BRETELA, bretele, s. f. Sistem de ramificatie de cale ferata asezat intre doua linii paralele, constituit din doua linii diagonale incrucisate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta in ambele sensuri. – Din fr. bretelle.

CALCATOR, -OARE, calcatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Meserias care calca haine sau rufarie intr-un atelier de confectii, intr-o spalatorie etc. 2. (Rar) Persoana care calca o lege, o dispozitie etc. ♦ Pradator, hot. II. S. f. 1. Scandura pe care olarul framanta lutul cu picioarele. 2. Vas in care se calca (II 1) strugurii. 3. Instalatie speciala la gardurile pescaresti, care permite trecerea pestelui intr-un singur sens sau circulatia barcilor in ambele sensuri fara ca pestele sa iasa. III. S. n. 1. Mecanism la masinile de cusut, care apasa pe placa masinii materialul ce se lucreaza, pentru a putea fi fixat si deplasat mai usor; apasator, ceapraz. 2. Unealta formata dintr-o lama de otel plana sau indoita, cu crestaturi pe una sau pe ambele muchii, prevazuta cu maner si folosita de lemnari la rostuirea dintilor panzelor de ferastrau; ceapraz. 3. Panza sau pernita pe care se calca (III) haine, rufarie etc. – Calca + suf. -ator.

VENI, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa inspre persoana care vorbeste sau despre care se vorbeste; a se apropia de un loc, de o asezare; p. ext. a merge, a trece pe langa sau printr-un anumit loc. ◊ Expr. Du-te-vino subst. = miscare, circulatie intensa, neintrerupta si in ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, dragalasenie, atractie irezistibila; b) (rar) ademenire, ispita, pacat. ♦ A merge impreuna cu cineva sau in urma cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A veni dupa cineva = a se casatori cu cineva. ♦ A intra (in locul, in spatiul unde se afla vorbitorul). ◊ Expr. (Pop.) A veni in slujba = a se angaja, a intra in slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revarsa. ◊ Expr. (Pop.) A veni mare = a-si ridica mult nivelul, a se umfla, a creste, a se revarsa. ♦ A se deplasa la suprafata apei dintr-un punct mai indepartat catre unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai indepartat catre unul mai apropiat. ♦ A navali asupra sau impotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ◊ Expr. A veni pe lume = a se naste. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicatii) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) a ajunge (pana) la persoana care vorbeste sau la fiinta despre care se vorbeste ori intr-un loc determinat. 3. A se duce in vizita (sau in treacat la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a aparea, a se ivi. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plange sau a fi gata sa planga. A-i veni (cuiva) in (sau prin) minte (sau cap) = a se gandi dintr-o data la ceva, a-si aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limba = ce exprima cineva spontan si fara discernamant intr-un moment de surescitare. Cum (sau ce) ii vine cuiva la gura = cu termeni ireverentiosi, cu insulte. 4. A urma dupa altcineva sau dupa altceva; a succeda. ◊ Expr. Anul (sau luna, saptamana etc.) ce vine = anul (sau luna, saptamana etc.) care urmeaza imediat dupa cea in curs. ♦ A urma in grad sau in rang dupa...; a fi situat pe o anumita treapta intr-o ierarhie, dupa... 5. A-si avea originea; a proveni, a purcede; a izvori; a se trage (din..); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecinta). 6. A sosi in locul unde trebuie sa se afle, unde se cuvine sa fie, unde este asteptat. ◊ Expr. (Asa sau acum) mai vii de-acasa = incepi sa intelegi, sa fii mai conciliant, mai ingaduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminti. A-i veni (cuiva) inima la loc sau a-si veni in fire = a se calma, a se linisti. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (In imprecatii) Veni-ti-ar numele ! 7. (Despre asezari, locuri, constructii) A fi situat intr-un anumit loc sau intr-o anumita pozitie. ♦ A ajunge pana la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge intr-o anumita pozitie, situatie, stare. ◊ Expr. A veni in nas = a cadea (cu fata in jos). A-i veni (cuiva) nu stiu cum, se spune cand cineva se afla intr-o situatie neplacuta, jenanta, penibila. A veni la putere = a prelua puterea politica intr-o tara. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discutia la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvantul, la spusele) cuiva = a recunoaste (prin desfasurarea ulterioara a lucrurilor) ca prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, ca sfaturile pe care le-a dat (fara a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmatie care nu corespunde realitatii. Cum vine asta ? se spune pentru a-si arata nedumerirea sau nemultumirea in legatura cu ceva. 9. (Despre intamplari, evenimente, fenomene) A se produce, a se intampla, a avea loc. ♦ (Despre unitati de timp) A sosi (in succesiune normala). ◊ Expr. (Pop.) Vine un an (de cand...) = se implineste un an (de cand...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre ganduri, sentimente, senzatii etc.) A cuprinde, a pune stapanire, a preocupa pe cineva. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) toti d****i = a se infuria, a se mania. Ce ti-a venit (sa sau de)? se spune cand cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesabuit. Cum ii vine (cuiva) = cum ii place, cum vrea, cum ii convine. A-i veni (cuiva) la indemana (sau la socoteala) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre incaltaminte, imbracaminte) A fi pe masura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i sedea cuiva bine (sau rau). ♦ (Inv., in constructii negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o imparteala etc.). ♦ A reprezenta rezultatul unei masuratori, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla intr-o anumita legatura de dependenta, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. si: viu] – Lat. venire.

ROBINET, robinete, s. n. Organ de masina sau armatura, dispozitiv care se monteaza la capatul unei conducte, intre doua conducte sau la capatul tubului de scurgere al unui recipient, in scopul intreruperii sau al restabilirii circulatiei unui fluid in ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. – Din fr. robinet.

PORTAVOCE, portavoce, s. n. Tub metalic (uneori prevazut cu megafoane) care face legatura intre cabina de comanda si diferitele compartimente sau posturi de lucru de pe o nava si prin care se transmit comunicari verbale in ambele sensuri; p. gener. megafon. – Din it. portavoce.

TRIAC, triace, s. n. (Electron.) Dispozitiv semiconductor care permite circulatia curentului electric in ambele sensuri. – Din engl. triac.

RADIOTELEFONIE s. f. Sistem de comunicatie telefonica radioelectrica, in ambele sensuri, cu ajutorul a doua posturi de radioemisiune si a doua posturi de radioreceptie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotelephonie.

DIAC², diace, s. n. Dioda semiconductoare care permite trecerea curentului electric in ambele sensuri de conductie, sub actiunea unei tensiuni de comanda aplicate la bornele ei. [Pr.: di-ac] – Din fr. diac.

BRETELA ~e f. Sistem de ramificatie de cale ferata, care uneste doua linii si permite trecerea vehiculelor feroviare de pe o linie pe alta in ambele sensuri. /<fr. bretelle

NAVETA ~e f. 1) Instrument de forma unui ac lung pentru impletirea plaselor si a fileurilor; iglita. 2) Drum parcurs cu regularitate intr-o directie si in cealalta. ◊ A face ~a a circula cu regularitate pe acelasi drum in ambele sensuri. 3) Vehicul de transport in comun care circula regulat (dus si intors) intre doua localitati, de obicei apropiate. /<fr. navette

NAVETIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. fam. Persoana care calatoreste regulat pe acelasi traseu in ambele sensuri; persoana care face naveta. /naveta + suf. ~ist

BIUNIVOC, -A adj. Care are corespondenta unica in ambele sensuri, fiind lipsit de echivoc, de univocitate. ◊ (Mat.) Corespondenta biunivoca = corespondenta intre elementele a doua multimi, astfel incat elementele uneia dintre ele sa corespunda univoc elementelor celeilalte si invers. [< fr. biunivoque].

TIRISTOR s.n. (Electr.) Element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali si un electrod de comanda, care pot bloca tensiuni relativ inalte aplicate in ambele sensuri intre electrozii sai principali. [Et. incerta].

NAVETA¹ s.f. 1. Suveica. 2. Ac special pentru lucrat fileu. 3. Vehicul de transport in comun, grup de vagoane sau garnitura de tren care circula regulat, dus si intors, intre aceleasi localitati. ♦ Drumuri facute des, periodic, intre doua localitati. ◊ A face naveta = a strabate regulat aceeasi distanta in ambele sensuri. 4. Lada compartimentata cu care se transporta unele produse alimentare. [< fr. navette].

RADIOTELEFONIE s.f. Comunicatie radiotelefonica in ambele sensuri intre doua posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune si de receptie. [Gen. -iei. / cf. fr. radiotelephonie].

cumpli (-lesc, -it), vb. – 1. A omori, a extermina. – 2. (Refl.) A muri, a deceda. Lat. complere, transformat in *complῑre (Puscariu 445; Candrea-Dens., 445; REW 2101; DAR); cf. it. compiere, prov., cat. complir, fr. (ac)complir, sp. cumplir. Trecerea semantica de la „a sfirsi” la „a omori” pare fireasca. Este cuvint inv. (sec. XV) cu ambele sensuri. – Der. cumplit, adj. (inv., complet, intreg, desavirsit; teribil, excesiv; crud, atroce, ingrozitor); cumplit, s. n. (inv., totalitate, integritate; margine, limita); cumpliciune, s. f. (inv., cruzime); cumplitate, s. f. (inv., avaritie); cumplitura, s. f. (inv., deces).

BIUNIVOC, -A adj. care are corespondenta unica in ambele sensuri. ♦ (mat., log.) corespondenta ~a = corespondenta intre elementele a doua multimi, astfel incat fiecare element al uneia corespunde univoc unui element din cealalta. (< fr. biunivoque)

NAVETA¹ s. f. 1. suveica. 2. ac special pentru lucrat fileuri. 3. vehicul de transport in comun, grup de vagoane sau garnitura de tren, vapor care circula regulat, dus si intors, intre aceleasi localitati. ◊ naveta spatiala = vehicul spatial cu echipaj, conceput sa decoleze si sa evolueze ca o nava cosmica, revenind pe pamant prin aterizare. ♦ deplasare dus si intors a aceluiasi mijloc de transport, intre doua localitati. ◊ a face naveta = a strabate regulat aceeasi distanta in ambele sensuri. 4. lada standarizata cu care se transporta unele produse alimentare. (< fr. navette)

RADIOTELEFONIE s. f. sistem de comunicatie radiotelefonica in ambele sensuri intre doua posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune si de receptie. (< fr. radiotelephonie)

TIRISTOR s. n. element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali si un electrod de comanda, care poate bloca tensiuni relativ inalte aplicate in ambele sensuri intre electrozii sai principali. (< engl., fr. thyristor)

guit interj. – Imita strigatul porcului. Creatie expresiva, cf. covit. – Der. guita, vb. (despre porci, a scoate strigate), cf. bg. gucam (dupa Conev 57, din bg. kvici); guitatura, s. f. (guitat). Dupa cum g(r)unguni, gurlui, gunguri inseamna totodata „a guita” si „a ginguri”, aceasta radacina expresiva trebuie sa reuneasca ambele sensuri, cf. gut, s. m. (porumbel).

mart s. m. – 1. Martie. – 2. Martisor. – Mr. Martu. Lat. Martius (Puscariu 1034; Candrea-Dens., 1056). Cuvint rar cu ambele sensuri (al doilea in Munt.), a fost inlocuit de martie (megl. marta), s. f. (numele lunii), din ngr. μάρτιος, partial prin intemediul sl. martii, v. sb. mart (Vasmer, Gr., 95). – Der. martisor, s. m. (martie); martisor, s. n. (podoaba, medalion de 1 martie), pe care Puscariu, Dimin., 127, il deriva in mod echivoc din martie, este dim. a lui mart (Pascu, Beitrage, 53).

materie (materii), s. f. – 1. Substanta, material. – 2. Tesatura, stofa. – 3. Puroi. – Mr. materie. Lat. materia (sec. XVIII). Sensul 2 traduce germ. Stoff „materie” si „tesatura”, cf. rus. materija, cu ambele sensuri; sensul 3 este cel germ. Materie, cf. sp. materia. Mr. provine din it. materia. Der. material, s. n. (materie; Arg., bani), din fr. materiel; material, adj. (referitor la material); materialic, adj. (material), sec. XIX, inv.; materialicesc, adj. (inv., material); materialiceste, adv. (din punct de vedere material); materialism, s. n., din fr. materialisme; materialist, s. m., din fr. materialiste; materialitate, s. f., din fr. materialite; materializa, vb., din fr. materialiser; imaterial, adj., din fr. immateriel, cu der. sale.

toci (tocesc, tocit), vb. – 1. A strica virful, a ingrosa taisul. – 2. A strica, a uza. – 3. A invata foarte mult, a invata mecanic. – Megl. tutǫs, tutiri „a ascuti”. Sb. tociti „a ascuti”, bg. tocam, rus. tociti „a ascuti” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 414; Conev 66; Bogaci), din sl. tociti „a da tircoale”. Sl. trebuie sa fi insemnat si „a face sa functioneze tocila de mina sau de picior”; si de aici separarea sensului din rom. si din limbile slave, caci tocila strica in acelasi timp cantul si ascute taisul. Bg. si rus. au ambele sensuri. Ultimul sens, care apartine Arg. scolar, presupune un sens intermediar de „a pisa”. – Der. tocila, s. f. (masina de ascutit; elev constiincios si pisalog; Arg., bicicleta), din sl. (bg., rus.) tocilo; tocilar, s. m. (ascutitor; elev care invata mult); tocitoare, s. f. (ciubar, putina), din acelasi sl. tociti cu sensul de „a stoarce”, cf. pritoci.

CANALUL DUNARE-MAREA NEAGRA, cale navigabila in SE Romaniei care uneste fl. Dunarea cu Marea Neagra, scurtind drumul navelor spre Constanta cu c. 400 km si asigurind irigarea a peste 200.000 de ha teren. Proiecte de realizare a unui asemenea canal dateaza de la mijlocul sec. 19. Lucrarile au inceput in 1949, acestea constituind un mijloc de exterminare a detinutilor politici care au fost folositi ca principala forta de munca. Sistate in 1955, lucrarile au fost reluate in 1975, dupa un alt proiect. Canalul, dat in folosinta la 26 mai 1984, strabate Pod. Dobrogei de Sud de la V la E, fiind axat in mare parte pe fosta vale Carasu. Porturi: Cernavoda, Medgidia, Basarabi, Agigea. Lungime totala: 64,2 km; latime la baza: 70 m, la suprafata 110-140 m; adincimea: 7 m; pescaj maxim admis: 5,5 m. La capete, canalul este prevazut cu ecluze (Cernavoda si Agigea), fiecare avind doua incinte care asigura navigatia in ambele sensuri; este traversat de sapte poduri (trei rutiere, trei feroviare si unul mixt). Volumul de trafic pe care il poate prelua anual este de c. 75 mil. t marfuri, asigurindu-se trecerea navelor fluviale si a celor maritime de dimensiuni mici. Constituie o importanta cale navigabila europeana, permitind o legatura mai directa intre Marea Neagra si Marea Nordului, prin Canalul Rin-Main-Dunare, precum si cu Marea Baltica prin Canalul Oder-Elba. O derivatie, Poarta Alba-Navodari-Midia, in lungime de 26,6 km (ad.: 5,5 m) a fost construit in 1984-1987.

BRETELA, bretele, s. f. Sistem de ramificatie de cale ferata, alcatuit din doua diagonale incrucisate si asezat intre doua linii, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta, in ambele sensuri. – Fr. bretelle.

cilibiu (cilibie), adj. – 1. Nobil, aristocratic. – 2. Elegant, dichisit. – Var. (inv.) celebiu. Mr. cilibi. Tc. celebi (Roesler 607; Seineanu, II, 100; Lokotsch 407; Ronzevalle 76); cf. ngr. τζελεπής, bg. celebija, it. celebi (Battisti, II, 842). – Der. cilibilic, s. n. (politete, urbanitate). Astazi ambele cuvinte se folosesc numai cu sens ironic.

jilav (jilava), adj. – 1. Umed, reavan. – 2. (Banat) Puternic, zdravan. Bg. zilav „elastic, lipicios”, cel de al doilea sens din sb. zilav „gros” si ambele din sl. zila „vena” (Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 158). Indicatia din DAR, conform careia cuvintul este putin folosit in Munt., nu este exacta. Pe de alta parte, jilav nu-l substituie pe umed, intrucit primul cuvint contine ideea de „imbibat, patruns de umezeala pe toate partile”. Der. din bg. vlazen „umed” (Conev 37) este gresita. Der. jilava, s. f. (loc umed); jilavie, s. f. (umezeala); jilavi, vb. (a imbiba, a umezi); jilaveala, s. f. (umezeala); jilavete (var. jiloveata), s. f. (bita, par), in Banat, din al doilea sens al lui jilav.

desugubina (desugubini), s. f. – 1. Macel, crima. – 2. Suma platita ca amenda pentru a evita acuzatia de crima; pina la 1753 a fost beneficiul marelui vornic si al vornicilor de poarta. – 3. Incurcatura, bucluc. – Var. sugubina. Sl. dusegubinu „pierzindu-si sufletul” (Tiktin; Candrea). Termen juridic, popular cu forma de var., si cu sensurile 2 si 3. – Der. desugubinar, s. m. (perceptor); desugubinarie, s. f. (dare, tribut pe crima), ambele inv.

EVA (in „Vechiul Testament”), nume dat primei femei in virtutea menirii ei de a fi „mama a tuturor celor vii”; sotia lui Adam, creata de Dumnezeu din coasta acestuia. Ispitita de sarpe (diavol), E., si, la indemnul ei, Adam incalca porunca divina, mancand din pomul cunoasterii binelui si a raului (pacatul originar), ambii fiind alungati din Rai. Cu Adam a avut trei fii (Cain, Abel si Seth) si mai multe fiice. ◊ Expr. Fiica a Evei = femeie; in sens peiorativ, femeie frivola.

jib (jiba), adj. – (Trans. de Nord) Puternic, voinic, robust. Origine necunoscuta. Dupa DAR, din mag. zsib „actor comic”; dupa Draganu, Dacor., IX, 209, din rut., rus. ziv „viu”. ambele solutii par improbabile si dificile din punct de vedere fonetic. Ar putea fi mai curind o alterare, desi dificil de explicat, a lui jid, cu sensul de „gigant”.

batjocura (batjocuri), s. f. – Luare in ris, bataie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). In vechime se folosea in acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre crestini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (‹ bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocura. In privinta asocierii ambilor termeni a bate si joc, explicatia pare dificila; exista si in mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicatia sugerata anterior de catre Puscariu 176, in legatura cu o combinatie de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsita de fundament, si insusi autorul a renuntat la ea, in DAR. Mentionam ca Cihac, II, 638, se refera la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine sas. „bazokurin” „a-si bate joc”.