CAIAC s.n. 1. Ambarcatie de sport ascutita la capete si condusa cu padele. ◊ Caiac canoe = ambarcatie sportiva cu mai multe posturi de vaslit. ♦ Ramura sportiva practicata cu aceasta ambarcatie. 2. Barca de pescuit, originara din Groenlanda, facuta din piei de foca. [Pron. ca-iac, pl. -ce, -curi. / cf. fr. kayak < cuv. eschimos].

GHIDON s. n. 1. bara transversala cu manere, fixata de furca unei biciclete, motociclete etc., care comanda roata din fata. 2. (mar.) pavilion de saula, in forma de dreptunghi, care arata clubul de care apartine o ambarcatie sportiva sau campania de navigatie a unei nave comerciale. (< fr. guidon)

STAR² s. n. ambarcatie sportiva cu vele, pentru doua persoane. (< engl. star/board/)

GIG, giguri, s. n. ambarcatie sportiva cu scaune rulante, folosita la invatarea canotajului. – Din engl. gig.

HIDROBICICLETA, hidrobiciclete, s. f. ambarcatie sportiva de agrement construita cu un mecanism propulsat cu pedale, prin intermediul caruia este actionata pentru a inainta pe apa. – Hidro- + bicicleta.

IAHT, iahturi, s. n. 1. Nava mica si eleganta, cu panze sau cu propulsie mecanica, pentru un numar mic de pasageri, folosita pentru calatorii de placere. 2. ambarcatie sportiva cu vele folosita pentru regate. – Din fr. yacht.

IOLA, iole, s. f. ambarcatie sportiva ingusta si usoara, cu o vela prinsa de un catarg, condusa de o singura persoana. – Din fr. yole.

SCHIF, schifuri, s. n. 1. ambarcatie sportiva foarte lunga, ingusta si usoara, cu rame lungi si usoare si cu scaune mobile. 2. Proba sportiva care se practica cu schiful (1). – Din fr., engl. skiff.

STAR¹, staruri, s. n. ambarcatie sportiva cu vele, cu lungimea de cca 7 m si cu echipajul format din doua persoane. – Din engl. star.

GIG ~uri n. ambarcatie sportiva usoara cu scaune rulante, care serveste pentru initierea in canotaj. /<engl. gig

IOLA ~e f. ambarcatie sportiva de dimensiuni mici, condusa de o persoana cu ajutorul unei singure vele. [G.-D. iolei; Sil. io-la] /<fr. yole

SCHIF ~uri n. 1) ambarcatie sportiva usoara, lunga si ingusta, cu vele, rama sau motor, folosita la cursele de canotaj academic. 2) Proba sportiva practicata cu astfel de ambarcatie. /<fr., engl. skiff

STAR¹ ~uri n. ambarcatie sportiva cu vele, condusa de doua persoane. /<engl. star

PAGAIE s.f. Rama specifica unor ambarcatii sportive, canoelor, pirogilor etc., care se manevreaza fara a o sprijini pe ambarcatie. [Pron. -ga-ie, pl. invar. (si -gai). / < fr. pagaie, it. pagaia < cuv. malaiez].

REGATA s.f. 1. Intrecere organizata intre ambarcatii sportive (cu vele), iahturi etc. 2. Forma de cravata care se innoada si care cade vertical de-a lungul plastronului camasii. [Pl. -te. / cf. it. regata, fr. regate].

PAGAIE s. f. rama scurta specifica unor ambarcatii sportive, canoelor, pirogilor etc., care se manevreaza cu ambele maini, pe un singur bord. (< fr. pagaie)

ROMB¹ s. n. 1. patrulater cu toate laturile egale si unghiurile opuse egale. 2. (la ambarcatii sportive cu vele) totalitatea sarturilor de deasupra crucetei. (< fr. rhombe, germ. Rhombus)

ACVAPLAN s. n. Plansa de lemn, remorcata de o ambarcatie cu motor, careia sportivul, tinandu-se de o coarda fixata dinaintea plansei, ii imprima diferite moduri de alunecare pe apa. – Din fr. acquaplane.

VELIST, -A s.m. si f. sportiv care conduce o ambarcatie cu panze. [< vela + -ist].

REGATA s. f. 1. intrecere sportiva la care participa ambarcatii cu rame, cu vele sau cu motor. 2. cravata care se innoada si cade vertical de-a lungul plastronului camasii. (< fr. regate, it. regatta)

VELIST, -A s. m. f. sportiv care conduce o ambarcatie cu vele. (< vela + -ist)

CARMACI, carmaci, s. m. 1. Persoana, sportiv care manevreaza carma unei ambarcatii, a unei nave. 2. Fig. Carmuitor, conducator. – Din bg. karmac.

RAMER, -A, rameri, -e, s. m. si f. Persoana (mai ales sportiv) care manevreaza ramele unei ambarcatii. – Din fr. rameur.

RAMER ~a (~i, ~e) m. si f. sportiv care manevreaza ramele unei ambarcatii. /<fr. rameur

ECHIPAJ, echipaje, s. n. 1. Totalitatea personalului de conducere si de deservire a unei nave, a unui avion, a unui tanc etc. 2. Grup de sportivi care se gasesc pe o ambarcatie, un avion, un bob, o motocicleta etc. si care participa la conducerea acestora. 3. Partea fixa sau partea mobila a unui instrument. 4. (Iesit din uz) Trasura de lux (impreuna cu caii inhamati la ea). – Din fr. equipage.

ACVAPLAN s.n. (Sport) Plansa de lemn care aluneca pe apa remorcata de o ambarcatie cu motor si pe care sportivul se tine de o coarda. [< fr. aquaplane].

REGATA¹ ~e f. Competitie sportiva de amploare, desfasurata intre diferite tipuri de ambarcatii nautice (caiac, canoe, canotaj etc.). /<fr. regate, it. regatta

CAIAC ~ce n. 1) ambarcatie pentru o singura persoana, construita din piele si oase de foca. 2) Luntre sportiva ascutita la ambele capete, actionata cu ajutorul padelelor. 3) Sport nautic practicat cu aceasta ambarcatie. [Sil. ca-iac] /<turc. kayak

CANOE ~ f. 1) Luntre sportiva usoara, cu prora si pupa, condusa cu o pagaie. 2) Sport nautic practicat cu aceasta ambarcatie. 3) ambarcatie ingusta si lunga, facuta dintr-un trunchi de copac scobit, din scoarta de copac sau din piei cusute; piroga. [Sil. -no-e] /<fr. canoe

SCHIF s. n. 1. ambarcatie de dimensiuni mici, lunga si ingusta, cu pupa si prora ascutite, folosita pentru sport. 2. proba sportiva practicata cu schiful (1). (< fr., engl. skiff)

VEDETA s. f. I. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea sa iasa in evidenta. II. nava militara rapida, mica, cu armament puternic, destinata unor misiuni de cercetare, supraveghere, aparare. ◊ mica ambarcatie cu motor pentru comunicatiile din rada porturilor. III. rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ◊ cuvant, grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. (< fr. vedette)

SLALOM s.n. 1. Coborare la schi a unei pante in zigzag, cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite. ♦ Proba sportiva disputata pe un parcurs in panta jalonata cu obstacole artificiale foarte sinuoase. ◊ Slalom nautic = sport practicat pe caiace sau pe canoe, de una sau de doua persoane, ori intre echipe, fiecare formata din trei ambarcatii, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presarate cu praguri, vartejuri etc. 2. Proba de conducere auto pe o pista jalonata. [Pl. -muri. / < germ. Slalom, fr., norv. slalom].