BUT¹ ~uri n. 1) Coapsa de dinapoi a unui animal rumegator (sacrificat). 2) Bucata (mare) de carne din aceasta parte a corpului, folosita ca aliment. /<turc. but

OVIBOS s.m. Gen de animal rumegator din regiunile boreale care are caractere de bou si de oaie. [< fr. ovibos, cf. lat. ovis – oaie, bos – bou].

OVIBOS s. m. animal rumegator din regiunile boreale, cu caractere de bou si de oaie. (< fr. ovibos)

bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). Om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.

ALPACA¹ s. f. animal rumegator cu lana fina, lunga si subtire, care traieste in America de Sud (Lama pacos). ♦ Stofa fina fabricata din lana acestui animal. – Din fr. alpaga, alpaca.

BIZON, bizoni, s. m. 1. animal rumegator salbatic din subfamilia bovinelor, cu fruntea mare, bombata, cu coarne scurte, cu umerii mai ridicati decat crupa, cu o coama deasa (Bison bison). 2. Pielea tabacita a acestui animal; piele de vitel tabacita care imita pielea bizonului (1). – Din fr., lat. bison.

BURDUHAN, burduhane, s. n. (Pop.) Stomacul animalelor rumegatoare; burduf (6); p. ext. burta (1); bardan [Var.: burdihan s. n.] – Burduh + suf. -an.

BUT², buturi, s. n. Bucata (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegatoare, a caror carne serveste ca aliment. – Din tc. but.

CAPRIOR, capriori, s. m. I. animal rumegator salbatic, mai mic decat cerbul, cu picioare subtiri si agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). II. 1. Fiecare dintre barnele incrucisate care fac parte din scheletul acoperisului unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formeaza suportul pe care se asaza scandurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.

HIPODERMOZA, hipodermoze, s. f. Boala parazitara a animalelor rumegatoare mari, provocata de larvele unei muste care se localizeaza in straturile profunde ale pielii. – Din fr. hypodermose.

FOIOS, -OASA, foiosi, -oase adj., s. n. 1. Adj. (Despre arbori) Care are frunze late si cazatoare si face parte din increngatura angiospermelor. ♦ (Substantivat, f. pl.) Denumire data unor specii de arbori si de arbusti care au astfel de frunze. 2. S. n. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului animalelor rumegatoare, in care trece hrana dupa cea de-a doua rumegare. [Pr.: fo-ios] – Foaie + suf. -os, (2) dupa fr. feuillette.

LUPINOZA, lupinoze, s. f. Intoxicatie la unele animale (rumegatoare, cai etc.) provocata de consumul unor specii de plante din genul Lupinus, manifestata prin febra, icter, diaree, tulburari nervoase etc. – Din fr. lupinose, germ. Lupinose.

ELAN¹, elani, s. m. animal rumegator nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate si latite in forma de lopeti (Alces alces) – Din fr. elan.

BUT s. (ANAT.) coapsa. (~ la animalele rumegatoare.)

DESERT adj., s. 1. adj. v. gol. 2. adj. v. pustiu. 3. adj. v. nelocuit. 4. s. (GEOGR.) pustietate, pustiu, (rar) pustiire, (reg.) pustiesag, (inv.) arinis, pustiiciune. (~ul Sahara.) 5. s. (GEOGR.) desert de argila v. takar; desert de nisip v. erg; desert de piatra v. hamada. 6. s. (ANAT.) flamanzare, (pop.) bardahan, (prin Ban.) slabina. (~ la animalele rumegatoare.)

RUMEN s. (ANAT.) burduhan, ierbar. (~ al animalelor rumegatoare.)

AFTOS ~oasa (~osi, ~oase): Febra ~oasa boala infectioasa specifica animalelor rumegatoare, caracterizata prin febra si eruptii localizate pe mucoasa bucala si intre unghii, care poate fi transmisa si omului. /<fr. aphteuse

ECHINOCOC ~ci m. 1) Vierme parazit care traieste in corpul unor animale (rumegatoare, porci etc.) sau al omului. 2) Chist provocat de acest vierme in diferite organe ale animalelor sau ale omului. /<fr. echuinocoque

FOIOS³ ~oase n. (la animale rumegatoare) Despartitura a stomacului, unde este maruntita si presata hrana. [Sil. fo-ios] /foaie + suf. ~os

IERBAR² ~e n. (la animalele rumegatoare) Diviziune (mai mare) a stomacului unde se macereaza alimentele; rumen. /iarba + suf. ~ar

MOSC¹ mosti m. animal rumegator, de marimea unei caprioare, fara coarne, cu caninii superiori foarte lungi. /<ngr. moskos

OVINA ~e f. 1) la pl. Grup de animale rumegatoare de talie medie, cornute, avand corpul acoperit cu lana (reprezentanti: oaia, capra, muflonul etc.). 2) animal din acest grup. /<fr. ovine

RUMEN¹ ~e n. (la animalele rumegatoare) Diviziune a stomacului in care se inmagazineaza alimentele inainte de a fi rumegate; ierbar. /<fr. rumen

SEU ~uri n. Grasime de animale rumegatoare, folosita mai ales in industrie. ~ de oaie. ◊ A avea ~ a avea o situatie materiala buna; a fi instarit. A prinde la ~ (sau a face ~) a deveni avut. /<lat. sebum

TAURINA f. 1) la pl. Grup de animale rumegatoare de talie mare, salbatice sau domestice (reprezentant: taurul); bovina. 2) animal din acest grup. /<it. taurino, fr. taurin

ALPACA¹ s.f. 1. animal rumegator cu lana lunga si matasoasa, care traieste in America de Sud. 2. Stofa fina din lana acestui animal. [Acc. si alpaca, pl. -ale, var. alpaga s.f. / cf. fr. alpaca, alpaga < cuv. indigen american].

ELAN s.m. animal rumegator din familia cerbilor, cu coarne bogate, care traieste prin padurile din nordul Europei, al Americii si al Asiei. [< fr. elan].

LAMA² s.f. animal rumegator din familia camilei, care traieste in regiunile de munte ale Americii de Sud. [< fr. lama, cf. peruv. llama].

BUBALINE s. f. pl. specie de animale rumegatoare cornute, inrudite cu taurinele: bivolii. (< fr. bubalines)

REZONATOR, -OARE I. adj. 1. care face sa sune. ♦ organ ~ = organ in forma de punga, sub coardele vocale superioare la maimutele antropide si la animale rumegatoare, care amplifica sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care ofera o imagine amplificata a realitatii. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil sa amplifice oscilatii prin rezonanta. ◊ dispozitiv care indica existenta fenomenului de rezonanta. 2. parte a cavitatii bucale sau nazale care participa la emiterea sunetelor. (< fr. resonateur)

ALPACA¹ s. f. animal rumegator cu lana lunga si subtire, care traieste in America de Sud (Lama pacos). ♦ Stofa fina din lana acestui animal. – Fr. alpaga.

BIZON, bizoni, s. m. 1. animal rumegator din subfamilia bovinelor, specific pentru America de Nord, azi pe cale de disparitie (Bos bison). 2. Piele de bizon (1) tabacita; piele de vitel tabacita care imita pielea bizonului. – Fr. bison (lat. lit. bison, -ontis).

BURDUHAN, burduhane, s. n. Stomacul animalelor rumegatoare; p. ext. (fam.) burta. – Din burduh + suf. -an.

BUT², buturi, s. n. Bucata (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegatoare, a caror carne serveste ca aliment. – Tc. but.

CAPRIOARA, caprioare, s. f. animal rumegator salbatic, mai mic decat cerbul, cu picioare subtiri, cu coarne mici (Capreolus capreolus). – Lat. capriola.

OAIE, oi, s. f. 1. animal domestic rumegator, crescut pentru lana, lapte si carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu gramada, gramada; in dezordine. A umbla sa iei (sau sa scoti) doua piei de pe o oaie = a urmari un castig exagerat. A suge (de) la doua oi = a trage concomitent foloase din doua parti. A o face de oaie = a proceda neindemanatic, a face o mare prostie, o gafa. A fi destept (sau siret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau actiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de masura. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blana de oaie (1). 2. (In limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat in raport cu preotul; crestin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.

BIVOL ~i m. 1) animal domestic rumegator, asemanator cu boul, avand parul aspru, de culoare neagra (sau alba), si coarnele inelate, intoarse spre spate. 2) fig. fam. Persoana opulenta si greoaie. /<sl. byvolu

ZIMBRU ~i m. animal salbatic rumegator, de talie mare, avand greabanul ridicat in sus, coarne scurte iar gatul si barbia acoperite de par lung. /<sl. zonbru

BIVOL, bivoli, s. m. animal domestic rumegator, asemanator cu boul, cu parul negru sau alb, rar si aspru si cu coarne inelate intoarse spre spate (Bubalus). ♦ Fig. Om gras, matahalos, insensibil. – Slav (v. sl. byvolu).

SARARIE, sararii, s. f. 1. Depozit de sare; loc unde se vinde sare. 2. (Reg.) Ocna, salina. 3. Loc (intr-o padure) unde se pun bulgari de sare pentru animalele de vanat rumegatoare. – Sare + suf. -arie.

rumegator² ~oare (~ori, ~oare) (despre animale) Care rumega. /a rumega + suf. ~ator

rumegator, -OARE, rumegatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Care rumega (1). 2. S. f. (La pl.) Subordin de mamifere avand conformatia dintilor si stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare; (si la sg.) animal care face parte din acest subordin. – Rumega + suf. -ator.

BOVIDA ~e f. 1) la pl. Familie de rumegatoare care include bovinele, ovinele, caprinele etc. 2) animal din aceasta familie. /<fr. bovides

CAPRINA ~e f. 1) la pl. Subdiviziune de mamifere rumegatoare, paricopitate, din familia bovinelor (reprezentant: capra). 2) animal din aceasta subdiviziune. /<fr. caprin, lat. caprinus

BOVIDE s.f. pl. (Zool.) Familie de mamifere rumegatoare, cuprinzand bovinele, ovinele etc.; (la sg.) animal din aceasta familie. [Sg. bovida. / < fr. bovides].

BOVIDEU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegatoare artiodactile, cu coarne persistente; (si la sg.) animal care face parte din aceasta familie. [Var.: bovid s. n.] – Din fr. bovides.

BOVIN, -A, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speta boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegatoarelor, avand ca tip boul; (si la sg.) animal care face parte din aceasta subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

CAMELID, camelide, s. n. (La pl.) Familie de erbivore rumegatoare cuprinzand camila, dromaderul si lama; (la sg.) animal din aceasta familie. – Din fr. camelides.

BOVIN, -A adj. De bou, din specia boului. // s.f.pl. Subfamilie a rumegatoarelor, care are ca tip boul; (la sg.) animal din aceasta subfamilie. [< fr. bovin, it. bovino, lat. bovinus].

CAMELIDE s.n.pl. Familie de erbivore rumegatoare, cuprinzand camila, dromaderul si lama; (la sg.) animal din aceasta familie. [Sg. camelid. / < fr. camelides, cf. lat. camelus – camila].

BOVIN, -A, bovini, -e, adj. De bou, din familia sau din speta boului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Subfamilie din familia rumegatoarelor, avand ca tip boul; (si la sg.) animal facand parte din aceasta subfamilie. – Fr. bovin (lat. lit. bovinus).

CAPRIN, -A, caprini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subdiviziune a familiei rumegatoarelor, care are ca tip capra; (si la sg.) animal care apartine acestei subdiviziuni. 2. Adj. Care apartine caprinelor (1), privitor la caprine. – Din fr. caprin, lat. caprinus.

LAMA² (‹ fr. {i}; {s} sp. llama, imprumutat dintr-o limba indigrna din Peru, in care toate animalele cu lana poarta acest nume) s. f. Mamifer rumegator, din familia canelidelor, inrudit cu camilele, de c. 120 cm inaltime (Lama). Genul Lama cuprinde trei specii dintre care numai una, L. guanicoe, mai exista in stare salbatica, celelalte fiind deja domesticite cand au ajuns primi spanioli in America de Sud. Traieste in zonele muntoase. Localnicii le folosesc ca animale de povara si intrebuinteaza carnea lor, blana, grasimea, parul (tesaturi, franghii), balegarul (pentru foc).

BOVINA ~e f. 1) la pl. Subfamilie de rumegatoare din care fac parte vitele cornute mari (reprezentant: boul). 2) animal din aceasta subfamilie. /<lat. bovinus, fr. bovin

CAVICORNE s.n.pl. Familie de erbivore rumegatoare avand coarnele cavitare (taurinele, ovinele, antilopele etc.); (la sg.) animal din aceasta familie. [< fr. cavicornes, cf. lat. cavus – scobit, cornu – corn].

VIGONIE s.f. 1. Specie de rumegatoare asemanatoare caprei, originara din America de Sud. ♦ Lana acestui animal. 2. Fir textil obtinut din fibre scurte de bumbac sau din deseuri de bumbac. [Gen. -iei. / < fr. vigogne, cf. sp. vicuna].

OVIN, -A adj. Referitor la oi sau la capre. // s.f.pl. Subfamilie a rumegatoarelor, din care fac parte oaia si capra; (la sg.) animal din aceasta subfamilie. [Cf. fr. ovin, lat. ovinus].

CERVID, cervide, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegatoare ai carei masculi au coarne osoase, ramificate; (si la sg.) animal din aceasta familie. – Din fr. cervides.

ANTILOPA s.f. Mamifer rumegator sprinten care traieste in tarile calde. ♦ Pielea tabacita a acestui animal; imitatie a acestei piei. [< fr., engl. antilope].

TAURIN, -A adj. Din familia taurului, care apartine taurinelor. // s.f.pl. Specie de rumegatoare mari din familia bovinelor, avand ca tip boul; (la sg.) animal apartinand acestei specii. [Pron. ta-u-. / < lat. taurinus, it. taurino].

IAC s. m. mamifer erbivor rumegator din Tibet, mai mic decat bivolul, cu par lung, domesticit, animal de povara. (< fr. yack)

CAVICORN, -A I. adj. (despre animale) care poseda coarne cavitare. II. s. n. pl. familie de erbivore rumegatoare care au coarnele goale in interior si persistente: taurinele, antilopele etc. (< fr. cavicorne/s/)

VIGONIE s. f. 1. mamifer rumegator din specia lamei, care traieste pe platourile Anzilor; vicunia. ◊ linia acestui animal. 2. fir textil obtinut din fibre scurte (deseuri) de bumbac. (< fr. vigogne)

OVIBOS, ovibosi, s. m. (La pl.) Gen de mamifere rumegatoare din regiunile boreale, care are caractere de oaie si de bou; (si la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. ovibos.

CAPRA ~e f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegatoare, paricopitate, cu coarne mari, par lung si neted, crescute pentru lapte, lana si carne. 2) animal din acest gen. ~ de Angora. ◊ A scapa ~a in gradina a acorda incredere unei persoane necinstite. A impaca si ~a si varza a imbina doua interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constand in executarea unor dansuri si figuri comice de o persoana mascata in chip de capra. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare incrucisate pe care se pun lemnele pentru a fi taiate cu ferastraul. 6) Scaun pe care sade vizitiul intr-o trasura. 7) Aparat de gimnastica constand dintr-un suport capitonat si patru picioare cu inaltime reglabila. 8) Joc de copii, unde unul sta aplecat, iar altii sar peste el. [G.-D. caprei] /<lat. capra

CERVIDE s.n.pl. Familie de erbivore rumegatoare, cu coarne ramificate care cad in fiecare an, avand ca tip cerbul; (la sg.) animal din aceasta familie. [< fr. cervides, cf. lat. cervus – cerb, gr. eidos – aspect].

ANTILOPA ~e f. 1) Mamifer rumegator sprinten, cu picioare lungi si subtiri, care traieste in tarile calde. 2) Piele prelucrata a acestui animal. Pantofi de ~. /<fr. antilope

CAMELID ~e n. 1) la pl. Familie de mamifere erbivore rumegatoare, de talie mare, adaptate la viata din pustiuri si stepe uscate (reprezentanti: camila, dromaderul, lama etc.). 2) animal din aceasta familie. /<fr. camelides

IAC s.m. Mamifer rumegator din Tibet mai mic decat bivolul, cu corpul acoperit de par lung, domesticit si folosit ca animal de povara. [Scris si yak. / < fr. yack < cuv. tibetan].

SAMOA s.m. rumegator care traieste in muntii inalti ai Europei, pretuit pentru calitatea pielii sale tabacite; pielea tabacita a acestui animal. // adj. invar. (Fot.; despre hartie) De culoare galbena-deschisa, galbuie. [Scris si chamois. / cf. fr. chamois, germ. Chamois(papier)].

ALPACA² ~le f. 1) Mamifer rumegator din America de Sud, cu lana lunga si fina, de culoare alba sau neagra. 2) Stofa din lana acestui animal. [Art. alpacaua; G.-D. alpacalei] /<fr. alpaca, alpaga

GAZELA ~e f. 1) la pl. Grup de mamifere rumegatoare, cu corp zvelt, cu picioare lungi, sprintene, si cu coarne in forma de lira, raspandit in Asia si Africa. 2) animal din acest grup. /<fr. gazelle

GIRAFA, girafe, s. f. 1. Gen de mamifere rumegatoare cu gatul si picioarele de dinainte lungi, cu capul mic, cu blana albicioasa cu pete brune, care traiesc in Africa (Giraffa); animal care face parte din acest gen. 2. Suport care permite deplasarea unui microfon (in scenele in care actorii, cantaretii etc. se misca in scena). – Din fr. girafe.

SAMOA m. 1) Mamifer rumegator de talie medie, cu blana brun-neagra, avand coarne scurte si curbate; capra-neagra; capra de mun-te. 2) Piele tabacita a acestui animal. /<fr. chamois

OAIE oi f. 1) Mamifer rumegator domestic, crescut pentru lana, lapte si carne. ◊ Ca oile buluc; in dezordine. Siret (sau destept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela matura a acestui animal. 3) fig. depr. Om marginit. 4) mai ales la pl. (in limbajul bisericesc) Om credincios in raport cu preotul. [G.-D. oii] /<lat. ovis

LAMA², lame, s. f. Gen de mamifere rumegatoare asemanatoare cu camilele, dar mai mici si fara cocoasa, care traiesc pe platourile inalte din America de Sud si care, domesticite, sunt folosite ca animale de povara (Lama); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lama.

GAZELA, gazele, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegatoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne in forma de lira si cu ochii mari, care traiesc in stepele si deserturile africane si asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.