CARAITOR, -OARE, caraitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care caraie. 2. S. f. Scartaitoare cu care se alunga pasarile. [Pr.: -ra-i-] – carai + suf. -tor.

HUSTI interj. 1. Cuvant care sugereaza miscarea facuta de cineva sau de ceva care iese sau dispare repede, se strecoara repede undeva. 2. Strigat cu care se alunga pasarile de curte. – Onomatopee.

US interj. Cuvant cu care se alunga pasarile. – Onomatopee.

USUI, usuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga pasarile (strigand „us!”). – Us + suf. -ui.

PARAITOARE, paraitori, s. f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevazut cu aripioare, care, miscate de vant, produc un zgomot strident si alunga pasarile din semanaturi, livezi, vii etc.; zbarnaitoare. 2. Fasie de hartie care se leaga de cele doua capete de sus ale spetezelor zmeului si care, la inaltarea acestuia, produce un parait puternic; zbarnaitoare. 3. Specie de lacusta de culoare cafenie sau neagra, care in timpul zborului, produce un fel de paraturi (Psophus stridulus). [Pr.: -ra-i-. – Var.: paraitoare s. f.] – Parai + suf. -toare.

MOMAIE, momai, s. f. 1. Schelet de lemn infasurat in paie si acoperit de zdrente, infatisand un om, care este pus pe un teren cultivat pentru a speria si alunga pasarile si animalele salbatice daunatoare; sperietoare, magaoaie. 2. Fig. Epitet dat unei fiinte urate. ♦ Mogaldeata. 3. (Inv.) Semn care se pune la hotarul unei mosii; semn de aliniere. – Et. nec.

SCARTAITOR, -OARE, scartaitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scartaie, care produce un scartait¹; care se aude strident, care produce o senzatie auditiva neplacuta; scartait². 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevazut cu aripioare care, miscate de vant sau cu mana, produc un zgomot strident si alunga pasarile din semanaturi. 3. S. f. Haraitoare. 4. S. f. Planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunzele intepatoare si cu flori verzui; troscotel (Polycnemum arvense). [Pr.: -ta-i-. – Var.: scartiitor, -oare adj.] – Scartai + suf. -tor.

CAS interj. (se foloseste pentru a alunga pasarile domestice). /Onomat.

HUSTI interj. 1) (se foloseste pentru a reda miscarea facuta de cineva care iese sau pleaca repede undeva). 2) (se foloseste pentru a alunga pasarile de curte). /Onomat.

US interj. (se foloseste, repetat, pentru a alunga pasarile). /Onomat.

huratui, huratuiesc, vb. IV (reg.) a alunga pasarile sau vitele dintr-o holda; a zburataci (pasarile), a dudui (vitele).

piri! interj. (reg.; repetat) strigat cu care se cheama sau se alunga pasarile de curte.

his interj. – Serveste pentru a alunga pasarile din ograda. – Var. hus, us. Creatie spontana. – Der. hisii (var. cisii, cisai, husii, hicii, hacili, hiciui, hisii, hisei, hucii, huscai, etc.), vb. (a goni, a speria, a alunga pasarile); husit, adj. (p*****t, aiurit); hitcii, vb. (a speria, a goni).

sbura (sbor, sburat), vb. – A se misca, a pluti in aer. – Mr. azboair, azburare. Lat. *exvǒlāre (Puscariu 1833; REW 3115; Pascu, I, 49), cf. v. it. svolare. – Der. sbor, s. n. (planare, miscare in aer); sburatic, adj. (usor); sburator, adj. (care zboara; s. m., duh rau); sburatoare, s. f. (pasare); sburataci (var. sburatai, sburatui, sburatori), vb. (a zbura scurt, a invata sa zboare; a se emancipa, a deveni independent; a alunga pasarile; a trage, a azvirli; a arunca cu pietre sau a lansa alte proiectile); sburatura, s. f. (zbor; aschie, tandara, bulgare; fragment de obiect care se poate folosi ca proiectil; parte anterioara a tunului).

MORISCA s. 1. (reg.) ciutura. (~ este o moara mica.) 2. vanturatoare. (~ pentru cereale.) 3. (pop.) moara, (reg.) sfarleaza, (Transilv. si Bucov.) sfaraitoare. (~ pentru copii.) 4. paraitoare, scartaitoare, zbarnaitoare. (~ pentru alungat pasarile din semanaturi.)

2) cis si his, interj. de alungat pasarile domestice (ruda cu rut. agus, aus si germ. husch). – In Suc. huci!

CAR interj. (Adesea repetat) Cuvant care imita sunetul caracteristic scos de unele pasari (ciori, gaini etc.); strigat cu care se alunga unele pasari. ◊ Expr. (Adverbial sau substantivat) Car-mar = (cu) cearta, (cu) tocmeala. Ca-i car, ca-i mar, se zice cand cineva se incurca in explicatii neconvingatoare, contradictorii, mincinoase. – Onomatopee.

HALE interj. Strigat cu care se mana sau se alunga unele pasari de curte.

HASAI, hasaiesc, vb. IV. Tranz. A alunga o pasare cu strigatul „has”. [Var.: hasai, casai vb. IV] – Has + suf. -ai.

A HASTI ~esc tranz. (pasarile) A alunga folosind cuvantul „has”. /Din has

A ZBURATACI ~esc 1. tranz. 1) (pasari) A alunga aruncand cu un obiect. 2) (pomi fructiferi) A bate aruncand cu un obiect pentru a face sa cada fructele. 3) (zapada, frunze etc.) A roti in vartej imprastiind; a spulbera. Vantul ~este frunzele. 2. intranz. (despre pasari) v. A SE ZBURATACI. /v. a zbura

HAS interj. Cuvant cu care se alunga gainile sau alte pasari (de curte). [Var.: cas, haci interj.] – Onomatopee.

A GONI ~esc 1. tranz. 1) (fiinte) A face sa fuga, alergand din urma; a fugari. 2) (animale sau pasari de vanatoare) A alunga indreptand spre locul de panda al vanatorilor. 3) (fiinte) A forta sa plece (in alta parte); a da afara; a izgoni; a alunga. 2. intranz. A se misca foarte repede. /<sl. goniti

HAS interj. (se foloseste pentru a alunga gainile sau alte pasari) /Onomat.

GONI, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi dupa cineva, a urmari in fuga (pentru a prinde, pentru a face sa se grabeasca etc.); a fugari; spec. a alunga vanatul spre locul de panda al vanatorilor. ◊ Refl. recipr. pasarile se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Inv.) A urmari (o tinta, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. si intranz. (Despre vitele cornute) A se impreuna (spre a se reproduce). – Din sl. goniti.

alcion m. (vgr. alkyon). O pasare mitica marina (alcedo hispida) despre care cei vechi spuneau ca alunga vintu si-si face cuibu unde e marea lina, si de aceia era socotita ca de bun auguriu. Un fel de polip. V. ielcovan.