AUTOCRITIC, -A I. adj. bazat pe autocritica. II. s. f. analiza critica a propriei activitati. (< fr. autocritique, dupa rus. samokritika)

AUTOCRITIC, -A, autocritici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. analiza critica a activitatii si comportarii proprii, care constituie o metoda de baza in actiunea de imbunatatire a muncii si de educare comunista a oamenilor muncii. 2. Adj. Facut pe baza de autocritica, patruns de spiritul autocriticii; de autocritica. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + critic(a) (sensul 1 dupa rus. samokritika).

AUTOCRITICA ~ci f. analiza critica a propriei activitati. /<fr. autocritique

RECENZA vb. I. tr. 1. A analiza critic (o lucrare literara, un spectacol etc.); a comenta. 2. A face un recensamant. [P.i. -zez. / < fr. recenser, cf. germ. rezensieren].

BERNSTEIN [bernstain], Eduard (1850-1932), om politic si publicist german. Unul dintre conducatorii si teoreticienii social-democratiei germane, lider la Internationalei a II-a. A supus unei analize critice principalele teze ale marxismului („Problemele socialismului”). Sub influenta neokantianismului, s-a orientat spre un socialism etic.

CIMPOI, Mihai (n. 1942, Larga, Basarabia), critic si istoric literar roman. Studii si analize critice consacrate literaturii clasice si contemporane („Alte disocieri”, „Cicatricea lui Ulise”), un original eseu despre poetica lui Mihai Eminescu („Narcis si Hyperion”). M. de onoare al Acad. Romane (1991).

BOZ, Lucian (1908-2002, n. Hirlau), critic literar roman. Stabilit in Australia. Studii si analize istorico-critice („Eminescu. Incercare critica”, „Anii literari ’30”). Medalioane literare („Cartea cu poeti”); nuvele („Moartea albastra”).

CURTIS [curtis], Jean Louis (pseud. lui Louis Laffite) (1917-1995), scriitor francez. Observator al moravurilor societatii („Tinerii”), a evoluat in ultimele sale romane spre o analiza mai critica a acestora („O educatie de scriitor”).

critic, -a adj. (vgr. kritikos, d. krino, judec). Relativ la critica: disertatiune critica. Caruia-i place sa critice, sa analizeze: spirit critic. De criza, periculos: moment critic. S. m. Apreciator, judecator al operelor de arta sau de spirit: critic literar. Censor: critic nemilos. S. f., pl. i. Arta, stiinta de a judeca in arta, in literatura: critica muzicala. Reprobare: si-a atras critica tuturor.

COMENTA, comentez, vb. I. Tranz. 1. A face observatii asupra unei intamplari, a unui eveniment etc.; a interpreta, a lamuri. 2. A analiza, a interpreta critic textul unei opere literare, istorice, un articol de lege etc. – Din fr. commenter, lat. commentari.

critica ~ci f. 1) analiza continand interpretarea si aprecierea operelor artistice sau stiintifice. 2) Dezvaluirea neajunsurilor si a greselilor unor persoane sau institutii cu scopul de a le inlatura. ◊ Sub orice ~ la un nivel foarte scazut. Mai presus de orice ~ la un nivel foarte inalt. 3) Totalitate a studiilor care apreciaza creatia literara si artistica. [G.-D. criticii] /<lat. criticus, fr. critique

COMENTA vb. I. tr. 1. A interpreta, a face observatii (pe marginea unei intamplari, a unei chestiuni etc.). ♦ (Peior.) A discuta, a interpreta cu rautate faptele sau spusele cuiva. 2. A analiza, a explica critic (o opera literara, istorica etc.) [< fr. commenter, cf. lat. commentari].

COMENTA vb. tr. 1. a interpreta (pe marginea unei intamplari, a unei chestiuni etc.). ◊ (peior.) a discuta, a interpreta cu rautate faptele sau spusele cuiva. 2. a analiza, a explica critic (o opera literara, istorica etc.). (< fr. commenter, lat. commentari)

BOTEZ, Octav (1884-1943, n. Iasi), critic si istoric literar roman. Frate cu Jean Bart. Prof. univ. la Iasi. A facut parte din cercul „Vietii romanesti”. Studii, analize si eseuri critice („Pe marginea cartilor”, „Alexandru Xenopol, teoretician si filozof al istoriei”, „Figuri si note istorico-literare”).

CONSTANTINESCU, Pompiliu (1901-1946, n. Bucuresti), critic si istoric literar roman. critica foiletonista si analize dedicate fenomenului literar interbelic („Opere si autori”, „Figuri literare”, „Critice”). Monografii („Tudor Arghezi”).

SUBRED, -A, subrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plapand. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistenta, de trainicie, care este gata sa se prabuseasca; subrezit. ♦ Fig. (Despre teorii, conceptii, argumente etc.) Care nu rezista unei analize mai serioase, unei critici mai severe; discutabil, neintemeiat. 2. P. ext. Precar, nesigur. – Et. nec.

RECENZA¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurta dare de seama, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literara, stiintifica, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

TEMATOLOGIE s. f. 1. orientare in critica literara axata pe analiza temelor unei opere. 2. ramura a literaturii comparate avand ca obiect studiul temelor, al istoriei si al circulatiei lor in literaturile popoarelor. (< fr. thematologie)

BARTHES [bart], Roland (1915-1980), critic literar francez. Reprezentant al structuralismului in analiza fenomenului literar si a mitologiilor moderne; preconizeaza o „noua critica”, incercind sa integreze analiza literara in semiologie („Gradul zero al scriiturii”, „Elemente de semiologie”, „Despre Racine”).

RECENZIE ~i f. Scurta analiza cu comentarii si cu aprecieri critice a unei lucrari stiintifice sau opere de arta. [G.-D. recenziei; Sil. -zi-e] /<germ. Rezension

CHARBONNEAU [sarbono], Robert (1911-1967), scriitor canadian, de limba franceza. Poet („Mici poeme regasite”) si critic, el este totodata creatorul romanului de analiza in Canada („Fontile”).

COMENTARIU s. n. 1. apreciere critica a unei probleme, a unui eveniment etc.; analiza, explicare. ◊ (peior.) interpretare rauvoitoare a faptelor sau a spuselor cuiva. 2. interpretare a unei opere literare, istorice etc. ◊ (pl.) memorii istorice. 3. (inform.) text explicativ care insoteste un program pentru a-l face mai clar, dar fara influenta asupra algoritmului. (< fr. commentaire, lat. commentarius)

METATEXT s. n. rezultat al unei analize complexe, aprofundate a textului, prin aplicarea unui demers critic, o ipoteza asupra textului. (< meta- + text)

COMISEL, Emilia (1913-2010, n. Ploiesti), etnomuzicolog roman. Prof. univ. la Bucuresti. Studii de analiza structurala si stilistica, monografii de folclor muzical; realizatoare a editiei critice de Opere ale lui Constantin Brailoiu.

LARBAUD [larbo], Valery-Nicolas (1881-1957), scriitor francez. Eseuri si critica literara („Lectura – acest viciu nepedepsit”). Poeme si romane autobiografice de subtila analiza psihologica („Fermina Marquez”, „A.O. Barnabooth, poezii si jurnal intim”). Nuvele folosind tehnica monologului interior, inspirata de Joyce („Indragostiti, fericiti indragostiti”). Traduceri, note de calatorie („Galben, albastru, alb”).

OBSERVATIE, observatii, s. f. 1. Procedeu al cunoasterii stiintifice care consta in contemplarea metodica si intentionata a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmarire; spec. supraveghere medicala (a unui bolnav). Bolnav tinut sub observatie. ◊ Foaie de observatie = formular in care se noteaza istoricul si descrierea bolii, rezultatele examenului clinic si al analizelor de laborator, evolutia bolii si fazele tratamentului urmat de bolnav in timpul spitalizarii acestuia. 2. Remarca, constatare. 3. Obiectie critica; p. ext. mustrare, dojana, repros. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio.

CALINESCU, Matei (1934-2009, n. Bucuresti), critic literar si scriitor roman stabilit in S.U.A. Prof. la Universitatea din Bucuresti si Indiana (S.U.A.). Analize comparatiste („Clasicismul european”); studii si eseuri despre literatura romana si straina („Titanul si geniul lui M. Eminescu”, „Eseuri critice”). Lirica intelectualista („Semn”, „Umbra de apa”), un roman parabolic-eseistic („Viata si opiniile lui Zacharias Lichter”).

CRITIC, -A adj. 1. De critica, privitor la critica. ◊ Aparat critic = totalitatea notelor lamuritoare, facute de un editor la editarea unui text; editie critica = editie a unui text literar insotit de aparat critic. ♦ Bazat pe critica, care foloseste critica. 2. Referitor la un moment de criza; care anunta, determina o criza, o schimbare; dificil, periculos. ◊ (Fiz.) Stare critica (sau punct critic) = stare a unui fluid in care dispare diferenta intre starea lichida si cea gazoasa. // s.m. Specialist in probleme de arta, care analizeaza, interpreteaza si apreciaza opere de arta (pentru a le lamuri publicului si pentru a da artei o anumita orientare). [< lat. criticus, gr. kritikos – in stare de a judeca, cf. fr. critique, it. critico].

CRITIC, -A I. adj. 1. referitor la critica. ♦ aparat ~ = totalitatea notelor lamuritoare facute de un editor la editarea unui text; editie ~a = editie a unui text (clasic, vechi) insotit de aparat critic. ◊ bazat pe critica, care foloseste critica. 2. referitor la un moment de criza; care anunta, determina o criza, o schimbare; dificil, periculos. ♦ (fiz.) stare ~a = (sau punct ~) = stare a unui fluid in care dispare diferenta dintre starea lichida si cea gazoasa. II. s.m. specialist in probleme de literatura si arta, care analizeaza, interpreteaza si apreciaza operele create. III. s. f. 1. analiza, apreciere a valorii faptelor, actiunilor si creatiilor oamenilor. ♦ ~a literara = studiu aplicat la opera literara, pe care o analizeaza, o comenteaza, valorificand-o in special sub unghi artistic; ~a de text = comentariu asupra unui manuscris in scopul stabilirii autorului, datei elaborarii lui, formei originare etc. 2. apreciere (severa) a insusirilor, a comportamentului cuiva. (< fr. critique, lat. criticus, gr. kritikos, /III/ kritike)

BALZAC, Honore de (1799-1850), romancier francez. Scriitor de prodigioasa fecunditate (c. o suta de nuvele si romane, reunite sub titlul „Comedia umana”). A configurat un vast si viguros tablou critic al societatii franceze sub Restauratie, sesizind cu o rara intuitie raporturile social-economice (declinul aristocratiei, ascensiunea burgheziei, obsesia banului). Pictor de moravuri si de caractere, unul dintre cei mai mari creatori de tipuri vii, bine individualizate; a excelat in descifrarea legaturilor existente intre fizionomia spirituala a eroilor si mediul in care traiesc acestia. In opera lui B., fantezia romantica se imbina cu forta observatiei realiste, cu exactitatea stiintifica a descrierilor si a analizei psihologice. A avut o covirsitoare influenta asupra evolutiei romanului. Op. pr.: „Gobseck”, „Pielea de sagri”, „Eugenie Grandet”, „Mos Goriot”, „Cezar Birotteau”, „Taranii”, „Iluzii pierdute”, „Verisoara Bette”, „Varul Pons”.