SALCIOARA (‹ salcie) s. f. 1. Diminutiv al lui salcie. 2. Arbore spinos din familia eleagnaceelor, inalt pana la c. 7 m, cu frunze acoperite de mici solzi stelati, care le dau un aspect argintiu („Elaeagnus angustifolia”). Originar din Asia temperata, la noi cultivat in scopuri decorative si in perdele de protectie sau pentru ameliorarea terenurilor degradate (inclusiv pe alunecari de teren).

PADINA (‹ bg.) s. f. Termen popular care indica o suprafata relativ plana, de obicei mai coborata fata de relieful inconjurator. A fost preluat in geografie cu diferite sensuri, in functie de tipul dec relief: a) (in regiuni carstice) vale seaca cu fundul relativ plat; uneori termenul este folosit si in sens de polie sau uvalas; b) (in regiuni de campie) microdepresiune de tasare in loess, rezultata, de obicei, prin unirea mai multor crovuri; c) (pe versantii afectati de alunecari de teren) suprafata aproape plana intercalata intre valurile de alunecare.

PORNITURA ~i f. pop. Bucata dintr-un povarnis pornita la vale in urma alunecarilor de teren. /a (se) porni + suf. ~tura

FRANA s.f. (Geol.) alunecare de teren in forma de cuib. [< fr. frana].

curatura¹ s.f. sg. (reg.) 1. curatire, curatitura. 2. loc curat (fara radacini, cioturi, maracini etc.), bun de pasunat. 3. deal cu vii. 4. alunecare de teren; surpatura. 5. ramasitele din ciur dupa cernerea graului; codina. 6. boabe (de grau sau porumb).

pornaritura, pornarituri, s.f. (reg.) alunecare de teren la vale.

ticlau, ticlaie si ticlauri, s.n. (reg.) 1. varf de munte sau de deal inalt; pisc. 2. alunecare de teren.

INSECVENT, -A adj. (despre o vale, o alunecare de teren) care nu este orientata pe directia inclinarii straturilor. (dupa fr. inconsequent)

GANSU, prov. in N Chinei, traversata de cursul superior al fl. Huang He; 366,5 mii km²; 22,8 mil. loc. (1992). Centrul ad-tiv: Lanzhou. Expl. de min. de fier, cupru, petrol si carbune. Grau, gaolean, orz, porumb, in, bumbac, sfecla de zahar, tutun. Cresterea ovinelor si a bovinelor. Aici, in 1920, s-a produs, in urma unui seism, cea mai catastrofala alunecare de teren de pe glob (200 mii victime).

PORNITURA, pornituri, s. f. (Inv. si pop.) Portiune de teren deplasata prin alunecare. – Porni + suf. -tura.

pornitura, pornituri, s.f. (inv. si pop.) 1. portiune de teren deplasata prin alunecare; surpare, deplasare. 2. parte inclinata a unui obiect. 3. suparare mare, furie, pornire; violenta, vehementa.

PONOR, ponoare, s. n. 1. (Pop.) Povarnis abrupt sau adancitura formata prin prabusirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren. 2. Forma de relief rezultata prin asocierea liniara si laterala a dolinelor, care da terenurilor calcaroase un aspect adancit. – Din sl. ponoru.

SOLIFLUXIUNE s.f. alunecare lenta a solului; curgere de teren. [Pron. -xi-u-, var. solifluctiune s.f. / < fr. solifluxion, engl. solifluction].

alunecare ~ari f. 1) v. A ALUNECA. 2): ~ de teren deplasare a terenului aflat in panta sub actiunea apelor in special dupa ploi indelungate. /v. a aluneca

SKATE-BOARD [SCHEIT-BORD] s. n. sport care consta din alunecarea pe o placa pe patru rotile, folosind terenurile asfaltate, aleile din parcuri etc. (< engl. skate-board)

mazgar, mazgari, s.m. (inv.) 1. loc noroios; teren cu mazga. 2. lemn rotund, pe tarm, care ajuta alunecarea plutelor. 3. laturoaie.

REDAN ~e n. 1) inv. Fortificatie simpla in forma de unghi (folosita de obicei pentru apa-rarea unei treceri). 2) Aliniere oblica a cladiri-lor de-a lungul unei strazi, astfel ca un colt al lor sa iasa mai mult spre strada. 3) Fiecare dintre treptele facute in partea de sus a unui zid, construit pe un teren inclinat. 4) Proemi-nenta longitudinala pe fundul unei ambarcatii sau al unui hidroavion care asigura alune-carea acestora pe apa. /<fr. redan

REDAN, redane, s. n. 1. Lucrare simpla de fortificatie, alcatuita dintr-un zid in forma de unghi iesit in afara, folosita in trecut pentru apararea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat in forma de dinti alaturati, folosit in arhitectura evului mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate in partea superioara a unui zid construit pe un teren inclinat. 4. Aliniere a cladirilor de-a lungul unei strazi, astfel incat un colt al lor sa fie iesit mai mult in strada. 5. Suprafata proeminenta, in forma de treapta, pe fundul cocei unei ambarcatii sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigura alunecarea acestora pe apa cu o rezistenta redusa la inaintare. – Din fr. redan.

REDAN s. n. 1. iesitura in zidul unei fortificatii. ◊ serie de iesinduri din loc in loc intr-un zid ridicat pe un teren in panta in vederea asigurarii planeitatii. 2. motiv decorativ sculptat in forma de dinti, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. element de constructie asezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei in scopul maririi efectului de disipare a energiei. 4. proeminenta pe carena unui hidroavion sau a unor ambarcatii care asigura alunecarea pe apa cu o rezistenta redusa la inaintare. (< fr. redan)