AMIAZA, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul inaltarii maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzator aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiaza = de pranz, de la ora pranzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = in plina zi, in toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) Masa principala care se ia aproximativ la jumatatea zilei; pranz. 4. (Inv.) Miazazi, sud. [Var.: amiaz, amiez s. n., amiazi, amiazazi s. f.] – Din amiazazi (< lat. ad mediam diem).

AMIAZA, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul inaltarii maxime a soarelui deasupra orizontului (corespunzator aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiaza = de pranz, de la ora pranzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = in plina zi, in toiul zilei. 2. (Concr.) Locul unde ajunge soarele pe cer la ora 12 din zi; zenit. 3. (Reg.) Mancarea de la ora 12 din zi; pranz. 4. (Inv. si arh.) Miazazi, sud. [Var.: amiaz, amiez s. n., amiazi, amiazazi (1, reg.) miaza s. f.] – Din amiazazi (< lat. ad mediam diem).

NAMIAZA, namiezi, s. f. (Pop.) 1. Amiaza. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = in plina zi. 2. Masa care se ia in jurul amiezei; pranz. 3. Loc, punct unde ajunge soarele pe cer (aproximativ) la amiaza; zenit. [Var.: (reg.) namiaza s. f., namiez, namiezi, namiez s. n.] – In + amiaza.

A IMBUCA imbuc tranz. 1) A manca putin si in graba (inghitind bucati mari de hrana). ~ de amiaza. 2) (mustiucurile instrumentelor muzicale de suflat) A prinde cu gura. /<lat. imbuccare

MIAZA² s. f. sg. (Inv. si pop.) Mijloc (al zilei sau al noptii). ◊ Expr. Ziua (la) miaza mare = in plina zi, la amiaza. – Lat. media.

PRANZ, pranzuri, s. n. Masa principala care se ia la amiaza; dejun; timpul cand se ia aceasta masa; (concr.) ceea ce se mananca la aceasta masa, mancare pregatita in acest scop. ◊ (Pop.) Pranzul (cel) mic = prima masa pe care o iau taranii in cursul diminetii, vara, cand muncesc la camp; timpul zilei cand se ia aceasta masa. Pranzul (cel) mare = a doua masa pe care o iau taranii, masa de la amiaza; timpul zilei cand se ia aceasta masa. ◊ Loc. adv. Inainte de pranz = in prima parte a zilei, inainte de amiaza, inainte de masa principala. Dupa-pranz = in a doua parte a zilei, dupa-masa, dupa-amiaza. – Lat. prandium.

COOPER [cu:pə], Gary (1901-1961), actor american de film. A creat cu mare autenticitate rolul „cavalerului din Vest” („Adio arme”, „Sergentul York”, „Cui ii bate ceasul”, „La amiaza”, „Vera Cruz”).

amiaza amiezi f. 1) Mijlocul zilei, cand soarele se ridica la inaltimea maxima pe cer. ◊ Ziua-n ~a mare a) in toiul zilei; b) in vazul tuturor. 2) art. Odihna de dupa masa. ◊ A face ~a a dormi putin dupa masa. [G.-D. amiezii; Sil. -mia-] /<lat. ad meridiam diem

DEBUSSY [dəbusi], Claude-Achille (1862-1918), compozitor, pianist, dirijor si critic muzical francez. Creator si inovator in domeniul formei, ritmicii, armoniei si orchestratiei intemeiate pe rafinate combinatii de timbruri instrumentale, reprezentant al impresionismului muzical. A evocat cu plasticitate si finete impresiile momentane, fugitive („Preludiu la dupa-amiaza unui faun” dupa Mallarme, ciclurile de preludii pentru pian, suita „Imagini”, lucrarile simfonice „Nocturne” si „marea”). A compus si balete („Jocuri”), lucrari vocal-simfonice („Martiriul Sf. Sebastian”), opera „Pelleas si Melisandre”, muzica de camera, melodii.

ZACATOARE ~ori f. 1) Recipient in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie. 2) Vas mare de lemn captusit cu tabla subtire folosit la tabacirea pieilor. 3) Loc umbrit si racoros unde se odihnesc vitele vara (la amiaza); staniste /a zacea + suf. ~toare

LUNGI vb. 1. v. alungi. 2. v. intinde. 3. v. continua. 4. a se culca, a se intinde, a se tranti, (inv.) a se tinde. (S-a ~ putin dupa amiaza.) 5. v. tolani. 6. a (se) aseza, a (se) asterne, a (se) culca, a (se) intinde, a (se) pune. (S-a ~ din nou la pamant.) 7. v. culca. 8. v. dilua. 9. a (se) mari, a (se) prelungi. (Ziua s-a ~.) 10. a continua, a (se) intinde, a (se) prelungi, a tine. (Petrecerea s-a ~ pana a doua zi.) 11. v. amana. 12. a intarzia, a taragana, a tergiversa, a trena, (inv.) a prelungi. (A mai ~ solutionarea problemei.) 13. v. trena. 14. v. creste.

MERIDIAN s.n. 1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pamantesc si determina gradele de longitudine. ◊ Plan meridian = plan determinat de verticala locului si paralela axei de rotatie a Pamantului. 2. Intersectia unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ◊ Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersectia sferei ceresti cu planul care trece prin axa universului. // adj. Cerc meridian = instrument cu ajutorul caruia se determina trecerea unui astru la meridian (1) si care serveste la masurarea inaltimii astrului; distanta meridiana = diferenta de longitudine dintre doua puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiana = meridiana locului. [Pron. -di-an. / < fr. meridien, cf. it. meridiana, lat. meridies – amiaza].

MERIDIAN, -A I. adj. referitor la un meridian. ♦ cerc ~ = instrument cu ajutorul caruia se determina trecerea unui astru la meridian (II, 1) si care serveste la masurarea inaltimii astrului; distanta ~a = diferenta de longitudine dintre doua puncte situate pe meridiane diferite; linie ~a = meridiana locului. II. s. n. 1. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru. ♦ plan ~ = plan determinat de verticala locului si paralela axei de rotatie a Pamantului. 2. intersectia unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ♦ ~ ceresc = cercul mare din intersectia sferei ceresti cu planul care trece prin axa universului. 3. (in acupunctura) linie imaginara a suprafetei pielii care uneste diferite puncte corespunzand unui anumit organ. II. s. f. 1. intersectie a unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ♦ (astr.) a locului = intersectia planului meridian cu planul orizontal intr-un loc dat; linie meridiana. 2. (arheol.) cadran solar care indica ora amiezii. 3. canapea cu spatar si brate inegale, care tine loc de sezlong. (< lat. meridianus, it. meridiano, fr. meridien)