CAPRA, capre, s. f. I. 1. Gen de mamifere rumegatoare paricopitate, cu parul lung, cu coarne, mai mari si diferentiate la masculi (Capra); animal care face parte din acest gen; p. restr. femela acestui animal. ◊ Capra de stanca = capra salbatica, cu blana roscata si cu coarnele in forma de spada (Capra ibex). Capra domestica = animal domestic rumegator, crescut pentru productia de lapte (Capra hircus). ◊ Expr. A impaca si capra, si varza = a multumi si pe unul, si pe altul; a impaca doua interese opuse. Capra raioasa, se zice despre un om infumurat. ♦ Pielea animalelor descrise mai sus. ♦ Compus: capra-neagra sau capra-de-munte = capra salbatica, cu blana bruna-neagra, cu coarne scurte si curbate la varf si cu doua dungi albe pe partea anterioara a capului, care traieste in regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 2. Joc popular romanesc, care face parte din obiceiurile practicate de Anul nou si care consta din executarea unor figuri comice de catre un personaj mascat cu cap de capra (I 1) care bate ritmic din falci; p. ext. personaj mascat astfel; turca. 3. (Art.) Numele unui joc de copii, in care un copil sta aplecat cu mainile sprijinite pe genunchi, iar ceilalti sar peste el. II. 1. Unealta de lemn cu patru picioare, incrucisate doua cate doua, pe care se pun lemnele pentru a fi taiate cu ferastraul. 2. Sistem de lemne incrucisate care serveste la sustinerea schelelor de lucru, a unor platforme etc. 3. Scaun (sau lada) care se afla in partea de dinainte a trasurii sau a carutei si pe care sade vizitiul. 4. Aparat de gimnastica pentru sarituri, format dintr-un suport capitonat asezat pe patru picioare, cu inaltimea reglabila. 5. Arsic de miel. – Lat. capra.

JIGANIE, jiganii, s. f. (Fam.) Animal salbatic; jivina, lighioana; p. ext. animal domestic. – Contaminare intre jivina si ganganie.

PEDIGRIU s. n. Genealogie a unui animal domestic (reproducator) de rasa (mai ales a unui cal de curse); document care arata originea unui astfel de animal. [Var.: pedigri, pedigree, pedigreu s. n.] – Din engl., fr. pedigree.

PRASILA, prasile, s. f. 1. Reproductie (dirijata) intre animale domestice (de rasa). 2. Animal tanar, pui de animal domestic rezultat in urma prasilei (1); p. ext. animal domestic de rasa bun pentru reproducere. ♦ Descendentii, produsii unui animal de rasa; p. ext. animal din rasa ameliorata. 3. (Rar) Rasa, neam, soi. [Pl. si: prasili] – Prasi + suf. -ila.

PRIPAS, pripasuri, s. n. 1. (Inv. si pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; in loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rataceste de colo pana colo, fara stapan; p. ext. luat drept zalog, drept garantie (pana la recuperarea pagubei produse in semanaturi straine); b) (despre copii) parasit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din alta parte; strain, venetic. 3. (Reg.) Despagubire platita pentru o vita care a produs stricaciuni in semanaturi straine. – Din sl. pripasu.

DOMESTICITATE s. f. (Rar) Starea, conditia de animal domestic. – Din fr. domesticite.

REPRODUCATOR, -OARE, reproducatori, -oare, adj. Care se reproduce (6), se inmulteste (usor). ♦ (Substantivat) animal domestic selectionat dupa criterii biologice si productive in vederea reproductiei (2). – Reproduce + suf. -ator. Cf. fr. reproducteur.

INFIERA vb. 1. (reg.) a sagni, (inv.) a pecetlui, a semna. (A ~ un animal domestic.) 2. v. stig-matiza. 3. v. dezaproba.

INFIERARE s. 1. (reg.) sagnire. (~ unui animal domestic.) 2. v. stigmatizare. 3. v. dezaprobare.

ODRASLA ~e f. 1) pop. Persoana (de orice varsta) in raport cu parintii sai; copil; rod. 2) Pui de animal domestic; prasila. 3) Ramura tanara care creste din radacina sau din tulpina unei plante mature; lastar; mladita. [Sil. -dras-] /<sl. otraslu, odraslu

PRASILA ~e f. 1) Inmultire dirijata a animalelor domestice de rasa. 2) Pui de animal domestic obtinut pe aceasta cale. ◊ De ~ a) de rasa ameliorata; b) destinat reproductiei. [G.-D. prasilei] /a (se) prasi + suf. ~ila

PRIPAS ~uri n. pop. Pui de animal domestic. ◊ De ~ fara stapan. /<sl. pripasu

RABOJ ~uri n. 1) inv. Bucata de lemn pe care se insemnau, prin crestaturi, diferite calcule (numarul de vite, de zile etc.). ◊ A da pe ~ a da pe datorie. A lua pe ~ a lua pe datorie. 2) inv. Crestatura sau ansamblu de semne facute pe aceasta bucata de lemn. 3) fig. Intindere pe care sunt lasate urme. ~ul timpului. 4) pop. Calcul numeric. 5) Crestatura facuta la urechea unui animal domestic pentru a-l putea deosebi. /<bulg., sb. rabos

DOMESTICITATE s.f. 1. Starea unui animal domestic. 2. (Frantuzism) Situatia de servitor. ♦ Totalitatea servitorilor unei case. [Cf. fr. domesticite].

MARON, -A adj. Animal maron = animal domestic care a revenit in starea de salbaticie. [< fr. marron].

schembea, schembele, s.f. 1. (inv.) stomac sau abdomen de animal domestic (mai ales de vaca); burduf (pentru branza, untura, faina, tutun etc.); continutul unui burduf. 2. (inv. si reg.) ciorba de burta; ciorba din peritoneul mielului; drob de miel.

PEDIGRIU s.n. Genealogia unui animal domestic de rasa; lista ascendentilor unui asemenea animal. [Scris si pedigree, var. pedigri s.n. / < engl. pedigree].

CONTENTIUNE s. f. 1. dezbatere ◊ cearta, disputa. 2. tensiune puternica a muschilor, a nervilor sau a spiritului. 3. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor. ◊ procedeu de stapanire fortata a bolnavilor psihici agitati; imobilizare a unui animal domestic in cursul examinarii, ingrijirii sau al unei interventii chirurgicale. (< fr. contention, lat. contentio)

DOMESTICITATE s. f. 1. stare a unui animal domestic. 2. (rar) situatia de servitor. (< fr. domesticite)

PEDIGRIU s. n. genealogie a unui animal domestic de rasa (cai, caini); lista ascendentilor unui asemenea animal. (< engl., fr. pedigree)

REPRODUCATOR, -OARE adj., s. m. (animal domestic selectionat) pentru reproducere. (< reproduce + /a/tor)

DUMESNICIE s. f. (Inv.) Starea in care se afla un animal domestic, insusirea de a fi domestic. [Var.: domesnicie s. f.] – Din dumesnic + suf. -ie.

cine (est) si ciine (vest) m. (lat. canis, it. cane, pv. ca, fr. chien, pg. cao). Un animal domestic foarte credincios care pazeste casa, latra si merge cu omu la vinat. (Exista zeci de specii. In Australia is si salbatici). Fig. Om crud (ca cinele cu dusmanii stapinului lui). Epitet de ura la adresa Jidanului: mai cine! Cine turbat, om foarte furios. Cine de mare, rechin. Astr. Cinele mare, o constelatiune boreala. Cinele mic, o constelatiune australa. V. box, catel, copou, dulau, ogar, prepelicar, javra; lup, urs, vulpe, sacal, hiena.

AGROZOOTEHNIE s. f. Tehnica cultivarii plantelor furajere si a cresterii animalelor domestice; agrozootehnica (1). [Pr.: -zo-o-] – Agro- + zootehnie.

BALAN, -A, balani, -e, adj. 1. (Despre oameni sau parul lor) Blond. ◊ (Substantivat, m.; ir.) D****l. 2. (Despre animale) Plavan. ◊ (Substantivat) Nume care se da unor animale domestice cu parul alb. – Bal + suf. -an.

CATAR, catari, s. m. animal domestic, hibrid rezultat din imperecherea magarului cu iapa sau a armasarului cu magarita (Equus mullus). ♦ Fig. Om incapatanat. – Din tc. katır.

GENERATIE, generatii, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate sociala data) care sunt cam de aceeasi varsta. ◊ Expr. Din generatie in generatie = din tata in fiu; de la o epoca la alta (pana la noi). ♦ Perioada de timp care desparte varsta tatalui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care apartin aceleiasi specii sau rase si care s-au nascut in acelasi an. 3. (in sintagma) Teoria generatiei spontanee = teorie materialista naiva conform careia din materii minerale sau organice pot lua nastere unele organisme vii in mod spontan. – Din fr. generation, lat. generatio.

GRAJD, grajduri, s. n. Constructie sau incapere special amenajata pentru adapostirea animalelor domestice mari. – Din sl. grazdĩ.

HAITUI, haituiesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A starni, a goni vanatul spre vanatori. 2. Tranz. A goni, a mana animalele domestice. ♦ Fig. A urmari, a fugari pe cineva (ca pe un animal salbatic), pentru a-i face rau. 3. Tranz. A cutreiera, a strabate o regiune, un loc, urmarind pe cineva. – Din magh. hajtani.

NUTRET, nutreturi, s. n. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrana animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituita din aceste plante; furaj. ♦ P. gener. (Pop.) Hrana pentru animale. – Lat. nutricium.

VACA, vaci, s. f. 1. animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.

ZOOTEHNIE s. f. Stiinta care are drept obiect cunoasterea, reproducerea, cresterea, alimentatia, ameliorarea si exploatarea animalelor domestice. – Din fr. zootechnie.

VETERINAR, -A, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se refera la prevenirea, combaterea si vindecarea bolilor de care sufera animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practica medicina veterinara. – Din fr. veterinaire, lat. veterinarius.

NA interj. 1. (Fam., cu valoare verbala) Poftim! ia! tine! ◊ Expr. Na-ti-o (buna) sau na-ti-o franta (ca ti-am dres-o) se spune pentru a arata contrarietate, surpriza, deceptie, sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ♦ Exclamatie care insoteste gestul unei lovituri; p. ext. (in limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bataie. 2. (Exprima nerabdare, nemultumire, surprindere fata de un lucru neplacut) Iata! uite! ei! 3. Strigat cu care se cheama sau se gonesc unele animale domestice. 4. (Adesea repetat) Strigat de voie buna folosit ca refren in unele jocuri si cantece populare. – Cf. alb., bg., ngr., magh. na.

SCARPINATOARE, scarpinatori, s. f. 1. Dispozitiv, obiect cu care sunt scarpinate (sau de care se freaca pentru a se scarpina) unele animale domestice. 2. Obiect in forma de betisor, prevazut la un capat cu o lopatica, folosit odinioara de oameni pentru a se scarpina. – Scarpina + suf. -atoare.

PADOC, padocuri, s. n. Loc ingradit intr-o pasune, rezervat pentru unele animale domestice; teren imprejmuit si amenajat in mod special, in apropierea grajdurilor, destinat intretinerii si miscarii animalelor domestice in aer liber. ♦ Spec. Loc ingradit langa boxa unui cal de curse sau langa un hipodrom, unde sunt lasati in libertate sau plimbati caii, inainte de alergari. – Din fr., engl. paddock.

PIROPLASMOZA, piroplasmoze, s. f. Nume generic dat unui grup de boli parazitare ale animalelor domestice, provocate de paraziti monocelulari care patrund in sange, distrugand globulele rosii si producand febra mare. – Din fr. piroplasmose.

VITA, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generica pentru boi si vaci. Vite mici (sau marunte) = denumire generica pentru oi si capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimtit sau prost. – Lat. vita „viata”.

SEPTEL, septeluri, s. n. Totalitatea animalelor domestice crescute intr-o gospodarie, intr-o comuna, intr-o tara (pentru a obtine un beneficiu economic). – Din fr. cheptel.

OAIE, oi, s. f. 1. animal domestic rumegator, crescut pentru lana, lapte si carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu gramada, gramada; in dezordine. A umbla sa iei (sau sa scoti) doua piei de pe o oaie = a urmari un castig exagerat. A suge (de) la doua oi = a trage concomitent foloase din doua parti. A o face de oaie = a proceda neindemanatic, a face o mare prostie, o gafa. A fi destept (sau siret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau actiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de masura. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blana de oaie (1). 2. (In limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat in raport cu preotul; crestin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.

ZOOIGIENA s.f. Stiinta veterinara care studiaza metodele de mentinere a starii de sanatate si de ameliorare a calitatii animalelor domestice prin asigurarea unor conditii de mediu optime. [g.-d. art. zooigienei] (din pref. zoo²- + igiena)

MULGE, mulg, vb. II. Tranz. 1. A extrage, manual sau mecanic, laptele din ugerul femelelor unor animale domestice. ◊ Masina de muls = aparat destinat mulgerii mecanice. ◊ Expr. Vaca buna de muls = persoana sau situatie care poate fi exploatata, de pe urma careia, prin abuz, se pot trage foloase. 2. Fig. Atrage foloase, a profita; a exploata pe cineva. 3. Compus: (Zool.) mulge-capre subst. = lipitoare. – Lat. mulgere.

NEA¹ interj. Strigat cu care se indeamna la mers, se cheama, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. na.

DUMESNIC, -A, dumesnici, -ce, adj. (Inv.; despre animale) domestic (1). – Lat. domesticus (sub influenta sl. domastĩnu).

TURMA, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau salbatice, care traiesc impreuna. 2. (Depr.) Multime, grup (mare) de oameni (in dezordine). 3. (In limbajul bisericesc) Multimea credinciosilor. – Lat. turma.

TULAREMIE, tularemii, s. f. Boala infectioasa si contagioasa a animalelor rozatoare, produsa de o bacterie si transmisibila animalelor domestice si oamenilor, manifestata prin febra, frisoane, varsaturi etc. – Din fr. tularemie.

SELECTIONAT, -A, selectionati, -te, adj. Ales dintre mai multi (dupa criterii de valoare); p. ext. de calitate superioara. ♦ (Substantivat) Persoana sau echipa aleasa prin selectie in vederea participarii la competitii sportive, artistice etc. ♦ (Despre plante de cultura si animale domestice) Obtinut prin metoda selectiei artificiale; cu insusiri imbunatatite prin selectie. [Pr.: -ti-o-] – V. selectiona.

SELECTIONATOR, -OARE, selectionatori, -oare, s. m. si f. Persoana care lucreaza in domeniul ameliorarii plantelor de cultura si animalelor domestice pe calea selectiei artificiale. [Pr.: -ti-o-] – Selectiona + suf. -tor.

CUSCA, custi, s. f. 1. Adapost in forma de casuta sau de cutie, cu sau fara gratii, pentru unele animale (domestice sau salbatice). ♦ Fig. Incapere stramta. 2. Incapere mica, sub nivelul scenei, rezervata sufleorului in timpul spectacolului. – Din ucr. kucka.

INMULTIRE s. 1. (MAT.) multiplicare, (inv.) multi-plicatie. (Operatia de ~.) 2. marire. (~ unei sume de zece ori.) 3. crestere, marire, sporire. (~ numarului de participanti la ...) 4. (BIOL.) prasire, prasit, procreare, reproducere, repro-ductie, (inv. si reg.) plodire. (~ animalelor domestice.)

REPRODUCTIE s. 1. (BIOL.) inmultire, prasire, prasit, procreare, reproducere, (inv. si reg.) plodire. (~ animalelor domestice.) 2. prasila, reproducere, (reg.) praseala. (Cai de ~.) 3. (EC.) reproducere.

SALBATIC adj., adv. 1. adj. (rar) paduret. (animale ~e si animale domestice.) 2. adj. v. nedomesticit. 3. adj. v. focos. 4. adj. v. barbar. 5. adj. v. primitiv. 6. adj. v. necivilizat. 7. adj., adv. v. rau. 8. adj. v. impetuos. 9. adj. v. bestial. 10. adj. barbar, crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, (inv.) varvaresc, (fig.) dur. (Un procedeu ~.) 11. adj. v. cumplit. 12. adj. v. fricos. 13. adj. (BOT.) paduret, (pop.) mistret, mistricit. (Par ~.) 14. adj. (pop.) paduret, (inv. si reg.) paduratic, paduresc. (Fruct ~.) 15. adj. v. natural. 16. adj. v. pustiu.

AGROZOOTEHNIE f. Tehnica cultivarii plantelor furajere si crestrea animalelor domestice. [G.-D. agrozootehniei; Sil. -zo-o-] /agro- + zootehnie

ASIN ~i m. animal domestic din familia calului, dar mai mic decat acesta, cu par de culoare cenusie, cu capul mare si urechi lungi, cu coama bogata, folosit ca animal de povara si de tractiune; magar. /<lat. asinus

BIVOL ~i m. 1) animal domestic rumegator, asemanator cu boul, avand parul aspru, de culoare neagra (sau alba), si coarnele inelate, intoarse spre spate. 2) fig. fam. Persoana opulenta si greoaie. /<sl. byvolu

CAPIE f. pop. (mai ales la oi) Boala a animalelor domestice, provocata de larva teniei si localizata in creier, manifestata prin ameteli, convulsii si miscari dezordonate; cenuroza. [Sil. ca-pi-e] /<sl. capija

CAPIU ~e (~i) 1) (despre animale domestice) Care este bolnav de capie. Oaie ~e. 2) fig. (despre persoane) Care este zapacit; smintit; nauc. [Sil. ca-piu] /Din capie

CATAR ~i m. 1) animal domestic, rezultat din incrucisarea magarului cu iapa, folosit ca animal de tractiune. 2) fig. Om incapatanat. /<turc. katir

CENUROZA f. (mai ales la oi) Boala a animalelor domestice, provocata de cenuri si localizata in creier, manifestata prin ameteli, convulsii si miscari dezordonate; capie. /<fr. cenurose

COCCIDIOZA f. Boala parazitara a animalelor domestice cu localizare in tractul digestiv, provocata de coccidii. [Sil. -di-o-] /<fr. cocci-diose

DOBITOC¹ ~oace n. animal domestic (mai rar salbatic). /<sl. dobytucu

GRAJD ~uri n. Constructie speciala pentru adapostirea animalelor domestice (cai, vaci, boi). /<sl. grazdi

A HAITUI ~iesc tranz. 1) (animale domestice) A face sa mearga (intr-o anumita directie), alungand din urma; a goni. 2) fam. (persoane) A urmari permanent cu scopul de a face un rau; a prigoni cu insistenta. [Sil. hai-tui] /<ung. hajtani

MAGAR ~i m. 1) animal domestic din familia calului, dar mai mic decat acesta, cu urechi mari, cu coama bogata, folosit ca animal de povara; asin. ◊ Nici cal, nici ~ se spune despre cineva care n-are o situatie precisa, clara. A fi ~ul cuiva a face cuiva servicii umilitoare. 2) fig. depr. Om prost, incapatanat sau obraznic. /cf. alb. magar, bulg. magare

A PANSA ~ez tranz. 1) (rani sau organe vatamate) A infasura cu un bandaj, cu un pansament (aplicand medicamente); a bandaja; a lega. 2) (animale domestice) A curata cu tesala; a tesala. /<fr. panser

PORC ~ci m. 1) animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

REPRODUCATOR² ~i m. animal domestic selectionat pentru reproducere. /a reproduce + suf. ~ator

SEPTEL ~uri n. Totalitate a animalelor domestice (de aceeasi specie) crescute intr-o tara, intr-o regiune sau intr-o gospodarie. /<fr. cheptel

UNT n. Substanta grasa obtinuta din laptele unor animale domestice si intrebuintata ca aliment. ◊ A scoate ~ul din cineva a slei de puteri; a vlagui. Ca pe ~ fara dificultati; cu usurinta. ~ul-vacii planta erbacee cu tulpina simpla si flori (liliachii, purpurii sau albe) dispuse in ciorchine, in varful tulpinii. /<lat. unctum

VITA ~e f. 1) Nume generic dat animalelor domestice. ◊ ~e cornute vite care au coarne. 2) fig. Om nesimtit si prost. /<lat. vita

ZOOTEHNIE f. 1) Stiinta care se ocupa cu studiul metodelor de intretinere a animalelor domestice, precum si de ameliorare a raselor acestora. 2) Ramura a gospodariei agricole, care se ocupa cu cresterea animalelor domestice. /<fr. zootechnie

FAGOPIRISM s.n. Boala a animalelor domestice, care se manifesta printr-o mare sensibilitate la actiunea luminii solare dupa ingerarea de hrisca. [< fr. fagopyrisme].

NECROBACILOZA s.f. (Med.) Boala infectioasa a animalelor domestice, care se manifesta prin focare necrotice si purulente. [< fr. necrobacillose].

ZOOTEHNIE s.f. Stiinta care studiaza cresterea, imbunatatirea speciilor si exploatarea animalelor domestice. [Gen. -iei. / < fr. zootechnie, cf. gr. zoon – animal, techne – arta].

BRUCELOZA s.f. (Med.) Boala contagioasa transmisa omului de la unele animale domestice, care se manifesta prin temperatura ridicata, prin dureri de cap etc. [< fr. brucellose].

noaja, noaje, s.f. (inv. si reg.) 1. grup de animale domestice sau salbatice care merg in rand. 2. vita prapadita. 3. femeie foarte slaba.

RASA s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebita de alte varietati ale aceleiasi specii si ale carei caractere distinctive se transmit de la o generatie la alta; soi. ♦ De rasa = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, avand drept caractere distinctive culoarea pielii si a parului, trasaturile fetei etc., particularitati care nu contrazic unitatea biologica a intregii omeniri si nu constituie un criteriu stiintific pentru diferentierea ei in grupari sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].

REPRODUCATOR, -OARE adj. Care se reproduce, se inmulteste (usor). // s.n. animal domestic selectionat pentru reproductie (2). [Cf. fr. reproducteur].

STRONGIL s.m. Vierme parazit al intestinului unor animale domestice. [< fr. strongyle].

SEPTEL s.n. Numarul total al animalelor domestice ale unei tari, ale unei regiuni, ale unei gospodarii etc. [< fr. cheptel, cf. lat. capitale – ceea ce este principal intr-o avutie].

BRUCELOZA s. f. boala infectioasa transmisibila omului, prin alimente, de la unele animale domestice, care se manifesta prin temperatura ridicata, dureri de cap etc.; febra de Malta. (< fr. brucellose)

FAGOPIRISM s. n. boala a animalelor domestice care se manifesta printr-o mare sensibilitate la actiunea luminii solare dupa ingerarea de hrisca. (< fr. fagopyrisme)

MARON, -A adj. (despre animale domestice) care a revenit in starea de salbaticie. (< fr. marron)

NECROBACILOZA s. f. boala infectioasa a animalelor domestice, datorita unui bacil care provoaca focare necrotice si purulente. (< fr. necrobacillose)

PIROPLASMOZA s. f. boala infectioasa la animalele domestice, asemanatoare cu malaria, datorata unui parazit care distruge globulele rosii si provoaca febra mare. (< fr. pyroplasmose)

STRONGIL s. m. vierme nematod care paraziteaza intestinul unor animale domestice. (< fr. strongyle, lat. strongylus)

ZOOTEHNIE s. f. stiinta care studiaza cresterea, imbunatatirea speciilor si exploatarea animalelor domestice. (< fr. zootechnie)

grajd (grajduri), s. n. – 1. Constructie pentru adapostirea animalelor domestice mari. – 2. Iesle. Sl. grazdi (Miklosich, Lexicon, 151; Cihac, II, 115; Conev 79; DAR), cf. bg. grazd. – Der. grajdar, s. m. (barbat care se ocupa de ingrijirea animalelor dintr-un grajd).

AUJESZKI [ɔuiæski], Ala'dar (1869-1933), microbiolog ungur. A studiat sporii bacteriilor, bacilul tuberculozei si a descoperit virusul pseudoturbarii animalelor domestice, care-i poarta numele.

BOURGELAT [burjla], Claude (1712-1779), savant francez. Unul dintre intemeietorii medicinei veterinare. Fondator, in 1761, la Lyon, al primei scoli veterinare din lume. A studiat anatomia animalelor domestice.

BALAN, -A, balani, -e, adj. 1. (Despre oameni) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) D****l. 2. (Despre animale) Cu parul alb; plavan. ♦ (Substantivat) Nume care se da unor animale domestice cu parul alb. Adap balanul si-l incalec (STANCU). – Din bal + suf. -an.

BIVOL, bivoli, s. m. animal domestic rumegator, asemanator cu boul, cu parul negru sau alb, rar si aspru si cu coarne inelate intoarse spre spate (Bubalus). ♦ Fig. Om gras, matahalos, insensibil. – Slav (v. sl. byvolu).

CATAR, catari, s. m. animal domestic, corcitura de magar si iapa sau de armasar si magarita (Equus mulus). ♦ Fig. Om incapatanat. – Tc. katır.

ZOOTEHNIE s. f. Stiinta care se ocupa de cresterea animalelor domestice, mai ales a celor necesare economiei. – Fr. zootechnie.

COCCIDIE s. f. (‹ fr. {s}; gr. kokkus „graunte”) s. f. (La pl.) Ordin de protozoare (Coccidia) care paraziteaza celulele epiteliale la vertebrate si nevertebrate (moluste, artropode); inglobeaza si specii parazite pentru om si animale domestice, care au in general forma sferica, se inmultesc sexuat si asexuat in cicluri succesive si sint paraziti intracelulari pentru un anumit organ sau pentru o anumita gazda.

COCCIDIOZE (‹ fr. {i}) s. f. pl. Grup de boli ale tubului digestiv si glandelor anexe, care pot afecta si alte organe (rinichi, nas, faringe, urechi etc.), intilnite la toate speciile animale si la om. Au evolutie acuta sau cronica fiind provocate de specii din ordinul Coccidia. C. cele mai frecvente la om sint malaria, toxoplasmoza, babesioza. Dintre animalele domestice cele mai afectate de c. sint pasarile si iepurii.

casnic, -a adj. (d. casa 1). De casa, domestic: animale casnice. Iubitor de casa, gospodar: casnic si asezat (VR. 1923, 7, 34). Subst. Persoana din casa (casean).

POPOVICI, Ilie T. (1902-1982, n. Budai, jud. Orhei, Basarabia), medic veterinar roman. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Intemeietor si director (1949-1962) al Institutului de Patologie si Igiena animala din Bucuresti. Lucrari in domeniul bolilor infectioase ale animalelor domestice („Vaccinarea impotriva agalaxiei contagioase a oilor si caprelor cu ajutorul culturilor vii de capromyes agalactice”, „O noua metoda de vaccinare antirabica folosita in combaterea turbarii la animale”); cercetari asupra mecanismului actiunii imunogene a hidroxidului de aluminiu („Rolul focarului inflamator”).

DOBITOC, -OACA, dobitoci, -oace, subst., adj. 1. S. n. animal patruped (domestic). 2. S. m. si f., adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligenta sau de bun-simt. – Din sl. dobytuku.

FURAJ ~e n. Produs de natura vegetala (mai rar animala sau minerala), folosit ca hrana pentru animalele erbivore domestice; nutret. ◊ ~e combinate nutret sub forma de granule, obtinut pe cale industriala din amestecul a mai multor feluri de produse (vegetale, animale si minerale). /<fr. fourrage

NUTRET ~uri n. Produs de natura vegetala (mai rar animala sau minerala), folosit ca hrana pentru animalele erbivore domestice; furaj. /<lat. nutricium

ZEBU s. m. animal mamifer domestic din tarile tropicale, asemanator cu boul, avand o cocoasa de grasime pe greaban (Bos indicus). – Fr. zebu.

cal m., pl. cai (lat. caballus, d. vgr. kaballes; it. pg. cavallo, pv. caval, fr. cheval, sp. caballo. V. cavaler, cobila). Un animal soliped domestic (mai rar salbatic [!]) care serveste la calarie si la tras. Fig. Iron. Persoana robusta: ce cal de femeie! Cal de bataie, motiv aparent, lucru exploatat ca sa obtii ceva: a-ti face un cal de bataie dintr´o chestiune. Cal de mare, ipocamp. Calu d******r, om rau, femeie rea. Cal-vapor (pl. cai-vapori) sau numai cal, forta de 75 de chilogramometri capabila sa ridice [!] intr´o secunda o greutate de 75 de chilograme la o inaltime de 1 metru: masina de 400 de cai. A vorbi cai verzi pe pareti, a aiura, a abera, a vorbi lucruri fantastice. A umbla dupa potcoave de cai morti, a umbla dupa afaceri proaste, dupa cistiguri irealizabile.

bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). Om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.

CABALINA ~e f. 1) la pl. Familie de mamifere de talie mare, domestice (reprezentant: calul). 2) animal din aceasta familie. /<lat. caballinus

A domesticI ~esc tranz. 1) (animale salbatice) A face domestic; a imblanzi. 2) A face sa se domesticeasca. /Din domestic

A SE domesticI pers. 3 se ~este intranz. 1) (despre animale) A deveni domestic. 2) fig. (despre persoane) A deveni mai linistit sau mai sociabil. /Din domestic

A INGRASA ingras tranz. 1) (fiinte, mai ales animale sau pasari domestice) A face sa se ingrase. 2) (solul) A face (mai) fertil (cu ajutorul ingrasamintelor). /<lat. ingrassiare

domestic (domestica), adj. – 1. (Despre animale) Care traieste pe linga casa. – 2. Care este legat de casa. Lat. domesticus (sec. XIX). Este dublet neol. de la dume(t)nic, adj. disparut (sec. XVII), si de la dumes(t)nic, adj. (domestic; blind, linistit; Bucov., fertil), care pare a fi rezultat al unei incrucisari cu sl. domastinu (Cihac, II, 105; Puscariu 556; Candrea-Dens., 522; REW 2732). – Der. domestici, vb. (a imblinzi), din fr. domestiquer; dumesnici, vb. (a imblinzi); dumes(t)nicie, s. f. (blindete); nedumes(t)nicie, (incapatinare; posomoreala).

PASTEURELOZA PAS-To-/ s. f. boala infectioasa grava a animalelor si pasarilor domestice, manifestata prin septicemie hemoragica; holera pasarilor. (< fr. pasteurellose)

domestic, -A, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care traieste pe langa casa, fiind folosit in anumite scopuri. 2. Care este legat de casa, de gospodarie, de familie, specific vietii gospodaresti; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus.

domestic adj. 1. (inv.) dumesnic. (animal ~.) 2. v. casnic. 3. casnic, menajer. (Aparat de uz ~.) 4. v. intim.

POIATA poieti f. reg. Constructie anexa pentru animale sau pentru pasari domestice intr-o gospodarie personala. /<sl. pojata

TAURINA f. 1) la pl. Grup de animale rumegatoare de talie mare, salbatice sau domestice (reprezentant: taurul); bovina. 2) animal din acest grup. /<it. taurino, fr. taurin

domestic, -A adj. 1. (Despre animale) Care traieste langa casa omului; de casa. 2. (Despre ocupatii, conditii de trai) De casa, familial. [Cf. fr. domestique, lat. domesticus].

domestic, -A adj. 1. (despre animale) care traieste pe langa casa omului. 2. (despre ocupatii, conditii de trai) de casa, familial; (referitor la un interior de apartament) intim. (< fr. domestique, lat. domesticus)

domestic ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care traieste pe langa casa, s-a deprins cu omul si este folosit in avantajul acestuia. 2) rar Care se refera la casa sau la gospodarie; casnic; gospodaresc. /<fr. domestique, lat. domesticus

SUIN, -A, suini, -e, s. m. si f. (La pl.) Subfamilie de paricopitate care cuprinde mai multe genuri si specii de porci salbatici, precum si porcii domestici proveniti din acestia; (si la sg.) animal care face parte din aceasta subfamilie. – Din lat. suinus.

domesticI, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obisnui un animal salbatic sa traiasca alaturi de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a imblanzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦ Tranz. si refl. Fig. A face sa devina sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.

A INFRANA ~ez tranz. 1) (cai) A stapani cu ajutorul fraului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale salbatice) A face sa se deprinda cu omul; a domestici. 3) (sentimente, stari sufletesti) A stavili printr-un efort de vointa; a inabusi; a controla; a domina. A-si ~ dorintele. [Sil. in-fra-] /<lat. infremere

domesticI vb. a imblanzi, (inv.) a dumesnici, a supune. (A ~ un animal salbatic.)

IMBLANZI, imblanzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (salbatic) sa se supuna omului, sa traiasca in apropierea (si in folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. si refl. A face sau a deveni (mai) bland; a (se) domoli, a (se) linisti, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtuna, vant etc.) A scadea in intensitate; a se domoli. – In + bland.

A IMBLANZI ~esc tranz. 1) (animale salbatice) A face sa se deprinda cu omul, sa traiasca pe langa casa si sa fie folosit in avantajul acestuia; a domestici. 2) A face sa se imblanzeasca. [Sil. im-blan-] /in + bland

PASARE pasari f. animal vertebrat ovipar, avand corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, si un cioc in partea anterioara a capului. ~ domestica. ~ de padure. ~ migratoare. ◊ ~ calatoare pasare care pleaca iarna in tarile calde. ~-musca pasare tropicala de talie foarte mica, cu cioc lung, subtire, cu penaj viu colorat, stralucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-lira pasare australiana cu coada in forma de lira (la barbatusi). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ maiastra pasare inzestrata in credintele populare cu puteri supranaturale; pasare nazdravana. [G.-D. pasarii] /<lat. passer

OAIE oi f. 1) Mamifer rumegator domestic, crescut pentru lana, lapte si carne. ◊ Ca oile buluc; in dezordine. Siret (sau destept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela matura a acestui animal. 3) fig. depr. Om marginit. 4) mai ales la pl. (in limbajul bisericesc) Om credincios in raport cu preotul. [G.-D. oii] /<lat. ovis