abea (ea dift. Mold.), abia (Munt.) abia (Olt.), abi (Serbia) si abie (vechi) adv. (vsl. bg. abiie, indata). Indata ce, cum: abea s' a culcat, si a adormit. De putin timp: abea plecase cind am sosit. Cu greu, anevoie, dificil: abea stau de osteneala, (iron.) aceasta [!] casa, de buna ce e, abea sta sa nu se darime!

CINCISPREZECE num. card. Numar situat in numaratoare intre paisprezece si saisprezece. ◊ (Adjectival) Cincisprezece zile. ◊ (Substantivat) Cincisprezece au sosit. ◊ (In locul numeralului ordinal) Capitolul cincisprezece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De cincisprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Pleaca cate cincisprezece. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. [Var.: (reg.) cinsprezece, cincisprece, cinsprece, num. card.] – Cinci + spre + zece.

Aeetes, fiul lui Helios si al lui Perse, frate cu Circe si tatal Medeei. Domnind in Colchis pe vremea cind argonautii, condusi de Iason, au sosit acolo sa caute Lina de Aur, el le-a fagaduit-o cu conditia ca Iason sa iasa biruitor intr-o serie de incercari. Spera ca in felul acesta va reusi sa se sustraga fagaduielii facute. Cu ajutorul Medeei, Iason a biruit insa toate greutatile. Cum Aeetes l-a refuzat atunci in mod deschis, Iason, impreuna cu Medeea, au furat Lina de Aur. Pentru a scapa apoi de urmarirea lui Aeetes, ce venea dupa fugari, Medea – care-l luase cu ea si pe Absyrtus – si-a taiat fratele in bucati si le-a aruncat in mare (v. si Absyrtus).

amycus 1. Fiul lui Poseidon si regele bebricilor. avea o statura uriasa si era vestit prin indeminarea sa la pugilat si in luptele cu cestul. Cind argonautii au sosit in regatul lui, amycus l-a provocat pe Pollux la lupta. Cu toata forta sa, a fost invins de abilitatea eroului, care l-a iertat insa, lasindu-i viata in schimbul juramintului ca pe viitor avea sa-si crute oaspetii. 2. Unul dintre insotitorii lui Aeneas.

SANTORIN (THIRA), grup de ins. grecesti in M. Egee (in S arh. Cicladelor); 75 km². In urma a numeroase eruptii vulcanice si in speciala celor din din primul sfert al milen. 2 i. Hr., ins. a fost aproape distrusa; totusi, pe ins. a ramas un oras, datand din perioada minoica; catre anul 1000 i. Hr. pe ins. au sosit dorienii, care mai tarziu, in 631 i. Hr., au fundat pe litoralul de N al Africii importantul oras-stat (polis) Cirene.

AJUNS², -A, ajunsi, -se, adj. s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a imbogatit, a parvenit. 2. (Reg.; in expr.) Ajuns de (sau la) cap = destept, istet. II. S. f. art. (In sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit ! bine ai venit! – V. ajunge.

AJUNS ~sa (~si, ~se) 1) v. A AJUNGE. 3) si substantival Care s-a imbogatit; parvenit. ◊ ~ de (sau la cap) om priceput, istet, destept. Bun ~! bun sosit! bine ati venit! /v. a ajunge

AJUNS¹ s. n. 1. (In loc. adv.) De ajuns = destul. 2. (In sintagma) Bun ajuns(ul)! = bine ai venit! bun sosit! – V. ajunge.

AJUNS¹ s. n. (In expr.) 1. Bun ajuns(ul)! = bine ai venit! bun sosit! 2. De ajuns = destul. – V. ajunge.

ajung, -juns, a -junge v. tr. (lat. adjungere, a uni, d. jugum, jug). Ating, vin pina la: ajung fructele cu mina, potera i-a ajuns pe hoti. Apuc, nemeresc [!]: rele timpuri am ajuns! A ajunge pe cineva din urma, a-l ajunge in mers, a veni pina la el. V. intr. Ating, vin pina la: ajung cu mina' n pod. Sosesc, vin pina la: am ajuns acasa. Sint destul: ajunge o maciuca la un car de oale (Prov.). Devin: am ajuns sa traduc bine. Parvin. Vin la cineva sa-l rog (Vechi). Valorez: asta nu ajunge o ceapa degerata (Vechi). A ajunge bine, a sosi fara accident, (fig.) a fi fericit, in situatiune buna. A ajunge la aman, la mare nevoie. A ajunge la cineva, la mina cuiva, a ajunge sa ceri ajutor de la el, sa traiesti din ceia ce-ti da el. A se ajunge v. refl. A se atinge: ramurile copacilor se ajung. Fig. A se intelege, a se invoi: nu ne-am ajuns din pret. A te ajunge cu leafa, a-ti fi suficienta (mai elegant a-ti ajunge leafa).

Aborigines, cei mai vechi locuitori ai Italiei. Cind Aeneas a sosit in Latium, ei s-au amestecat cu troienii alcatuind poporul latin de mai tirziu. Acest neam isi tragea numele de la regele lor, Latinus.

Arion, cintaret din Lesbos, care a trait la curtea lui Periander, tiranul cetatii Corinthus. In timp ce se intorcea in patrie invingator si incarcat cu daruri, in urma unui concurs cistigat in Sicilia, marinarii de pe corabia care-l purta au pus la cale uciderea lui ca sa-l prade. Prevenit in somn de catre Apollo de pericolul care-l pindea, Arion a cerut voie echipajului ca, inainte de a muri, sa mai cinte odata. Cind i-au auzit cintecul, delfinii lui Apollo i-au alergat in ajutor. Sarind in apa, el a fost purtat in spate de catre unul dintre ei si a reusit sa ajunga teafar la tarm. Acolo i-a istorisit patania lui Periander. Cind corabia a sosit in port, marinarii si-au primit pedeapsa meritata. Se spunea ca Apollo ar fi transformat atit lira lui Arion cit si delfinul care l-a salvat in doua constelatii.

ULTIM, -A, ultimi, -e, adj. Care este cel din urma (dintr-o serie de elemente spatiale, temporale, valorice); care se afla la sfarsit, in urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima ora = rubrica avand cele mai noi stiri dintr-o gazeta. – Din lat. ultimus, it. ultimo.

PRIMAVARA ~eri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde lunile martie, aprilie si mai. ◊ De ~ a) necesar pentru primavara; b) care are loc primavara; caracteristic primaverii. La ~ cand va sosi primavara; in timpul primaverii viitoare. Asta ~ primavara trecuta. De cu ~ inca din timpul primaverii. ~ara vietii tinerete. 2) la pl. fig. Ani (in tinerete) fericiti. [G.-D. primaverii] /<lat. primavera

Danaides, cele cincizeci de fiice ale lui Danaus, regele Argosului (v. si Danaus). Cind Aegyptus, fratele lui Danaus, a sosit in Argos cu cei cincizeci de feciori ai lui, Danaus le-a fagaduit sa-i insoare cu fetele sale. Un oracol ii prezisese insa ca va muri de mina unuia dintre nepotii sai. Pentru a zadarnici prezicerea, Danaus le-a cerut fetelor lui sa-si ucida sotii in noaptea nuntii. Danaidele s-au tinut de cuvint. Singura Hypermnestra i-a crutat viata sotului sau, Lynceus. Mai tirziu el isi va ucide socrul, drept razbunare pentru moartea fratilor sai. In felul acesta oracolul se va implini. Pentru crimele savirsite, Danaidele au fost condamnate sa umple vesnic, in Hades, un butoi fara fund.

TARZIU² ~e (~i) 1) Care are loc dupa momentul asteptat sau dupa termenul prevazut; tardiv. sosire ~e. ◊ Nu (dupa) ~e vreme peste putin timp. Intr-o vreme ~e (sau intr-un ~) dupa un timp indelungat; dupa o lunga asteptare. 2) Care are loc in timp cu mult dupa inceputul unei perioade; cu mult avansat in timp. Ore ~i. 3) (despre plante) Care se dezvolta si ajunge la maturitate dupa termenul obisnuit. Fructe ~i. 4) (despre persoane si despre facultatile lor) Care se dezvolta prea incet; cu dezvoltare foarte lenta; tardiv. Minte ~e. /<lat. tardivus

IMPLINI vb. 1. (inv. si reg.) a (se) plini, (inv.) a sosi, a (se) umple. (Se implinesc trei ani astazi de cand ...) 2. v. expira. 3. a se scurge, a trece. (S-au implinit 100 de ani de la ...) 4. v. completa. 5. v. ingrasa. 6. v. dezvolta. 7. v. executa. 8. v. indeplini. 9. a asculta, a indeplini, a satisface. (I-a implinit toate capriciile.) 10. v. desavarsi. 11. v. realiza. 12. v. adeveri.

EXACT adj., adv. 1. adj. adevarat, corect, drept, just. (Concluzii ~.) 2. adv. bine, corect, precis. (I-a dat ~ calculul.) 3. adj. fidel. (Reproducere ~.) 4. adv. intocmai, literal, textual, ad litteram. (A reprodus ~ cele citite.) 5. adj. fix, precis. (A batut ora ~.) 6. adv. fix, precis, punct, (fig.) matematic. (~ la ora 9.) 7. adv. normal, regulat. (Trenul soseste ~.) 8. adj. v. punctual. 9. adj. v. riguros. 10. adv. v. precis. 11. adv. v. riguros. 12. adv. v. intocmai. 13. adv. v. drept. 14. adv. asa, intocmai. (Este ~ cum spui; ai sa faci ~ cum ti-am spus?) 15. adv. v. chiar.

ASUPRA prep. 1) (exprima un raport spatial, concretizand directia desfasurarii unei actiuni) In directia; inspre; spre; catre. S-a napustit asupra lui. S-a aplecat asupra bolnavului. ◊ A avea asupra sa a purta ceva cu sine. 2) (exprima un raport temporal, concretizand apropierea in timp a unui fenomen) Aproape de; in preajma; inspre; spre; catre. A sosit asupra noptii. 3) (exprima un raport completiv) Impotriva; contra. A inceput a vicleni asupra lui. 4) (exprima un raport relativ) Cu privire la; referitor la; privind. Referinta asupra articolului. [Sil -su-pra] /<lat. ad-supra

chibrit n., pl. uri si rar e (turc. ar. kibrit, pucioasa, chibrit). Betisor care are lipita la un capat putina substanta chimica care se aprinde pin [!] frecare. – Rar si cribit (ca sp. alcribite si alcrebite, din aceiasi orig.). In Trans. si lemnus si catranita. – Chibritu a fost inventat de chimistu German Frederic Kammerer la 1833. La 1832, el se afla inchis ca revolutionar. Directoru inchisorii ii permise sa-si faca un laboratoriu. Aci, dupa multe incercari, reusi sa faca chibrituri din fosfor galben, care se aprind pin [!] simpla frecare. Dupa eliberare, vru sa se foloseasca de inventiunea lui infiintind o fabrica de chibrituri. Dar nu gasi capital, iar autoritatile germane, supt [!] pretext ca asta ar provoca incendii, l-au oprit de a-si pune in practica inventiunea. Ruinat si descurajat, Kammerer muri intr´un spital de nebuni tocmai cind in Germania incepuse a sosi chibrituri din alte tari, care adoptase [!] aceasta inventiune (Chimistu Ungur Irinyi, considerat si el ca inventator, n´a fabricat chibrituri de cit la 1836).

Admetus, unul dintre argonauti, care a participat si la vinatoarea mistretului din Calydon. Era rege in cetatea Pherae, din Thessalia. L-a gazduit pe Apollo in vremea cind acesta era prigonit de catre Zeus, fapt pentru care mai tirziu zeul avea sa-si dovedeasca din plin recunostinta. Indragostindu-se de Alcestis, fiica regelui Pelias, Admetus, cu concursul lui Apollo, reuseste s-o ia in casatorie, indeplinind conditia impusa de Pelias: aceea de a veni s-o ia intr-un car la care erau inhamati alaturi un leu si un mistret. Tot datorita lui Apollo, lui Admetus i se fagaduieste nemurirea in schimbul vietii altui om care ar fi vrut sa se sacrifice in locul lui. Cind se-mplineste sorocul, singura care se hotaraste sa se sacrifice din dragoste pentru el este regina Alcestis. Tocmai atunci soseste insa la Pherae si Heracles, vechiul tovaras al lui Admetus de pe vremea expeditiei argonautilor. Auzind de trista veste a mortii reginei, Heracles porneste pe urmele ei in Infern, o readuce pe pamint si o reda sotului ei. Dupa o alta versiune, abnegatia lui Alcestis ar fi miscat inima Persephonei, care i-ar fi ingaduit, de bunavoie, sa se intoarca inapoi, pe pamint.

Alcmene (sau Alc(u)mena), fiica lui Electryon, regele cetatii Mycenae, si sotia lui amphitryon. In timpul absentei sotului ei, care plecase sa lupte impotriva teleboenilor, Alcmene e vizitata de Zeus, care ia chipul si asemanarea barbatului plecat. Imediat dupa aceea soseste si adevaratul amphitryon. In urma dublei sale uniri, cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene naste doi fii: pe Heracles cu Zeus si pe Iphicles cu amphitryon. Se spunea ca Alcmene s-ar fi casatorit a doua oara cu Rhadamanthus si ca, dupa moarte, ar fi fost dusa in Olympus.

DESCINDE, descind, vb. III. Intranz. 1. A-si avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a cobori. 3. A ajunge (si a se opri) intr-un loc; a trage (la un hotel, la o gazda). 4, (Despre organele fortei publice) A se deplasa, a sosi la fata locului in vederea unei investigatii sau a unei perchezitii. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Din lat. descendere, fr. descendre.

A VENI vin intranz. 1) (despre oameni, animale, vehicule etc.) A se misca, apropiindu-se de tinta miscarii. ~ spre casa. 2) (despre persoane, vehicule, fenomene ale naturii) A fi intr-un anumit loc dupa parcurgerea unei distante; a sosi; a ajunge. Trenul a venit in gara. ◊ ~ la spartul targului a sosi prea tarziu. ~ cu sufletul la gura (sau intr-un suflet) a veni in fuga mare. A-i ~ ceasul a muri. 3) A se intoarce, a reveni la locul de mai inainte. Pasarile vin la cuiburile lor. 4) A-si avea originea; a proveni. 5) (despre imbracaminte, incaltaminte) A se potrivi bine; a fi pe masura cuiva. Pantofii ii vin bine. 6) (despre ape) A ajunge pana la o inaltime oarecare. 7) (despre sunete, zgomote etc.) A ajunge la urechea cuiva. /<lat. venire

ASUPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleaca asupra lui. ◊ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) in momentul cand comite ceva (rau). (Substantivat, reg.); Cu asupra (de masura) peste masura. 2. (Local) Inspre, spre. Isi atinteste privirea asupra lui. 3. In contra; impotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre. Discutie asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) In preajma..., aproape de..., catre. A sosit asupra noptii. [Var.: asupra conj.] – Din lat. ad-supra.

amphiaraus, vestit prezicator si erou grec care a domnit in Argos. Era fiul lui Oecleus si al Hypermnestrei. A participat la vinatoarea mistretului din Calydon si la expeditia argonautilor. S-a casatorit cu Eriphyle, sora lui Adrastus (v. si Adrastus), cu care a avut patru copii: pe Alcmaeon, amphilochus, Eurydice si Demonassa. Indemnat de Eriphyle, careia Polynices ii cistigase complicitatea daruindu-i colierul Harmoniei, amphiaraus il insoteste pe cumnatul sau Adrastus in expeditia organizata de acesta impotriva cetatii Thebae, desi cunostea dinainte sfirsitul ei tragic si faptul ca-i va aduce moartea. La plecare, ii cere insa fiului sau Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle de indata ce-i va sosi vestea mortii lui (v. si Alcmaeon). In luptele de la portile cetatii Thebae amphiaraus savirseste minuni de curaj, dar nu poate schimba voia soartei. Urmarit de Periclymenus, el incearca sa scape fugind. Cind e gata sa fie insa ajuns din urma, dispare din ochii dusmanului sau, fiind inghitit, impreuna cu car, cai si vizitiu, de pamintul care se deschisese inaintea lui. Dupa moarte, amphiaraus a fost onorat ca un erou. Se spunea ca Zeus i-ar fi daruit nemurirea. I s-a ridicat un templu si i s-a instituit un oracol in Attica, la Oropos.

Ariadne, fiica regelui Minos si a Pasiphaei. Cind Theseus a sosit in Creta pentru a se lupta cu Minotaurul (v. si Theseus), Ariadne, care se indragostise de erou, l-a ajutat sa iasa din coridoarele intortocheate ale labirintului calauzindu-se dupa un fir care i-a aratat calea de intoarcere. Ca sa o scape de minia lui Minos, Theseus i-a fagaduit Ariadnei s-o ia cu el la Arhenae. A parasit-o insa pe drum, in insula Naxos, unde, dupa o varianta, a fost ucisa de Artemis. Dupa o alta legenda, Dionysus, care trecea pe acolo, s-ar fi indragostit de tinara fata si ar fi luat-o in casatorie. Ca dar de nunta el i-a oferit o coroana de aur, faurita de Hephaestus, coroana care mai tirziu a fost transformata intr-o constelatie.