BURETE bureti, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mancat bureti = doar n-am innebunit! 2. (In sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) Increngatura de nevertebrate marine, fixate de stanci, cu forma variata si cu scheletul constituit din spicule si bastonase silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (si la sg.) animal din aceasta increngatura; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorita proprietatii de a absorbi lichidele, se intrebuinteaza la stersul tablei de scris, la spalat etc. – Lat. *boletis sau refacut din bureti (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

CHELBOSI, chelbosesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelbosit! = doar n-am innebunit! – Din chelbos.

CIUPERCA, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Increngatura de plante inferioare, lipsite de clorofila, care traiesc ca parazite sau ca saprofite si se raspandesc prin spori; (si la sg.) planta din aceasta increngatura, de obicei in forma de palarie carnoasa cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mancat ciuperci! = doar n-am innebunit! Paguba-n ciuperci! = nu e nimic, putin imi pasa! 2. Obiect de lemn in forma de ciuperca (1), pe care se intinde ciorapul cand se carpeste. ♦ (Ir.) Palarie veche, adesea mototolita si turtita. 3. (In sintagma) Ciuperca sinei = partea superioara si ingrosata a unei sine de cale ferata, pe care se sprijina rotile vehiculelor, cand ruleaza. – Din bg. cepurka, scr. pecurka.

CUCUTA, cucute, s. f. Planta erbacee otravitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe si fructe brune-verzui, intrebuintata ca medicament; dudau, bucinis (Conium maculatum). ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am baut cucuta (ca sa...) = doar n-am innebunit (ca sa...). ◊ Compuse: cucuta-de-apa = planta erbacee de apa, cu flori albe dispuse in forma de umbrela (Cicuta virosa); cucuta-de-padure = planta erbacee cu frunze ascutite si flori albe (Galium schultesii). – Lat. *cucuta (= cicuta).

BURETE ~ti m. 1) Specie de ciuperci. ~-alb. ~-pucios. ◊ Doar n-am mancat ~ti doar n-am innebunit. 2): ~-de-mare animal marin, nevertebrat, avand scheletul format dintr-o retea de fibre elastice, care isi duce viata in colonii masive, prins de stancile subacvatice. 3) Obiect spongios, facut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc poros), servind la spalat, la sters tabla si in alte scopuri. /<lat. boletis

GAZ² ~e n. Substanta lichida obtinuta prin distilarea petrolului si folosita drept combustibil (mai ales in lampi). ◊ Doar n-am baut ~ doar n-am innebunit; nici nu ma gandesc! /<fr. gaz

BURETE bureti, s. m. 1. (Bot.) Ciuperca. ◊ Expr. Doar n-am mancat bureti! = doar n-am innebunit! 2. Animal din increngatura spongierilor, avand corpul alcatuit dintr-o retea compacta de fibre elastice si rezistente, care traieste in tufe dese, fixat pe stancile submarine (Spongia officinalis); spongie. ♦ Obiect facut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc) si care, datorita proprietatii sale de a absorbi lichidele, se intrebuinteaza ca obiect de toaleta, la stersul tablei de scris etc. – Lat. *boletis (= boletus).

CHELBOSI, chelbosesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A deveni chelbos, a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelbosit! = doar n-am innebunit! – Din chelbos.

LAUR ~i m. 1) Arbust meridional cu frunze persistente, lucioase si aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de ~. ◊ Cununa de ~i cununa din frunzele acestui arbust oferita in trecut oamenilor ilustri in semn de inalta pretuire. A culege ~ii a deveni celebru. A se culca pe ~i a fi satisfacut de succesele obtinute candva. 2) Planta erbacee veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa, folosita in medicina. ◊ A mancat ~ (sau ~i) sau doar n-am mancat ~i! doar nu si-a (sau mi-am) iesit din minti; vezi bine, n-a (sau n-am) innebunit. /<lat. laurus

NABADAI f. pl. pop. Acces de manie nestapanita; dambla. ◊ Cu ~ a) suparacios; b) naravas. A-l apuca (sau a-l gasi) pe cineva (toate) ~le a) a fi cuprins de furie; b) a fi cuprins de frica; c) a avea o criza de epilepsie; d) a innebuni. A baga pe cineva in ~ a) a speria pe cineva; b) a face pe cineva sa-si iasa din fire. /Orig. nec.

A innebuni ~esc 1. intranz. A deveni nebun; a pierde facultatea de a judeca normal; a se scranti; a se sminti; a se aliena. ◊ Ai ~it? exclamatie de dezaprobare fata de ceea ce zice sau face cineva. ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a dori foarte mult pe cineva sau ceva. 2. tranz. A scoate din starea normala; a ameti; a zapaci; a buimaci. ~ de cap pe cineva. ◊ Nu ma ~! se spune pentru a-si exprima mirarea sau neincrederea fata de cele auzite. /in + ne-bun