desprinde pe cale de consecinta Si: a decurge, a deriva. 207 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A se referi la... 208 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A trimite la…. 209 vt (C. i. oameni) A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei funii, al unui lant, al unor catuse Si: a fereca, a incatusa, a inlantui, a pune in fiare. 210 vt (Spc; c. i. persoane urmarite, delincventi etc.) A lua prizonier Si: a aresta, a captura, a inchide, a intemnita. 211 vt (Ie) A ~ (pe cineva) fedeles (sau burduf, butuc, bute, cobza, nod, snopi, ivr, ca butuc) A imobliliza complet pe cineva prin legaturi (89) foarte bine stranse. 212 vt (Ie) A ~ (pe cineva) spate in spate (sau la spate) A imobilza intr-o singura legatura trupurile a doi oameni asezati spate la spate. 213 vt (Fig; ie) A ~ (pe cineva) de maini si de picioare A imobiliza total pe cineva. 214 vt (Fig; pex; iae) A priva pe cineva de libertatea de miscare sau de actiune. 215 vi (Fam; ie) A fi nebun (sau, rar bun) de ~t A fi bolnav psihic, aflat intr-o criza de agitatie psiho-motorie. 216 vi (Fam; iae) A se comporta ca un nebun. 217 vt (Inv; c. i. condamnati) A imobliza, prin fixarea cu diverse legaturi, de unul sau de doi stalpi, de cozile a doua camile, de varfurile a doi copaci, etc. pentru a pedepsi, pentru a supune la cazne sau pentru a ucide Si: a tintui. 217 vt (Rar; ie) A ~ (pe cineva) la stalpul infamiei A condamna pe cineva in public Si: a blama. 218-219 vtr (Fig) A (se) incurca. 220-221 vtr A (se) prinde in cursa. 222 vt (Ivp) A lua in stapanire Si: a supune. 223 vrp (Fig) A fi tinut in loc. 224 vrp (Fig) A fi impiedicat. 225 vt (Fig; ie) A lega mainile A lipsi de puterea de a actiona. 226 vt (Inv; ie) A fi cu mainile ~te la piept A-si impreuna mainile in semn de cucernicie sau de neputinta. 227 vt (Inv; pex; iae) A fi uluit. 228 vt (Ie) A lega limba (sau gura) cuiva A impiedica pe cineva sa vorbeasca. 229 vt (Iae) A reduce la tacere pe cineva. 230-231 vtr (Ie) A i (se) lega cuiva limba (A face sa nu mai vorbeasca sau) a nu mai putea vorbi Si: a amuti. 232-233 vtr (Spc; iae) A nu mai putea vorbi din motive de boala. 234 vt (Fam; ie) Leaga-ti gura (sau clanta, fleoanca, leorpa, troampa)! Nu mai vorbi. 235 vt (Rar; ie) A-i ~ (cuiva) fierul A impiedica pe cineva sa mai lupte, blocandu-i miscarea spadei Si: a dezarma. 236 vt (Inv) A impiedica miscarea unei roti. 237 vt (C. i. animale domestice, rar, pasari; udp „cu“, „de“, „la“) A fixa printr-un lant, printr-o funie etc. petrecuta pe dupa o parte a corpului, pentru a mana in directia dorita ori pentru a impiedica sa fuga. 235 vt (Ie) A (-si) ~ magarul (sau samarul) de gard A se imbogati in urma slujbei pe care o are. 236 vt (Rar; ie) A-si lega calul (reg, caii) A se linisti. 237 vt (Reg; ie) A lega cainele la gard A se lauda in mod justificat. 238 vt (Fam) A lega cateaua, leaga-ti cateaua (sau haita)! A se opri din vorbit. 239 vr (Pop; d. pesti) A se prinde in undita, navod etc. 240 vrr A se obliga sa indeplineasca sau sa respecte conditiile sau termenii unui contract, ai unei conventii etc. 241 vrr A cadea de acord Si: a se invoi. 242 vr (Pop) A paria. 243 vr (Pop; spc; d. calusari) A se constitui in formatie in urma unui juramant Si: a se jura. 244 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi constrans prin ceva fata de cineva sau ceva. 245 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi dator. 246 vt (Ie) A spune cuvinte care leaga A-si lua un angajament fata de cineva cu ocazia logodnei sau casatoriei. 247 vt (Spc) A pune drept zalog Si: (pop) a chiezasi. 248 vt (Inv; c. i. dari, impozite etc., legi, dispozitii etc.) A institui si a face sa intre in vigoare. 249 vt (Ivr) A fixa un legamant care implica un anumit tip de credinta morala. 250 vt (Bis; ivp; c. i. sarbatori sau posturi din calendarul crestin) A institui prin hotarare sinodala zilele de sarbatorire ale unui sfant si zilele sau perioadele de timp in care crestinii sunt datori sa posteasca. 251 vt (Pop) A impune o interdictie Si: a interzice. 252 vt (Inv) A anula printr-o lege (33), amendament etc. o dare, un impozit, etc. 253 vt(a) (Bis; ioc a dezlega; d. apostoli, preoti etc.) A opri, prin anumite dispozitii, reguli, canoane, etc., de la anumite fapte, conduite etc. Si: a interzice. 254 vt(a) (Bis; pex; ioc a dezlega) A lipsi de iertare abaterile de la canoanele instituite si pe oamenii care se fac vinovati de ele. 255 vt(a) (Bis; spc) A nu dezlega pacatele cuiva. 256 vt(a) (Pex; inv; d. oameni, institutii etc. cu mare influenta sau putere de decizie) A dispune dupa bunul plac de putere, de prerogativele etc. unei functii, meserii etc. 257 vt(a) (Fig; pop; icr a dezlega) A vraji pe cineva. 258 vt(a) (Fig; pop; icr a dezlega) A descanta de ceva pe cineva. 259 vt (Pex; ivp; c. i. oameni, sentimente, privirile acestora etc.) A aduce in imposibilitate de a actiona sau de a functiona normal. 253 vt (Ivp; c. i. barbati, trupul, virilitatea acestora) A face impotent prin farmece. 254 vt (C. i. miri, sau unirea s*xuala dintre acestia) A impiedica, prin vrajitorie sa se produca. 255 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna) A opri, prin vraji, descantece, sa survina. 256 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna etc.) A face prin vraji sa se abata asupra unui anumit tinut. 257 vt (Ivr; c. i. un ritual magic, o vraja, efectele acestora) A opri sa se produca Si: a anula, a desface, a suprima. 258-259 vtrp (Ie) A ~ (cuiva) drumul A impiedica pe cineva sa mearga pe unde doreste. 260-261 vtrp (Iae) A zadarnici planurile cuiva. 262 vt (Pop; c. i. bani, comori, etc.) A fi sub puterea unui blestem. 263 vt A acoperi, de obicei prin infasurare, cu ajutorul unei bucati de panza, a unei naframe etc. pentru a proteja. 264 vt (Spc) A acoperi gura, ochii pentru a impiedica pe cineva sa vada, sa vorbeasca etc. 265-266 vtr (D. femei) (A fi imbrobodit sau) a se imbrobodi. 267-268 vtr (D. barbati, urmat de „turceste“) (A fi infasurat sau) a-si infasura capul, dupa moda orientala, cu un sal, un turban etc. 267 vt (Ie) A-si lega capul cu…, a-si lega de cap necaz (sau nevoie) A se casatori. 268 vt (Iae) A-si complica existenta. 269-270 vti (Ie) A-si lega ochii, a lega la ochi A (se) amagi. 271-272 vti (Iae) A(-si) face iluzii. 273-274 vti (Spc; iae) A fermeca. 275 vt (Pop) A acoperi cu un val, basma etc. capul miresei in cadrul ceremoniei de nunta, in semn de trecere a acesteia in radul nevestelor. 276 vt A acoperi cu ceva corpul unei fiinte sau parti ale acestora pentru a le proteja. 277 vt (Reg; c. i. stoguri, clai, capite de fan, paie, etc.) A acoperi varful cu ceva pentru a proteja de umezeala, de vant etc. 278 vt A ingriji o rana sau pe cineva bolnav prin aplicarea de pansamente, comprese, bandaje Si: a bandaja, a pansa. 279 vr (Fam; ie) A se lega la cap fara sa-l doara A-si crea complicatii, greutati inutile. 280-281 vtrp (Pop) A (se) trata. 282 vt (Pop) A alina o durere sufleteasca. 283 vi (Ivp; d. plante de cultura, florile acestora) A se afla in perioada de fructificatie Si: a face fructe. 284 vi (Ie) A lega sec A nu rodi. 285 vi (Spec; d. varza) A face capatana. 286 vi (Ivp; d. pomi altoiti) A da nastere la tulpini secundare. 287-288 vir (D. roade, fructe etc.) A incepe sa se dezvolte, trecand de la stadiul de floare la cel de fruct. 289 vi (Pan; d. animale) A concepe. 290 vi (Rar; d. anumiti compusi chimici) A se solidifica in prezenta unui reactiv. 291 vr (Fig; d. oameni) A deveni mai vanjos Si: a se intari.

AGROZOOTEHNIE s. f. Tehnica cultivarii plantelor furajere si a cresterii animalelor domestice; agrozootehnica (1). [Pr.: -zo-o-] – Agro- + zootehnie.

CATAR, catari, s. m. animal domestic, hibrid rezultat din imperecherea magarului cu iapa sau a armasarului cu magarita (Equus mullus). ♦ Fig. Om incapatanat. – Din tc. katır.

GENERATIE, generatii, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate sociala data) care sunt cam de aceeasi varsta. ◊ Expr. Din generatie in generatie = din tata in fiu; de la o epoca la alta (pana la noi). ♦ Perioada de timp care desparte varsta tatalui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care apartin aceleiasi specii sau rase si care s-au nascut in acelasi an. 3. (in sintagma) Teoria generatiei spontanee = teorie materialista naiva conform careia din materii minerale sau organice pot lua nastere unele organisme vii in mod spontan. – Din fr. generation, lat. generatio.

GRAJD, grajduri, s. n. Constructie sau incapere special amenajata pentru adapostirea animalelor domestice mari. – Din sl. grazdĩ.

HAITUI, haituiesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A starni, a goni vanatul spre vanatori. 2. Tranz. A goni, a mana animalele domestice. ♦ Fig. A urmari, a fugari pe cineva (ca pe un animal salbatic), pentru a-i face rau. 3. Tranz. A cutreiera, a strabate o regiune, un loc, urmarind pe cineva. – Din magh. hajtani.

JIGANIE, jiganii, s. f. (Fam.) animal salbatic; jivina, lighioana; p. ext. animal domestic. – Contaminare intre jivina si ganganie.

NUTRET, nutreturi, s. n. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrana animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituita din aceste plante; furaj. ♦ P. gener. (Pop.) Hrana pentru animale. – Lat. nutricium.

VACA, vaci, s. f. 1. animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.

ZOOTEHNIE s. f. Stiinta care are drept obiect cunoasterea, reproducerea, cresterea, alimentatia, ameliorarea si exploatarea animalelor domestice. – Din fr. zootechnie.

VETERINAR, -A, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se refera la prevenirea, combaterea si vindecarea bolilor de care sufera animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practica medicina veterinara. – Din fr. veterinaire, lat. veterinarius.

PEDIGRIU s. n. Genealogie a unui animal domestic (reproducator) de rasa (mai ales a unui cal de curse); document care arata originea unui astfel de animal. [Var.: pedigri, pedigree, pedigreu s. n.] – Din engl., fr. pedigree.

PIROPLASMOZA, piroplasmoze, s. f. Nume generic dat unui grup de boli parazitare ale animalelor domestice, provocate de paraziti monocelulari care patrund in sange, distrugand globulele rosii si producand febra mare. – Din fr. piroplasmose.

VITA, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generica pentru boi si vaci. Vite mici (sau marunte) = denumire generica pentru oi si capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimtit sau prost. – Lat. vita „viata”.

SEPTEL, septeluri, s. n. Totalitatea animalelor domestice crescute intr-o gospodarie, intr-o comuna, intr-o tara (pentru a obtine un beneficiu economic). – Din fr. cheptel.

OAIE, oi, s. f. 1. animal domestic rumegator, crescut pentru lana, lapte si carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu gramada, gramada; in dezordine. A umbla sa iei (sau sa scoti) doua piei de pe o oaie = a urmari un castig exagerat. A suge (de) la doua oi = a trage concomitent foloase din doua parti. A o face de oaie = a proceda neindemanatic, a face o mare prostie, o gafa. A fi destept (sau siret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau actiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de masura. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blana de oaie (1). 2. (In limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat in raport cu preotul; crestin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.

ZOOIGIENA s.f. Stiinta veterinara care studiaza metodele de mentinere a starii de sanatate si de ameliorare a calitatii animalelor domestice prin asigurarea unor conditii de mediu optime. [g.-d. art. zooigienei] (din pref. zoo²- + igiena)

DUMESNIC, -A, dumesnici, -ce, adj. (Inv.; despre animale) domestic (1). – Lat. domesticus (sub influenta sl. domastĩnu).

domesticITATE s. f. (Rar) Starea, conditia de animal domestic. – Din fr. domesticite.

TULAREMIE, tularemii, s. f. Boala infectioasa si contagioasa a animalelor rozatoare, produsa de o bacterie si transmisibila animalelor domestice si oamenilor, manifestata prin febra, frisoane, varsaturi etc. – Din fr. tularemie.

REPRODUCATOR, -OARE, reproducatori, -oare, adj. Care se reproduce (6), se inmulteste (usor). ♦ (Substantivat) animal domestic selectionat dupa criterii biologice si productive in vederea reproductiei (2). – Reproduce + suf. -ator. Cf. fr. reproducteur.

SELECTIONATOR, -OARE, selectionatori, -oare, s. m. si f. Persoana care lucreaza in domeniul ameliorarii plantelor de cultura si animalelor domestice pe calea selectiei artificiale. [Pr.: -ti-o-] – Selectiona + suf. -tor.

CUSCA, custi, s. f. 1. Adapost in forma de casuta sau de cutie, cu sau fara gratii, pentru unele animale (domestice sau salbatice). ♦ Fig. Incapere stramta. 2. Incapere mica, sub nivelul scenei, rezervata sufleorului in timpul spectacolului. – Din ucr. kucka.

INFIERA vb. 1. (reg.) a sagni, (inv.) a pecetlui, a semna. (A ~ un animal domestic.) 2. v. stig-matiza. 3. v. dezaproba.

INFIERARE s. 1. (reg.) sagnire. (~ unui animal domestic.) 2. v. stigmatizare. 3. v. dezaprobare.

INMULTIRE s. 1. (MAT.) multiplicare, (inv.) multi-plicatie. (Operatia de ~.) 2. marire. (~ unei sume de zece ori.) 3. crestere, marire, sporire. (~ numarului de participanti la ...) 4. (BIOL.) prasire, prasit, procreare, reproducere, repro-ductie, (inv. si reg.) plodire. (~ animalelor domestice.)

REPRODUCTIE s. 1. (BIOL.) inmultire, prasire, prasit, procreare, reproducere, (inv. si reg.) plodire. (~ animalelor domestice.) 2. prasila, reproducere, (reg.) praseala. (Cai de ~.) 3. (EC.) reproducere.

AGROZOOTEHNIE f. Tehnica cultivarii plantelor furajere si crestrea animalelor domestice. [G.-D. agrozootehniei; Sil. -zo-o-] /agro- + zootehnie

ASIN ~i m. animal domestic din familia calului, dar mai mic decat acesta, cu par de culoare cenusie, cu capul mare si urechi lungi, cu coama bogata, folosit ca animal de povara si de tractiune; magar. /<lat. asinus

BIVOL ~i m. 1) animal domestic rumegator, asemanator cu boul, avand parul aspru, de culoare neagra (sau alba), si coarnele inelate, intoarse spre spate. 2) fig. fam. Persoana opulenta si greoaie. /<sl. byvolu

CAPIE f. pop. (mai ales la oi) Boala a animalelor domestice, provocata de larva teniei si localizata in creier, manifestata prin ameteli, convulsii si miscari dezordonate; cenuroza. [Sil. ca-pi-e] /<sl. capija

CATAR ~i m. 1) animal domestic, rezultat din incrucisarea magarului cu iapa, folosit ca animal de tractiune. 2) fig. Om incapatanat. /<turc. katir

CENUROZA f. (mai ales la oi) Boala a animalelor domestice, provocata de cenuri si localizata in creier, manifestata prin ameteli, convulsii si miscari dezordonate; capie. /<fr. cenurose

COCCIDIOZA f. Boala parazitara a animalelor domestice cu localizare in tractul digestiv, provocata de coccidii. [Sil. -di-o-] /<fr. cocci-diose

DOBITOC¹ ~oace n. animal domestic (mai rar salbatic). /<sl. dobytucu

GRAJD ~uri n. Constructie speciala pentru adapostirea animalelor domestice (cai, vaci, boi). /<sl. grazdi

MAGAR ~i m. 1) animal domestic din familia calului, dar mai mic decat acesta, cu urechi mari, cu coama bogata, folosit ca animal de povara; asin. ◊ Nici cal, nici ~ se spune despre cineva care n-are o situatie precisa, clara. A fi ~ul cuiva a face cuiva servicii umilitoare. 2) fig. depr. Om prost, incapatanat sau obraznic. /cf. alb. magar, bulg. magare

ODRASLA ~e f. 1) pop. Persoana (de orice varsta) in raport cu parintii sai; copil; rod. 2) Pui de animal domestic; prasila. 3) Ramura tanara care creste din radacina sau din tulpina unei plante mature; lastar; mladita. [Sil. -dras-] /<sl. otraslu, odraslu

PORC ~ci m. 1) animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

PRASILA ~e f. 1) Inmultire dirijata a animalelor domestice de rasa. 2) Pui de animal domestic obtinut pe aceasta cale. ◊ De ~ a) de rasa ameliorata; b) destinat reproductiei. [G.-D. prasilei] /a (se) prasi + suf. ~ila

PRIPAS ~uri n. pop. Pui de animal domestic. ◊ De ~ fara stapan. /<sl. pripasu

RABOJ ~uri n. 1) inv. Bucata de lemn pe care se insemnau, prin crestaturi, diferite calcule (numarul de vite, de zile etc.). ◊ A da pe ~ a da pe datorie. A lua pe ~ a lua pe datorie. 2) inv. Crestatura sau ansamblu de semne facute pe aceasta bucata de lemn. 3) fig. Intindere pe care sunt lasate urme. ~ul timpului. 4) pop. Calcul numeric. 5) Crestatura facuta la urechea unui animal domestic pentru a-l putea deosebi. /<bulg., sb. rabos

REPRODUCATOR² ~i m. animal domestic selectionat pentru reproducere. /a reproduce + suf. ~ator

SEPTEL ~uri n. Totalitate a animalelor domestice (de aceeasi specie) crescute intr-o tara, intr-o regiune sau intr-o gospodarie. /<fr. cheptel

VITA ~e f. 1) Nume generic dat animalelor domestice. ◊ ~e cornute vite care au coarne. 2) fig. Om nesimtit si prost. /<lat. vita

ZOOTEHNIE f. 1) Stiinta care se ocupa cu studiul metodelor de intretinere a animalelor domestice, precum si de ameliorare a raselor acestora. 2) Ramura a gospodariei agricole, care se ocupa cu cresterea animalelor domestice. /<fr. zootechnie

domesticITATE s.f. 1. Starea unui animal domestic. 2. (Frantuzism) Situatia de servitor. ♦ Totalitatea servitorilor unei case. [Cf. fr. domesticite].

FAGOPIRISM s.n. Boala a animalelor domestice, care se manifesta printr-o mare sensibilitate la actiunea luminii solare dupa ingerarea de hrisca. [< fr. fagopyrisme].

MARON, -A adj. animal maron = animal domestic care a revenit in starea de salbaticie. [< fr. marron].

NECROBACILOZA s.f. (Med.) Boala infectioasa a animalelor domestice, care se manifesta prin focare necrotice si purulente. [< fr. necrobacillose].

ZOOTEHNIE s.f. Stiinta care studiaza cresterea, imbunatatirea speciilor si exploatarea animalelor domestice. [Gen. -iei. / < fr. zootechnie, cf. gr. zoon – animal, techne – arta].

schembea, schembele, s.f. 1. (inv.) stomac sau abdomen de animal domestic (mai ales de vaca); burduf (pentru branza, untura, faina, tutun etc.); continutul unui burduf. 2. (inv. si reg.) ciorba de burta; ciorba din peritoneul mielului; drob de miel.

PEDIGRIU s.n. Genealogia unui animal domestic de rasa; lista ascendentilor unui asemenea animal. [Scris si pedigree, var. pedigri s.n. / < engl. pedigree].

REPRODUCATOR, -OARE adj. Care se reproduce, se inmulteste (usor). // s.n. animal domestic selectionat pentru reproductie (2). [Cf. fr. reproducteur].

SEPTEL s.n. Numarul total al animalelor domestice ale unei tari, ale unei regiuni, ale unei gospodarii etc. [< fr. cheptel, cf. lat. capitale – ceea ce este principal intr-o avutie].

CONTENTIUNE s. f. 1. dezbatere ◊ cearta, disputa. 2. tensiune puternica a muschilor, a nervilor sau a spiritului. 3. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor. ◊ procedeu de stapanire fortata a bolnavilor psihici agitati; imobilizare a unui animal domestic in cursul examinarii, ingrijirii sau al unei interventii chirurgicale. (< fr. contention, lat. contentio)

domesticITATE s. f. 1. stare a unui animal domestic. 2. (rar) situatia de servitor. (< fr. domesticite)

FAGOPIRISM s. n. boala a animalelor domestice care se manifesta printr-o mare sensibilitate la actiunea luminii solare dupa ingerarea de hrisca. (< fr. fagopyrisme)

NECROBACILOZA s. f. boala infectioasa a animalelor domestice, datorita unui bacil care provoaca focare necrotice si purulente. (< fr. necrobacillose)

PEDIGRIU s. n. genealogie a unui animal domestic de rasa (cai, caini); lista ascendentilor unui asemenea animal. (< engl., fr. pedigree)

PIROPLASMOZA s. f. boala infectioasa la animalele domestice, asemanatoare cu malaria, datorata unui parazit care distruge globulele rosii si provoaca febra mare. (< fr. pyroplasmose)

REPRODUCATOR, -OARE adj., s. m. (animal domestic selectionat) pentru reproducere. (< reproduce + /a/tor)

ZOOTEHNIE s. f. stiinta care studiaza cresterea, imbunatatirea speciilor si exploatarea animalelor domestice. (< fr. zootechnie)

grajd (grajduri), s. n. – 1. Constructie pentru adapostirea animalelor domestice mari. – 2. Iesle. Sl. grazdi (Miklosich, Lexicon, 151; Cihac, II, 115; Conev 79; DAR), cf. bg. grazd. – Der. grajdar, s. m. (barbat care se ocupa de ingrijirea animalelor dintr-un grajd).

DUMESNICIE s. f. (Inv.) Starea in care se afla un animal domestic, insusirea de a fi domestic. [Var.: domesnicie s. f.] – Din dumesnic + suf. -ie.

AUJESZKI [ɔuiæski], Ala'dar (1869-1933), microbiolog ungur. A studiat sporii bacteriilor, bacilul tuberculozei si a descoperit virusul pseudoturbarii animalelor domestice, care-i poarta numele.

BOURGELAT [burjla], Claude (1712-1779), savant francez. Unul dintre intemeietorii medicinei veterinare. Fondator, in 1761, la Lyon, al primei scoli veterinare din lume. A studiat anatomia animalelor domestice.

BIVOL, bivoli, s. m. animal domestic rumegator, asemanator cu boul, cu parul negru sau alb, rar si aspru si cu coarne inelate intoarse spre spate (Bubalus). ♦ Fig. Om gras, matahalos, insensibil. – Slav (v. sl. byvolu).

CATAR, catari, s. m. animal domestic, corcitura de magar si iapa sau de armasar si magarita (Equus mulus). ♦ Fig. Om incapatanat. – Tc. katır.

ZOOTEHNIE s. f. Stiinta care se ocupa de cresterea animalelor domestice, mai ales a celor necesare economiei. – Fr. zootechnie.

COCCIDIOZE (‹ fr. {i}) s. f. pl. Grup de boli ale tubului digestiv si glandelor anexe, care pot afecta si alte organe (rinichi, nas, faringe, urechi etc.), intilnite la toate speciile animale si la om. Au evolutie acuta sau cronica fiind provocate de specii din ordinul Coccidia. C. cele mai frecvente la om sint malaria, toxoplasmoza, babesioza. Dintre animalele domestice cele mai afectate de c. sint pasarile si iepurii.

casnic, -a adj. (d. casa 1). De casa, domestic: animale casnice. Iubitor de casa, gospodar: casnic si asezat (VR. 1923, 7, 34). Subst. Persoana din casa (casean).

cine (est) si ciine (vest) m. (lat. canis, it. cane, pv. ca, fr. chien, pg. cao). Un animal domestic foarte credincios care pazeste casa, latra si merge cu omu la vinat. (Exista zeci de specii. In Australia is si salbatici). Fig. Om crud (ca cinele cu dusmanii stapinului lui). Epitet de ura la adresa Jidanului: mai cine! Cine turbat, om foarte furios. Cine de mare, rechin. Astr. Cinele mare, o constelatiune boreala. Cinele mic, o constelatiune australa. V. box, catel, copou, dulau, ogar, prepelicar, javra; lup, urs, vulpe, sacal, hiena.

POPOVICI, Ilie T. (1902-1982, n. Budai, jud. Orhei, Basarabia), medic veterinar roman. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Intemeietor si director (1949-1962) al Institutului de Patologie si Igiena Animala din Bucuresti. Lucrari in domeniul bolilor infectioase ale animalelor domestice („Vaccinarea impotriva agalaxiei contagioase a oilor si caprelor cu ajutorul culturilor vii de capromyes agalactice”, „O noua metoda de vaccinare antirabica folosita in combaterea turbarii la animale”); cercetari asupra mecanismului actiunii imunogene a hidroxidului de aluminiu („Rolul focarului inflamator”).

DOBITOC, -OACA, dobitoci, -oace, subst., adj. 1. S. n. animal patruped (domestic). 2. S. m. si f., adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligenta sau de bun-simt. – Din sl. dobytuku.

FURAJ ~e n. Produs de natura vegetala (mai rar animala sau minerala), folosit ca hrana pentru animalele erbivore domestice; nutret. ◊ ~e combinate nutret sub forma de granule, obtinut pe cale industriala din amestecul a mai multor feluri de produse (vegetale, animale si minerale). /<fr. fourrage

NUTRET ~uri n. Produs de natura vegetala (mai rar animala sau minerala), folosit ca hrana pentru animalele erbivore domestice; furaj. /<lat. nutricium

ZEBU s. m. animal mamifer domestic din tarile tropicale, asemanator cu boul, avand o cocoasa de grasime pe greaban (Bos indicus). – Fr. zebu.

cal m., pl. cai (lat. caballus, d. vgr. kaballes; it. pg. cavallo, pv. caval, fr. cheval, sp. caballo. V. cavaler, cobila). Un animal soliped domestic (mai rar salbatic [!]) care serveste la calarie si la tras. Fig. Iron. Persoana robusta: ce cal de femeie! Cal de bataie, motiv aparent, lucru exploatat ca sa obtii ceva: a-ti face un cal de bataie dintr´o chestiune. Cal de mare, ipocamp. Calu d******r, om rau, femeie rea. Cal-vapor (pl. cai-vapori) sau numai cal, forta de 75 de chilogramometri capabila sa ridice [!] intr´o secunda o greutate de 75 de chilograme la o inaltime de 1 metru: masina de 400 de cai. A vorbi cai verzi pe pareti, a aiura, a abera, a vorbi lucruri fantastice. A umbla dupa potcoave de cai morti, a umbla dupa afaceri proaste, dupa cistiguri irealizabile.

bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). Om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.

CABALINA ~e f. 1) la pl. Familie de mamifere de talie mare, domestice (reprezentant: calul). 2) animal din aceasta familie. /<lat. caballinus

A DOMESTICI ~esc tranz. 1) (animale salbatice) A face domestic; a imblanzi. 2) A face sa se domesticeasca. /Din domestic

A SE domesticI pers. 3 se ~este intranz. 1) (despre animale) A deveni domestic. 2) fig. (despre persoane) A deveni mai linistit sau mai sociabil. /Din domestic

A INGRASA ingras tranz. 1) (fiinte, mai ales animale sau pasari domestice) A face sa se ingrase. 2) (solul) A face (mai) fertil (cu ajutorul ingrasamintelor). /<lat. ingrassiare

domestic (domestica), adj. – 1. (Despre animale) Care traieste pe linga casa. – 2. Care este legat de casa. Lat. domesticus (sec. XIX). Este dublet neol. de la dume(t)nic, adj. disparut (sec. XVII), si de la dumes(t)nic, adj. (domestic; blind, linistit; Bucov., fertil), care pare a fi rezultat al unei incrucisari cu sl. domastinu (Cihac, II, 105; Puscariu 556; Candrea-Dens., 522; REW 2732). – Der. domestici, vb. (a imblinzi), din fr. domestiquer; dumesnici, vb. (a imblinzi); dumes(t)nicie, s. f. (blindete); nedumes(t)nicie, (incapatinare; posomoreala).

PASTEURELOZA PAS-To-/ s. f. boala infectioasa grava a animalelor si pasarilor domestice, manifestata prin septicemie hemoragica; holera pasarilor. (< fr. pasteurellose)

domestic, -A, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care traieste pe langa casa, fiind folosit in anumite scopuri. 2. Care este legat de casa, de gospodarie, de familie, specific vietii gospodaresti; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus.

domestic adj. 1. (inv.) dumesnic. (animal ~.) 2. v. casnic. 3. casnic, menajer. (Aparat de uz ~.) 4. v. intim.

POIATA poieti f. reg. Constructie anexa pentru animale sau pentru pasari domestice intr-o gospodarie personala. /<sl. pojata

TAURINA f. 1) la pl. Grup de animale rumegatoare de talie mare, salbatice sau domestice (reprezentant: taurul); bovina. 2) Animal din acest grup. /<it. taurino, fr. taurin

domestic, -A adj. 1. (Despre animale) Care traieste langa casa omului; de casa. 2. (Despre ocupatii, conditii de trai) De casa, familial. [Cf. fr. domestique, lat. domesticus].

domestic, -A adj. 1. (despre animale) care traieste pe langa casa omului. 2. (despre ocupatii, conditii de trai) de casa, familial; (referitor la un interior de apartament) intim. (< fr. domestique, lat. domesticus)

domestic ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care traieste pe langa casa, s-a deprins cu omul si este folosit in avantajul acestuia. 2) rar Care se refera la casa sau la gospodarie; casnic; gospodaresc. /<fr. domestique, lat. domesticus

SUIN, -A, suini, -e, s. m. si f. (La pl.) Subfamilie de paricopitate care cuprinde mai multe genuri si specii de porci salbatici, precum si porcii domestici proveniti din acestia; (si la sg.) animal care face parte din aceasta subfamilie. – Din lat. suinus.

DOMESTICI, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obisnui un animal salbatic sa traiasca alaturi de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a imblanzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦ Tranz. si refl. Fig. A face sa devina sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.

A INFRANA ~ez tranz. 1) (cai) A stapani cu ajutorul fraului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale salbatice) A face sa se deprinda cu omul; a domestici. 3) (sentimente, stari sufletesti) A stavili printr-un efort de vointa; a inabusi; a controla; a domina. A-si ~ dorintele. [Sil. in-fra-] /<lat. infremere

domesticI vb. a imblanzi, (inv.) a dumesnici, a supune. (A ~ un animal salbatic.)

IMBLANZI, imblanzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (salbatic) sa se supuna omului, sa traiasca in apropierea (si in folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. si refl. A face sau a deveni (mai) bland; a (se) domoli, a (se) linisti, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtuna, vant etc.) A scadea in intensitate; a se domoli. – In + bland.

A IMBLANZI ~esc tranz. 1) (animale salbatice) A face sa se deprinda cu omul, sa traiasca pe langa casa si sa fie folosit in avantajul acestuia; a domestici. 2) A face sa se imblanzeasca. [Sil. im-blan-] /in + bland

PASARE pasari f. animal vertebrat ovipar, avand corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, si un cioc in partea anterioara a capului. ~ domestica. ~ de padure. ~ migratoare. ◊ ~ calatoare pasare care pleaca iarna in tarile calde. ~-musca pasare tropicala de talie foarte mica, cu cioc lung, subtire, cu penaj viu colorat, stralucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-lira pasare australiana cu coada in forma de lira (la barbatusi). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ maiastra pasare inzestrata in credintele populare cu puteri supranaturale; pasare nazdravana. [G.-D. pasarii] /<lat. passer

OAIE oi f. 1) Mamifer rumegator domestic, crescut pentru lana, lapte si carne. ◊ Ca oile buluc; in dezordine. Siret (sau destept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela matura a acestui animal. 3) fig. depr. Om marginit. 4) mai ales la pl. (in limbajul bisericesc) Om credincios in raport cu preotul. [G.-D. oii] /<lat. ovis