POZNA s. 1. v. gluma. 2. d****e, d********e, nazbatie, strengarie, (pop.) d******e, (fam.) parascovenie. (S-a lasat de ~e.) 3. v. farsa. 4. boroboata, isprava, nazbatie, nazdravanie, pocinog, sotie, trasnaie, (reg.) boata, dandana, dananaie, dandanaie, nasaramba, (Mold. si Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoaba, (Mold., Bucov. si Transilv.) tonoasa, (inv.) bosma. (Ce ~ a mai facut?) 5. v. nazbatie. 6. gafa, prostie. (Te rog sa ma scuzi pentru ~ pe care am facut-o fara sa vreau.) 7. v. incurcatura. 8. v. ciudatenie.

2) caiesc (ma) v. refl. (vsl. kaiati sen, a se cai. V. si pocaiesc). Regret ceia ce am facut eu: ma caiesc de fapta mea, c´am facut asta.

ler n., pl. uri. Mold. Munt. Rar Gust, plac, dorinta. Mi-am facut leru mi-am facut gustu. Mi-a trecut leru mi-a trecut gustu sau si „vremea mea”, adica „am imbatrinit” (rev. I. Crg. 8,87).

INSamANTAT², -A, insamantati, -te, adj. Care a fost semanat; in care s-au facut insamantari. – V. insamanta.

TATAR, -A, tatari, -e s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Republicii Tatare sau din grupurile etnice (inrudite ca limba cu aceasta populatie) stabilite in cursul istoriei in diferite regiuni din Asia si Europa. ♦ Persoana care facea parte din triburile de origine mongola care in sec. XIII s-au intins din Asia pana in Europa rasariteana si centrala, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au facut dese incursiuni in tarile vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tatarii, se spune cand cineva se grabeste sau fuge fara un motiv serios. Parca-l alunga tatarii (din urma), se spune despre cineva care se grabeste foarte tare. 2. Adj. Care apartine tatarilor (1), privitor la tatari; tataresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba tatara. – Din tc. tatar.

TERTIAR, -A, tertiari, -e, adj. 1. Care reprezinta stadiul al treilea sau faza a treia in dezvoltarea unui lucru. 2. (In sintagma) Era tertiara (si substantivat, n.) = perioada geologica caracterizata prin mari prabusiri ale scoartei terestre, care au dat nastere marilor de azi si au facut sa apara lanturi intregi de munti. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius.

AFLA vb. 1. v. gasi. 2. a se auzi, (fig.) a rasufla, a transpira. ( Secretul s-a ~ repede.) 3. a descoperi, a ghici, ( rar) a banui. ( Ai ~ ce am vrut sa spun.) 4. a cunoaste, a sti. (Vrei sa ~ adevarul?) 5. a auzi, a sti, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 6. a gasi, a prinde. (Voia sa-l ~ singur ca sa-i poata vorbi.) 7. v. inventa. 8. a exista, a fi, a se gasi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo marfuri in mare cantitate.) 9. a fi, a se gasi, a sta. (Plicul se ~ pe masa nedesfacut.) 10. a fi, a figura, a se gasi, a se numara. (Se ~ printre invitati.) 11. v. pomeni. 12. v. situa. 13. v. consta. 14. v. primi.

AUZI vb. 1. a prinde. (~ cateva soapte.) 2. a deslusi. (~ prin vijelie un strigat.) 3. v. asculta. 4. a suna. (Se ~ clopotele.) 5. v. afirma. 6. v. afla. 7. a afla, a sti, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce ai facut.) 8. v. pomeni. 9. v. intelege.

DOMENIU s. 1. v. mosie. 2. v. bransa. 3. sector, (fig.) teren. (-ul artei, al stiintei.) 4. arie, compartiment, sector, sfera. (~ de aplicare.) 5. cadru, cerc, camp, sector, sfera, taram, zona. (~ de preocupari.) 6. resort, sector, serviciu. (In -ul public s-au facut mari progrese.) 7. v. multime.

FOCULET s. focusor. (Au facut un ~.)

NORMAL adj., adv. 1. adj. intreg, sanatos, zdravan. (Esti om ~, iti dai seama ce ai facut?) 2. adj. v. obisnuit. 3. adj. firesc, obisnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obisnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur.

POPAS s. 1. poposire, (pop.) salasluire, (germanism inv.) rast. (~ul lui acolo s-a dovedit necesar.) 2. v. oprire. 3. halta, oprire, (inv.) oturac, statie. (In drum a facut mai multe ~uri.) 4. (MIL.) (inv.) tabara. (Trupele au facut 15 ~uri pana la Dunare.) 5. v. escala. 6. (inv.) conac. (La primul ~ au schimbat caii diligentei.)

SECTOR s. 1. v. zona. 2. parte, portiune. (Un ~ al pietei era destinat desfacerii branzeturilor.) 3. cvar-tal, microraion. (Un ~ intr-un oras.) 4. v. bransa. 5. v. domeniu. 6. arie, compartiment, domeniu, sfera. (~ de aplicare.) 7. cadru, cerc, camp, domeniu, sfera, taram, zona. (~ de preocupari.) 8. domeniu, resort, serviciu. (In ~ul public s-au facut mari progrese.)

STI vb. 1. a afla, a auzi, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 2. v. dumeri. 3. v. cunoaste. 4. a cunoaste, a poseda, a stapani. (~ trei limbi straine.) 5. a cunoaste, a intelege, a pricepe. (~ franceza?) 6. a avea, a gasi, a poseda. (~ eu solutia problemei.) 7. v. afla. 8. a cunoaste, (astazi rar) a pricepe. (Nu ~ inca secretul?) 9. a (se) cunoaste. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 10. v. recunoaste. 11. v. banui. 12. a-si aminti. (~ cum erai acum doi ani?)

ARHETIP s.n. (In filozofia lui Platon) Concept care desemneaza modelul prim, originar, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentari imperfecte si copii ale sale. ♦ Fiecare din modulii ancestrali universali ai intuitiei si intelectului care apar, potrivit terminologiei psihologice-religioase, in visuri si in mitologie. ♦ Reprezentare, tip originar, prim. ♦ Tip, model dupa care se face o lucrare; manuscris original, prim, dupa care s-au facut alte copii ale aceleiasi opere; original. [< fr. archetype, cf. lat. archetypum, gr. archetypos < arche – inceput, typos – tip].

REANGAJAT, -A adj. Angajat din nou. // s.m. (In vechea armata) Subofiter provenit din sergenti care au facut o reangajare. [< reangaja].

azima (azime), s. f. – Piine de aluat nedospit. – Var. azma. Mr. adzima, megl. azim. Gr. ἄζυμος (Murnu 9, Diculescu, Elementele, 472). Este cuvint popular, probabil intrat in rom. din primele secole ale crestinismului; cf. ven. azme, calabr. ayimo, port. asmo, (REW 850). – Der. azam, adj. (care nu fermenteaza; se spune in Trans. despre conservele in otet sau saramura care inca nu s-au facut); azimioara, s. f. (turta); azimit, s. n. (inv., sarbatoare a azimei, in religia iudaica), din ngr. ἀζυμίτης.

puichita, puichite, s.f. (reg.) 1. puica mica. 2. bibilica, pichere, cata. 3. (mai ales la pl.) boabele de porumb ramase neinflorite dupa ce s-au facut floricelele; puicuta. 4. planta erbacee perena, toxica, cu frunzele groase si lucitoare in forma de copita de cal, si cu flori mari, galbene-aurii; calce. 5. floarea-pastilor, de culoare alba. 6. nume de planta. 7. numele unei specii de broasca.

puicuta, puicute, s.f. 1. (pop.) pui de s*x feminin; puica mica. 2. (pop.) iubita, iubitea, iubitica. 3. (pop.; deprec.) cocota, p*********a. 4. (reg.; la pl.) boabele de porumb ramase neinflorite dupa ce s-au facut floricelele; puichite. 5. specie de cartofi lunguieti.

REGULARIZA vb. tr. 1. a supune unor norme, unor reguli. ◊ a pune in ordine, in concordanta. ◊ a cerceta erori de inregistrare prin stornari, virari etc. ◊ a stabili si a achita suma in contul careia s-au facut plati provizorii. 2. a da o forma geometrica regulata unui obiect. 3. a modifica albia unei ape curgatoare pentru a avea un curs regulat. (< fr. regulariser)

trupa (-pe), s. f. – Grup, colectivitate. Fr. troupe. – Der. trupete, s. m. (soldat simplu); trupier, adj. (se zice despre ofiterii care si-au facut cariera instruind soldatii), din fr. troupier.

ADEN (ADAN) 1. Golf al Oc. Indian, intre coasta meridionala a Arabiei si Pen. Somalia. Ad. max.: 3.681 m. Comunica cu Marea Rosie prin str. Bab al-Mandeb. Navigatie intensa. Aici se afla ins. Socotra si Perim. 2. Oras si port la golful cu acelasi nume in Yemen; 400 mii loc. (1985, cu suburbiile). Rafinarii de petrol. Aluminiu, ingrasaminte chimice. Santiere navale. Produse alim. Port comercial pe ruta Marea Rosie-G. Persic in timpul stapinirii romane si mai tirziu al celei arabe. Cucerit de otomani (1538), apoi de britanici, care l-au alipit coloniei lor India (1839-1937). Din 1937 colonie a Coroanei. Intre 1963 si 1967 orasul si terit. inconjurator au facut parte din Federatia Arabiei de Sud. In 1967-1990, capitala R.P.D. Yemen.

ARHEOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} gr. arkhaios „vechi” + logos „studiu”) s. f. Ramura specializata a stiintei istorice, avind ca obiect colectarea, ordonarea si interpretarea vestigiilor materiale din trecutul istoric al omenirii. A. este principalul izvor pentru cunoasterea istoriei (preistoriei) si a civilizatiilor antice in lipsa stirilor scrire. Metodele de cercetare ale a. sint: practice (de descoperire pe teren) si teoretice (de ordonare si interpretare a materialului descoperit). A. ca stiinta s-a constituit in sec. 17, cind s-a trecut la o cercetare sistematica si la interpretarea vestigiilor antice ca marturii sau argumente in sprijinul datelor oferite de izvoarele scrise. In sec. 18 are loc explorarea sistematica a unor vechi centre antice, creindu-se primele santiere si scoli arheologice nationale. Primele sapaturi arheologice sistematice de pe terit. Romaniei s-au facut in sec. 19, creatorul scolii nationale de arheologie fiind. V. Parvan.

ASOCIATIA EUROPEANA A LIBERULUI SCHIMB (A.E.L.S.; in engl.: European Free Trade Association – E.F.T.A.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Geneva, creata in 1960, din initiativa Marii Britanii, ca o contramasura fata de infiintarea Comunitatii Economice Europene (C.E.E.), in scopul extinderii comertului intre statele membre (Austria, Elvetia, Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Suedia si Finlanda). Din A.E.L.S. au facut parte Danemarca, Irlanda si Marea Britanie, pina in 1973 si Portugalia, pina in 1986, cind s-a decis aderarea lor la C.E.E.

AVERNUS, lac in Campania (in centrul Italiei), ale carui exalatii rau mirositoare, in special sulfuroase, au facut ca, in antichitate, sa se creada ca aici era intrarea in Infern. Mai tirziu a devenit sinonim cu Infernul.

BARCA, familie nobiliara cartagineza, din care au facut parte generalii Hamilcar, Hasdrubal, Hannibal.

BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu unul sau cu mai multe elemente (cu exceptia zincului), mai dur si mai rezistent decat cuprul, folosit in turnatorie. ◊ Epoca de bronz = epoca preistorica, caracterizata prin descoperirea metalelor si a bronzului, din care s-au facut arme si unelte de munca. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de arta facut din bronz. – Fr. bronze.

ORGANIZATIA COMUNA AFRICANA SI MAURITIANA (O.C.A.M.; in fr.: Organisation Commune Africaine et Mauricienne – O.C.A.M.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Bangui (Rep. Centrafricana), creata in 12 febr. 1965, in scopul intaririi cooperarii si solidaritatii africane, accelerarii dezvoltarii lor economice, sociale si culturale si facilitarii consultarilor reciproce in domeniul politicii externe. Intre 1965 si 1971 s-a numit Organizatia Comuna Africana si Malgasa, iar intre 1971 si 1974, Organizatia Comuna Africana, Malgasa si Mauritana. A functionat pana in 1985. Din O.C.A.M. au facut parte: Benin, Republica Centrafricana, Cote d’Ivoire, Mauritius, Niger, Rwanda, Senegal, Seychelles, Togo si Burkina Faso.

amenint (est) si -int (vest), a -a v. tr. (lat. amminentiare sau eminentiare, d. eminens, -entis, part. lui eminere, a fi proeminent, minaciae, amenintari; it. minaciare, pv. menasar, fr. menacer, sp. amenazar, pg. ameacar). 1. Fac amenintari: a ameninta pe cineva cu sabia, cu moartea. 2. L. V. Mold. Mentionez. 3. Fig. (dupa fr.) Is aproape sa, inspir teama sa nu: apele ameninta sa se reverse, casa ameninta sa cada. 4. V. intr. Fac un semn ori gest de amenintare: batrinu ameninta cu toiagu asupra lor. – Si -rint. Vechi si azi Olt. amelint. Vechi si menint, „amenint”, si (a)melit, „amenint” si „mentionez”.

calculez v. tr. (lat. calculo, -are). Fac calcul, socotesc. Fig. Combin, apreciez: a calcula evenimentele.

PAR ACQUIT DE CONSCIENCE (fr.) pentru impacarea constiintei – A intreprinde o actiune par acquit de conscience, a porni cu indoiala in reusita sau utilitatea ei, ca sa nu-ti para rau ca nu ai facut-o.

PATERE QUam IPSE FECISTI LEGEM (lat.) suporta legea pe care tu insuti ai facut-o – Varianta latina a unei sentinte atribuite lui Pittacos, unul dintre cei sapte intelepti ai Greciei antice.

DADAISM (< fr.) Miscare literar-artistica dezvoltata in perioada Primului Razboi Mondial si in anii imediat urmatori. Primele manifestari apar la Zurich in 1916, cand poetul francez, originar din Romania, Tristan Tzara, scriitorii germani Hugo Ball si Richard Huelsenbeck, sculptorul francez Hans Arp s.a. fondeaza cabaretul Voltaire-club literar, galerie de expozitie si sala de teatru. Din 1919, gruparea s-a mutat la Paris, initiind manifestari nihiliste impotriva culturii, puternic discreditata dupa Primul Razboi Mondial; s-au facut experimente de poezie si colaje in pictura si sculptura. Hazardul este ridicat la rang de principiu de creatie, iar negatia este cuvantul de baza in vocabularul dadaist. Mijloacele principale folosite au fost imprumutate din miscare f*******a: manifeste, poezii fonetice, poemul simultan, muzica zgomotoasa, spectacole publice provocatoare. Printre reprezentantii miscarii: M. Duchamp, Man Ray, F. Picabia, Marcel Iancu, Max Ernst.

TU L’AS VOULU, GEROGE DANDIN! (fr.) tu ai vrut-o, George Dandin! – Moliere, „George Dandin”, act. I, scena 7. Cuvinte de repros pe care si le adreseaza eroul ori de cate ori se vede inselat de sotia sa de neam mare. In sens general, repros ironic: ti-ai facut-o cu mana ta.

HamANGIA, cultura materiala din Neoliticul timpuriu si mijlociu (a doua jumatate a milen. 5 i. Hr.), raspandita in Dobrogea, SE Munteniei, NE si E Bulgariei. Se remarca printr-o bogata serie de figurine antropomorfe (Ganditorul si perechea lui). Numita astfel dupa fostul sat H. (in raza caruia s-au facut primele descoperiri); azi com. Baia, jud. Tulcea.

LANCASTER [lænkəstə], familie regala engleza. Ramura a familiei Plantagenet. Intemeiata de Ioan de Gaunt, fiul regelui Eduard III, duce de Lnacaster (din 1362). Din dinastia L. au facut parte Henric IV (1399-1413), Henric V (1413-1422) si Henric VI (1422-1461, 1470-1471). Conflictul casei de L. cu casa de York (din 1399) a dus la Razboiul celor Doua Roze (1455-1485), incheiat cu victoria casei de York. Blazonul familiei L. a fost un trandafir rosu.

ROUSSEAU [ruso], Jean-Jacques (1712-1778), filozof, scriitor si muzician francez. Reprezentant al romantismului. Colaborator al Enciclopediei. Autor al „Contractului social”, potrivit caruia, in starea naturala, viata este libera si independenta, iar neajunsurile conditiei umane au fost la origine societatea. Salvarea este posibila printr-o organizare politica centrata pe ideea de libertate si de vointa generala („Discurs asupra inegalitatii”). Doctrina politica a lui R. avea sa devina platforma democratiei radicale iacobine in timpul Revolutiei Franceze. Conceptia sa pedagogica preconizeaza educatia conform cu natura proprie a copilului („Emil sau despre educatie”). Principiul revenirii la natura (denumit ulterior „rousseauism”) si ideea primordialitatii sentimentului in raport cu ratiunea (caracteristica si pentru deismul sau), care strabat principalele scrieri literare ale lui R. (romanul epistolar „Iulia sau noua Eloiza”, „Confesiunile”), au facut din el un precursor al romantismului francez si european. Ca muzician a compus muzica de opera („Vrajitorul satului”, „Pygmalion”), cantece; autor al unui sistem de notatie muzicala; a abordat probleme de estetica si de teorie a muzicii.

Circe, celebra magiciana din insula Aeaea (pomenita in ciclul argonautilor si in Odiseea). Circe era fiica lui Helius si a lui Perse si sora cu Aeetes, regele din Colchis si detinatorul Linei de Aur. Pe drumul de intoarcere, argonautii au facut un popas pe insula Aeaea. Ei au fost gazduiti de Circe, care i-a purificat pe Iason si pe Medea de pacatul savirsit prin omorirea lui Absyrtus (v. si Absyrtus). Odysseus, la rindul lui, intorcindu-se din tara lestrigonilor, ajunge si el pe insula Aeaea, la Circe. Tovarasii lui, atinsi de bagheta ei vrajita, sint prefacuti cu totii intr-o turma de porci. Cu ajutorul lui Hermes, Odysseus invinge puterea magica a Circei si o sileste sa le redea infatisarea lor de oameni. Eroul e insa cucerit, la rindul lui, de farmecele Circei, alaturi de care ramine un an incheiat. Cu Odysseus Circe are un fiu numit, dupa unii, Telegonus, dupa altii, Latinus.

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.

consolidez v. tr. (lat. consolido, -are). Fac solid, intaresc: a consolida o casa. Fig. Fac durabil, intaresc: a consolida un guvern. Fin. Asigur un fond p. plata unei datorii publice.

cruzesc (ma) v. refl. (d. crud ori d. lat. crudesco, crudire). Ma fac iar crud, vorbind de cozonaci, pine [!] s. a.: nu scutura cozonacu ferbinte [!], ca se cruzeste.

ANTIRECLamA, antireclame, s. f. Reclama rau facuta, care are rezultat contrar celui urmarit. – Anti- + reclama.

NOVICE, novici, -ce, s. m. si f. 1. Persoana care abia a inceput sa invete ceva sau care a inceput de curand sa activeze intr-un domeniu; incepator. ♦ (Adjectival) Care nu are experienta vietii. 2. Persoana care a intrat de curand intr-o manastire si are de facut un stagiu pana la calugarie. 3. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.

EXACT adj., adv. 1. adj. adevarat, corect, drept, just. (Concluzii ~.) 2. adv. bine, corect, precis. (I-a dat ~ calculul.) 3. adj. fidel. (Reproducere ~.) 4. adv. intocmai, literal, textual, ad litteram. (A reprodus ~ cele citite.) 5. adj. fix, precis. (A batut ora ~.) 6. adv. fix, precis, punct, (fig.) matematic. (~ la ora 9.) 7. adv. normal, regulat. (Trenul soseste ~.) 8. adj. v. punctual. 9. adj. v. riguros. 10. adv. v. precis. 11. adv. v. riguros. 12. adv. v. intocmai. 13. adv. v. drept. 14. adv. asa, intocmai. (Este ~ cum spui; ai sa faci ~ cum ti-am spus?) 15. adv. v. chiar.

MINTE s. 1. gand, ratiune. (Cand cu ~ n-ai gandit.) 2. desteptaciune, intelect v. inteligenta. 3. cuget, gandire, intelect, judecata, ratiune, spirit. (Opera a ~tii.) 4. v. judecata. 5. judecata, ratiune, (rar) cunostinta, (pop. si fam.) glagore, (inv.) rezon. (O ~ normala n-ar fi facut asta.) 6. judecata, rationament, ratiune, (inv.) socoata, socoteala, socotinta. (Iata o ~ sanatoasa!) 7. v. chibzuiala. 8. v. amintire.

ALTERNATIVA ~e f. 1) Posibilitate de a alege intre doua solutii, cai sau variante, care se exclud. 2) Situatie in care se afla cineva, care are de facut aceasta alegere. [G.-D. alternativei] /<fr. alternative

A SE face ma fac refl. I. 1) A avea loc accidental; a se intampla. Ce se face pe lume! ◊ Ce s-a facut (cu cineva)? Ce s-a intamplat (cu cineva)? S-a facut! ne-am inteles! 2) A se crea aparenta; a se parea; a parea. Se facea ca zburam. 3) A incepe sa fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare. ◊ ~ nevazut a disparea. ~ de ocara (sau de rusine) a se compromite, atragandu-si oprobriul public. 4) v. A SE PREface. ◊ ~ mort in papusoi a se preface. II. (in imbinari) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stari ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre cai de comunicatie) ~ drum. ~ partie. 3) (despre senzatii sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerand ideea de procurare sau de obtinere) ~ cu casa. ~ cu diploma. 2. tranz. A trece dintr-o stare in alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere

scarit, scarita, adj. (inv. si reg.; despre terenuri, locuri, plante, povarnisuri, drumuri) care prezinta denivelari in forma de trepte; in care au fost facute trepte; (despre modul de a tunde parul) in forma de scara (tunsoare scarata).

PIGMEU s.m. 1. Personaj mitologic despre care se credea ca ar fi facut parte dintr-un neam de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasa neagra din Africa centrala, cu inaltimea intre 1,20 si 1,40 m. ♦ (Fig.) Om fara valoare, fara putere, fara merite. [Cf. fr. pygmee, gr. pygmaios < pygme – mare cat un cot].

CONFRUNTA vb. I. tr. 1. (jur.) a pune fata in fata marturii, acuzatii pentru a controla concordanta celor declarate. 2. a pune fata in fata (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. II. refl. a avea de facut fata, de gasit o solutie unei probleme, unei dificultati. (< fr. confronter, lat. confrontare)

ASTRONOMIE (‹ fr., lat.) s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul astrilor, al miscarii si evolutiei lor, al structurii si compozitiei etc., precum si cu studiul sistemelor de astri, al galaxiilor si al Universului. Observatii sistematice asupra cerului au fost facute din milen. 3 i. Hr. in China, India, Egipt. Babilonienii sint cei care au delimitat constelatiile. Prin sec. 6 i. Hr. grecii studiau miscarea astrilor, forma cerului si a Pamintului; de la ei ni s-au pastrat denumirile stelelor si ale constelatiilor. In Europa, a. incepe sa se dezvolte abia in sec. 16, dupa ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. In sec. urmator se pun bazele a. moderne, indeosebi, prin contributiile lui Galilei, Kepler si Newton. V. si cosmogonie, cosmografie, cosmologie.

adun, a -a v. tr. (lat. aduno, -are d. ad, la, si unus, unu; it. adunare). Reduc o multime la unu, fac adunarea: am adunat toate cifrele String: a aduna bani albi pentru zile negre (Prov). Culeg: albinele aduna mierea din flori V. refl. Ma reunesc: a tunat si s' au adunat (Expresiune de dispret p. societati rele).

arva si harva f., pl. e (nu d. lat. arvum, pl. arva, ogor, de unde s' ar fi facut arba. Cp. cu ung. arva, orfan). Prah. Vie la ses.

QUIDQUID AGIS, PRUDENTER AGAS ET RESPICE FINEM (lat.) orice ai face, fa cu bagare de seama si ai in vedere sfarsitul – „Gesta Romanorum” (culegere de povestiri, legende, anecdote inspirate din istoria poporului roman, datand din sec. 14). 103. V si Age quod agis.

boroboata f., pl. e. Vest. Intimplare cam neplacuta: mi s’a’ntimplat o boroboata. Pozna: am sa-i fac o boroboata. In est boata. Aiurea si botoroaga, pl. e.

NECHAO, numele a doi faraoni egipteni. Mai important: N. II (609-594 i. Hr.), din dinastia XXVI, fiul si succesorul lui Psametic I. Initiatorul unei politici de expansiune in Palestina si Siria. L-a infrant in batalia de la Megiddo (600 i. Hr.) pe regele Iosia al Iudeii, dar a fost invins in batalia de la Kardemis (605 i. Hr.) de Nabucodonosor II, fiind obligat sa renunte la cuceririle sale. A inceput constructia unui canal intre Nil si Marea Rosie. Potrivit relatarilor lui Herodot, fenicienii ar fi facut, din ordinul lui, o calatorie in jurul Africii.

RIO DE LA PLATA, unul dintre cele patru viceregate spaniole creat in 1776 in cadrul procesului de descentralizare a Imperiului colonial spaniol, prin desprindere din viceregatul Peru; constituit pe terit. aflat azi in componenta statelor Argentina, Uruguay, Paraguay si Bolivia. Capitala in orasul Buenos Aires. A avut de facut fata agresiunilor colonialiste, indeosebi ale britanicilor. In 1810, in urma rascoalei populatiei creole impotriva autoritatilor spaniole, ultimul vicerege a fost alungat, instituindu-se o junta provizorie.

INNODAT, -A, innodati, -te, adj. (Despre fire) Care este legat, unit printr-un nod. ♦ Care a facut nod; care are unul sau mai multe noduri. – V. innoda.

amINTE adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a dori (sa faca ceva), a avea chef (de ceva). – A³ + minte.

DESFATUI, desfatuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfatui pe cineva sa nu faca ceea ce avea de gand; a abate, a opri de la... – Des¹- + sfatui (dupa fr. deconseiller).

SCANDALAGIOAICA, scandalagioaice, s. f. Femeie care are obiceiul sa faca scandal, careia ii place scandalul. – Scandalagiu + suf. -oaica.

EXECUTA vb. 1. a face, a realiza, (pop. si fam.) a mesteri, a mesterui. (A ~ un obiect.) 2. v. confectiona. 3. a efectua, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a realiza, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (am ~ tot ce mi-ai dat de facut.) 4. a efectua, a face, a fauri, a infaptui, a realiza, a savarsi. (~ o lucrare durabila.) 5. v. desfasura. 6. v. efectua. 7. v. canta. 8. a aplica, a indeplini. (~ o hotarare judecatoreasca.) 9. (JUR.) (pop.) a implini, (inv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)

TREBUI vb. 1. v. cuveni. 2. a se cadea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (inv. si pop.) a cauta. (~ sa procedam astfel ...) 3. a fi, a urma. (Cand va ~ sa plec ...) 4. a avea. (~ sa mai fac un singur pas.)

BONJURIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. (in secolul trecut) Nume folosit (adesea ironic) pentru tinerii (cu idei progresiste) care, intorsi dupa studiile facute in Franta, aveau obiceiul de a saluta prin „bonjur”. /bonjur + suf. ~ist

FEREASTRA ferestre f. 1) Deschizatura in peretii unei cladiri sau ai unui vehicul, facuta pentru a lasa sa patrunda in interior lumina si aerul. 2) Rama impreuna cu geamul fixata in aceasta deschizatura. 3) fig. fam. Ora libera in orar. [G.-D. ferestrei] /<lat. fenestra

INITIATIVA ~e f. 1) Predispozitie de a intreprinde primul ceva sau de a avea indrazneala sa faca ceva. 2) Chemare la o actiune si organizare a realizarii ei. [G.-D. initiativei; Sil. -ti-a-] /<fr. initiative

SI¹ conj. 1. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Eu si tu. E si frumos si destept. ◊ Ei si? ce-mi pasa mie? Ce importanta are? 2) (exprima un raport aditiv sau asociativ, formand numerale c*******e, numerale zecimale etc.) Treizeci si patru. Cinci intregi si doua zecimi. ◊ Si cu plus. 3) (exprima un raport adversativ) Dar; iar; insa. Il aude si nu-l vede. 4) (exprima un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. am spus ca fac si voi face. 5) (stabileste legatura cu cele spuse anterior, mai ales, la inceputul unei propozitii interogative) Si unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu functie subordonatoare) pop. (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. Si a stiut dar n-a spus. /<lat. sic

TRUPES ~a (~i, ~e) 1) pop. Care are trup bine facut; bine dezvoltat fiziceste; zdravan; voinic; robust. 2) iron. Care are trupul mare si gras; planturos; corpolent; voluminos. /trup + suf. ~es

VIZIONAR ~a (~i, ~e) 1) Care are inclinatie sa viseze, sa-si faca idealuri. 2) Care are caracter de viziune; fantastic; ireal. /<fr. visionnaire

leit (leita), adj. – 1. Poleit, lustruit, stralucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemanator. De la un verb care nu se conjuga, provenit din sl. lijati, leją, lejesi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „facut dupa model”, cf. fr. moule, cf. Iordan, BF, IX, 149.

ATATA³, atatia, atatea, adj. nehot. 1. Asa de mult (sau de tare, de bine etc.). ◊ Loc. adv. De atatea ori = asa de des; adeseori. ◊ Expr. Atata paguba! = nu are importanta! Ce mai atata? = ce sa mai vorbim? ◊ (Cu valoare de pron. nehot.) am atatea de facut!. 2. Numai acesta. Atata copila ai (SADOVEANU). ◊ Expr. Atata lucru = lucru de nimic; motiv neinsemnat. [Gen.-dat.: atator si (cu valoare de pron. nehot.) atatora. – Var.: atat, atati, adj. nehot. m.] – Lat. eccum-tantum.

abilitez v. tr. (lat. habilito, -are. V. reabilitez). Fac abil, dau abilitate (putere) pin [!] lege sau examin [!]: a abilita pe cineva ca docent.

agravez, a -a v. tr. (lat. aggravo, -are; fr. aggraver). Fac mai grav: agravez greselile. Maresc, ingreuiez: agravez impozitele. V. refl. Boala s' a agravat.

benzen n. (d. benzoe). Chim. Un lichid mobil incolor, cu miros placut, cu densitatea de 0,85. Se topeste la +60 si ferbe la 830,5. Absoarbe razele ultraviolete. A fost extras de Faraday iar sinteza i-a facut-o Berthelot la 1865 (C₆H₆).

brat n., pl. e (lat. brachium, pop. bracium, d. vgr. brahion; it. braccio, pv. braiz, fr. cat. bras, sp. brazo, pg. braco). Mina de la umar pina la unghii. Cantiatea pe care o pot purta bratele: un brat de lemn. Ramificatiune de fluviu, de mare (numit si crac). Fig. Munca: a trai din bratele sale. Putere: bratu lui Dumnezeu. Vigoare: tot cedeaza bratului lui. A primi cu bratele deschise, a primi cu bucurie. A sta cu bratele incrucisate, a nu avea nimic de facut. In brate, cu ajutoru bratelor: a tineaun copil in brate. La brat sau brat la brat, tinindu-te de bratu altuia: a te plimba cu cineva la brat. – Se zice gresit si in bratele meu, ca in spatele meu, pin confuziunea f. pl. in e cu m. ori n. sing. in e.

AI² interj. (Fam.) Exclamatie cu sens interogativ. Te faci ca nu intelegi, ai?

BANITA, banite, s. f. Unitate de masura de capacitate pentru cereale, a carei valoare a variat (in provinciile romanesti) in jurul a 21-34 l; dubla (1). ♦ Vas special (facut din doage) care are aceasta capacitate. – Din bg. banica.

GUARDamAN, guardamane, s. n. (Mar.) Aparatoare de mana folosita de velari la cusutul velelor, facuta din piele si avand intre degetul mare si podul palmei un disc metalic cu care se impinge acul. – Din it. guardamano.

INIMOS, -OASA, inimosi, -oase, adj. 1. Curajos; viteaz. 2. Bun, marinimos, generos. 3. Care sufera, care se consuma pentru ceva mai mult decat ar trebui; pasionat. 4. (Rar) facut cu toata inima. – Inima + suf. -os.

JUDICIAR, -A, judiciari, -e, adj. 1. Care tine de justitie, privitor la justitie; judecatoresc. ◊ Cronica judiciara = dare de seama asupra proceselor si dezbaterilor care au loc inaintea justitiei. 2. facut prin autoritatea justitiei. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius.

JUSTITIAR, -A, justitiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmareste sa faca dreptate. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. justicier.

FAURAR², faurari, s. m. (Inv. si reg.) Fierar. ♦ (Poetic) Fauritor, creator. Faurar de frumusete. [Pr.: fa-u-] – Faur + suf. -ar.

FOLFAI, folfaiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A vorbi sau a mesteca greu (cum fac batranii care nu au dinti); a molfai, a morfoli. – Fol + f[ol] + suf. -ai.

DOGAR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Mestesugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealta taietoare cu lama in forma de secera, folosita pentru facut doage. – Doaga + suf. -ar.

CIURECAR, ciurecari, s. m. (Inv.) Placintar care facea ciurecuri. – Ciurec + suf. -ar.

RODIT, -A, roditi, -te, adj. (Despre plante) Care a facut rod (bogat), care are roade (multe). – V. rodi.

NEPREGETAT, -A, nepregetati, -te, adj. (Inv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregeta sa faca ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre actiuni) Neintrerupt, continuu, sustinut; perseverent; p. ext. neprecupetit. – Ne- + pregetat.

COFAIES, cofaiese, s. n. (Reg.) Cofita. [Pr.: -fa-ies] – Cofei + suf. -as.

RAZIE, razii, s. f. Control inopinat al populatiei dintr-o anumita raza teritoriala, facut de organele politiei, avand drept scop descoperirea unor infractori, a unor contravenienti etc. – Din fr., it. razzia, germ. Razzia.

SIMULAT, -A, simulati, -te, adj. Care are o aparenta inselatoare; facut in mod intentionat sa dea o impresie falsa. – V. simula.

AIUREA adv., adj., interj. 1. adv. altundeva, (Ban. si Transilv.) ainde, aindine. (A plecat ~.) 2. adv. v. anapoda. 3. adv. v. alandala. 4. adj. v. smintit. 5. interj. (fam.) sanchi!, (arg.) zexe! ( – Sa faci asa cum ti-am spus! – ~!)

CARETAS ~i m. inv. Mester care facea carete. /careta + suf. ~as

FAINARE f. Boala a plantelor, cauzata de ciuperci parazite, care se manifesta prin depuneri fainoase sub forma de pete brune-cenusii pe lastarii si frunzele atacate. [Sil. fa-i-] /faina + suf. ~are

FAURAR² ~i m. 1) inv. Mester care confectiona obiecte din fier sau din alte metale; fierar. 2) poet. Persoana care are darul fauririi. [Sil. fa-u-] /faur + suf. ~ar

raspica (raspic, raspicat), vb. – 1. (Inv.) A crapa, a despica. – 2. A separa, a pronunta deslusit, a silabisi. De la despica cu schimb de pref. (Puscariu 524; Tiktin). Dupa parerea putin sigura a lui Tiktin, sensul 2 ar fi un imprumut facut din it. spiccare. – Der. raspicat, adv. (clar).

AI³ interj. Exclamatie familiara cu sens interogativ. Te faci ca nu intelegi, ai? (CARAGIALE).

BANITA, banite, s. f. Unitate de masura de capacitate, pentru cereale, egala cu circa douazeci de ocale. ♦ Vas special (facut din doage) care are aceasta capacitate. ♦ Continutul unui asemenea vas. – Comp. bg. banica.

1) bar n., pl. uri (fr. barres, pl. d. barre, bara. V. barou). Joc baietesc in care doua tabere stau fata’n fata, iar unu iese din rind, si adversaru trebuie sa-l atinga cu mina si, astfel, sa-l faca captiv (Tabara care are mai multi captivi cistiga).

aduc, adus, a aduce v. tr. (lat. adduco, -ducere; it. addurre, pv. vfr. aduire, sp. aducir, pg. adduzir. – Imper. ada si adu: adu-ti [VR. 1925,7,34]. V. duc). Duc (considerindu-ma pe mine ca centru sau locu despre care vorbesc): a aduce apa in casa, pine [!] copiilor, o scrisoare, o veste. Fac sa vie: l-am adus acasa. Produc, fac: pomu aduce roade, munca aduce castig. Pricinuiesc, fac: ploaia a adus mari pagube. Indoiesc, intorc (Rar): a adus copacu cu virfu' n jos. Fig. Fac sa ajunga: aici l-a adus betia. V. intr. Seman putin: copilu aduce cu tata-su. Aduc la indeplinire, indeplinesc. Aduc la cunostinta, comunic, spun. Aduc laude, laud. Aduc aminte, V. aminte. Prov. Nu aduce anu ce aduce ceasu. Vorba dulce mult aduce.

FIAT IUSTITIA, PEREAT MUNDUS! (lat.) sa se faca dreptate (chiar de-ar fi) sa piara lumea! – Quintus Mucius Scaevola. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret.

arat, a arata v. tr. (din mai vechiu aret, areata, sa arete, uzitat si azi in Trans., d. lat. ad-rectare d. arrigo, -igere, -ectum, a ridica. V. direct. – Arat, arati, arata, – sa arate si sa arate). Indrept ochii cuiva spre ceva, indic: a arata drumu, ceasornicu arata ceasu. Demonstrez: a arata periculu. Scot, dau la iveala: a arata pasaportu. Fac sa vada ca am putere (de ex., razbunindu-ma, pedepsind) lasa, ca-i arat eu! Vechi. Mustru. V. intr. am infatisare, par: arati foarte bine (la fata), arati rau (esti bolnav). V. refl. Apar, ma ivesc: luna se arata. Ma revelez: dupa zazboi multi viteji s' arata (Prov.).

asimilez v. tr. (lat. assimilo, -are, d. assimilis, asemenea). Fac asemenea, egalez, identific. Compar, aseman. Prefac alimentele in propria substanta a fiintei. Fig. Desnationalizez.

2) asud, a -a, v. intr. (lat. ex-sudo, -sudare, it. sudare, pv. cat. pg. suar, fr. suer, sp. sudar. V. sud 4). Scot pin [!] porii pelii [!], din pricina caldurii, o umoare ca apa. Ma aburesc: geamurile au asudat. Fig. Ma trudesc: mult am asudat pin´am reusit. V. tr. Fac sa asude: mi-ai asudat calu.

2) catanesc v. intr. Vechi. Azi Fam. Sint catana: trei ani am catanit. V. tr. Fac soldat.

bob m. ca planta si n., pl. uri (ca si orzuri) ca marfa, mincare sau feluri de bob (vsl. bg. rus. bobu, bob. Ung. bab. V. boaba, bobita, bobornic). O planta leguminoasa papilionacee cu cotoru drept in sus, cu flori albe, ca pastari ca si fasolea, dar mult mai groase (vicia faba sau faba vulgaris). Frunctu ei: azi am mincat bob. S.m. Graunte de leguma sau orice bobita intrebuintata la ghicit viitoru, cum fac oamenii din popor. A da in bobi sau cu bobii, a ghici dupa cum cad bobii, cum fac babele. Par’c’am dat in bobi, am nemerit parc’a’as fi stiut dinainte. Bob numarat, exact, tocmai. A nu zice bob (adv.), a nu zice nimic. S.n., pl. boabe. Graunte, boaba globul: bob de mazare, de margaritar. Orzu a legat bob mult, a produs spicu viguros.

cite adv. (lat. cata, d. vgr. kata, din care, cind n´avea acc., s´a facut rom. cata, apoi, supt [!] infl prep. in -e, cate, pastrat in catelin ori supt infl. lui cit; lat. cata mane, in fiecare dimineata; it. cada-uno, cad-uno, pv. cada-un, vfr. che-un, sp. pg. cada). – In unire cu un num., formeaza num. distributive (lat. singuli, bini s. a.): cite unu (doi, doua s. a.) sau unu cite unu (doi, doua s. a.). Cite ceva, in fiecare data ceva: de cite ori vine, imi aduce cite ceva. Cite putin sau putin cite putin, incet, treptat, in fie-care data putin: malu s´a daramat [!] cite putin.

conglutinez v. tr. (lat. conglutino, -are. V. gluten, aglutinez). Fac lipicios ca cleiu: unele veninuri conglutineaza singele. Inclei, lipesc; a conglutina marginile unei rani.

RICKETSIE [‹ engl., fr. {i}; {s} n. pr. Howard Taylor Ricketts (1871-1910), biolog american] s. f. Bacterie gram-negativa, de mici dimensiuni, avand forma sferica sau de bastonas (genul Rickettsia). Ca si virusurile, r. sunt parazite totale, fiind incapabile sa se reproduca in afara celulei gazda. Paraziteaza artropode (purici, paduchi, plosnite, capuse), de la care se transmit la vertebrate, inclusiv la om. Provoaca ricketsioza. Din acest grup fac parte agentii patogeni ai unor forme de tifos.

AUTORIZAT, -A, autorizati, -te, adj. Imputernicit cu autoritate (publica); imputernicit sa faca, sa spuna etc. ceva. ♦ facut de o persoana care are autorizatie. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.

BACA adv. Atentionare facuta unui copil mic care ar putea sa se loveasca.

BUNATATE, (1 3, II) bunatati, s. f. I. 1. Insusirea de a fi bun, inclinarea de a face bine; p. ext. indurare, mila, blandete; bunete. 2. Bunavointa, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunatate (sau bunatatea) ori fa bunatatea (sa...) = te rog, fii bun (sa...). 3. Fapta buna, binefacere. 4. Gust bun, placut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mancare sau bautura (foarte) buna. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) buna. 3. (La pl.) Averi, bogatii. – Lat. bonitas, -atis.

ELEGANTA s. f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi facut cu gust, cu rafinament, cu gratie. ♦ Distinctie in limbaj, in stil etc. – Din fr. elegance, lat. elegantia.

DOMINION, dominioane, s. n. Nume mai vechi dat statelor din afara insulelor britanice care fac parte din Imperiul Britanic, avand statut de suveranitate si egalitate in drepturi cu metropola. [Pr.: -ni-on] – Din fr. dominion.

PAVIMENT, pavimente, s. n. Pardoseala a unei incaperi sau pavaj al unei curti interioare, facute din piatra, mozaic etc., avand si o functie decorativa. – Din lat. pavimentum.

PACALICI, pacalici, s. m. Persoana care are obiceiul sa pacaleasca, sa faca farse. ♦ Numele unui joc de copii care se joaca cu un set de carti de joc speciale, in care pierde cel care ramane cu singura carte fara pereche. – Pacali + suf. -ici.

CLESTAR², clestare, s. n. Unealta de dogarie cu care se trag fortat cercurile la vasele de lemn facute din doage. – Cleste + suf. -ar.

FURSEC, fursecuri, s. n. Nume dat unor prajituri mici si uscate, facute din diferite aluaturi fragede, avand forme variate. – Din fr. foursec.

ZIMT, zimti, s. m. 1. (Mai ales la pl.) ~; p. ext. obiect care are astfel de zimti. ◊ (Fig.) Facura noua secretele Cu manunchi de floricele, Cu zimtii de viorele. 2. (Inv.) ~; (fig.) zimtii muntilor. [si DLRLC]

DOMICILIAR, -A, domiciliari, -e, adj. Privitor la domiciliu; facut la domiciliu. [Pr.: -li-ar] – Din fr. domiciliaire.

POATE adv. 1. posibil, probabil. (~ sa vin.) 2. pesemne, probabil, (pop.) pasamite, (reg.) samite. (~ nu stie ce sa faca.) 3. cumva, eventual, (inv.) candai. (Aveti ~ o tigara?) 4. doar. (Asteapta ~ o face vreo greseala.) 5. (interogativ) oare?, (astazi rar) au?, (inv. si pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ti-am dat ce-ai vrut?)

SCUZA s. 1. v. dezvinovatire. 2. iertare, (pop.) iertaciune, (inv.) pardon. (Cere ~e.) 3. justificare, motivare, motivatie, (rar) scuzare, (inv.) raspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele facute.) 4. v. motiv.

DECAT³ adv. 1) (exprima o restrictie) Numai. ◊ N-are ~ a) poate s-o faca; b) putin imi pasa. 2) (exprima o comparatie de inegalitate) E mai bine ~ credeam. /de + cat

DOMICILIAR ~a (~i, ~e) Care tine de domiciliu; facut la domiciliu. [Sil. -li-ar] /<fr. domiciliare

LUMANARE ~ari f. Obiect de forma cilindrica, facut din ceara sau parafina, avand un fitil in interior, care, fiind aprins, produce lumina. ◊ (Drept) ca ~area ideal de drept. La ~ la lumina lumanarii. 2) Planta erbacee inalta, cu flori de culoare galbena-deschisa, dispuse intr-un spic lung. /<lat. luminaria

VOLUNTAR² ~i m. 1) Persoana care cere singura sa faca serviciul militar, fara a avea aceasta obligatie. 2) Persoana care se ofera sa faca ceva dezinteresat. /<lat. voluntarius, fr. volontiare, it. volontaire

ZIBELINA s.f. 1. Animal carnivor asemanator jderului, cu blana foarte frumoasa, care traieste in Asia; samur. 2. Tesatura care are aspectul blanii de zibelina (1), facuta din lana de calitate superioara, cu firul foarte putin rasucit. [< fr. zibeline, cf. it. zibellino].

JUDICIAR, -A adj. 1. Referitor la justitie; 2. facut prin justitie. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. judiciaire, lat. iudiciarius].

AUTORIZAT, -A, autorizati, -te, adj. Imputernicit (sa faca sau sa spuna ceva). ♦ facut de o persoana care are autorizatie. Declaratii autorizate. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.

BUNATATE, (I 3, II) bunatati, s. f. I. 1. Insusirea de a fi bun, inclinarea de a face bine; p. ext. indurare, mila, blandete. 2. Bunavointa, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunatate (sau bunatatea) ori fa bunatatea (sa...) = te rog, fii bun (sa...). 3. Fapta buna, binefacere. 4. Gust bun, placut. II. (Concr.) 1. Mancare sau bautura (foarte) buna. 2. Lucru de calitate (foarte) buna. 3. (La pl.) Averi, bogatii. – Lat. bonitas, -itatis.

afin m. (d. afina). Un copacel cu frunze verzi dintate, cu flori rosiatice, cu fructe negre albastrii dulci si cam acrisoare (vaccinium myrtillus). In Siberia se face din fructele lui un rachiu concentrat. In med. ele se recomanda contra diareii, disenteriii, scorbutului si varsarii de singe. Din ele se fac si conserve si siropuri, iar cu sucu lor, ros inchis, se coloreaza vinurile si stofele.

asigur, a -a v. tr. (d. sigur, dupa fr. assurer). Incredintez: te asigur de acest fapt. Fac contract cu o societate de asigurare: a asigura o casa. V. refl. Ma conving. Ma intaresc (ca sa nu port grija): m´am asigurat din spre dusmani. Fac contract p. mine cu o societate de asigurare: m´am asigurat pe suma cutare. V. siguripsesc.

HERMAFRODIT (in mitologia greaca), fiul lui Hermes si al Afroditei, de o frumusete rara. Indragostindu-se de el, nimfa Salmacis a implorat zeii sa le uneasca trupurile pentru totdeauna. Dorinta fiindu-i indeplinita, a rezultat o fiinta fabuloasa, avand ambele sexe. Reprezentat ca facand parte din cortegiul lui Dionysos.

clarific, a -a v. tr. (lat. clarifico, -are, d. clarus, clar, si facere, a face. V. edific). Fac clar, limpezesc, lamuresc: a clarifica vinu. Fig. A clarifica o situatiune.

conac n., pl. uri (dupa numele orasului Cognac din Francia, celebru pin [!] rachiuri). Un fel de rachiu facut din vin si care are coloarea [!] ceaiului. V. rom.

Gordius, rege mitic al Phrygiei, presupus intemeietor al cetatii Gordium. De mult, intr-o vreme cind Phrygia era macinata de neintelegeri interne, un oracol prezisese ca ele vor lua sfirsit daca va fi ales rege primul om care va urca cu carul sau la templul lui Zeus. Acest om a fost Gordius, pe atunci simplu taran. El a fost ales rege si, drept multumire, i-a inchinat lui Zeus carul sau. Oistea acestui car era legata cu un nod atit de complicat, incit nimeni nu-l putea desface. Celui care ar fi reusit s-o faca i s-a fagaduit, in dar, regatul Asiei. Se spunea ca mai tirziu, Alexandru Macedon l-a taiat cu sabia, indeplinind, in felul acesta, oracolul.

PELASG, -A, pelasgi, -ge, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din unele triburi ce au populat in timpurile stravechi partea sudica a Peninsulei Balcanice, litoralul vestic al Asiei Mici si cateva insule din aceasta regiune; (la m. pl.) populatia triburilor care locuiau in aceste regiuni. 2. Adj. Care apartine pelasgilor (1), privitor la pelasgi, de la pelasgi; pelasgic. – Din fr. Pelasges.

PISCOT, piscoturi, s. n. Produs de patiserie obtinut prin coacerea unui aluat moale si pufos facut din faina, oua si zahar, avand de obicei o forma alungita, subtiata la mijloc si ingrosata la capete. – Din magh. piskota.

VERMUT, vermuturi, s. n. Bautura alcoolica facuta din vin in care s-au pus la macerat diferite substante vegetale amare; sticla sau pahar care contine o astfel de bautura. [Acc. si: vermut] – Din fr. vermouth, germ. Wermut, it. vermut.

LICITATIE, licitatii, s. f. Vanzare a unui bun facuta in public, dupa reguli speciale, avand drept rezultat atribuirea obiectului de vanzare persoanei care a oferit pretul cel mai mare; mezat. [Var.: licitatiune s. f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.

METALIC, -A, metalici, -ce, adj. 1. facut din metal, de metal. ♦ Care are insusiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanta (ca) de metal. 3. Fig. Patrunzator; aspru, strident, dur. – Din it. metallico, lat. metallicus, fr. metallique.

CLANDESTIN, -A, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este facut in ascuns (fiind oprit de lege). – Din fr. clandestin, lat. clandestinus.

TRACO-DAC, -A, traco-daci, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din triburile trace care au locuit in Dacia. 2. Adj. Care apartine traco-dacilor (1); privitor la traco-daci (1); traco-dacic. – Trac + dac.

COMPETENT, -A, competenti, -te, adj. 1. Care este bine informat intr-un anumit domeniu; care este capabil, care este in masura sa judece un anumit lucru. 2. Care are atributia, caderea, autoritatea legala sa faca ceva; indreptatit. [Var.: (inv.) competinte adj.] – Din fr. competent.

SACRIFICIU s. 1. v. ofranda. 2. jertfa, jertfire, sacrificare, (fig.) pret. (Cu ~ul vietii sale.) 3. jertfa, sange. (Si-au dobandit libertatea prin ~.) 4. jertfa. (A facut mari ~ii pentru a-si atinge scopul.)

ATOTPUTERNIC¹ ~ca (~ci, ~ce) si substantival Care are putere nelimitata; care poate sa faca orice. /atot- + puternic

FESTILA ~e f. 1) Deseu de canepa ramas in ragila; calti. 2) Fir gros tors din astfel de deseuri. 3) Fitil de lumanare sau de opait. 4) rar Obiect cilindric, facut din ceara, stearina sau parafina, avand la mijloc un fitil, care, fiind aprins, raspandeste lumina; lumanare. /<sl. svestilo

GEam ~uri n. 1) Placa de sticla fixata in cercevelele unei ferestre sau ale unei usi, pentru a lasa lumina sa patrunda in incapere. 2) Bucata de sticla care se fixeaza in rama unor obiecte (ochelari, ceasornic etc.). 3) Deschizatura facuta in peretii unei cladiri sau ai unui vehicul pentru a permite sa intre in interior lumina si aerul; fereastra. /<turc. tam

OBADAR ~e n. reg. Sfredel de facut gauri in obezi. /obada + suf. ~ar

SLIT ~uri n. 1) Scobitura in forma de sant executata la o piesa sau la un element de constructie. 2) Deschizatura facuta la unele obiecte de imbracaminte, avand scop practic sau decorativ. /<germ. Schlitz

CLASIAR s.m. Soldat roman care facea serviciul in flota. [Pron. -si-ar. / < lat. classiarius, cf. classis – flota].

EXCURSIE s.f. 1. Plimbare, calatorie (facuta de obicei in grup si avand un scop educativ, sportiv sau distractiv). 2. (Fon.) Moment in care organele articulatorii iau pozitia necesara pentru articularea sunetului; tensiune. [Gen. -iei, var. excursiune s.f. / < fr. excursion, lat. excursio].

METRU¹ s.m. 1. Unitate de masura a lungimii din sistemul metric, care reprezinta a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. Instrument de masura facut din lemn, din metal etc. avand lungimea de un metru (1). [< fr. metre, cf. gr. metron – masura].

ARISTOCRATIE s.f. Clasa sociala conducatoare care detine puterea de stat si asupreste celelalte clase (in oranduirea sclavagista si feudala); patura restransa care se bucura de diferite privilegii; nobilime. ♦ (Fig.) Varfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social, care s-au desprins de clasa din care fac parte si se bucura de avantaje speciale. [< fr. aristocratie, it. aristocrazia, gr. aristokratia < aristos – nobil, kratos – putere].

abunda (-d, -at), vb. – A fi, a se gasi din belsug, a prisosi. < Lat. abundare (sec. XIX). Putin folosit, mai ales la pers. a 3-a, ceea ce explica oscilatia intre abund si abundez. Der. abundent, adj.; abundenta, s. f. amindoua formele sint dezaprobate de unii gramaticieni conservatori, care pledeaza pentru abundant si abundanta. Totusi primele forme s-au generalizat, datorita confuziei usor de facut intre terminatiile fr. -ant si -ent: fr. abondant > abundent si fr. contondant > contundent, ca si fr. penitent > penitent.

CLASIAR s.m. Soldat roman care facea serviciul in flota. [Pron. -si-ar. / < lat. classiarius, cf. classis – flota].

MANSON s.n. 1. Obiect accesoriu de imbracaminte facut din blana sau din stofa, avand doua deschizaturi laterale in care se tin mainile pentru a le apara de frig. 2. Piesa cu filet interior cu care se imbina doua tevi; partea de la capatul unui tub care serveste la imbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucata de cauciuc introdusa sub anvelopa unei roti pentru a apara camera in dreptul unei rosaturi sau a unei gauri a anvelopei. 3. Invelis de protectie in care se imbraca manerul unor obiecte. [Pl. -oane. / < fr. manchon].

ARISTOCRATIE s. f. clasa sociala conducatoare care detine puterea de stat si asupreste celelalte clase (in oranduirea sclavagista si feudala); patura restransa a claselor exploatatoare, care beneficiaza de mari privilegii; nobilime. ◊ varfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte si se bucura de avantaje speciale. (< fr. aristocratie, gr. aristokratia)

LESIER, lesiere, s. n. (Reg.) Panza groasa de canepa, in care se pune cenusa pentru facerea lesiei sau prin care se strecoara lesia facuta din cenusa. – Din lesie¹ + suf. -ar.

UZI s. m. si pl. Populatie migratoare de neam turcic. In sec. 9 au trecut m-tii Ural, iar in sec. 11 s-au asezat in Moldova si in Dobrogea, de unde faceau dese incursiuni in Pen. Balcanica; au fost infranti de o coalitie initiata de Imp. Bizantin.

adnotez v. tr. (lat. adnoto, -are. V. notez). Insemn prin note, fac note (unei carti). – Rar anotez.

benghi si (Munt.) zbenghi n. pl. uri (turc. benk, benek, pata, benghi; bg. benka, neg). Pata artificiala facuta pe fata, precum: o alunica artificiala pe care si-o faceau odinioara femeile inchipuindu-si c’ar fi mai frumoase, minjituri pe care tarancele le fac copiilor ca sa-i fereasca de deochi, petele de pe fata clovnilor s.a. Zbenghi, un joc cu arsicele. – Si benchi (Mold. nord).

1) as v. ajutator (lat. vŏlebam, [imperfectu lui volo] din care s´a facut vurea, vrea [ca vream d. vreau si-a adaugat mai tirziu m de la pl.], apoi s´a adaugat lat. sic, asa [rom. si] ca si in acelasi, si s´a facut reasi [ca la Istrieni], apoi as. Tot asa celelalte pers.: volebas, -at, -amus, -atis,. ebant au dat rom. vureai, vurea, vuream, vureati, vurea, apoi vreai, vrea, vream, vreati, vrea, apoi reai, rea [influentat de ajutatoru are, ar´, cum se vede de la Cost. 1, 289, 290 si 309: n´are hi halduit, are hi rasarit, s´are hie uitat], ream, reati, rear [ca la Istrieni] si, in sfirsit, ai, ar, am, ati, ar (face). V. voi 2.

CRISANA, prov. istorica in V M-tilor Apuseni, la N de Mures. Pe terit. ei este mentionat voievodatul romanesc al lui Menumorut (sec. 9-10). Dupa1541 a facut parte din principatul Transilvaniei; turcii au stapinit intre anii 1660 si 1692 o mare parte a terit. C. (eialetul de Oradea). Puternic centru al culturii romanesti in sec. 19 (scolile de la Beius, Arad, Oradea etc.). In 1918 s-a unit cu Romania, o data cu Transilvania, Banatul si Maramuresul.

brevetez v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuiva (unui inventator). Recunosc printr’un brevet: a breveta o masina. Fac sa mi se recunoasca c’am inventat: eu: mi-am brevetat masina.

amazonides, femei razboinice care salasluiau in regiunea riului Thermodon din Pontus. Li se atribuia intemeierea mai multor orase, printre care se numarau: Ephesus, Magnesia si Smyrna. Erau conduse tot de femei. Cele mai vestite dintre reginele lor au fost Antiope, Hippolyte si Penthesilea (v. si numirile respective). Se spunea ca amazoanele isi ucideau copiii daca erau de s*x masculin si nu lasau in viata decit fetele, carora de mici le taiau sinul drept, ca sa poata minui mai bine sulita si arcul. Isi petreceau intreaga viata luptind sau indeletnicindu-se cu exercitii razboinice. Divinitatea lor protectoare era Artemis. Mitologia greaca le pomeneste adesea. Odata au invadat Attica pentru a-l pedepsi pe Theseus, care le rapise regina, pe Antiope. Cea mai importanta dintre expeditiile amazoanelor este aceea facuta cu ocazia razboiului troian, cind au venit in ajutorul lui Priamus. Au fost, cu aceasta ocazie, invinse de armata grecilor, iar regina lor, Penthesilea, ucisa de catre Achilles. Se pomeneste, de asemenea, despre infringerea lor de catre Bellerophon si Heracles.

ALTINCOTRO adv. (Rar, in expr.) A nu avea (face) altincotro = a nu putea sa faca altfel. – Alt + incotro.

BRESLAS, breslasi, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Inv. si reg.) Meserias; p. ext. slujbas. 3. (Inv.) Soldat care facea parte dintr-o breasla (4).- Breasla + suf. -as.

CERCETAS, -A, cercetasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana trimisa sa cerceteze, sa ia informatii despre ceva; militar care executa o cercetare. 2. S. m. si f. Persoana care facea parte din organizatia cercetasiei. – Cerceta + suf. -as.

GLOTAS, glotasi, s. m. Soldat pedestras care facea parte dintr-o gloata (3). – Gloata + suf. -as.

GRESIE, gresii, s. f. 1. Roca sedimentara foarte dura, formata prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute facuta din gresie (1). 3. Olarie dura si opaca, avand la baza o argila plastica. [Var.: grezie s. f.] – Cf. alb. gerese.

TORT², torturi, s. n. Prajitura (de obicei de forma cilindrica) facuta din mai multe straturi de aluat, avand intre ele straturi de crema, de dulceata etc., acoperita cu o glazura sau crema ornamentala etc. [Var.: torta s. f.] – Din germ. Torte.

ASUDA, asud, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a nadusi. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limba, se zice despre cei care se plang ca au muncit din greu, fara sa fi facut in realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Peretii asuda. 2. Fig. A munci depunand mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare.

CONSTRANGE, constrang, vb. III. Tranz. A sili pe cineva sa faca un lucru pe care nu l-ar face de bunavoie; a forta, a obliga; a soma. [Perf. s. constransei, part. constrans] – Con¹- + strange (dupa fr. contraindre). Cf. lat. constringere.

LANTISOR, lantisoare, s. n. Diminutiv al lui lant; lant mic de metal pretios, servind ca podoaba; lantug, lantus, lantusor. ♦ Lucratura sau impletitura cu un singur fir, facuta cu acul sau cu croseta, care are forma unui lant mic. – Lant + suf. -isor.

DECAT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2. (Restrictiv, in constructii negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa... = a) singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut...; b) sunt (sau esti etc.) liber sa, daca vreau (sau vrei etc.) sa... N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala opozitionala cu nuanta comparativa) In loc sa... 4. (Pop.; adversativ) Insa, dar, numai ca. – De⁴ + cat.

RECUNOSTINTA, recunostinte, s. f. Obligatie morala pe care cineva o are fata de cel care i-a facut un bine; recunoastere a unei binefaceri primite; gratitudine. – Recunoaste + suf. -inta (dupa fr. reconnaissance).

RICKETTSII s. f. pl. (Biol.) Microbi care fac trecerea de la bacterii la virusuri, avand caractere comune ambelor grupe. [Pr.: richetii] – Din engl. rickettsia, fr. rickettsie.

CONSTRANS, -A, constransi, -se, adj. Care este obligat, fortat, silit sa faca un lucru pe care nu l-ar face de bunavoie. – V. constrange.

JUDICIAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de justitie; propriu justitiei; judecatoresc. 2) Care este infaptuit prin autoritatea justitiei; facut prin justitie. Ancheta ~a. [Sil. -ci-ar] /<fr. judiciaire, lat. judiciarius

LUMANARAR ~i m. inv. 1) Mester care facea lumanari. 2) Vanzator de lumanari. /lumanare + suf. ~ar

A SE POCAI ma ~iesc intranz. 1) rel. A-si recunoaste pacatele facute, cerand iertare de la providenta. 2) A avea remuscari; a regreta. 3) A deveni adept al anumitor secte religioase crestine. /<sl. pokajati sen

TATAR¹ ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana care face parte din populatia de baza a Tatariei sau este originara din Tataria. 2) ist. Persoana care facea parte din unul din triburile ce au format statul feudal Hoarda de Aur (sec. XII-XV) si hanatele de mai tarziu. /<tat., turc. tatar

UMBRAR ~e n. Adapost impotriva arsitei (la umbra unui copac, facut din panza, verdeata etc.). /umbra + suf. ~ar

adet (adeturi), s. n. – Ipoteca, obligatie care greveaza. Var. (Mold.) adetiu. Mr. adete, megl. adet. < Tc. adet (din arab. ‘āda), cf. ngr. ἀντέτι, bg., alb., sb. adet (Seineanu, II, 8; Lokotsch 16). Intrebuintarea tc. se referea la darurile care la anumite date se faceau de obicei diferitilor demnitari si functionari ai imperiului.

KAVA s.f. Planta exotica din familia piperaceelor, care creste in numeroase insule polineziene si a carei radacina are miros placut si gust acru. ♦ Bautura facuta din radacina acestei plante. [< fr. kawa < cuv. polinezian].

INCONSTIENT, -A I. adj. (si s. m. f.) 1. care nu este constient, care si-a pierdut cunostinta. 2. lipsit de constiinta; care nu are o atitudine constienta in fata realitatii. ◊ facut fara participarea constienta a vointei; involuntar. II. s. n. activitate psihica a omului nesupusa controlului constiintei. (< fr. inconscient)

ALTINCOTRO adv. (Rar, in expr.) A nu avea altincotro (face) = a nu putea sa faca altfel. – Din alt + incotro.

ASUDA, asud, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a nadusi. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limba, se zice despre cei care se plang ca au muncit din greu, fara sa fi facut, in realitate, (mai) nimic. ♦ A se aburi. Peretii asuda. 2. Fig. A se obosi, a se osteni, a se trudi; p. ext. a munci. – Lat. assudare.

bambu m. (fr. bambou, sp. it. bambu, d. maleazu bambu). Un fel de planta graminee gigantica (pina pe la 25 m.) care creste pe la tropice si din care se fac bastoane, prajini, mobile s.a. – Gen. ar fi bambuului, pl. bambui.

asurzesc si surzesc v. intr. (lat. surdescere, it. assordire, fr. assourdir). Devin surd: am asurzit de atita zgomot. V. tr. Fac surd: m´ai asurzit cu atitea tipete.

atropina f., pl. e (d. atropa belladonna, in bot. „matraguna”). Chim. O substanta veninoasa (alcaloid) care se scoate din radacina matragunei. (Se intrebuinteaza la operatiunile facute la pupila ochiului din pricina ca are proprietatea de a dilata enorm tesaturile organice).

bulharie, bilharie si balharie f. (ruda cu bulhac). Munt. est. Lucruri aruncate, gunoi facut pin casa ori pin curte, cum ar fi niste bucati de hirtie, coji de pepene s.a.

crotal m., pl. li (vgr. krotalon, zurgalau [!], geamparale; lat. krotalum, it. crotalo). Un fel de sarpe veninos din america, lung pina la doi metri si care are in coada niste solzi sonori care fac zgomot cind se misca.

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

SCHIMBAS, schimbasi, s. m. Soldat care facea parte din trupele cu schimbul. – Schimb + suf. -as.

SCRUPULOS, -OASA, scrupulosi, -oase, adj. 1. Care are, care manifesta scrupule; corect, cinstit; constiincios, meticulos. 2. facut cu atentie, cu grija, in mod constiincios, meticulos. – Din fr. scrupuleux, lat. scrupulosus.

FRANGHIER, franghieri, s. m. Persoana care confectioneaza franghii¹ sau obiecte din franghie¹; persoana care vinde franghii¹ sau obiecte facute din franghie¹. [Pr.: -ghi-er] – Franghie + suf. -ar.

PATI, patesc, vb. IV. 1. Tranz. A i se intampla cuiva ceva (neplacut, iesit din comun), a da peste ceva neasteptat (si neplacut). ◊ Expr. A o pati = a avea neplaceri, a intra intr-un bucluc; a da peste o belea. A o pati cu cineva = a intalni pe cineva care iti produce neplaceri, a-si gasi beleaua cu cineva. Din patite = din experienta. A fi patit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experienta. (Fam.) Ce-ai patit? = ce ti s-a intamplat de faci asa ceva? ce te-a gasit? 2. Tranz. si intranz. (Inv. si pop.) A suferi, a patimi, a indura. [Prez. ind. si: (pop.) pat] – Lat. pati.

BUNATATE ~ati f. 1) Caracter bun. 2) Atitudine plina de bunavointa; amabilitate. ◊ Ai ~atea fii amabil. 3) pl. Fapta buna; binefacere. ◊ Fa-mi ~atea fa-mi serviciul. 4) pl. Obiect de calitate buna. 5) pl. Mancaruri si bauturi gustoase. [G.-D. bunatatii] /<lat. bonitas, ~atis

CURTEANCA ~ence f. Femeie de vita nobila care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau facea parte din suita acestuia. /curtean + suf. ~ca

MUSUROI ~oaie n. 1) Movilita de pamant pe care o fac cartitele sau furnicile in locul unde isi au cuibul. 2) Gramajoara de pamant adunata la baza unei plante (porumb, cartof etc.) in timpul prasitului pentru a-i favoriza dezvoltarea. 3) Ridicatura mica de pamant (naturala sau facuta de om). /<lat. mus araneus

ORATOR ~i m. 1) Persoana care tine un discurs in public (facand uz de un stil elevat). 2) Persoana care are darul de a vorbi frumos si liber in public; vorbitor. /<lat. orator, fr. orateur

TERAZ n. 1) Varietate de vita de vie hibrida (de calitate inferioara), avand struguri cu boabe mici si negre. 2) Vin facut din astfel de struguri. /<fr. Terras

ATRAGE vb. III. tr. 1. A trage, a aduce la (catre) sine. ♦ A hotari, a determina (pe cineva) sa faca ceva. 2. (Fig.) A ispiti, a ademeni. 3. A avea ca urmare, drept consecinta. [P.i. atrag, perf.s. atrasei. / < trage, dupa fr. attirer, it. attrarre].

PROFESIUNE s.f. 1. Meserie, indeletnicire, ocupatie. 2. Profesiune de credinta = declaratie publica facuta de cineva asupra convingerilor pe care le are. [Var. profesie s.f. / cf. fr. profession, lat. professio].

OBLIGATORIU, -IE adj. care are puterea de a obliga; obligational. ◊ care trebuie facut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ; impus. (< lat. obligatorius, fr. obligatoire)

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

AJUTAJ, ajutaje, s. n. Deschizatura ai carei pereti sunt astfel construiti ca sa faca sa se scurga fluidele la anumite presiuni sau viteze. – Fr. ajoutage.

BEILIC, beilicuri, s. n. (Inv.) 1. Conac in care se gazduiau beii sau demnitarii turci veniti ca trimisi ai Portii in tarile romanesti. 2. Cumparatura de oi (facuta cu de-a sila) pe seama sultanului, la preturi stabilite dinainte; dijma (in oi) platita stapanirii. 3. Munca gratuita in folosul beiului sau al stapanirii. – Tc. beylik.

BOACAN, -A, boacani, -e, adj. (Fam.) Care poate avea consecinte rele, grave; nepotrivit, prostesc. ◊ Expr. A facut una boacana sau a facut-o boacana = a facut ceva din cale-afara de nepotrivit, de prostesc.

BOVIN, -A, bovini, -e, adj. De bou, din familia sau din speta boului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Subfamilie din familia rumegatoarelor, avand ca tip boul; (si la sg.) animal facand parte din aceasta subfamilie. – Fr. bovin (lat. lit. bovinus).

BRESLAS, breslasi, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Inv. si reg.) Meserias; slujbas. 3. (Inv.) Soldat facand parte dintr-o breasla (3). – Din breasla + suf. -as.

CACTEE, cactee, s. f. (La pl.) Familie de plante carnoase si spinoase, cu suc apos sau laptos, avand ca tip cactusul; (si la sg.) planta facand parte din aceasta familie. – Fr. cactees.

CERCETAS, -A, cercetasi, -e, s. m. si f. 1. S. m. Persoana trimisa sa cerceteze, sa ia informatii despre ceva; militar care executa o cercetare. 2. S. m. si f. Persoana care facea parte din organizatia cercetasiei. – Din cerceta + suf. -as.

BEILIC (< tc.) s. n. 1. Conac in care erau gazduiti beii sau demnitarii turci veniti ca trimisi ai Portii in Tarile Romane. 2. Cumparatura de oi (facuta cu de-a sila) pentru Poarta, la preturi dinainte stabilite; dijma (in oi) platita stapanirii.

alfa f. (fr. alfa, d. ar. halfa). O planta graminee din care se fac impletituri si hirtie. Creste pin [!] nordu Africii si sudu Europei.

aric, -a adj. Relativ la Ari, indo-europeu (indo-german): din familia arica fac parte: Indienii, Persii, Armenii, Grecii, Albanejii, Latinii, Celtii, Germanii si Slavii. Adv. Vorbeau aric. V. ar 2.

cisla f., pl. e (vsl. cislo, numar. V. cinste, cin). Vechi. Impartirea birului (cu care ocaziune obstea se aduna duminica la usa bisericii si hotara cit are de platit fiecare). Azi. Fig. Taifas: faceau cisla la crisma [!]. Teapa, meserie, treapta sociala: erau toti de o cisla.

breaz, -a adj. pl. breji, breze (bg. briez, d. brieza, sirb. breza, rus. bereza, vsl. berza, mesteacan, a carui scoarta e breaza. Corespunde fonetic cu litv. berzas, germ. birke, mesteacan si lat. fraxinus, frasin [Bern. si Meyer.]. V. barz, brad). C’o pata alba din frunte pina la bot: cal breaz. Fig. Iron. Distins, ilustru: nici tu nu esti mai breaz decit el, te-ai gasit si tu mai breaz ca sa faci gura! Prov. A fi cunoscut ca un cal breaz, a fi foarte cunoscut. S.f. (dupa numele satului Breaza din Prahova). Un dans popular si melodia lui: a cinta breaza (sau ca la Breaza!). V. baltat, cacir, peag, stranut 2 si tintat.

brinza f., pl. inuz. e (met. din lat. zaberna, din care pe de o parte, s’a facut zagirna, torba de pus brinza la scurs, iar pe de alta zbirna, apoi brinza, de unde si ung. brindza, slovac. si rut. bryndza, pol. brendza. Tot asa: rus. dial. paner, brinza, it. „paner”; lat. mantica, desag., sp. manteca, unt; rom. ghiveci, oala si „un fel de mincare”, sau canura care la inceput insemna „teava”, apoi „firu infasurat pe aceasta teava”. Cp. si cu sfarog si sifon.). O substanta alba consistenta care se scoate din lapte (Cind lasi laptele crud doua zile zile intr’o oala, se formeaza la suprafata smintina. Dupa ce iei smintina cu lingura si ajungi la zer, pui oala sa se’ncalzeasca linga foc, dar nu sa fearba. Astfel, brinza se intareste. Luind oala si rasturnind-o intr’o pinza zeru se scurge, si ramine brinza curata). Fig. Iron. A nu face brinza intr’o afacere, a nu reusi. A strica brinza pe cineva, a te certa, a rupe relatiunile cu el. Nu e nici o brinza de capu lui (ori de el), nu valoreaza nimic. V. cas, urda, telemea.

bunciuc si buciuc n., pl. uri (turc. buncuk, tui ornat, d. pers. menguk, mica semiluna; rus. „buzduganu hatmanului Cazacilor”; ung. boncsok. V. bungeac). Sec. 18. Steag turcesc ori tataresc facut din jumatate de tui si si care are un insemn al marelui spatar, al ispravnicului de Focsani si al capitanului de lefegii. Capitania sau ispravnicia Focsanilor. Trupa de soldati, ramasita din marea capitanie a Focsanilor.

AZTEC, -A, azteci, -ce, s. m. si f. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trait in Mexic. 2. Adj. Care apartine aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Azteque.

ATENT, -A, atenti, -te, adj. 1. Care urmareste concentrat un lucru, care are atentia (1) indreptata spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (facut) cu atentie. 2. amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

LUMANARE, lumanari, s. f. 1. Obiect de luminat in forma de cilindru subtire, facut din ceara sau din alta materie grasa solidificata, avand la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacara, producand lumina. ◊ Loc. adv. si adj. (Drept) ca lumanarea = foarte drept. La lumanare = la lumina lumanarii. ◊ Expr. A cauta (pe cineva sau ceva) cu lumanarea = a cauta (pe cineva sau ceva) cu multa staruinta. A tine (cuiva) lumanarea = a veghea pe cineva in momentul mortii (tinandu-i lumanarea aprinsa). 2. (Inv.) Unitate de masura conventionala pentru intensitatea luminii, aproximativ egala cu o candela. 3. Planta erbacee cu flori galbui, dispuse intr-un spic lung (Verbascum phlomoides). – Lat. luminaria.

CIUBAR, ciubere, s. n. Vas mare facut din doage de lemn si prevazut cu torti, avand diferite intrebuintari. [Acc. si: ciubar] – Din bg. cebar.

TEMPLIER, templieri, s. m. (La pl.) Ordin de calugari militari din evul mediu (care au participat la cruciade); (si la sg.) calugar care facea parte din acest ordin. [Pr.: -pli-er) – Din fr. templier.

RAUTACIOS, -OASA, rautaciosi, -oase, adj. (Adesea substantivat) Plin de rautate; care, fara sa aiba un fond rau, este inclinat sa jigneasca, sa faca mici rautati. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supara; jignitor. ♦ Care exprima rautate. [Pr.: ra-u-] – Rautate + suf. -ios.

JERTFA s. 1. v. ofranda. 2. v. sacrificiu. 3. sacrificiu, sange. (Si-au dobandit libertatea prin ~.) 4. v. victima. 5. sacrificiu. (A facut mari ~ pentru a-si atinge scopul.)

CURTEAN ~eana (~eni, ~ene) m. si f. 1) Nobil care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau care facea parte din suita aces-tuia. 2) (in Moldova medievala) Ostean care primea de la domnie un lot de pamant in schimbul serviciului militar. /curte + suf. ~ean

DISPUS ~sa (~si, ~se) Care este gata sa faca ceva. ◊ A fi (bine sau prost) ~ a) a avea buna (sau rea) dispozitie; b) a fi vesel, multumit (sau nemultumit). /v. a dispune

GULERAT ~ta (~ti, ~te) 1) si substantival Care poarta guler inalt si scrobit; cu guler inalt si scrobit (la imbracaminte). 2) inv. depr. Care facea parte din patura sociala dominanta. 3) (despre animale) Care are o dunga (de obicei de alta culoare) in jurul gatului. /guler + suf. ~at

METALISM n. Teorie potrivit careia valoarea banilor ar fi determinata de valoarea metalului din care sunt facuti. /<germ. Metalismus

PODMOL ~uri n. pop. 1) Material (format din namol, nisip, pietris etc.) adus de apa; aluviune. 2) Mal abrupt sapat de apa. 3) Platforma ingusta de pamant, lipita cu lut, facuta de-a lungul peretelui din fata (sau si ai celor laterali) al unei case taranesti; prispa. 4) Vatra pe care se cladeste cuptorul la unele case taranesti. /<bulg. podmal, ung. podmaly

PUSCOCI ~oace n. 1) Jucarie in forma de teava facuta dintr-un bat de soc sau de cucuta, avand un piston, cu care copiii improasca cu apa sau cu gloante de calti. 2) Pusca uzata. 3) iron. Pusca de proasta calitate. /pusca + suf. ~oci

GUARDamAN s.n. (Mar.) Aparatoare de mina facuta din piele, folosita de marinari la cusutul velelor, avand intre degetul mare si podul palmei un mic disc metalic cu care se impinge acul. [Pron. guar-. / < it. guardamano].

INCONSTIENT, -A adj. (adesea s.) 1. Care nu este constient, care si-a pierdut cunostinta. 2. Lipsit de constiinta; care nu are o atitudine constienta in fata realitatii. ♦ (Despre actiuni) facut fara participarea constienta a vointei; involuntar. // s.n. Activitate psihica a omului nesupusa controlului constiintei. [Pron. -sti-ent. / cf. fr. inconscient].

METALISM s.n. Teorie potrivit careia valoarea banilor ar fi determinata de valoarea metalului din care sunt facuti. [< germ. Metalismus].

banui si -iesc, a -i v. tr. (ung. banni, a regreta). Suspectez, presupun, am banuiala: a banui ceva, pe cineva. Imi fac ideie rea, ma supar: nu banui dac’am spus si eu o vorba. Imi inchipui: Columb nu banuia ca descoperise america, ci credea c’a descoperit India.

artar m. (ruda cu lat. acer, artar). Un fel de copac din neamu paltinului si jugastrului (acer platanoides). Are un lemn alb si tare, din care se fac rindele, coade de topor s. a.

cinetoscop n., pl. oape (cineto- ca in cinetic si scop ca in telescop). Fiz. Un aparat optic inventat de Edison. Se compune dintr´o vacalie de ciur care are niste deschizaturi pin [!] care se vad niste imagini facute in interioru vacaliii. Cind se invirteste, produce impresiunea cinematografului. Se numeste si fenacistiscop. V. cinematograf.

bontanesc v. intr. (cp. cu bontaluiesc, bocanesc si ung. bontani, a desface, a nimici). Nord. Bocanesc, ciocanesc, fac zgomot. V. refl. Ma bat cu zgomot: s’au burzuluit si s’au bontanit pina s’a trezit fata (rev. I Crg. 4, 204).

bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru Europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). Marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). Coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).

comunic, a -a v. tr. (lat. communico, -are. V. cuminec). Transmit, dau: soarele comunica caldura. Informez, fac cunoscut: a comunica un secret. V. intr. Is in comunicatiune: a comunica cu un erudit, acest drum comunica cu orasu.

concep, -ceput, a -cepe v. tr. (lat. con-cipere. V. incep). Zamislesc, ramin ingreunata. Fig. Imi fac o ideie justa despre lucruri. Incep a avea: a concepe o speranta. Inventez, formez: a concepe un plan.

conjur, a -a v. tr. (lat. conjuro, -are. V. jur). Rog cu insistenta: te conjur sa faci asta. Fac farmece ori rugaciuni ca sa alung: a-l conjura pe d***u. Fig. Evit o nenorocire care ameninta: a conjura furtuna. Hotarasc serios executarea unui lucru: a conjura peirea [!] dusmanilor. V. intr. Conspir, complotez: Catilina a conjurat contra republicii. V. refl. Ma unesc ca sa conjur.

BLINIE, blinii, s. f. (Rar) Mancare nationala ruseasca, facuta dintr-un aluat de clatite, asezat in straturi si avand diferite umpluturi. – Din rus. blin.

ISPRAVI, ispravesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A duce sau a ajunge pana la sfarsit, a face sa fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfarsi, a (se) mantui; a (se) infaptui, a (se) realiza. ◊ Loc. adv. Pe ispravite = aproape de sfarsit, pe sfarsite. ◊ Expr. (Tranz.) am ispravit! = nu mai stau de vorba! Ispraveste odata! = taci! termina! (Refl.) S-a ispravit = a) ai dreptate, asa e; b) nu mai e nimic de facut. 2. Tranz. A face sa se prapadeasca, sa dispara. ◊ Refl. S-a ispravit cu el. – Din sl. ispraviti.

VANDAL, vandali, s. m. 1. Persoana care facea parte din grupul de triburi de origine germanica care au coborat in sec. V de pe tarmul Marii Baltice ajungand pana in nordul Africii unde au intemeiat un regat si de unde au patruns in Roma, jefuind crunt si distrugand numeroase valori culturale si artistice ale antichitatii. 2. Fig. Om necivilizat, barbar, care distruge valori culturale si artistice. – Din fr. vandale.

DIADEMA, diademe, s. f. Podoaba in forma de cununa facuta din metal pretios si impodobita cu pietre scumpe, purtata pe cap de suverani, de unii reprezentanti ai bisericii si, in reprezentarile plastice, de anumite divinitati; podoaba facuta din diverse materiale si purtata de femei pe frunte, la numite ocazii. [Pr.: -di-a-] [Var.: (inv.): diadem s. n.] – Din fr. diademe, lat. diadema.

BILINGV ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care cunoaste si vorbeste in mod curent doua limbi. 2) Care este facut in doua limbi. Invatamant ~. Dictionar ~. 3) (despre medii sociale) Care are doua limbi de comunicare; cu doua limbi de comunicare. /<fr. bilingue

DEBITOR² ~i m. 1) Persoana (fizica sau juridica) care are de intors o datorie; datornic. 2) jur. Persoana obligata sa faca ceva in baza unui raport juridic. /<fr. debiteur, lat. debitor

DOMNISOARA ~e f. 1) (folosit si ca termen de adresare) Persoana de s*x feminin pana la casatorie; fata; duduie. ◊ ~ de onoare prietena a miresei care are anumite obligatii in cadrul ceremoniei nuntii. 2) inv. Tanara care facea parte din paturile privilegiate. [Sil. -soara] /doamna + suf. ~isoara

MANTA ~le f. 1) Haina lunga si larga, confectionata din stofa groasa (de obicei, impermeabila), care se imbraca deasupra pe vreme rea. ~ de ploaie. ~ soldateasca. ◊ A-si gasi ~ua cu cineva a avea mult de lucru cu cineva pana a izbuti sa faca ceva. A festeli ~ua cuiva a strica reputatia cuiva. A-si intoarce ~ua dupa vant a-si schimba parerea, atitudinea dupa imprejurari. 2) inv. Haina lunga si larga, fara maneci, care se purta peste alta imbracaminte; mantie. 3) Invelis protector al unei piese sau al unui sistem tehnic. [Art. mantaua; G.-D. mantalei] /cf. pol., ucr. manta

di interj. – Serveste la a indemna caii. Creatie expresiva, cf. hi. Pare identica, in ce priveste intentia si mijloacele expresive, cu diha, interj., cu care tiganii indeamna ursul dresat, cind vor sa-l faca sa danseze (dupa Tiktin si Candrea, aceasta ultima interj. ar fi abreviere de la dihanie „animal”).

ATRAGE vb. tr. 1. a trage, a duce la (catre) sine. ◊ a determina (pe cineva) sa faca ceva. 2. (fig.) a ademeni; a starni curiozitate, interes. 3. a avea drept consecinta. (dupa fr. attirer)

sic interj. – Bine facut, bine infaptuit, ma bucur. Creatie expresiva. Nu pare sa aiba nimic in comun cu sb., cr. sik, ceh. sik „zgiltiiala” (Cihac, II, 388), slov. sik, ceh., pol. syk „fluierat” (Tiktin), tc. sik „suparator” (Philippide, Principii, 148; Seineanu, II, 320), ci pare sa aminteasca de hic, bic, smic. – Der. sicii, vb. (a scutura, a desela, a deregla; a stinjeni, a m*****a), a carui der. expresiva este evidenta (totusi, Seineanu, II, 320, Lokotsch 1960 si Ronzevalle 113 se refera la tc.); sicala, s. m. (prost, neghiob, pisalog); siciiala, s. f. (suparare, cicaleala).

ADRESA, adrese, s. f. 1. Indicatie (pe scrisori, pe colete etc.) cuprinzand numele si domiciliul exact al destinatarului. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A gresi adresa = a) a nimeri in alt loc sau la alta persoana decat cea indicata; b) (fam.) a avea o parere gresita despre cineva sau ceva. 2. Comunicare oficiala facuta in scris de o organizatie, o institutie etc. – Fr. adresse.

PACLIE s. f. (Reg.) Haina ciobaneasca, fara maneci si fara guler, lunga pana la glezne, facuta din piele de oaie cu lana in afara si avand la spate o gluga din piele de miel. – Comp. sb. opaklia.

FIAT LUX! (lat.) sa se faca lumina! – „Geneza”, I, 3. Capatand un sens profan, aceste cuvinte au devenit deviza ratiunii care lumineaza, alungand intunericul ignorantei.

LAISSEZ FAIRE, LAISSEZ PASSER (ALLER)! (fr.) lasati sa se faca, lasati sa treaca (sa mearga)! – Lozinca sub care fiziocratii au luptat pentru libertate deplina in viata economica.

caciula f., pl. i (mlat. casibula, chepeneag, manta cu gluga, de unde s´a facut casibla, casiula, casula, ca sula, fiula din subula, fibula, iar de aci caciula, ca ciut, ciutura, cioarice, cimpoi, cepeleag din s-. Din var. casubula vine fr. chasuble si sp. casulla, patrahir. D. rom. vine ngr. kasula, haina grosolana, si in Epir katsula, scufie; alb. kasulia, scufie, vsl. bg. rut. rus. koulia, sirb. kosulia, camasa, rus. „blana scurta, ie, bluza”; bg. kacul, mot, kaculka, gluga; ung. kacsulya. Cp. cu capot. V. Meyer, EWaS. si Bern. 1,586). Gluga (Hateg). Cusma, acoperemint de blana p. a apara capu de frig. Lucru care seamana a caciula (ca circumflexu). Prietin [!] de caciula, un om pe care nu-l cunosti de cit din salut (din scosu caciulii). Alta caciula, alta afacere, alta socoteala. Un franc de caciula, platind cite un franc de fie-care persoana. Cu musca pe caciula, V. musca. V. si chiulaf si caita.

Abyla, promontoriu situat in Mauritania. Impreuna cu muntele Calpe, din Hispania, alcatuia actuala strimtoare a Gibraltarului, pe care cei vechi o cunosteau sub denumirea de „Coloanele lui Heracles”. Legenda spune ca cei doi munti, initial uniti, au fost separati de erou, care in felul acesta a facut sa comunice apele Mediteranei cu cele ale Atlanticului.

1) bucium n., pl. e (lat. bucina, probabil din bovicina, d. bos, bou, si canere, a cinta. V. zbucium). Mare trimbita (de peste doi metri) facuta din doage suptiri legate cu coaja de tei ori de altceva (azi facuta si din tinichea), intrebuintata la dat semnale la munte, iar in vechime si la razboi. S.m. Vechi. Trunchi, butuc, tulpina: buciumu vitei. – Vechi bucin, buciun si bucim. Azi in Maram. bucin, in Ml. bucen. In Trans. si tulnic.

cotro adv. de directiune (lat. contra ubi. V. catre). In ce directiune, unde: in cotro [!] te duci (sau numai in cotro?). Au fugit care in cotro au putut. A nu avea in cotro (subint. sa fugi), a fi fortat sa faci ceia ce n´ai vrea. Din cotro, de unde: o sama de Moscali au fugit peste sant din cotro nu se pazeau Tatarii (Nec. 2, 389). – Vechi catruo, in catruo, -troo si -tro. In Trans. in catrau, in nord in cotro. – Rau scris incotro. (Cp. cu in colo si din colo).

GOLAN, -A, golani, -e, s. m. si f. (Peior.) 1. Om fara ocupatie, care bate toata ziua drumurile fara sa faca nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sarac, zdrentaros, care nu are cu ce se imbraca. – Gol² + suf. -an.

HAVALEA, havalele, s. f. Indatorire constand din prestarea de zile de claca, podvezi etc., pe care o aveau taranii pe vremea clacii. ♦ Prestatie in bani sau in natura facuta in contul haraciului. – Din tc. havale.

PARA³, parale, s. f. 1. Moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. Moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de pret. A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din tc. para.

SLIT, slituri, s. n. 1. Scobitura in forma de sant, facuta intr-o piesa sau intr-un element de constructie. 2. Deschizatura facuta la marginea inferioara sau la manecile unor obiecte de imbracaminte, avand un rol practic sau decorativ. ♦ Deschizatura din fata a pantalonilor; prohab. – Din germ. Schlitz.

SAUVIGNON s. n. Soi de vita de vie cu struguri avand boabele verzui, indesate, bune pentru producerea unor vinuri superioare. ♦ Vin facut din acest soi de struguri. [Pr.: sovinion] – Cuv. fr.

ZICE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~-i inainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A ~ urmatoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunta. (A ~ urmatoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (~ ca marfa e de buna calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ ca a plecat.) 9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a ~ un cuvant.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Sa ~ ca-i asa cum sustii.) 12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)

DROSCAR ~i m. inv. 1) Mester care facea droste. 2) Persoana care mana caii la o drosca. /drosca + suf. ~ar

HUN ~i m. Persoana care facea parte din triburile turcice nomade care, in sec. IV-V, au migrat pana in apusul Europei. [Monosilabic] /<fr. Huns, lat. Hunni, ~orum

TURTA¹ ~e f. 1) Produs de patiserie latit si rotund, obtinut dintr-o bucata de aluat si copt pe vatra. ◊ A face (sau a lasa) (pe cineva) ~ a bate tare (pe cineva). A se imbata ~ a se imbata foarte tare. Beat ~ foarte beat. A trage cenusa (sau spuza) la ~a lui a-si apara interesele proprii. 2) (nume generic) Prajitura de orice fel, avand o asemenea forma. ~ cu mere. ~e cu mac. ◊ ~ dulce prajitura facuta din faina de grau, oua, miere, mirodenii, acoperita cu glazura sau presarata cu zahar farin 3) Substanta presata care are o asemenea forma. ~ de ceara. /<lat. turta

VANDAL ~i m. 1) la pl. ist. grup de triburi germanice, care, emigrand in sec. V de pe tarmurile Marii Blatice, au distrus o parte din Imperiul Roman de Apus. 2) Persoana care facea parte din aceste triburi. 3) fig. Persoana care distruge fara crutare valorile culturale ale unui popor; barbar. /<fr. vandale

OBLIGATORIU, -IE adj. Care are puterea de a obliga (potrivit unei legi); obligational. ♦ Care trebuie facut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ. [Pron. -riu, var. obligator, -oare adj. / cf. lat. obligatorius, fr. obligatoire].

havalea, havalele, s.f. (inv.) 1. indatorire, sarcina constand din prestarea de zile de claca, corvoada, podvezi etc. pe care o aveau taranii in vremea clacii; prestatia in bani sau in natura facuta in contul haraciului. 2. ordin, mandat al Portii otomane prin care se cerea Tarilor romane haraciul (contributie in bani si in natura). 3. contributie in bani si natura ceruta de Poarta, in contul haraciului. 4. belea; nevoi zilnice, griji materiale.

ELEFANT s. m. mamifer din Asia si Africa, foarte mare, cu nasul modificat in forma de trompa si cu colti mari, de fildes. ♦ a avea memorie de ~ = a fi ranchiunos, a nu uita un rau facut de cineva. (< fr. elephant, lat. elephantus)

FORMAL, -A adj. 1. referitor la forma, care tine de aparenta. ◊ (despre logica) care studiaza formele logice ca independente de continutul lor concret determinat. ◊ (despre concepte) care nu are referinta externa. ◊ (adv.) in aparenta. 2. formulat in termeni precisi, categorici. 3. facut din formalism, de forma; superficial. 4. (jur.; despre acte) care, pentru a fi valabil, necesita anumite forme. 5. ceremonios, solemn. 6. (inform.) gramatica ~a = vocabularul si regulile necesare descrierii limbajelor; limbaj ~ = limbaj generat de o gramatica formala. (< fr. formel, lat. formalis, engl. formal)

SCRUPULOS, -OASA adj. 1. care are scrupule; cinstit, corect. 2. care isi face constiincios, cu exactitate datoria. ◊ facut ingrijit, constiincios. (< fr. scrupuleux, lat. scrupulosus)

ANGIOSPERM, -A, angiospermi, -e, adj. (Despre plante) Care are ovulele inchise in carpele. ♦ (Substantivat, n. pl.) Clasa din care fac parte plantele cu aceasta caracteristica. [Pr.: -gi-o-] – Fr. angiosperme (< gr.).

BANA, bane, s. f. Semn facut din pluta, tinichea etc. cu care pescarii marcheaza locul unde au pus carmacele.

BARBAR, -A, barbari, -e, s. m. si f. 1. Nume dat in antichitate de greci si de romani oricarei persoane care facea parte dintr-o populatie straina si pe care ei o considerau pe o treapta de cultura inferioara. 2. (La m. pl.) Nume dat in trecut popoarelor migratoare care s-au asezat, la inceputul evului mediu, in Europa; (la sg.) persoana facand parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoana care se comporta in mod necivilizat, care are o purtare grosolana, salbatica. – Fr. barbare (lat. lit. barbarus).

BELCIUG, belciuge, s. n. Veriga de metal, fixata solid de ceva, prin care se trece un lacat, un lant etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva), a avea (pe cineva) in mana. (Fam., cu aluzie la un joc cu belciugele) Doar nu m-ai castigat la belciuge, se spune aceluia care iti pretinde sa faci un efort prea mare. – Slav (v. sl. belicugu).

BLINIE, blinii, s. f. Mancare facuta dintr-un aluat ca al clatitelor, asezat in straturi si avand diferite umpluturi. – Rus blin.

balotaj n., pl. e (fr. ballotage, d. ballot, balot, care vine d. balle, minge. V. bal 2 si bala 2). A doua votare care se face cind candidatii n’au avut destule voturi la prima votare (ceia ce odinioara se facea pin bile numite „baluri”).

albesc v. tr. (d. alb). Fac alb: a albi pinza. V. intr. Devin alb la par: am albit de atitea nevoi. Apar in alb: incepeau sa se vada casele albind. V. refl. Devin alb: rufele s' au albit. – Si inalbesc (tr. si refl.).

apartin, -ut, a -tine si (nord) -tinea v. tr. (fr. appartenir). Is al cuiva: cartea imi apartine mie. Posed, am: atita bunatate nu-ti apartine de cit tie. Tin de, fac parte din: eu apartin patriii. A-ti apartine (tu tie), a fi al tau, a fi liber.

aripa (est) f., pl. i, si aripa (vest) f., pl. aripi, aripi si aripe (lat. alipes, -ipedis, cu aripi la picioare, d. ala, aripa, si pes, picior; mrom. aripa, parte din turma, areapa, areapita si arpita, aripa. Prefacerea lui d in t s' a facut dupa praepes, praepetis, care zboara iute, ori hospes, hospitis, oaspete, iar genu f. dupa ala, aripa. V. areapa). La pasari si insecte, organele care le ajuta sa zboare, iar la pesti, acelea care-i ajuta sa inoate. Aripile morii, fofezele, razele care primesc vintu. Aripile trasurii, aparatorile puse la roate ca sa nu sara noroiu' n sus. Aripile unei osti, laturile (flancurile) ei in front. (V. crila). Aripile unei case, coastele, partea dreapta si stinga. Aripile roatei (la vapor), zbaturile, lopetile care imping apa (la elice, ramurile ei). Mar. Vela trapezoida suplementara [!]. Fig. Protectiune, scut: a fugi supt aripa cuiva, supt aripa legii. A zbura cu aripile tale, a lucra fara ajutoru nimanui. – Vechi arepa.

camelot n., pl. uri (fr. camelot, d. pv. camelot, care vine d. ngr. kamiloti, stofa grosolana de par de camila. V. camblot). O stofa groasa care se facea odinioara din par de camila, apoi din par de capra, iar azi din lina. V. sallu.

cenotaf n., pl. e si uri (vgr. kenotaphion, d. kenos, gol, si taphos, mormint). Mormint gol in memoria unui mort al carui corp nu s´a gasit, cum ar fi un soldat cazut in lupta (Romanii obisnuiau sa faca asemenea morminte).

Chryseis, fiica lui Chryses, preotul lui Apollo (v. si Chryses), luata de Agamemnon drept prada de razboi din Lyrnessus. Nevrind s-o inapoieze tatalui ei, Agamemnon si-a atras asupra-si minia lui Apollo, care a facut sa bintuie o molima in tabara greceasca. Speriati, grecii l-au silit pe Agamemnon s-o elibereze pe Chryseis si s-o redea tatalui sau. Atunci, in locul ei, Agamemnon a cerut-o pe Briseis, sclava lui Achilles (v. Achilles, Briseis). Mai tirziu, Chryseis s-a inapoiat insa la Agamemnon, cu care – se spunea intr-o legenda – ar fi avut doi copii: pe Iphigenia si pe Chryses.

2) cost, a -a v. intr. (it. costare, fr. couter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, costi, costa si coasta, costam; sa coste si sa coaste). am pretu de: cartea costa cinci franci. Fig. Ma produc, ma fac (c´o perdere [!], c´o grija, c´o munca oare-care): aceasta carte costa multa munca. V. tr. Aceasta carte m´a costat multa munca. Cit te costa aceasta lampa? Fig. Vorba asta ma costa, ma doare. – In nord a custa. Mai vechi (pe la 1800) costisesc (ngr. kostizo, aor. ekostisa).

decimez v. tr. (lat. decimo, -are). Pedepsesc cu moartea ucizind dupa sorti unu din zece, cum faceau comandantii romani cind soldatii nu se purtase vitejeste. Fig. Ucid in numar mare: holera decimase armata. V. zeciuiesc.

APROPO (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindca a venit vorba (de asta); bine ca mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea rautacioasa) la adresa cuiva; propunere facuta cuiva pe ocolite. [Var.: apropou s. n.] – Din fr. a-propos.

BREVIAR, breviare, s. n. 1. Lucrare in care sunt expuse sumar notiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde slujbele si rugaciunile pe care preotii si calugarii catolici trebuie sa le faca sau sa le rosteasca la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. breviaire, lat. breviarium.

PERSUASIV, -A, persuasivi, -e, adj. (Livr.) Care urmareste sau are darul sa convinga pe cineva sa creada, sa gandeasca sau sa faca un anumit lucru. [Pr.: -su-a-] – Din fr. persuasif.

PRESCRIE, prescriu, vb. III. 1. Tranz. A indica, a arata; (p. spec.) a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie facut; a dispune, a hotari. 3. Refl. pasiv (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a inceta prin prescriptie (2); a-si pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Inv.) A transcrie un text. – Din fr. prescrire (dupa scrie).

ANCOSA s. f. 1. (Cin.) Decupare facuta pe marginea peliculei cinematografice pentru a declansa anumite operatii in procesul de developare. 2. (Elt.) Canal facut intr-o piesa metalica pentru a introduce in el conductorii electrici ai unei infasurari. – Din fr. encoche.

POTERAS, poterasi, s. m. Persoana inarmata care facea parte dintr-o potera. [Var.: (reg.) potiras s. m.] – Potera + suf. -as.

PUF², (5) pufuri, s. n. 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi si fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acopera corpul unor pasari pe burta si sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plapumilor etc. ◊ Expr. A creste in puf = a creste in confort, neducand lipsa de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini si moi care cresc pe obraz; inceput de barba sau de mustata. 3. (Cu sens colectiv) Parul marunt, moale si matasos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici si fini ai unor fructe, seminte etc. 5. Obiect de toaleta care serveste la pudrat, facut din puf² (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, in compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obtinut la cules. 7. (Spec.) Minge de badmington. – Din bg., scr. puh.

RIGOLA, rigole, s. f. 1. Sant mic sau amenajare speciala facuta de-a lungul strazilor, intre marginea partii carosabile si bordura trotuarelor, avand rolul de a colecta apele superficiale si de a le dirija la un punct de descarcare. 2. Canal mic sau brazda prin care este condusa apa de irigatie la plante. 3. Forma de eroziune in adancime (pana la 50 cm) a solului ca rezultat al actiunii suvoaielor de apa. – Din fr. rigole (cu unele sensuri dupa germ. Rigole).