Rezultate din textul definițiilor
ACRESCAMANT, acrescaminte, s. n. Crestere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a inlaturarii de la aceasta succesiune a altor persoane ori a renuntarii lor la drepturile izvorate din lege ori din testament. – Dupa fr. accroissement.
ANTEVORBITOR, -OARE, antevorbitori, -oare, s. m. si f. persoana care a vorbit, intr-o adunare publica, inaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (dupa germ. Vorredner).
OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. Datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. Hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [Var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.
ANTEVORBITOR ~i m. persoana care a vorbit la o adunare inaintea altor persoane. /ante- + vorbitor
TRAFIC ~uri n. 1) Frecventa a operatiilor de transport efectuate pe o anumita cale de comunicatie (feroviara, maritima, terestra, aeriana) intr-un anumit interval de timp. 2) Totalitate a legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp si in conditii date. 3) Comert ilegal. ~ de narcotice. ◊ ~ de influenta infractiune penala comisa de o persoana care trage foloase din influenta pe care o are asupra altor persoane. /<fr. trafic
ACRESCAMANT s.n. (Jur.) Crestere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a inlaturarii de la aceasta succesiune a altor persoane sau a renuntarii lor. [Dupa fr. accroissement, de la creste].
ECOMIMIE s.f. (Med.) Repetare a mimicii altor persoane, care apare la anumiti alienati mintali. [Gen. -iei. / < fr. echomimie, cf. gr. echo – sunet, mimos – imitator].
ACRESCAMANT s. n. (jur.) drept prin efectul caruia partea unui mostenitor, a unui legatar creste, ca urmare a inlaturarii de la succesiune a altor persoane. (dupa fr. accroissement)
CAPTATIE (‹ capta) s. f. 1. (PSIH.) Atitudine posesiva exclusiva si agresiva fata de obiecte sau persoane agreate. Se manifesta la copii mici, in atitudinile m*****r posesive si hiperprotectoare, in cazuri nevrotice (capricii, gelozie, etc.). 2. (Dr.) Incercare de a cistiga bunavointa unei persoane pentru a o determina sa faca anumite liberalitati testamentare, fie in favoarea proprie, fie in beneficiul altor persoane.
ADRESA, adrese, s. f. 1. Indicatie (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzand numele si domiciliul destinatarului. ♦ Date care indica domiciliul unei persoane. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A gresi adresa = a) a nimeri in alt loc sau la alta persoana decat cea indicata; b) (fam.) a avea o parere gresita despre cineva sau ceva, a se insela asupra cuiva. 2. Comunicare oficiala facuta in scris de o organizatie, o institutie etc. 3. (Inform.) Expresie (numerica) pentru localizarea informatiei in memorie (3). – Din fr. adresse.
altCINEVA pron. nehot. Un altul, o alta persoana; altcareva. – alt + cineva.
BILET, bilete, s. n. 1. Scrisoare de cateva randuri. 2. Bucata mica de hartie sau de carton imprimat care da dreptul la intrarea (si ocuparea unui loc) intr-o sala de spectacol, intr-o arena sportiva etc. ◊ Bilet de banca = hartie de valoare emisa de o banca, prin care acesta se obliga sa plateasca detinatorului, la prezentare, suma inscrisa pe hartie. Bilet de ordin = hartie prin care o persoana se obliga sa plateasca altei persoane o anumita suma de bani la cererea acesteia din urma; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.
CEC1, cecuri, s. n. Document nominal sau la purtator, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o alta persoana imputernicita, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat in contul titularului. – Din engl. check, fr. cheque.
CEDA, cedez, vb. I. 1. Tranz. A renunta (gratuit sau prin vanzare) la posesiunea asupra unui bun. ♦ (Despre persoane) A transmite un drept de creanta unei alte persoane. 2. Intranz. A da cuiva dreptate intr-o discutie, a nu se mai impotrivi; a se supune; a renunta. ♦ (Sport) A se recunoaste invins (renuntand la lupta); a fi invins. 3. Intranz. (Despre boli) A scadea din intensitate, a se ameliora. 4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se incovoia; a se deforma; a se rupe. – Din fr. ceder.
CEDENT, cedenti, s. m. Creditor care transmite, printr-un contract de cesiune, dreptul sau de creanta unei alte persoane. – Din lat. cedens, -ntis.
CESIONA, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanta unei alte persoane in temeiul unui contract de cesiune; a renunta de bunavoie la un drept in avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.
CESIUNE, cesiuni, s. f. Transmitere de catre o persoana altei persoane a unui drept de creanta cu titlu oneros in temeiul unui contract. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. cession, lat. cessio, -onis.
EVICTIUNE, evictiuni, s. f. (Jur.) Pierdere a posesiunii unui bun (imobil) ca urmare a exercitarii de catre o alta persoana a dreptului sau asupra aceluiasi bun. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. eviction, lat. evictio, -onis.
EVINGE, eving, vb. III. Tranz. (Despre o persoana) A face ca o alta persoana sa sufere o evictiune. – Din lat. evincere (dupa invinge).
IDENTIFICATIE s. f. Proces psihic prin care o persoana se confunda cu o alta persoana. – Din fr. identification.
INDIVID, -A, indivizi, -de, s. m. si f. 1. persoana privita ca unitate distincta fata de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispret. 2. Fiinta de origine animala sau vegetala privita ca unitate distincta a spetei din care face parte; exemplar dintr-o categorie de fiinte. – Din fr. individu, lat. individuum.
INOPOZABIL, -A, inopozabili, -e, adj. (Despre un act juridic) Care nu poate fi invocat fata de alte persoane si in alte cazuri decat cele determinate de lege; neopozabil. – Din fr. inopposable.
INTROIECTIE, introiectii, s. f. (Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin imitarea inconstienta a comportamentului acelei persoane. [Pr.: -tro-iec-. – Var.: introiectiune s. f.] – Din fr. introjection, it. introiezione.
IZOLARE, izolari, s. f. Actiunea de a (se) izola si rezultatul ei; despartire, separare. ♦ (Med.) Masura cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni in contact cu alte persoane. – V. izola.
INTRETINUT, -A, intretinuti, -te, s. m. si f. persoana careia o alta persoana (de s*x opus, cu care traieste in c********j) ii asigura mijloacele de existenta. – V. intretine.
UZUFRUCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care apartine altei persoane si pe care trebuie sa-l restituie la incetarea acestui drept. – Din lat. uzufructus. Cf. fr. usufruit.
VARSTEAN, varsteni, s. m. (Rar) persoana considerata in raport cu alta persoana de aceeasi varsta1 cu ea. – Varsta1 + suf. -ean.
DELAPIDARE, delapidari, s. f. Actiunea de
a delapida si rezultatul ei; infractiune care consta in insusirea, folosirea sau
traficarea de catre un angajat, in interesul sau sau al altei
persoane, a unor sume de bani sau a
altor bunuri aflate in gestiunea sau in
administrarea sa; sustragere de bani sau bunuri din avutul statului. –
V. delapida.
DEPONENT2, -A, deponenti, -te s. m. si f. persoana care incredinteaza unei alte persoane un lucru in temeiul unui contract de depozit; depunator. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.
RIVAL, -A, rivali, -e s. m. si f. persoana care aspira, in concurenta directa cu alta, la aceeasi situatie, la acelasi succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ persoana care aspira impreuna cu alta la dragostea aceleiasi persoane de s*x opus. ♦ persoana care are merite egale cu alta persoana sau este la fel de talentata; egal. ◊ Loc. adj., adv. Fara rival = cu care nu se poate masura nimeni; fara pereche, fara asemanare, inegalabil. – Din fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival.
SUCCESOR, -OARE, succesori, -oare s. m. si f. 1. persoana care urmeaza in locul alteia (intr-o functie, intr-o demnitate). 2. (Jur.), persoana care dobandeste drepturi si obligatii de la o alta persoana; mostenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor.
PARTAS, -A, partasi, -e, s. m. si f. 1. persoana care participa (impreuna cu altele) la o activitate, care ia parte la o actiune; participant; spec. complice. ♦ (Rar) Partizan, adept. ♦ persoana careia cineva ii incredinteaza gandurile, planurile, sentimentele sale intime; confident. 2. persoana care se bucura (impreuna cu altele) sau beneficiaza de un bun spiritual ori care impartaseste (cu altele) un necaz, o nenorocire. 3. persoana care primeste o parte dintr-un bun material sau care stapaneste ori foloseste un bun material impreuna cu o alta persoana. – Parte + suf. -as.
COMISION, comisioane, s. n. 1. Insarcinare data unei persoane de a procura sau de a transmite ceva; serviciu facut cuiva in urma unei astfel de insarcinari. 2. (Jur.) Contract in baza caruia o persoana trateaza afaceri comerciale in nume propriu, dar pe socoteala altei persoane, in schimbul unei remuneratii (procentuale). ♦ Remuneratie (procentuala) primita de o persoana, de o banca etc. care a mijlocit o afacere comerciala sau care a efectuat un serviciu. [Pr.: -si-on] – Din fr. commission.
ANGAJAMENT, angajamente, s. n. 1. Promisiune, fagaduiala de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva intr-un loc de munca; (concr.) contract prin care o persoana isi pune serviciile sale la dispozitia unei alte persoane sau a unei institutii si care prevede conditiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii in joc. – Din fr. engagement.
COCHETARIE, cochetarii, s. f. Purtare, atitudine, mod de a se imbraca (atragator) prin care o persoana cauta sa placa (altei persoane de s*x opus). – Din fr. coquetterie.
PICATURA, picaturi, s. f. 1. Particica sferica desprinsa dintr-o masa de lichid, formata prin condensarea unui gaz etc.; pic1, strop; p. ext. cantitate mica dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picaturi = din cand in cand, cateodata; p. ext. in timpul liber, pe apucate. Picatura cu picatura = putin cate putin, incetul cu incetul; pana la epuizare. ◊ Expr. A semana (cu cineva) ca doua picaturi (de apa) = a avea exact aceeasi infatisare cu alta persoana, a fi leit. Pana la ultima picatura de sange = pana la moarte, pana la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neinsemnata din ceva; farama. 2. (La pl.) Substanta medicamentoasa lichida care se administreaza bolnavului sub forma de picaturi (1). – Pica1 + suf. -atura.
POLITA2, polite, s. f. 1. (In sistemul financiar) Act prin care o persoana dispune debitorului ei sa plateasca o suma de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trata. ◊ Polita in alb = polita2 (1) pe care nu figureaza numele beneficiarului. ◊ Expr. A plati (cuiva) polita = a se razbuna (pe cineva). 2. (In sintagma) Polita de asigurare = document emis de catre o institutie de asigurare, prin care aceasta certifica incheierea unui contract de asigurare a vietii sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din it. polizza.
PREPUS2, -A, prepusi, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adaugat, pus inainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Banuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) persoana care efectueaza acte juridice sau indeplineste o functie dupa directivele si sub controlul altei persoane. – V. prepune.
SEF, – A, sefi, -e, s. m. si f. 1. persoana care conduce o organizatie, o institutie etc.; conducator. ♦ persoana superioara in grad sau in functie altei persoane, considerata in raport cu aceasta; superior. ◊ Sef de orchestra = dirijor. ♦ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adreseaza unei persoane (socotita egala sau inferioara). 2. (In sintagma) Sef de lucrari = grad didactic in invatamantul superior stiintific si tehnic, intermediar intre cel de asistent si cel de conferentiar; lector; persoana care are acest grad. – Din fr. chef.
OFERTA, oferte, s. f. 1. Propunere facuta de o persoana altei persoane pentru vanzarea-cumpararea unor marfuri, pentru angajarea intr-o slujba, participarea la o actiune, prestarea unor servicii etc.; (concr.) act, document scris prin care se face o astfel de propunere. 2. Totalitatea marfurilor destinate consumului, aflate in circulatie. – Din it. offerta, germ. Offerte.
OMOLOG, -OAGA, omologi, -oage, adj., s. m. 1. Adj. (Despre doua elemente apartinand unor figuri geometrice intre care exista o corespondenta determinata) Care corespunde, care se afla in corespondenta. Laturi omoloage. 2. Adj. (Despre o substanta organica) Care are o structura chimica diferita de structura altei substante prin prezenta unei grupe in care carbonul se afla in combinatie cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage. 3. Adj. (Biol.; despre unele organe) Care are structura asemanatoare si origine comuna, dar forma externa si functiuni diferite. 4. S. m. persoana care detine o functie oficiala intr-o organizatie sau intr-un stat, privita in raport cu o alta persoana care detine aceeasi functie oficiala intr-o alta organizatie sau intr-un alt stat. – Din fr. h*******e.
SUSTRAGE, sustrag, vb. III. 1. Tranz. A-si insusi, prin frauda sau prin viclenie, un lucru care apartine altei persoane; a fura. 2. Tranz. A opri, a abate, a impiedica de la ceva. 3. Refl. A folosi siretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; p. ext. a scapa de ceva. [Perf. s. sustrasei, part. sustras] – Din fr. soustraire (dupa trage).
OPOZABIL, -A, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de aparare, o hotarare judecatoreasca, un act juridic etc.) Care trebuie respectat si de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de parti. – Din fr. opposable.
CORELIGIONAR, -A, coreligionari, -e, s. m. si f. persoana care are aceeasi religie cu alta persoana. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. coreligionnaire.
CORAPORT, corapoarte, s. n. Raport de completare care insoteste raportul principal prezentat de o alta persoana. – Co- + raport (dupa rus. sodoklad).
CONSEMNATIUNE, consemnatiuni, s. f. Operatie prin care o persoana fizica sau juridica dispune pastrarea unei sume de bani pe numele si la dispozitia altei persoane la o institutie autorizata in acest scop; consemnare. ◊ Casa de economii si consemnatiuni = institutie centrala la care oamenii isi pot depune economiile pentru pastrare si valorificare. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. consignation (refacut dupa semn).
NEOPOZABIL, -A, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat fata de alte persoane si in alte cazuri decat in cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Ne- + opozabil (dupa fr. non-opposable).
ETEROSUGESTIE, eterosugestii, s. f. Sugestie provocata unei persoane sau unui grup de catre alta persoana. – Cf. heterosuggestion.
DUBLAJ, dublaje, s. n. Faptul de a dubla; (in special) inregistrare a dialogului sau a cantecului vocal dintr-un film de catre o alta persoana decat titularul rolului respectiv si cu maximum de sincronizare; inlocuire a dialogului din coloana sonora originala a unui film cu o versiune tradusa oral. – Din fr. doublage.
TRATA, trate, s. f. Cambie care, in virtutea unei clauze speciale, se cedeaza spre incasare altei persoane decat creditorul; polita. – Din it. tratta.
REVERSIBIL, -A, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau intors inapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care urmeaza sa revina, in anumite cazuri, in posesia fostului proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, trece asupra altei persoane (indreptatite). 2. (Fiz.; despre unele transformari) Care se poate produce atat intr-un sens, cat si in sens invers, fenomenul trecand succesiv prin aceleasi stari, pentru a se intoarce la starea initiala. ♦ (Chim.; despre reactii) In care corpurile ce iau nastere din combinarea unor substante pot sa se recombine, pentru a forma din nou o anumita cantitate din substantele initiale. 3. (Mec.) Care poate actiona, care se poate misca in doua sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcatuit din doua trupite simetrice, care poate rasturna brazda, la dus si la intors, in aceeasi parte si care serveste, in special, la araturi pe coaste, pe deal. – Din fr. reversible.
RUDA1, rude, s. f. 1. persoana care face parte din aceeasi familie cu alte persoane, unite intre ele prin legaturi de sange sau prin alianta; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care iti acorda protectie; a avea proptele. Pe ruda (si) pe samanta = a) pe toti, fara exceptie, pana la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, vita. 2. (Pop.) Soi, samanta de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De ruda = de prasila, de reproductie. Berbec de ruda. – Din bg. roda.
COMISIONAR, comisionari, s. m. 1. persoana care trateaza afaceri comerciale in numele sau, dar pe socoteala altei persoane, in schimbul unui beneficiu. 2. persoana care se ocupa cu transmiterea de scrisori, pachete etc. pe cale particulara. [Pr.: -si-o-] – Din fr. commissionnaire.
SINGURATIC, -A, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care traieste departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestarile oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦ (Despre actiuni omenesti) Care este facut in singuratate, fara sa fie stiut de cineva, tainic. ♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, asezari omenesti etc.) Care este izolat, care este departe de alte asezari omenesti etc.; solitar; p. ext. linistit. O casuta singuratica. 3. (Gram.; inv.; si substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singuratec, -a adj.] – Singur + suf. -atic.
SUBaltERN, -A, subalterni, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care este subordonata altei persoane (intr-o slujba, intr-o munca), care lucreaza sub ordinele altuia mai mare in grad. – Din fr. subalterne.
SUPERFICIE s. f. (In sintagma) Drept de superficie = drept de proprietate asupra cladirii construite sau plantatiei aflate pe terenul altei persoane si drept de folosinta asupra acelui teren. – Din fr. superficie.
SUPRANUME, supranume, s. n. Nume adaugat la numele propriu al unei persoane in semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristica sau printr-o circumstanta de alta persoana cu acelasi nume. ♦ Porecla. – Supra- + nume (dupa fr. surnom).
SUBSTITUIRE, substituiri, s. f. Actiunea de a (se) substitui si rezultatul ei; inlocuire, substitutie. ♦ (Jur.) Substituire de persoana = infractiune care consta in fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsa sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce in eroare o autoritate publica sau un particular. – V. substitui.
SUSTINATOR, -OARE, sustinatori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care sustine o povara, care sprijina o greutate. 2. S. m. si f. Fig. persoana care ajuta, care sustine, care apara ceva sau pe cineva; aparator, sprijinitor. ♦ Spec. persoana care intretine cu mijloace materiale alta persoana, o institutie etc. – Sustine + suf. -ator (dupa fr. souteneur).
COMPATRIOT, -OATA, compatrioti, -oate, s. m. si f. persoana considerata in raport cu alta persoana originara din aceeasi tara. [Pr.: -tri-ot] – Din fr. compatriote, lat. compatriota.
CONATIONAL, -A, conationali, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care, in raport cu alta persoana, face parte din aceeasi natiune. [Pr.: -ti-o-] – Co(n)1- + national.
CONSATEAN, -A, consateni, -e, s. m. si f. persoana care locuieste sau este originara din acelasi sat cu alta persoana, considerata in raport cu aceasta. – Con1- + satean.
COTUTORE, -OARE, cotutori, -oare, s. m. si f. persoana insarcinata de o autoritate judiciara sa exercite functia de tutore impreuna cu alta persoana. – Din fr. cotuteur.
altCAREVA pron. nehot. alta persoana; un altul; altcineva. [Sil. alt-] /alt + careva
altCINEVA pron. nehot. alta persoana; un altul; altcareva. /alt + cineva
ANTIPOD ~zi m. 1) Loc de pe globul pamantesc diametral opus altui loc. 2) mat. Pereche de puncte diametral opuse pe o sfera. 3) persoana sau lucru diametral opus unei alte persoane sau unui alt lucru. /<fr. antipode
A CEDA ~ez 1. tranz. 1) (bunuri aflate in proprietatea cuiva) A da (benevol) din propria posesiune. ~ un teritoriu. ◊ ~ pozitia (sau pozitiile) a se retrage. 2) (marfuri, mai ales deficitare) A trece prin vanzare in posesia altei persoane; a abandona in schimbul unei despagubiri. 2. intranz. 1) A inceta de a mai opune rezistenta (fizica sau morala); a se recunoaste invins. ~ intr-o lupta. 2) (despre lucruri, constructii, piese etc.) A nu mai rezista la actiunea unor factori externi. Podul ~at. 3) (despre boli, dureri etc.) A scadea in intensitate. /<fr. ceder
A CESIONA ~ez tranz. jur. (drepturi sau bunuri materiale) A transmite altei persoane printr-o cesiune. [Sil. -si-o-] /Din cesiune
CESIUNE ~i f. jur. 1) Transmitere de catre o persoana altei persoane un drept de creanta in baza unui contract. 2) Drept sau bun material cesionat. ~ea bunurilor. [Sil. -si-u-] /<fr. cession, lat. cessio, ~onis
CETATEAN ~eana (~eni, ~ene) m. si f. 1) persoana care face parte din populatia stabila a unui stat, avand toate drepturile si obligatiile prevazute de lege. ~ cu drepturi egale. 2) fam. persoana considerata ca unitate particulara distincta fata de alte persoane; individ; ins. /cetate + suf. ~ean
CIMOTIE ~i f. pop. persoana inrudita prin alianta cu alta persoana; membru al aceleiasi familii; ruda; neam. ◊ Cu toata ~a cu toti ai casei; cu toata familia. [Art. cimotia; G.-D. cimotiei; Sil. -ti-e] /<ung. csimota
COAUTOR ~i m. 1) Fiecare dintre cei doi sau mai multi autori ai unei lucrari (realizari) in raport unul fata de celalalt. 2) jur. persoana care a comis un delict impreuna cu alta persoana. [Sil. co-a-u-] /<fr. coauteur
CONSEMNATIUNE ~i f. Operatie prin care o persoana fizica sau juridica depune o suma de bani pe numele si la dispozitia altei persoane la o institutie autorizata in acest scop. [Sil. -ti-u-] /<fr. consignation
CORAPORT ~oarte n. Raport care completeaza un raport principal, prezentat de alta persoana. /co- + raport
DEPOZIT ~e n. 1) Loc sau constructie special amenajata pentru pastrarea marfurilor, obiectelor de valoare, diferitelor materiale etc.; magazie. 2) Totalitate a materialelor, obiectelor etc. depuse pentru pastrare intr-o astfel de constructie. 3) Contract prin care o persoana se obliga in mod dezinteresat si gratuit sa pastreze pentru un timp oarecare un lucru al altei persoane. 4) geol. Strat de material sedimentar. /<lat. depositum
DONATIE ~i f. 1) Act prin care o persoana transmite cu titlu gratuit si irevocabil un bun al sau altei persoane. 2) Bun (suma de bani, obiecte etc.) transmis astfel. [Art. donatia; G.-D. donatiei; Sil. -ti-e] /<fr. donation, lat. donatio, ~onis
FRATE ~ti m. 1) persoana de s*x masculin luata in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ◊ ~ bun (drept, adevarat) fiecare dintre copiii de s*x masculin luat in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ~ vitreg frate numai dupa tata sau numai dupa mama. ~ geaman frate nascut o data cu alt frate sau cu o sora. ~ti de lapte copii nascuti de mame diferite, dar alaptati de aceeasi femeie. ~ de cruce prieten nedespartit al cuiva (legat prin juramant si prin amestecul simbolic al sangelui). 2) fig. Fiecare dintre persoanele (sau colectivitatile) legate prin activitate si viata dusa in comun, luate in raport una cu alta. 3) inv. Calugar insarcinat cu treburi gospodaresti. 4) (la unele plante) Lastar crescut la subsuoara unei frunze. /<lat. frater
GAGIC ~ca (~ci, ~ce) m. si f. pop. persoana care intretine relatii de dragoste nelegitime cu o alta persoana de s*x opus; amant; ibovnic. /<tig. gagi
A GARANTA ~ez 1. tranz. 1) A asigura in calitate de garant. 2) A adeveri printr-o garantie; a asigura. 3) A lua pe raspundere proprie. 4) A raspunde de calitate si de functionare buna. 2. intranz. A raspunde de plata unei datorii facute de alta persoana. /<fr. garantir
A GERA ~ez tranz. (domenii de activitate, afaceri etc.) A administra in locul (si pe socoteala) altei persoane. /<fr. gerer, lat. gerere
GIR ~uri n. 1) Semnatura pe dosul unei cambii prin care semnatarul garanteaza achitarea ei. 2) Mijloc prin care o persoana garanteaza pentru actiunile, angajamentele altei persoane. /<it. giro, germ. Giro
IBOVNIC ~ca (~ci, ~ce) m. si f. pop. persoana care intretine relatii de dragoste nelegitime cu alta persoana de s*x opus; amant. /<sl. ljuboviniku
IMIXTIUNE ~i f. Amestec ilegal, nejustificat (in treburile altei persoane, altei tari etc.); ingerinta. [Sil. -ti-u-] /<fr. immixtion, lat. immixtio, ~onis
INGERINTA ~e f. Amestec ilegal, nejustificat (in treburile altei persoane, altei tari etc.); imixtiune. /<fr. ingerence
LIBERAL1 ~a (~i, ~e) 1) Care tine de liberalism; propriu liberalismului. Partid ~. 2) inv. Care prefera libertatea; iubitor de libertate. 3) Care tolereaza greselile si purtarile altora; caracterizat prin indulgenta fata de alte persoane. /<fr. liberal, lat. liberalis
LICENTA ~e f. 1) Grad universitar obtinut dupa absolvirea studiilor superioare, care permite exercitarea profesiunii corespunzatoare. 2) Examen sustinut pentru a obtine acest grad universitar. 3) Diploma care confirma acest grad. 4) Permisiune oficiala de a practica o anumita profesiune, de a importa sau de a exporta anumite marfuri. 5) Autorizatie in baza careia posesorul unui brevet de inventie cedeaza dreptul de exploatare a inventiei altei persoane. 6) Brevet care acorda acest drept. 7) Lipsa de buna-cuviinta; purtare lipsita de respect. 8): ~ poetica abatere constienta de la normele limbii literare, conditionata de legile versificatiei sau de necesitatea obtinerii unor efecte stilistice distincte. /<fr. licence, lat. licentia
LIPCA adv. : A sedea ~ a sta mult si nemiscat, incomodand alte persoane. A se tine ~ de cineva a se tine mereu de cineva. /<ucr. lypky
LIPICI ~uri n. 1) Substanta care serveste la lipit (mai ales hartia). 2) Grup de plante erbacee care secreta o substanta lipicioasa. 3) fig. Insusire prin care o persoana incanta sau seduce alte persoane. ◊ Cu ~ care farmeca. A avea ~ a atrage prin calitatile sale. [Sil. -pici] /a lipi + suf. ~ici
LIPICIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care se lipeste cu usurinta. 2) pop. (despre boli) Care se transmite de la un organism la altul; infectios; contagios; molipsitor. 3) (despre persoane) Care stabileste cu usurinta legaturi cu alte persoane. /a lipi + suf. ~icios
MARINIMIE f. Sentiment care consta in sacrificarea interesului personal in favoarea altei persoane; generozitate. /mare + inima + suf. ~ie
MANDRU2 ~a (~i, ~e) m. si f. persoana care se afla in relatii de dragoste cu alta persoana de s*x opus; iubit. /<sl. mondru
MESEAN ~eni m. persoana care participa la o masa, la un ospat sau la un banchet cu alte persoane; comesean. /masa + suf. ~ean
MOSTENIRE ~i f. 1) Bunuri materiale ramase de la o persoana decedata si transmise altei (sau altor) persoane ramase in viata. 2) fig. Valorile morale, culturale, artistice, care se transmit de la o generatie la alta. /v. a mosteni
NA interj. 1) fam. (se foloseste pentru a arata ca o persoana da ceva altei persoane) Poftim; ia; tine. ◊ Na-ti-o buna! se spune pentru a exprima mirare si nemultumire cand se produce ceva neasteptat si, de obicei, neplacut. Na-ti-o buna, ca ti-am dres-o! se spune cand cineva face fara sa vrea ceva rau sau nu este de acord cu cele spuse de altcineva. 2) (se foloseste pentru a exprima nemultumire, surprindere, nerabdare) Poftim; uite; iata. 3) (se foloseste, de obicei repetat, pentru a chema unele animale sa se apropie sau sa stea pe loc). 4) (se foloseste pentru a insoti gestul unei lovituri date unei persoane sau unui animal). 5) (se foloseste, de obicei repetat, ca strigat de voie buna in unele cantece si jocuri populare). /cf. alb., bulg., ung., ngr. na
PARAVAN ~e n. 1) Panou sau perete subtire de lemn sau de stofa care izoleaza o parte a unei incaperi de restul spatiului. 2) Obiect care impiedica vederea. 3) fig. Lucru sau persoana care serveste drept pretext pentru a ascunde un alt lucru sau o alta persoana. /<fr. paravent
PENSIE ~i f. 1) Asigurare materiala acordata cetatenilor care nu pot lucra. ~ de invaliditate. 2) Suma de bani platita lunar unei persoane pentru limita de varsta. ◊ ~ alimentara plata impusa prin lege unei persoane pentru intretinerea altei persoane. (de obicei, minora) A iesi (sau a scoate pe cineva) la ~ a iesi (sau a scoate pe cineva) din campul muncii la atingerea limitei de varsta. [G.-D. pensiei; Sil. -si-e] /<fr. pension, lat. pensio, ~onis
PERECHE ~i f. 1) Grup de doua obiecte de acelasi fel intrebuintate impreuna. O ~ de ciorapi. 2) Grup de doua persoane de s*x opus aflate intr-o anumita legatura; cuplu. O ~ de dansatori. O ~ aleasa. 3) Grup de doua animale de aceeasi specie. O ~ de gaini. O ~ de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcatuiesc asemenea grupuri. Aceasta ti-i ~ea. 5) Obiect compus din doua parti simetrice, unite intre ele si formand un intreg. O ~ de foarfece. ◊ O ~ de carti un pachet de carti de joc. 6) la pl. Cate doi. A merge ~. 7) persoana care se potriveste dupa anumite calitati altei persoane. ◊ Fara ~ fara seaman; unic in felul sau. A-i fi cuiva ~ a se potrivi cu cineva. [G.-D. perechii] /<lat. paric[u]la
POJIJIE ~i f. 1) reg. Avut al unei gospodarii. 2) persoana care se afla in legatura de sange sau prin alianta cu alta persoana; membru al aceleiasi familii; neam; ruda. [G.-D. pojijiei] /cf. ucr. pozyvu, rus. poziva
POZITIE ~i f. 1) Loc ocupat de un obiect sau de o persoana in raport cu alt obiect sau cu alta persoana. 2) Mod de asezare sau de situare in spatiu. ~ orizontala. 3) Situatie dictata de circumstante. ~ critica. 4) Situatie sociala; rang. ~ de director. 5) Consideratie a unei persoane (despre ceva sau despre cineva); punct de vedere particular; parere; judecata; opinie; cuvant. ◊ A se afla (sau a se gasi) pe ~i opuse a avea pareri contrare referitor la o problema. 6) mil. Loc pe care sunt situate trupele pe front sau vasele de razboi pe mare. ~ de lupta. ~ defensiva. [G.-D. pozitiei; Sil. -ti-e] /<fr. position, lat. positio, ~onis
PREOPINENT ~ti m. persoana care isi exprima opiniile inaintea altei persoane in cadrul unei intruniri; antevorbitor. [Sil. pre-o-] /<fr. preopinant
PREPUS2 ~si m. jur. persoana care efectueaza acte juridice sau indeplineste o functie sub controlul sau directivele altei persoane. /v. a prepune
PRETENTIE ~i f. 1) Revendicare a unui privilegiu in baza unui drept pretins. 2) Drept la care pretinde o persoana. 3) Opinie exagerata in legatura cu meritele proprii, insotita de dorinta ambitioasa ca aceasta opinie sa fie adoptata si de alte persoane. ◊ Cu ~i cu aere de superioritate. Fara ~i simplu; modest. [G.D. pretentiei; Sil. -ti-e] /<fr. pretention
REVERSIBIL ~a (~i, ~e) 1) Care poate reveni la starea initiala; in stare sa revina la loc. 2) jur. (despre un bun) Care se intoarce in posesia fostului proprietar. 3) (despre rente, pensii etc.) Care la moartea titularului poate trece asupra altei persoane. 4) (despre unele procese fizice, chimice etc.) Care se poate produce succesiv in sensuri diferite. 5) tehn. Care poate actiona in doua sensuri opuse. Plug ~. /<fr. reversible
SATELIT ~ti m. 1) Corp ceresc (natural sau artificial) ce se roteste in jurul altui corp ceresc. 2) Roata dintata a unui mecanism planetar, care se roteste liber in jurul unui ax. 3) fig. persoana, colectivitate sau stat care se afla in dependenta politica sau/si economica de alta persoana, colectivitate sau stat si executa orbeste ordinele acestora. /<fr. satellite
SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba
SINGUR2 ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care nu este insotit de nimeni; alaturi de care nu este alta persoana. 2) Care este unic; intr-un singur exemplar. 3) (determinand un subiect exprimat prin pronume) Care nu presupune pe nimeni altcineva. Noi ~i. /<lat. singulus
SLUGA ~gi f. 1) persoana angajata la stapan mai ales pentru treburi casnice; servitor. 2) fig. persoana devotata altei persoane sau unei cauze. /<sl. sluga
SORA surori f. (folosit si ca termen de adresare) 1) persoana de s*x feminin luata in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ~ buna (sau dreapta, adevarata). ◊ ~ vitrega sora numai dupa tata sau numai dupa mama. ~ cu moartea strasnic, grozav. Sor-cu-frate planta erbacee semiparazita, cu frunze opuse si cu flori grupate in spice sau in raceme terminale, avand fructul o capsula. ~ de caritate infirmiera. 2) Calugarita de gradul cel mai mic. [G.-D. surorii] /<lat. soror
STIPULANT ~ta (~ti, ~te) m. si f. persoana in fata careia se obliga o alta persoana sa execute obligatiile de beneficiar. /<fr. stipulant
SUCCESOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) persoana care succeda o alta persoana; urmas. 2) jur. persoana care obtine un patrimoniu prin testament sau prin lege; mostenitor. /<lat. successor, fr. successeur
SUPUS ~sa (~si, ~se) m. si f. 1) persoana care apartine prin cetatenie unui anumit stat. 2) inv. Locuitor al unei tari dependent de o autoritate centrala sau de un stapanitor. 3) pop. persoana care se supune altei persoane mai mare in grad. /v. a supune
UCENIC ~ci m. 1) persoana care invata o meserie sub conducerea unei alte persoane calificate. 2) Adept si continuator al cuiva intr-un anumit domeniu de activitate; discipol. /<sl. uteniku
UZ ~uri n. 1) Aplicare in practica (pentru satisfacerea unor necesitati); intrebuintare; folosire. ◊ Scos (sau iesit) din ~ care nu mai poate fi folosit. A face ~ a folosi. 2) v. UZANTA. 3) lingv. Modalitate, consfintita prin traditie, de folosire curenta a unitatilor de limba in vorbire. 4) jur. Drept real care permite unei persoane de a se folosi de un lucru care apartine altei persoane. /<lat. usus, it. uso
ANDOSAMENT s.n. Mentiune scrisa pe dosul unui cec, al unei polite etc. prin care se transfera proprietatea actului respectiv unei alte persoane. [< fr. endossement].
COACHIZITOR, -OARE s.m. si f. Achizitor care cumpara ceva impreuna cu alta persoana, tovaras de cumparare. [Pron. co-a-. / < co- + achizitor, dupa fr. coacquereur].
COREFERAT s.n. Referat care insoteste un referat principal facut de alta persoana. [< co- + referat, dupa rus. sodoklad].
TRANSMISIUNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare intre un post emitator si un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonica. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legatura utilizate de unitatile militare in timpul operatiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].
ABSOLUT, -A adj. (op. relativ). 1. Care nu este supus unei restrictii, neconditionat. ◊ Monarhie absoluta = monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (s.n.; in idealismul obiectiv) Principiu vesnic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ♦ (In filozofia idealista) Spirit absolut, (idee) absoluta = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte persoane asemanatoare. ◊ Adevar absolut = adevar care reprezinta cunoasterea completa a realitatii; element al cunoasterii care nu poate fi infirmat in viitor; (fiz.) miscare absoluta = deplasarea unui corp fata de un sistem de referinta fix; zero absolut = temperatura cea mai joasa posibila (-273 ºC). 3. (Mat.; despre marimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absoluta = valoare aritmetica a radacinii patratului unei marimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desavarsit, complet, perfect. // adv. Cu desavarsire, intocmai, exact. [< lat. absolutus < absolvere – a dezlega, cf. fr. absolu].
AMANT, -A s.m. si f. 1. persoana care are relatii intime de dragoste cu cineva in afara casatoriei; ibovnic. 2. persoana care iubeste si este iubita la randul ei de alta persoana de sens contrar. [< fr. amant, cf. it. amante, lat. amans, amantis].
ANTIPOD s.m. Loc de pe pamant diametral opus ca asezare fata de alt loc. ♦ (Fig.) persoana sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. // s.n. Celule care se afla in sacul embrionar al angiospermelor in partea opusa ovulului. [< fr. antipode, cf. lat., gr. antipodes < anti – opus, pous – picior].
VASAL s.m. si f. 1. (In oranduirea feudala) persoana care depunea omagiu seniorului sau. 2. persoana sau tara supusa, inrobita unei alte persoane sau tari. [Cf. fr. vassal, lat.med. vassalus].
CORAPORT s.n. Raport care insoteste un raport principal facut de alta persoana. [< coraportor, dupa rus. sodoklad].
COTUTORE, -OARE s.m. si f. Cel care detine autoritatea tutelara asupra cuiva impreuna cu alta persoana. [Cf. fr. cotuteur].
ECOPRAXIE s.f. (Med.) Imitare imediata si fidela a gesturilor altei persoane, observata la unii psihopati. [Gen. -iei. / < fr. echopraxie, cf. gr. echo – ecou, praxein – a face].
ETEROSUGESTIE s.f. Sugestie produsa prin interventia unei alte persoane. [Cf. fr. heterosuggestion].
IDENTIFICATIE s.f. (In psihiatrie) Identificare a propriei persoane cu o alta persoana. [< fr. identification].
INDIVID, -A s.m. si f. 1. persoana considerata ca unitate distincta fata de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect; om demn de dispret. 2. Fiinta vie considerata ca unitate deosebita a spetei careia ii apartine. [< fr. individu, cf. lat. individuus – indivizibil].
INTERIMAT s.n. (Rar) Timp in care o functie este exercitata de alta persoana si nu de titular; functie interimara. [< fr. interimat].
INTRETINUT, -A adj., s.m. si f. (persoana) care este in intretinerea altei persoane, mai ales de s*x opus (cu care traieste in c********j). [< intretine].
REVERSIBIL, -A adj. 1. Care poate reveni, care se poate intoarce. 2. (Jur.; despre bunuri) Care urmeaza sa revina la fostul proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate trece asupra altei persoane. 3. (Despre fenomene, reactii) Care se poate misca in doua sensuri opuse. 4. (Gram.; despre propozitii) Care nu-si modifica intelesul cand se schimba diateza verbului. [Cf. fr. reversible].
TRANSMITE vb. III. 1. tr. A trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A comunica ceva. 2. tr. A comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite. 3. tr. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. altei persoane. 4. tr., refl. A (se) propaga, a (se) comunica. [P.i. transmit, part. -is. / < lat. transmittere, cf. fr. transmettre].
TRATA s.f. Cambie care, in baza unei clauze speciale, se cedeaza spre incasare altei persoane decat creditorul; polita. [< it. tratta, cf. fr. traite].
ALOGRAF, -A adj., s. n. (scris) efectuat de o alta persoana. (< alo1- + -graf3)
ALONIM I. s. n. nume cunoscut (al altei persoane) cu care cineva semneaza o lucrare. II. adj. (despre lucrari) semnat cu numele altuia. (< engl. allonym)
ASIMILA vb. I. tr. 1. a transforma in substanta proprie materiile nutritive absorbite de organism. 2. a face asemanator. 3. a considera egal, similar cu alta persoana. 4. a-si insusi cunostinte, idei etc. 5. a introduce in procesele de fabricatie produse sau materiale noi, o tehnologie noua etc. II. tr., refl. 1. a integra, a face sa se integreze in alt grup social sau national. 2. (fon.) a (se) transforma sub influenta unui alt sunet din apropiere. (< fr. assimiler, lat. assimilare)
CAMBIE s. f. titlu de credit prin care cineva se obliga sa plateasca sau dispune sa se plateasca de catre o alta persoana o suma de bani la un anumit termen; trata, bilet de ordin. (< it. cambio)
CESIUNE s. f. cedare. ◊ transmitere prin contract de catre o persoana sau firma (cedent) unei alte persoane sau firme (cesionar) a unui bun sau a unui drept. ◊ bun cesionat. (< fr. cession, lat. cessio)
COACHIZITOR, -OARE s. m. f. achizitor care cumpara ceva impreuna cu alta persoana. (dupa fr. coacquereur)
CORAPORT s. n. raport care insoteste un raport principal, facut de alta persoana. (dupa rus. sodoklad)
COREFERAT s. n. referat care insoteste un referat principal facut de alta persoana. (dupa rus. sodoklad)
COTUTORE, -OARE s. m. f. cel care detine autoritatea tutelara asupra cuiva impreuna cu alta persoana. (< fr. cotuteur)
CREDIT s. n. 1. relatie ce se stabileste intre o persoana (creditor) care acorda, sub forma de imprumut, o suma de bani sau alte valori si o alta persoana (debitor), care primeste imprumutul, urmand ca restituirea sa se efectueze la o data ulterioara, determinata; imprumut acordat; creanta creditorului; obligatia (baneasca) a celui creditat. 2. sfera a circulatiei banesti cuprinzand relatiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezinta sumele avansate. 4. (fig.) incredere, consideratie, stima, autoritate de care se bucura cineva. (< fr. credit, lat. creditum)
EMPATIE s. f. (psih.) identificare, prin traire, cu alte persoane, cu eroii cartilor etc.; interpretare a eului altora dupa propriul eu. ◊ transpunere simpatetica in obiectele exterioare. (< fr. empathie, engl. empathy)
ETEROSUGESTIE s. f. sugestie produsa prin interventia unei alte persoane. (< fr. heterosuggestion)
GIR1 s. n. 1. operatie prin care beneficiarul unui titlu de credit (cambie, cec etc.) transfera asupra unei alte persoane dreptul de proprietate si obligatiile ce decurg din acest document. 2. mijloc prin care cineva garanteaza pentru cinstea, actiunile cuiva. (< it. giro, germ. Giro)
GIRANT s. m. cel care gireaza, care transmite un titlu de credit (cambie, cec etc.) unei alte persoane (giratar). (< it. girante, germ. Girant)
INCUB s. m. 1. demon masculin despre care se presupunea ca abuzeaza de femei in somn. 2. (jur.) persoana care are un ascendent puternic asupra altei persoane (sucub), pe care o poate sugestiona. (< fr. incube, lat. incubus)
INTERPUNERE s. f. actiunea de a (se) interpune. ♦ ~ de persoane = incheiere a unui act juridic intre alte persoane decat cele indicate de parti. (< interpune)
IZOLARE s. f. 1. actiunea de a izola. 2. masura profilactica prin care se interzice unui bolnav contagios contactul cu alte persoane. ◊ (biol.) ~ geografica = separare a unei populatii, a unei flore sau faune, prin bariere naturale in teritorii limitate, in scopul diversificarii speciilor. (< izola)
INTRETINUT, -A I. adj. (despre oscilatii mecanice, electromagnetice etc.) cu amplitudine mentinuta constanta printr-un aport de energie din exterior. II. adj., s. m. f. (cel) care este in intretinerea altei persoane de s*x opus (cu care traieste in c********j). (< intretine)
NOVATIE s. f. 1. stingere a unei datorii vechi prin crearea alteia noi. 2. intelegere intervenita intre partile interesate, in baza careia are loc inlocuirea debitorului printr-o alta persoana care preia obligatiile stabilite initial. 3. inlocuire a unui contract de comert exterior prin altul nou. (< fr. novation, lat. novatio)
PENSIE s. f. suma de bani care se acorda (lunar) celor care au iesit din productie pentru limita de varsta sau pentru invaliditate, precum si urmasilor acestora, in cazurile prevazute de lege. ♦ ~ alimentara (sau de intretinere) = suma de bani, lunara, pe care o persoana trebuie sa o plateasca altei persoane in cuantumul si pe durata de timp stabilita de o instanta judecatoreasca. (< rus. pensiia)
PROCURATOR s. m. 1. magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, cu strangerea darilor si cu repartizarea cheltuielilor. 2. inalt demnitar in vechile republici italiene Genova si Venetia. 3. mandatar insarcinat sa apere interesele unei alte persoane. (< fr. procurateur, lat. procurator)
PROIECTIE s. n. 1. imagine plana a unui obiect din spatiu, potrivit anumitor reguli geometrice; operatie prin o asemenea imagine. ♦ ~ cartografica = reprezentare a (unei regiuni a) scoartei Pamantului pe o harta. 2. reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor inregistrate pe un film. 3. (psih.) mecanism prin care fiinta umana transpune in activitatile sale propria personalitate. ◊ (psihan.) mecanism prin care bolnavul atribuie unei alte persoane propriile-i sentimente si motivatii. (dupa fr. projection, lat. proiectio)
REVERSIBIL, -A adj. 1. care poate reveni la starea initiala. 2. (jur.; despre bunuri) care urmeaza sa revina la fostul proprietar. ◊ (despre rente, pensii) care, la moartea titularului, poate trece asupra altei persoane. 3. (despre fenomene, reactii) care se poate misca in doua sensuri opuse. 4. (despre propozitii) care nu-si modifica intelesul cand se schimba diateza verbului. (< fr. reversible)
STIPULANT, -A s. m. f. (jur.) cel in fata caruia se obliga o alta persoana sa execute obligatiile la beneficiar. (< fr. stipulant)
SUBSTITUIRE s. f. actiunea de a (se) substitui; inlocuire. ♦ (jur.) ~ de persoane = infractiune constand in a(-si) atribui altei persoane o identitate falsa. (< substitui)
SUCUB s. m. 1. demon feminin, care se uneste noaptea cu un strigoi sau cu un posedat. 2. (jur.) persoana impresionabila, receptiva la actiunea de influentare, prin sugestie, din partea altei persoane (incub). (< fr. succube, lat. succuba)
SUPRANUME s. n. nume adaugat la numele propriu al unei persoane, in semn de cinste sau pentru a o deosebi de alta persoana cu acelasi nume. ◊ porecla. (dupa fr. surnom)
TRANSMISIUNE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare intre un post emitator si un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonica. ◊ (mil.; pl.) trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. (< fr. transmission, lat. transmissio)
TRANSMITE vb. I. tr. 1. a trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ a comunica ceva. 2. a comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite. 3. (jur.) a trece un bun, un drept etc. altei persoane. II. tr., refl. a (se) propaga, a (se) comunica. (< fr. transmettre, lat. transmittere)
TRATA s. f. titlu de credit pe termen scurt care, in baza unei clauze speciale, se cedeaza spre incasare altei persoane decat creditorul; polita. (< it. tratta, germ. Tratte)
UZUFRUCT s. n. drept al cuiva de a se folosi de un bun care apartine altei persoane. (< lat. usufructus, dupa fr. usufruit)
COTUTOR, -OARE, cotutori, -oare, s. m. si f. persoana insarcinata de o autoritate judiciara sa exercite functia de tutore impreuna cu alta persoana. – Dupa fr. cotuteur.
pacienta (paciente), s. f. – Rabdare. Lat. patientia (sec. XIX). Este dubletul lui pasenta (var. pasienta, pasiant, inv. pasians), s. f. (combinare a cartilor de joc pentru a vedea daca se implineste o dorinta a jucatorului sau a altei persoane). – Der. (din fr.) pacient, s. m.; impacient, adj.; impacienta, s. f.; impacienta, vb. refl. (a se nelinisti).
ADRESA, adrese, s. f. 1. Indicatie (pe scrisori, pe colete etc.) cuprinzand numele si domiciliul exact al destinatarului. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A gresi adresa = a) a nimeri in alt loc sau la alta persoana decat cea indicata; b) (fam.) a avea o parere gresita despre cineva sau ceva. 2. Comunicare oficiala facuta in scris de o organizatie, o institutie etc. – Fr. adresse.
altCINEVA pron. nehot. Un altul, o alta persoana. – Din alt + cineva.
ANTIPOD, antipozi, s. m. Loc de pe suprafata pamantului diametral opus altui loc; fig. persoana sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. – Fr. antipode (< gr.).
ASIMILA, asimilez, vb. I. Tranz. 1. A transforma in propria sa substanta materiile nutritive introduse in organism. 2. (Subiectul si complementul indica un grup social sau national) A face asemanator cu sine prin stergerea trasaturilor caracteristice (limba, obiceiuri etc.); a absorbi. 3. A-si insusi cunostinte, idei etc. 4. A considera egal, asemanator cu alta persoana. 5. (Fon.) A transforma un sunet sub influenta altui sunet aflat in apropiere. – Fr. assimiler (lat. lit. assimilare).
CARACTEROPATIE (‹ fr.) s. f. Ansamblu de trasaturi caracteriale anormale, intilnit in special in psihopatii (cu care adesea se confunda), ce influenteaza negativ comportamentul. Anormalitatea (p*********i, obsesii) poate privi orientarea persoanei (atitudinea fata de societate, de munca, fata de o alta persoana sau fata de sine) ori vointa ei, exprimindu-se prin dificultatea adaptarii sociale.
COERCITIE (‹ fr., lat.) s. f. Constringere; relatie in cadrul careia o persoana, un grup sau o institutie, folosind diferenta de putere, isi impune ideile si vointa altei persoane sau colectivitati. ♦ (Dr.) Masura de constringere folosita de organele statului pentru a determina o persoana sa-si indeplineasca o obligatie. ◊ C. consta din aplicarea unei pedepse privative de libertate, amenda sau lipsirea de unele drepturi.
COINTERESA (‹ fr.) vb. I tranz. A face ca cineva sa fie interesat intr-o actiune comuna, impreuna cu altii; a suscitat interesul unei persoane sau al unei colectivitati prin stimulente materiale si morale pentru realizarea unui scop comun; a imbina interesul unei persoane sau colectivitati cu interesul altei persoane sau colectivitati in vederea atragerii la o actiune comuna, la indeplinirea unor obiective de interes comun.
DIVIZARE (‹ diviza) s. f. Actiunea, faptul de a diviza. ♦ Modalitate de reorganizare a persoanelor juridice. D. poate fi totala, cand persoana juridica astfel reorganizata isi inceteaza existenta, intregul ei patrimoniu fiind transmis la doua sau mai multe alte persoane juridice existente sau care iau astfel fiinta; d. este partiala, cand din patrimoniul unei persoane juridice (care nu-si inceteaza existenta) se desprinde o parte ce se transmite, cu titlu universal, uneia sau mai multor alte persoane juridice existente sau care iau astfel fiinta.
CONTAGIUNE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Transmitere a unei infectii de la un organism la altul, fie direct, prin contact nemijlocit intre organismul receptiv si sursa de infectie, fie indirect, prin intermediul unor factori animati (oameni, animale, inclusiv insecte) sau neanimati (alimente, apa, obiecte-purtatoare de microbi). 2. Transmitere involuntara a unor manifestari psihice la alte persoane corespunzator unor tendinte normale de imitatie si sugestie caracteristice indivizilor umani, care se manifesta curent in viata de grup (c. risului, c. panicii, c. euforica etc.).
AMANT, -A, amanti, -te, s. m. si f. persoana care intretine relatii de dragoste cu o persoana de alt s*x fara a fi casatorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.
GHIAUR, ghiauri, s. m. Denumire dispretuitoare data in trecut de turci persoanelor de alta religie decat cea mahomedana. – Din tc. gavur.
INTERPUS, -A, interpusi, -se, s. m. si f. (Rar) persoana care intervine, ca mijlocitor, intre alte doua persoane (spre a le face sa ajunga la o intelegere, spre a le usura o tranzactie etc.); mijlocitor. – V. interpune.
XENOFOB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care manifesta ura fata de persoane de alta nationalitate sau fata de alte popoare. – Din fr. xenophobe.
MONSENIOR, monseniori, s. m. Titlu care se dadea in Occident principilor din familiile dominatoare, c**********r si altor prelati; persoana care are unul dintre aceste titluri. – Din fr. monseigneur.
AGENT ~ti m. 1) Reprezentant oficial al unui stat, al unei organizatii sau institutii care are anumite insarcinari. ◊ ~ diplomatic persoana trimisa de un stat cu misiunea de a-l reprezenta in relatiile politice cu alt stat. 2) persoana care face spionaj; spion. 3) Factor activ care da nastere unei actiuni. ~ chimic. ~ fizic. 4) lingv.: Nume de ~ numele care indica autorul actiunii unui verb. /<fr. agent, lat. agens, ~ntis
A COTI ~esc 1. intranz. 1) (despre ape curgatoare, drumuri etc.) A face un cot; a lua alta directie. 2) (despre fiinte sau vehicule) A-si schimba directia initiala, luand-o intr-o parte; a face o cotitura; a intoarce; a carni. 2. tranz. 1) A indrepta in alta directie. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A inghionti cu cotul pentru a-si face loc. /Din cot
ELEMENT ~e n. 1) Parte componenta a unui intreg. ~ele unei lucrari. ◊ ~ de constructie piesa din ansamblul unei constructii. 2) chim. Substanta simpla care nu se mai poate descompune pe cale chimica, dar care poate intra in componenta altor substante. 3) persoana care face parte dintr-o colectivitate. 4) la pl. Fenomen, forta a naturii. 5) rar Mediu in care traieste o fiinta. 6) Pila electrica; celula a unei pile electrice. 7) mai ales la pl. Principiu de baza al unei discipline, al unei stiinte; notiune fundamentala. /<fr. element, lat. elementum
EMISAR1 ~i m. 1) persoana care are o misiune secreta (neoficiala) in alta tara. 2) Per-soana trimisa special pentru a aduce la indeplinire o insarcinare data de o institutie sau de o organizatie. /<fr. emissaire, lat. emissarius
LARGIT ~ta (~ti, ~te) 1) Care a devenit mai larg, mai amplu. 2) (despre adunari, sedinte) La care participa si persoane din alt colectiv. /v. a largi
MANCATOR ~i m. rar persoana (sau alta fiinta) care mananca (mult). ◊ ~ de oameni canibal; antropofag. /a manca + suf. ~ator
MULTIPLICATOR2 ~i m. 1) mat. Factor al unui produs. 2) Numar sau expresie cu care se inmulteste o alta expresie. 3) persoana specializata in lucrari de multiplicare. /<fr. multiplicateur, lat. multiplicator
PAGAN ~i m. 1) persoana care se inchina zeilor sau idolilor; idolatru. 2) (in conceptia credinciosilor crestini) persoana de alta credinta. 3) persoana care nu tine nici de o credinta. 4) Om rau la suflet. /<lat. paganus
XENOFOB ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care manifesta ura si dispret fata de persoanele de alta nationalitate; dusmanos fata de tot ce este strain. /<fr. xenophobe
AMBASADOR s.m. Reprezentant diplomatic de rang superior, insarcinat sa reprezinte un stat pe langa un alt stat. ♦ persoana care are o misiune speciala pe langa un stat sau o organizatie internationala. [< fr. ambassadeur].
INDIVIDUALITATE s.f. 1. Totalitatea trasaturilor caracteristice ale unui individ prin care acesta se distinge de alti indivizi. 2. persoana deosebit de inzestrata, de talentata; personalitate. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualite].
FORMARIAJ s. n. (in feudalism) interdictie de a contracta o casatorie cu o persoana de alta conditie sau aflata in afara senioriei de care depindea servul, fara consimtamantul seniorului sau. (< fr. formariage)
SULTAN, sultani, s. m. Titlu dat monarhului din Imperiul Otoman si din alte tari musulmane; persoana care poarta (sau purta) acest titlu. ♦ (Inv.) Sultan-mezat = licitatie speciala care avea loc in divanul tarii. – Din tc. sultan.
COLIVAR, colivari, s. m. 1. Termen dispretuitor pentru oamenii care alearga pe la toate inmormantarile si parastasele ca sa manance coliva sau alte pomeni; fig. persoana care vrea sa aiba totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poarta coliva la inmormantari. – Coliva + suf. -ar.
SPION, -OANA, spioni, -oane, subst. I. S. m. si f. 1. persoana insarcinata sa culeaga clandestin informatii secrete privitoare la un stat si sa le transmita altui stat; iscoada. 2. persoana care pandeste, observa pe altii (pentru a furniza cuiva informatii). II. S. m. Lama de otel cu o grosime variabila, folosita la determinarea si la verificarea jocului sau a distantei dintre suprafetele a doua piese asamblate. [Pr.: spi-on] – Din germ. Spion, it. spione. Cf. fr. espion.
altER EGO m. 1) Un alt eu, interior. 2) persoana care se aseamana pana la identificare cu o alta. 3) persoana in care poti avea incredere ca in tine insuti. /Cuv. lat.
A SE INFATISA ma ~ez intranz. 1) A aparea in persoana (in fata unei autoritati); a-si face aparitia personal; a comparea; a se prezenta. S-a ~at la proces. 2) A aparea prin forma sa concreta (ca alt obiect sau persoana); a se prezenta. /in + fatis
A SE MLADIA ma ~ez intranz. 1) A fi mladios. 2) (despre persoane sau despre alte fiinte) A se indoi cu usurinta si gratie. 3) (despre voce) A trece usor dintr-o tonalitate in alta. 4) fig. A se adapta cu usurinta anumitor situatii sau imprejurari; a se acomoda. [Sil. -di-a] /Din mladiu
A SE PREZENTA ma prezint intranz. 1) (despre persoane) A aparea in propria persoana (in fata unei autoritati); a-si face aparitia personal (undeva); a se infatisa; a comparea. 2) A aparea sub un anumit aspect, intr-o forma concreta (ca alt obiect sau persoana); a se infatisa. ◊ ~ bine (sau rau) a produce (la prima vedere) o impresie buna (sau rea). /<fr. presenter, lat. praesentare
MISIONAR s.m. Propagator al religiei crestine sau al doctrinelor unor secte crestine in tarile cu alta religie dominanta. ♦ persoana care cauta sa castige adepti pentru o cauza, pentru o comunitate etc. [Pron. -si-o-. / cf. fr. missionaire, it. missionario].
venetic (-ca), adj. – 1. (Inv.) Venetian, din Venetia. – 2. (S. m.) Ducat venetian. – 3. Strain, persoana venita din alta parte. – Mr. venetic. Mgr. βενετιϰος (Densusianu, Rom., XXXIII, 288), cf. tc. venedik, alb. venetik, sl. venediku, ceh. venatky (Miklosich, Fremdw., 77). Este dubletul lui venetian, adj., din it. veneziano. – Der. venetie (var. vinetie), s. f. (strainatate).
creatura (ea 2 silabe) f., pl. i (lat. creatura). Fiinta creata, faptura. Om (fata de Dumnezeu). Fig. persoana care datoreste [!] alteia pozitiunea sau averea ei: acest om e creatura ministrului.
H******P, h*********i, s. n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipa a fost pusa in inferioritate de echipa adversa. 2. Fig. Greutate, piedica intervenita in munca cuiva. 3. Deficienta senzoriala, motorie, mintala sau orice alta infirmitate a unei persoane. – Din engl., fr. h******p.
VENETIC, -A, venetici, -ce, subst. I. S. m. si f. (Adesea peior.) persoana venita undeva din alte locuri si considerata straina in locul unde s-a stabilit. II. S. m. Veche moneda venetiana din aur, care a circulat in trecut si in tarile romanesti. ◊ (Adjectival) Galben venetic. – Din ngr. venetikos, (II) si tc. venedik.
CONTRACANDIDAT, -A, contracandidati, -te, s. m. si f. persoana care candideaza impotriva altui candidat pentru ocuparea unei functii sau a unei demnitati. – Contra1 + candidat.
A AMANA aman tranz. 1) A lasa pentru alta data. ~ adunarea. ~ plecarea. 2) (persoane) A purta cu vorba. /a + maine
AZIL ~uri n. 1) Asezamant filantropic in care sunt tinuti copiii (orfani), batranii, invalizii. 2) fig. Loc de refugiu. ~ politic.Drept de ~ acordare de catre un stat a dreptului de stabilire pe teritoriul altei tari a unor persoane urmarite in tara lor din motive politice. /<fr. asile, lat. asylum
CASNIC2 ~ca (~ci, ~ce) m. si f. 1) persoana care locuieste intr-o casa cu alti membri ai familiei. 2) persoana nesalarizata care se ocupa numai cu gospodaria. /casa + suf. ~nic
A SE DEPLASA ma ~ez intranz. 1) (despre persoane) A pleca in alta localitate (in interes de serviciu). 2) (despre terenuri, obiecte) A-si schimba pozitia initiala; a se disloca; a aluneca. /<fr. deplacer
A EXPEDIA ~ez tranz. 1) (corespondenta, colete, marfuri) A trimite prin posta la destinatie. 2) fam. (persoane) A trimite in alta parte pentru a se debarasa. /<fr. expedier, lat. expediere
FAURAR2 ~i m. 1) inv. Mester care confectiona obiecte din fier sau din alte metale; fierar. 2) poet. persoana care are darul fauririi. [Sil. fa-u-] /faur + suf. ~ar
LIFTA ~e f. inv. 1) persoana sau popor de alta religie. 2) fig. Om rau la inima. /<sl. Litva
MISIUNE ~i f. 1) Sarcina acordata cuiva in vederea realizarii unei actiuni. 2) Reprezentanta diplomatica a unui stat in alt stat. 3) Grup de persoane (oficiale) trimis undeva cu un anumit scop; delegatie. 4) Organizatie de crestini care propaga religia crestina in statele cu alta credinta dominanta. [G.-D. misiunii; Sil. -si-u-] /<fr. mission, lat. missio, ~onis
MOASTE f. pl. 1) (in religia crestina) Ramasita (oseminte, resturi de imbracaminte sau alte obiecte) apartinand unei persoane considerate ca sfanta; relicva. 2) fig. poet. Obiect (ramas de la o persoana iubita sau de la un om de vaza) pastrat ca o amintire scumpa; relicva; vestigiu. /<sl. mosti
XENOFOB, -A adj., s.m. si f. (Cel) care uraste persoanele sau popoarele de alta nationalitate, care este dusman a tot ceea ce este strain. [< fr. xenophobe, cf. gr. xenos – strain, phobos – ura].
REZIDENT s.m. 1. Reprezentant diplomatic inferior in grad unui ministru plenipotentiar. ♦ Reprezentant al guvernului central intr-o tara coloniala sau sub protectorat. 2. persoana stabilita temporar in alt loc decat tara al carei cetatean este. [< fr. resident, it. residente].
AGRESIUNE s. f. 1. atac brutal neprovocat. ◊ folosire a fortei armate de catre un stat sau o coalitie de state impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei politice a unui alt stat. 2. atac asupra persoanelor sau bunurilor. 3. actiune exterioara care primejduieste echilibrul si integritatea unui sistem viu. (< fr. agression, lat. aggressio)
REZIDENT, -A I. s. m. 1. reprezentant diplomatic inferior ca rang ministrului plenipotentiar sau ambasadorului. ◊ (in trecut) reprezentant al guvernului central intr-o tara coloniala sau sub protectorat. 2. persoana stabilita temporar in alt loc decat tara al carei cetatean este. II. adj. (despre cetateni stabiliti in alt stat) care locuieste in... III. s. m. f. absolvent medicinist care isi perfectioneaza practica in spital. (< fr. resident, lat. residens, germ. Resident)
XENOFOB, -A, xenofobi, -e, adj. Care manifesta ura fata de persoane sau popoare de alta nationalitate. – Fr. xenophobe.
PASAPORTAR, pasaportari, s. m. (Rar) persoana care apartine ca cetatenie altei tari decat cea in care se afla stabilit (temporar) si care sta in tara respectiva cu pasaport. – Pasaport + suf. -ar.
PIRATERIE, piraterii, s. f. Fapta prin care membrii echipajului unui vas, prin amenintari si violenta, rapesc un alt vas ori bunurile sau persoanele aflate pe bordul lui; infractiune savarsita de autorii acestei fapte. ♦ Piraterie aeriana = (infractiune care consta in) acte de amenintare si violenta savarsite de o persoana sau un grup inarmat asupra echipajului unui avion in scopul schimbarii itinerarului acestuia. – Din fr. piraterie.
A ABANDONA ~ez tranz. 1) (parinti, copii etc.) A lasa la voia intamplarii; a parasi, lasand fara nici un sprijin. ~ familia. 2) (locuri sau persoane) A lasa, plecand in alta parte; a parasi. 3) (probe sportive) A lasa renuntand la participarea in continuare. /<fr. abandonner
CENOTAF ~e n. Monument funerar inaltat in memoria unei persoane disparute sau decedate in alta parte; mormant gol. /<fr. cenotaphe, lat. cenotaphium
COLONIE ~i f. 1) (la fenicieni si la grecii antici) Cetate sau oras, intemeiat in scopuri militare sau comerciale, pe un teritoriu strain. 2) Tara, de obicei slab dezvoltata, aflata sub dominatia politica si economica a altui stat. 3) Grup compact de persoane de aceeasi nationalitate, care locuiesc intr-o tara straina sau in alt oras. 4) Asezamant pentru reeducarea prin munca. ~ de copii. 5) Grup de animale din aceeasi specie care traiesc in comun. ~ de corali. [Art. colonia; G.-D. coloniei; Sil. -ni-e] /<fr. colonie, lat. colonia
A DEZBROBODI dezbrobod tranz. 1) (capul) A descoperi, scotand broboada (sau alt acoperamant de acest fel). 2) (persoane) A lasa fara broboada, scotand-o de pe cap. /dez- + a [im]brobodi
A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare
A PARASI ~esc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lasa plecand in alta parte; a abandona. ~ satul. A-si ~ sotia. ◊ A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simti slabit de puteri. 2) A inceta de a mai practica; a lasa. ~ gimnastica sportiva. /cf. sl. parasiti
A SE PRIMENI ma ~esc tranz. 1) (despre persoane) A se imbraca cu alte haine (noi, curate); a se schimba. 2) fig. A se schimba spre bine. /<sl. premeniti
A REPREZENTA reprezint tranz. 1) A reda intr-o forma concreta; a infatisa. 2) (lucruri absente sau abstracte) A face sa apara in forma concreta (prin intermediul unui alt obiect care ii corespunde). 3) (persoane sau colectivitati) A actiona ca exponent, ca imputernicit, ca delegat; a infatisa. ~ tara. 4) (realitatea in arta) A reda prin mijloace artistice; a infatisa; a oglindi; a reflecta. 5) A evoca prin mijloace plastice. Tabloul reprezinta niste ruine. 6) A insemna prin sine; a constitui; a marca. 7) (imagini percepute anterior) A reproduce in memorie. 8) (piese de teatru) A prezenta publicului prin mijloace scenice; a juca. /<fr. representer, lat. repraesentare
A SE SCHIMBA ma schimb intranz. 1) A capata o alta forma sau un alt continut; a suferi modificari; a se preface; a se modifica; a se preschimba; a se transforma. 2) (despre persoane) A se imbraca cu alte haine (noi, curate); a se primeni. /<lat. excambiare
VENETIC1 ~ca (~ci, ~ce) si substantival (despre persoane) Care este venit din alta parte; considerat strain in locul unde s-a stabilit cu traiul. /<ngr. venetikos
EVINGE vb. tr. (jur.; despre o persoana) a face ca o alta personaa sa sufere o evictiune. (dupa lat. evincere)
AFILIA, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizatii, institutii etc.; rar, despre persoane izolate) A se alatura altei organizatii, institutii etc. cu acelasi caracter, primindu-i directivele si subordonandu-i-se. [Pr.: -li-a] – Fr. affilier.
VASAL, -A, vasali, -e, s. m. si f. (In evul mediu, in apusul Europei) persoana, stat care se afla in raporturi de vasalitate fata de un senior sau de un alt stat; p. gener. supus. ◊ (Adjectival) persoana vasala. Stat vasal. – Din fr. vassal.
AGRESIUNE ~i f. 1) Atac armat al unui stat impotriva altui stat sau altor state. 2) Atac neprovocat impotriva unei persoane. [G.-D. agresiunii; Sil. a-gre-si-u-] /<fr. agression, lat. aggresio, ~onis
CERCETAS ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Militar care executa o cercetare pe pozitiile inamicului; iscoada. 2) persoana care culege informatii secrete din alte tari. /a cerceta + suf. ~as
A CETERA ceter pop. 1. intranz. inv. A canta din cetera (sau din alt instrument cu coarde). 2. tranz. pop. 1) (persoane) A deranja intruna si insistent cu acelasi lucru; a pisa; a necaji; a plictisi. 2) (haituri, colinde etc.) A spune pe de rost, expresiv si cu intonatie adecvata; a declama; a recita. /Din cetera
CREOL ~a (~i, ~e) m. si f. 1) persoana alba nascuta in America Latina sau in alte colonii, urmasa a primilor colonizatori. 2) persoana nascuta din parinti de rase diferite. [Sil. cre-ol] /<fr. creole
A FORFECA foarfec 1. tranz. 1) A taia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascutit). ~ hartia. 2) fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. ~ un articol. 2. intranz. A vorbi mult (indrugand minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficare
PROZELIT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) rel. persoana convertita de curand la o alta credinta; neofit. 2) Adept nou si inflacarat al unei doctrine sau conceptii; neofit. /<fr. proselyte, lat. proselytus
A URZICA urzic tranz. 1) (despre plante urzicatoare sau alti factori de acest gen) A supune unei senzatii de usturime (in urma atingerii de piele). 2) (despre persoane) A atinge cu o urzica (sau cu alta planta urzicatoare), producand usturime. 3) fig. (persoane) A intepa cu vorba; a ataca cu vorbe usturatoare. /Din urzica
AMBASADOR, -OARE s. m. f. 1. diplomat de cel mai inalt rang, care reprezinta un stat pe langa un alt stat sau o organizatie internationala. 2. persoana insarcinata cu o misiune, cu un mesaj. (< fr. ambassadeur)
IMUNITATE s. f. 1. rezistenta a unui organism fata de anumite infectii, otravuri sau alte substante straine. 2. situatie a unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. ♦ ~ parlamentara = drept de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. (< fr. immunite, lat. immunitas)
CONVERTIBILITATE (‹ fr., lat.) s. f. Caracteristica a unei monede de a putea fi schimbata de persoane particulare, companii, institutii financiare cu alte monede, devize-aur, devize-argint, fara restrictii sau control guvernamental. C. da dreptul detinatorului unei bancnote de a pretinde si obliga banca de emisiune de a accepta, la cerere si la paritatea oficiala, schimbarea bancnotei respective. C. presupune existenta unei economii dezvoltate sau a depozitelor de valori internationale (aur, dolari S.U.A. etc.).
CARNATAR, carnatari, s. m. persoana care prepara sau vinde carnati si alte mezeluri. – Carnat + suf. -ar.
IAURGIU, iaurgii, s. m. persoana care prepara sau vinde iaurt (si alte produse lactate). [Pr.: ia-ur-] – Din tc. yogurtcu.
SELAR, selari, s. m. persoana care confectioneaza (si vinde) sei sau alte obiecte de harnasament. – Sa + suf. -ar.
CUTITAR, cutitari, s. m. 1. persoana care face sau vinde cutite sau alte instrumente de taiat. 2. (Fam.) Scandalagiu gata sa scoata cutitul in timpul unei certe sau al unei incaierari; bataus. – Cutit + suf. -ar.
REPREZENTANT, -A, reprezentanti, -te, s. m. si f. 1. persoana imputernicita sa reprezinte pe cineva sau ceva, sa tina locul cuiva, sa actioneze in numele cuiva. ♦ persoana care reprezinta interesele unui stat in alt stat, la o intrunire diplomatica etc. 2. Cel care reprezinta o scoala, un curent; exponent. – Din fr. representant.
CARNATAR ~i m. inv. persoana care face sau vinde carnati si alte mezeluri. /carnat + suf. ~ar
A JUMULI ~esc tranz. 1) (pasari taiate) A lipsi de pene si de puf prin smulgere; a peni. 2) (par) A smulge din radacina. 3) (animale moarte) A curata de piele; a beli; a jupui; a despuia; 4) fig. (persoane) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin sustragere; a jecmani; a jefui. /cf. ung. gymbalni
MANDAT s.n. 1. Imputernicire data cuiva de catre o persoana sau de catre o autoritate de a vorbi sau de a lucra in numele sau. ◊ Teritoriu sub mandat = forma de administrare a fostelor colonii incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. Ordonanta judecatoreasca prin care o persoana este chemata in fata justitiei sau este incarcerata. ◊ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciara prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu forta) in fata unei instante a unui martor (intr-o pricina penala). 3. Ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ◊ Mandat postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. [Cf. fr. mandat, it. mandato, lat. mandatum, germ. Mandat].
REPREZENTANT, -A s.m. si f. 1. persoana delegata sa reprezinte pe cineva; imputernicit sa actioneze in numele cuiva. ♦ persoana care reprezinta interesele unui stat in alt stat, la o intrunire diplomatica etc. 2. Cel care reprezinta un curent, o scoala etc.; exponent. [Pl. -nti, -nte. / cf. fr. representant].
REPREZENTANT, -A s. m. f. persoana delegata sa reprezinte pe cineva sau ceva. ◊ persoana care reprezinta interesele unui stat in alt stat, la o intrunire diplomatica. (< fr. representant)
SUBEDITOR, -OARE s. m. f. persoana, editura care preia de la o alta editura publicarea unei opere. (< engl. subeditor)
CENOTAF, cenotafe, s. n. (Livr.) Monument funerar ridicat in amintirea unei persoane decedate ale carei oseminte se gasesc in alt loc sau au disparut. – Din fr. cenotaphe, lat. cenotaphium.
MOASTE s. f. pl. (In religia crestina) Ramasitele mumificate din corpul unei persoane considerata sfanta; p. ext. vesmant, parte de vesmant sau orice alt obiect care a apartinut unei astfel de persoane (si careia i se atribuie puteri supranaturale). ♦ P. gener. Corp mumificat; mumie. ♦ (Fig.) Ramasitele scumpe ale trecutului. – Din sl. mosti.
A ECLIPSA ~ez tranz. 1) (astri) A pune in eclipsa. 2) fig. A face sa paleasca (in fata altui lucru); a pune in umbra; a intuneca. 3) (persoane) A depasi prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa i /<fr. eclipser
NEOFIT ~ti m. 1) persoana care a trecut de curand la o alta credinta; prozelit. 2) Adept nou si inflacarat al unei doctrine sau con-ceptii; prozelit. [Sil. ne-o-] /<fr. neophyte
PARAZIT1 ~ta (~ti, ~te) si substantival 1) (despre organisme vegetale si animale) Care are drept sursa de hrana un alt organism. Insecta ~ta. Ciuperca ~ta. 2) fig. (despre persoane sau grupuri sociale) Care nu lucreaza, traind din munca altora. /<lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite
TABARA2 ~ere f. 1) Grup de persoane, partide sau state, aflat in opozitie cu alt grup. 2) pop. Grup mare de oameni. [G.-D. taberei] /<sl. taboru
AGENT, -A I. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei institutii, intreprinderi etc. care indeplineste anumite insarcinari. ♦ ~ diplomatic = reprezentant al unui stat in alt stat in relatiile politice cu acesta; ~ economic = persoana fizica sau juridica care participa la viata economica a unei societati comerciale; ~ secret = cel care indeplineste o misiune secreta de informare; spion; ~ de circulatie = (sub)ofiter de politie cu indrumarea, supravegherea si controlul circulatiei pe drumurile publice. II. s. m. factor activ ce determina un anumit proces fizic, chimic etc. ♦ ~ patogen = microorganism care determina aparitia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indica autorul actiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al actiunii unui verb pasiv; propozitie completiva de ~ = propozitie care arata actiunea exprimata printr-un verb pasiv. (< fr. agent, lat. agens)
AMERICAN, -A, americani, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine (populatiei) Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) altui stat al Americii, privitor la (populatia din) Statele Unite ale Americii sau (mai rar) la alt stat din America. 2. S. m. si f. persoana care face parte din populatia de baza a Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) din populatia de baza a unui alt stat al Americii. – Din America + suf. -an.
CORNAC, cornaci, s. m. persoana care ingrijeste si conduce elefanti sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac.
DISPONIBIL, -A, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinatie precisa, care sta la dispozitie pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-o slujba (putand fi rechemat la nevoie). 2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o institutie, o intreprindere, o persoana etc. poate dispune, la un moment dat, fara a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.
COJOCAR ~i m. persoana care lucreaza sau vinde cojoace sau caciuli si alte obiecte din blana. /cojoc + suf. ~ar
DIPLOMAT3 ~ta (~ti, ~te) m. si f. persoana oficiala care reprezinta un stat in relatiile cu alte state. /<fr. diplomate
A RECOMANDA recomand tranz. 1) A formula ca sfat (sau ca dispozitie); a propune. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare si aprobare; a inainta; a propune. 3) (persoane) A prezenta pentru a obtine bunavointa si protectia (cuiva). 4) (persoane) A face sa fie cunoscut, mentionand numele si alte informatii; a prezenta. /<fr. recommander
atot- Dat. (inv.) al adj. pron. tot. Intra ca element de compunere intr-o serie de termeni care indica atribute ale lui Dumnezeu, ale naturii sau ale altor entelehii; numai in mod umoristic se poate aplica persoanelor. Corespunde lat. omni-, sp. todo-. Cel de al doilea element poate fi puternic, rabdator, stiutor, vazator etc.
PLENIPOTENTIAR adj.m. Ministru plenipotentiar = persoana care reprezinta conducerea unui stat pe langa guvernele altor state, fiind investita pentru aceasta cu puteri depline. [Pron. -ti-ar. / cf. it. plenipotenziario, fr. plenipotentiaire].
ALIAT, -A I. adj. 1. unit printr-o alianta. 2. (despre metale) caruia i s-a adaugat o anumita cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj. II. s. m. f. persoana, organizatie, stat care face parte dintr-o alianta. (< alia)
INTERPRET, -A, interpreti, -te, s. m. si f. 1. persoana care traduce pe loc si oral ceea ce spune cineva in alta limba, mijlocind astfel intelegerea dintre doua sau mai multe persoane; translator, talmaci. 2. Fig. persoana care exprima nazuintele unei colectivitati; persoana care face cunoscute altuia vointa, dorinta, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant. 3. persoana care interpreteaza un rol intr-un spectacol, o bucata muzicala, o poezie etc. V. artist, actor. – Din fr. interpret, lat. interpres, -etis.
PONTONIER, pontonieri, s. m. 1. Militar apartinand unor trupe de geniu specializate in constructia de pontoane si de alte lucrari necesare trecerii (unei armate) peste o apa. 2. (Rar) persoana care face serviciul la un ponton. [Pr.: -ni-er] – Din fr. pontonnier.
LIVRET, livrete, s. n. 1. (In sintagma) Livret militar = document eliberat persoanelor care au satisfacut serviciul militar, cuprinzand situatia militara si alte date privitoare la titular. 2. (Tehn.; in sintagma) Livret al utilajului = document de evidenta care cuprinde date referitoare la un utilaj (denumire, anul fabricatiei, producatorul, caracteristici tehnice, reparatii etc.). – Din fr. livret.
A LUNECA lunec intranz. 1) (despre corpuri) A se deplasa printr-o miscare continua (pe o suprafata neteda sau de-a lungul unui alt corp). 2) A se misca lin si fara zgomot. 3) (despre persoane) A-si pierde echilibrul, calcand pe o suprafata lucioasa. 4) (despre mancaruri sau bauturi) A trece usor pe gat; a se inghiti usor. /<lat. lubricare
MAISTRU ~stri m. 1) Muncitor calificat care indrumeaza alti muncitori sau care conduce un sector de productie; mester. 2) persoana care da dovada de pricepere, de iscusinta intr-un anumit gen de activitate. /<germ. Meister
MESTER ~i m. 1) persoana specializata intr-o meserie. ~-tamplar. 2) Muncitor calificat care indruma alti muncitori sau care conduce un sector de productie; maistru. 3) persoana care da dovada de pricepere, de iscusinta intr-un anumit gen de activitate. /<ung. mester
A PARAZITA ~ez intranz. 1) (despre organisme animale) A trai pe un alt organism animal sau vegetal (ca un parazit). 2) fig. (despre persoane) A trai din munca altuia. /<fr. parasiter
PUDIBOND, -A adj. (Frantuzism) Care apartine unei persoane pudice; care afecteaza o pudoare exagerata; rusinos. [Var. (dupa alte surse) pudibund. / < fr. pudibond, lat. pudibundus].
ASISTENTA s.f. 1. Prezenta (intr-un anumit loc). ♦ Public, oameni care iau parte la ceva. 2. Sprijin, ajutor. ◊ Asistenta juridica = ajutor competent, de specialitate dat unei persoane pentru a-si sustine drepturile in fata justitiei; asistenta sociala = sprijinire materiala a unei persoane inapte de munca, facuta de stat sau de o alta organizatie sociala. [Cf. fr. assistance, germ. Assistenz].
GARDEROBA s.f. 1. Loc special amenajat intr-un local public, intr-un teatru etc. unde se lasa paltoanele, palariile etc. ♦ Dulap sau mobilier construit pentru pastrarea hainelor sau a altor obiecte de imbracaminte. 2. Totalitatea lucrurilor de imbracaminte ale unei persoane. ♦ Totalitatea costumelor din depozitul unui teatru, ale unui ansamblu de spectacole. [Var. garderob s.n. / < fr. garde-robe].
RESORTISANT s. m. persoana fizica sau juridica apartinand unui stat aflat sub protectia altui stat. (< fr. ressortissant)
ARGINTAR, argintari, s. m. (Rar) persoana care lucreaza sau vinde obiecte de argint (sau de alte metale pretioase). – Din argint + suf. -ar.
GAITA1, gaite, s. f. 1. Pasare inrudita cu corbul, de marimea unei ciori, cu penajul brun-roscat, cu dungi albastre si negre pe aripi, cu coada neagra, care poate imita sunetele scoase de alte pasari (Garrulus glandarius). ◊ Gaita de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbeste mult si fara rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., scr. galica.
MODEL, modele, s. n. 1. Ceea ce poate servi ca orientare pentru reproduceri sau imitatii; tipar. ♦ Reprezentare in mic a unui obiect; macheta. ♦ Tipul unui obiect confectionat. Model de palarie. ♦ Obiect care, imprimat intr-un material plastic, formeaza un tipar dupa care se realizeaza alte obiecte identice. ♦ Sistem teoretic sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate indirect proprietatile si transformarile altui sistem, mai complex, cu care primul sistem prezinta o analogie. 2. persoana, realizare, opera care, prin valoare sau calitati, poate servi ca exemplu; p. ext. exemplu, pilda servita de o asemenea persoana, realizare, opera. 3. Manechin. 4. persoana care pozeaza unui pictor sau unui sculptor. 5. (Mat.) Sistem de relatii matematice care leaga intre ele marimile de stare ale sistemului modelat. – Din fr. modele, it. modello.
VICEREGE, viceregi, s. m. persoana care guverneaza o colonie sau o provincie (care depinde de alt stat) in numele unui rege; titlu, functie detinuta de aceasta persoana. – Vice- + rege (dupa fr. vice-roi).
DEGUSTATOR, -OARE, degustatori, -oare, s. m. si f. persoana care se ocupa cu degustarea vinurilor, lichiorurilor, fructelor si a altor produse alimentare. – Degusta + suf. -ator.
COTERIE, coterii, s. f. Grup restrans de persoane care urmaresc scopuri ascunse, egoiste si care urzesc intrigi si alte actiuni reprobabile; gasca, clica. – Din fr. coterie.
DECAN, -A s.m. si f. 1. Profesor (sau alt membru al corpului profesoral universitar) care detine conducerea unei facultati. 2. persoana cea mai in varsta sau care are vechimea cea mai mare intr-un anumit corp constituit. // s.m. 1. (Ant.) Ofiter roman care comanda 10 soldati; decurion. 2. (In trecut) persoana aleasa dintre avocati, care conducea baroul avocatilor. 3. Conducator, sef ecleziastic in biserica anglicana. [ < lat. decanus, cf. it. decano, fr. doyen).
ALIAT, -A adj. 1. Unit printr-o alianta. 2. (Despre metale) Caruia i s-a adaugat o anumita cantitate dintr-un alt element in vederea formarii unui aliaj. // s.m. si f. persoana, organizatie, stat etc. care a intrat intr-o alianta. / < alia, cf. fr. allie].
CENOTAF, cenotafe, s. n. (Livresc) Monument funerar ridicat in amintirea unei persoane care a decedat si ale carei oseminte se gasesc in alt loc sau au disparut. – Fr. cenotaphe (lat. lit. cenotaphium).
closca f., pl. ste, sti si sci (bg. klocka, kvacka, closca; sirb. rut. kvocka, rus. klusa, kluska; alb. klocka, kvacka; turc. kolocka, kulucka, ven. chioca, sp. clueca, pg. choca, germ. glucke s. a. V. clocesc). Gaina ori alta pasare care cloceste, si pe urma, si creste puii. Fig. persoana foarte suparacioasa. A te rapezi [!] ca o closca, a te rapezi cu mare furie. Closca cu puii, constelatiunea Pleiadelor. – In Trans. si cloca, pl. i (nsl. bg. vsl. kloka), in Ban. si Olt. (NPl. Ceaur, 143), clota, pl. e (d. sirb. kvocati, a cloncani, klocati, a clampani).
PLENIPOTENTIAR, plenipotentiari, s. m., adj. (persoana) care reprezinta in anumite imprejurari conducerea unui stat pe langa guvernele altor tari si care are in aceasta calitate puteri depline; plenipotent. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. plenipotentiaire.
OMONIM, (1) omonime, s. n., (2) omonimi, s. m. 1. S. n. Cuvant care are aceeasi forma si aceeasi pronuntare cu alt cuvant sau cu alte cuvinte, de care difera ca sens si ca origine. 2. S. m. persoana care poarta acelasi nume cu altcineva; tiz. – Din fr. h******e.
RESORTISANT, resortisanti, s. m. persoana fizica sau juridica apartinand unui stat, unui teritoriu aflat sub administratia altui stat. – Din fr. ressortissant.
ALEGERE ~i f. 1) v. A ALEGE si A SE ALEGE. ◊ La ~ la discretie; dupa plac. 2) la pl. Desemnare prin vot a unei persoane pentru un anumit post in organele puterii de stat sau in alte organe. /v. a alege
NODUROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (de-spre sfori, ate etc.) Care are (multe) noduri. 2) (despre tulpini sau alte parti ale plantelor lemnoase) Care are (multe) cioturi; cioturos. Bat ~. 3) (despre persoane sau parti ale corpului lor) Care are articulatii proeminente; cioturos. Degete ~oase. /nod + suf. ~uros
PRAJINA ~i f. 1) Bat lung si subtire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect inalt. ◊ A scoate pe cineva in ~ (sau in protap) a destainui in public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu ~a la nas a fi foarte infumurat. 2) fig. persoana (foarte) inalta si subtire. 3) sport Bara lunga de bambus sau de alt material (elastic), intrebuintat drept suport la proba de sarituri in inaltime. 4) Proba sportiva executata cu astfel de bara. 5) Veche unitate de masura pentru lungimi (egala cu aproximativ 7 m). ◊ ~ falceasca veche unitate de masura pentru suprafete (egala cu aproximativ 180 m2). [G.-D. prajinii] /<bulg. prajina
PARAZIT, -A s.m. si f. 1. Invitat la masa unui bogatas din vechea Roma pentru a-l amuza. 2. (Fig.) persoana care traieste pe seama alteia. 3. Fiinta care traieste pe organismul unei alte fiinte vii, hranindu-se exclusiv cu substantele produse de aceasta. 4. (la pl.) Perturbatie produsa in transmisiile de telecomunicatii, datorita descarcarilor electrice din atmosfera, scanteilor produse de unele aparate electrice etc. // adj. 1. (Despre fiinte) Care duce o viata de parazit; parazitar. 2. (Fig.) Care nu produce nimic, care traieste din munca altora. ♦ (Fig.) Lipsit de functie; de prisos. [Cf. fr. parasite, lat. parasitus, gr. parasitos < para – alaturi, sitos – mancare].
TIP s.n. 1. Forma sau model caruia ii corespunde o anumita grupa de obiecte sau de fenomene. ♦ Model, exemplar, esantion. ♦ Specie. 2. Exemplar care are toare caracterele si pretul unui produs pus in vanzare. 3. Forma exemplara la care se pot referi o serie de alte exemplare cu caractere comune. 4. Schema ideala, exemplificatoare a unei categorii de persoane, fiinte sau lucruri. 5. Fizionomie caracteristica a unei rase, a unei populatii etc. // s.m. 1. Individ care intruneste anumite trasaturi caracteristice pentru un grup, o rasa etc. 2. Planta ale carei caractere formeaza trasaturile esentiale ale unei specii. 3. (Fam.) persoana de o mare originalitate. ♦ (Peior.) Individ. 4. Personaj care intruneste trasaturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezinta. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „exemplar”, „model”, „imprimat”, „matrita”. [< fr. type, it. tipo, lat. typus – caracter, gr. typos – model].
AGRESIUNE, agresiuni, s. f. Atac neprovocat impotriva unei persoane. ♦ Atac inarmat al unuia sau al mai multor state imperialiste impotriva altor tari, cu scopul de a le cotropi teritoriile si de a le inrobi populatiile. – Fr. agression (lat. lit. aggressio, -onis).
MISIONAR, -A, misionari, -e, s. m. si f. persoana (de obicei calugar sau preot) trimisa sa raspandeasca crestinismul in tari cu alta religie dominanta. [Pr.: -si-o-] – Din it. missionario, fr. missionnaire.
DIPLOMAT2, -A, diplomati, -te, subst., adj. I. 1. S. m. si f. persoana oficiala care are misiunea de a intretine relatii cu reprezentantii oficiali ai altor state sau de a trata in numele statului sau. 2. S. m. si f. persoana care stie cum sa trateze o afacere, cum sa se comporte intr-o situatie (pentru a-si atinge scopurile). 3. Adj. Care este abil, subtil, siret in relatiile sociale; care arata, tradeaza abilitate, subtilitate, siretenie; diplomatie2. II. S. n. Prajitura preparata dintr-o crema aromata cu rom peste care se adauga frisca si fructe zaharisite. – Din fr. diplomate.
SECERATOR, -OARE, seceratori, -oare, subst., adj. 1. S. m. si f., adj. (persoana) care secera. 2. S. f. Masina agricola de recoltat care secera cereale si alte plante agricole. ◊ Seceratoare-legatoare = masina agricola de recoltat care secera si leaga in snopi tulpinile de cereale. Seceratoare-treieratoare = combina. – Secera + suf. -ator.
FLOTANT1 ~ta (~ti, ~te) 1) Care pluteste; plutitor. Doc ~. 2) (despre persoane) Care se afla intr-o localitate numai temporar, avand domiciliu stabil in alta parte. /<fr. flottant
PAPUAS ~a (~i, ~e) m. si f. persoana care face parte din populatia de baza a Noii Guinee (si a altor insule din Melanezia) sau este originara din Noua Guinee (si alte insule din Melanezia). [Sil. -pu-as] /<fr. papouas
CULOARE s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)
INSTANTA, instante, s. f. (Si in sintagma instanta judecatoreasca) Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea si persoanele juridice. ◊ Expr. In ultima instanta = in cele din urma, pana la urma, nemaiavand alta cale. – Din fr. instance, lat. instantia.
DOCENT, docenti, s. m. 1. (In alte tari) Grad didactic onorific in invatamantul superior, corespunzand de obicei aceluia de conferentiar; persoana care are acest grad. 2. (In tara noastra; de obicei in sintagma doctor docent) Titlu stiintific acordat doctorilor in stiinte care s-au distins printr-o activitate valoroasa; persoana care are acest titlu. – Din germ. Dozent.
DESPARTI, despart, vb. IV. l. Refl. A se indeparta de cineva sau de ceva plecand in alta parte, a parasi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecand in directii diferite. ♦ Refl. Fig. A se instraina, a se detasa sufleteste de cineva sau de ceva; a rupe legaturile cu cineva. ♦ Refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufleteste; a renunta la... 2. Refl. A divorta. 3. Tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) A separa, a izola, a pune intre... ♦ Tranz. si refl. A (se) imparti (in doua sau mai multe parti); a (se) separa, a (se) segmenta. – Lat. *dispartire.
AMERICAN2 ~a (~i, ~e) m. si f. persoana care face parte din populatia de baza a S.U.A. (ori a altui stat din America) sau este originara din S.U.A. (ori din alt stat al Americii). /Din America n. pr. + ~an
VOIAJOR ~i m. livr. persoana care face voiajuri; calator. ◊ ~ comercial slujbas al unei firme, care se deplaseaza in alte localitati pentru a primi comenzi. /<fr. voyageur
VULPE ~i f. 1) Mamifer salbatic carnivor, de talie medie, cu blana roscata, cu botul ascutit si cu coada lunga si stufoasa. ◊ ~ argintie vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ~ polara vulpe cu blana albicioasa. 2) Blana acestui animal. 3) fig. persoana sireata, vicleana. 4) dar (bani sau vin) pe care, dupa obiceiul popular, mirele, din alt sat, il da flacailor din satul miresei. 4): ~-de-mare peste marin, lung, cu corpul turtit, acoperit cu spini. [G.-D. vulpii] /<lat. vulpes
ARAB, -A, arabi, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine Arabiei sau populatiei ei, privitor la Arabia sau la populatia ei; din Arabia. Cal arab. Cifre arabe. ♦ (Substantivat, f.) Limba araba. 2. S. m. si f. persoana care face parte din populatia de baza a Arabiei (populatie raspandita si in alte tari din vestul Asiei, in Africa de Nord etc.); maur. – Fr. arabe (lat. lit. arabus).
caciula f., pl. i (mlat. casibula, chepeneag, manta cu gluga, de unde s´a facut casibla, casiula, casula, ca sula, fiula din subula, fibula, iar de aci caciula, ca ciut, ciutura, cioarice, cimpoi, cepeleag din s-. Din var. casubula vine fr. chasuble si sp. casulla, patrahir. D. rom. vine ngr. kasula, haina grosolana, si in Epir katsula, scufie; alb. kasulia, scufie, vsl. bg. rut. rus. koulia, sirb. kosulia, camasa, rus. „blana scurta, ie, bluza”; bg. kacul, mot, kaculka, gluga; ung. kacsulya. Cp. cu capot. V. Meyer, EWaS. si Bern. 1,586). Gluga (Hateg). Cusma, acoperemint de blana p. a apara capu de frig. Lucru care seamana a caciula (ca circumflexu). Prietin [!] de caciula, un om pe care nu-l cunosti de cit din salut (din scosu caciulii). alta caciula, alta afacere, alta socoteala. Un franc de caciula, platind cite un franc de fie-care persoana. Cu musca pe caciula, V. musca. V. si chiulaf si caita.
AVIATOR, -OARE, aviatori, -oare, s. m. si f. persoana care piloteaza un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decat aerul). [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviateur.
IMPENETRABIL, -A, impenetrabili, -e, adj. 1. Care nu lasa sa treaca ceva prin el. ♦ Prin care nu se poate patrunde cu privirea; de nepatruns. ♦ Fig. De neinteles, de nepatruns; ascuns. Sentimente impenetrabile. ♦ Fig. Care isi ascunde gandurile sau sentimentele; care nu tradeaza starile sufletesti. persoana, fizionomie impenetrabila. 2. (Fiz.) Care ocupa un asemenea spatiu incat exclude de acolo prezenta oricarui alt corp. – Din fr. impenetrable, lat. impenetrabilis.
INOTATOR, -OARE, inotatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (persoana, fiinta) care inoata, care stie sa inoate. 2. S. f. Aripioara a pestelui sau a altor animale acvatice, care serveste ca organ de propulsie si de stabilitate; aripa. – Inota + suf. -ator.
UNANIMITATE s. f. Acord total de idei, de opinii, de sufragii; totalitate de persoane. ◊ Loc. adv. In (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor, fara ca nimeni sa aiba alta parere, alta atitudine. – Din fr. unanimite, lat. unanimitas, -atis.
CORPORAL, -A, corporali, -e, adj. Care tine de corp (I 1), privitor la corp; aplicat corpului; trupesc. ◊ Perchezitie corporala = perchezitie facuta unei persoane pentru a vedea daca nu ascunde sub haine, in buzunarele hainelor etc. arme sau alte obiecte cu care ar putea ataca pe cineva sau distruge ceva. Pedeapsa corporala = sanctiune care consta in lovituri sau in torturi aplicate unui delincvent. – Din fr. corporel, lat. corporalis.
SCRISOARE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisa trimisa cuiva prin posta sau prin intermediul unei persoane; epistola, ravas. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o banca cere altui bancher sau altei banci sa puna la dispozitia purtatorului o suma de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondenta avand valoare literara sau istorica. ♦ (La pl.) Opera literara in proza scrisa sub forma de corespondenta. 2. (Inv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris1 (2). 4. (Inv.) Hartie scrisa, document, act. ◊ Scrisoare de acreditare = document prin care se atesta calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat in relatiile cu un alt stat. Scrisoare de trasura = act care contine conditiile intervenite intre cel care expediaza o marfa si cel care o transporta (serviciul de coletarie, posta etc.); fraht. 5. (Inv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare.
OMOLOG2 ~gi m. Fiecare dintre persoanele cu functii oficiale de acelasi rang, privite in raport una fata de alta (in alt stat sau in alta institutie). /<fr. h*******e
TURNEU ~e n. 1) Deplasare a unor artisti pentru reprezentatii in alta localitate. 2) Deplasare a sportivilor pentru a participa la diferite competitii. 3) Calatorie oficiala a unei persoane cu itinerar prestabilit. ~ de inspectie. /<fr. tournee
AMALGAM s.n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. (Fig.) Amestecatura, talmes-balmes, adunatura de elemente eterogene, disparate, de lucruri sau de persoane nepotrivite unele cu altele. [Pl. -me, -muri. / < fr. amalgame, cf. lat. amalgama < gr. malagma – framantare].
CREDITOR, -OARE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoana fizica sau juridica care acorda, cu titlu de imprumut, o suma de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanta. (< fr. crediteur, lat. creditor)
EROU, eroi, s. m. 1. persoana care se distinge prin vitejie si prin curaj exceptional in razboaie, prin abnegatie deosebita in alte imprejurari grele ori in munca. ◊ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai inalta distinctie in Republica Socialista Romania; persoana care a primit aceasta distinctie. ♦ Ostas cazut pe campul de lupta. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei intamplari; persoana care, intr-o anumita imprejurare, atrage atentia asupra sa. 3. (In mitologia greco-romana) Semizeu, persoana nascuta dintr-o zeitate si o fiinta pamanteana, inzestrata cu puteri supraomenesti sau care a devenit celebra prin faptele sale deosebite. – Din fr. heros, lat. heros.
SINISTRAT, -A, sinistrati, -te, adj., s. m. si f. (persoana) care a suferit pagube insemnate de pe urma unui incendiu, a unei inundatii sau a altei calamitati. – Din fr. sinistre.
A SUSTRAGE sustrag tranz. 1) (lucruri, bunuri straine) A lua prin viclenie si amageli; a-si insusi prin diferite masinatii. ~ un document. ~ bani. 2) (persoane) A face sa se abata, incurcand; a distrage. ◊ ~ atentia (cuiva) a indrepta atentia (cuiva) in alta parte. [Sil. sus-tra-] /<fr. soustraire
CATERING s.n. Cuvant recent, de origine engleza, care, atat in Marea Britanie, cat si in SUA, denumeste activitatea de alimentatie publica in toata complexitatea ei, fiind sinonim cu fr. restauration – restauratie; preluat in limba romana cu sens restrans, de livrare si servire de preparate culinare si bauturi sau de organizare de evenimente sociale (nunti, aniversari etc.) si de afaceri (bufete, cocteiluri etc.) in alte locuri (sedii de firme, institutii) decat restaurantele, de catre unitati specializate, la comanda unui client (persoana fizica sau juridica). – Din engl. catering.
PARAZIT, -A, paraziti, -te, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Organism animal sau vegetal) care traieste si se hraneste pe seama altui organism, caruia ii provoaca adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. si f. Fig. (persoana) care traieste din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbatii electromagnetice de origine externa in transmisiile radiofonice, de telecomunicatii etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosfera. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite.
MUTATIE, mutatii, s. f. 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu; indeplinire a formelor legale in legatura cu mutarea dintr-o locuinta sau dintr-o localitate in alta; viza de mutare. ♦ Inregistrare a unei schimbari intervenite in statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau in situatia militara a cuiva. 2. Prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicala). ♦ Spec. (Biol.) Aparitie brusca a unui caracter genetic nou, care reflecta o modificare ereditara corespunzatoare a materialului ereditar. ♦ Spec. (Fon.) Transformare sistematica a unei serii de sunete in altele. ◊ Mutatie consonantica (sau a consoanelor) = transformare a unor consoane oclusive in limbile germanice. 3. (Jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate in alta. – Din fr. mutation, lat. mutatio.
MISIONAR ~a (~i, ~e) m. si f. persoana care are misiunea de a propaga religia crestina sau doctrinele unor secte crestine in statele cu alta credinta dominanta. [Sil. -si-o-] /<it. missionario, fr. missionnaire
PROPRIU ~e (~i) 1) Care este proprietatea cuiva; care apartine unei persoane; individual. ◊ Nume (sau substantiv) ~ nume dat unei fiinte sau unui lucru pentru a le deosebi de alte fiinte sau lucruri. 2) Care intruneste trasaturi ce individualizeaza; tipic; specific; distinctiv; caracteristic. Pronuntare ~e. 3) Care este in concordanta deplina; adecvat; potrivit. 4) (despre cuvinte) Care reda exact ideea ce trebuie exprimata. ◊ Sens ~ sens initial, de baza. ~-zis la drept vorbind; de fapt. /<lat. proprius, fr. propre
STRAIN ~a (~i, ~e) si substantival 1) Care tine de alta tara; propriu altei tari. Turisti ~i. 2) Care este originar din alta parte. Om ~. ◊ Prin ~i printre oameni necunoscuti; departe de casa, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu apartine vorbitorului. Lucruri ~e. 4) (despre persoane) Care nu se afla in relatii de rudenie; care nu este inrudit; care este membru al altei familii. Copil ~. 5) Care impartaseste conceptii contrare celor unanim acceptate; care este adeptul unei viziuni de alta natura. 6) si adverbial Care este despartit de mediul din jur; separat; izolat. 7) Care este diferit (ca natura) de mediul in care se afla. Corp ~. 8) Care nu se leaga (de ceva); care este departe (de ceva). ~ de aceste preocupari. /<lat. extraneus
VITA ~e f. 1): ~ de vie arbust cu tulpina noduroasa si radacini puternice, cu frunze mari, crestate adanc, si cu fructe dispuse in ciorchini. 2) Suvita de par sau din alt material, din care se confectioneaza prin rasucire sau impletire anumite obiecte. 3) ramificatie a radacinii plantelor. 4) fig. persoana care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; urmas. 5) fig. Succesiune de generatii care provin dintr-un stramos comun; neam; semintie; familie. [G.-D. vitei] /<lat. vitis
INTERVENTIE s. f. 1. participare, intrare intr-o actiune; luare de cuvant. ◊ invazie armata sau amestec al unui stat in treburile interne ale altui stat. 2. (med.) operatie. 3. efort indreptat spre un anumit scop. ◊ mijlocire, mediatie. ◊ (peior.) staruinta pe langa o persoana influenta pentru a obtine favoruri. 4. (jur.) introducere in litigiu a unui tert, la cererea sa. (< fr. intervention, lat. interventio)
control n., pl. uri sau oale (fr. controle, din contre-role, d. contre, contra, si role, rol, condica). Verificare (pl. uri): controlu casei de bani. Registru p. a verifica alt registru (pl. oale). Marca tiparita pe obiectele de metal pretios (pl. oale). Starea nominala a persoanelor care tin de un corp: ofiter sters din controalele armatei.
PAGAN, -A, pagani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. persoana care se inchina zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de crestini celor care sunt de alta religie decat cea crestina sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. Adj. Care apartine unei religii politeiste sau cultului civilizatiei antice greco-romane sau care se refera la antichitatea greco-romana; p. restr. turcesc. 3. S. m. si f. persoana care se abate de la dogmele religiei (crestine); eretic. 4. S. m. si f. Fig. Om rau la suflet, crud, nemilos. 5. Adj. Patimas, salbatic, cumplit. – Lat. paganus.
CONSUL, consuli, s. m. 1. (In republica romana) Titlul celor trei magistrati, alesi anual, care detineau puterea suprema; persoana purtand acest titlu. 2. persoana numita de un stat in functia de sef al unei reprezentante oficiale cu rang de consulat in alt stat si care apara interesele economice, administrative si juridice ale unui stat, precum si pe cele ale cetatenilor acestuia. – Din fr. consul.
DIZOLVA, dizolv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanta solida, lichida sau gazoasa sa se disperseze in alta substanta (lichida), spre a forma impreuna o solutie. ◊ Refl. Zaharul se dizolva in apa. 2. A desfiinta ca persoana juridica o organizatie, o asociatie, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere.
NECREDINCIOS ~oasa (~osi, ~oase) si substantival (negativ de la credincios) 1) Care nu crede in cineva sau in ceva; ne-increzator; incredul. ◊ Toma ~osul se spune despre o persoana care nu da crezare celor spuse pana nu se convinge de adevarul lor. 2) pop. Care este de alta religie (decat cea crestina). 3) Care incalca dogmele unei religii. /ne- + credincios
PERCHEZITIE ~i f. Cercetare a unei incaperi, a unei persoane suspectate sau a domiciliului acesteia de reprezentantii organelor in drept in scopul descoperirii corpurilor delicte sau a altor probe materiale. [G.-D. perchezitiei; Sil. -ti-e] /<fr. perquisition, lat. perquisitio, ~onis
A SE TRANSFORMA ma transform intranz. 1) A capata o alta forma sau un alt continut; a suferi modificari; a se schimba; a se preface; a se modifica; a se preschimba. 2) (despre persoane) A-si schimba caracterul, felul de a fi; a se modifica (in bine). /<fr. transformer, lat. transformare
INTERVENTIE s.f. 1. Participare, intrare intr-o actiune. ♦ Invazie armata sau amestec al unui stat in treburile interne ale altui stat. ♦ (Med.) Operatie. 2. Efort indreptat spre un anumit scop. ♦ Mijlocire, mediatie. ♦ (Peior.) Staruinta, cerere pe langa o persoana influenta pentru a obtine favoruri etc. [Gen. -iei, var. interventiune s.f. / cf. fr. intervention, rus. interventiia].
TRAFIC s.n. 1. Transport de marfuri sau de persoane raportat la o anumita cale de comunicatie si la un interval de timp dat. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Trafic de influenta = negociere a trecerii de care se bucura cineva pe langa o persoana influenta, facuta in scopul unui castig personal ilicit. [< fr. trafic, cf. it. traffico].
CORESPONDENT, -A, corespondenti, -te, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. persoana care colaboreaza la un ziar sau la o publicatie periodica, trimitand spre publicare informatii din locul unde se afla. 2. persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia fata de autoritatile scolare. 3. (Rar) persoana cu care cineva este in corespondenta. II. Adj. (In sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice avand aceleasi obligatii si drepturi ca si un membru activ, cu exceptia dreptului de a vota pe viitorii membrii, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale intre ele, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte paralele. – Din fr. correspondant.
PARTENER ~a (~i, ~e) m. si f. 1) persoana care participa la o actiune comuna, luata in raport cu alta (sau cu altele). 2) Tara cu care o alta tara intretine relatii (comerciale, culturale etc.). /<fr. partenaire
INDEPENDENTA s. f. 1. Situatie a unui stat sau a unui popor care se bucura de suveranitate nationala; stare de neatarnare si drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state si a principiilor dreptului international) problemele sale interne si externe, fara amestec din afara; autonomie. 2. Situatie a unei persoane care judeca lucrurile si actioneaza in mod independent, neinfluentata de altii. – Din fr. independance.
COMPARATIE, comparatii, s. f. 1. Examinare a doua sau a mai multor lucruri, fiinte sau fenomene, facuta cu scopul de a se stabili asemanarile si deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul si unele categorii de adverbe pentru a arata masura mai mica sau mai mare in care un substantiv sau un verb poseda insusirea sau caracteristica exprimata de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparatie = cuvant, expresie sau notiune care serveste pentru a compara ceva. ◊ Expr. In comparatie cu... = comparativ, fata de... A nu suferi comparatie = a fi mai presus de orice alt obiect sau fiinta cu care ar putea fi comparat. 2. Figura de stil care consta in alaturarea a doua obiecte, persoane, actiuni etc. pe baza unor insusiri comune. [Var.: (inv.) comparatiune s. f.] – Din lat. comparatio, -onis.
A JECMANI ~esc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prada; a jefui; a despuia; a jupui. 2) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin violenta; a jefui; a jumuli. /Din jecman
BANCHER, bancheri, s. m. 1. (In oranduirea capitalista) Posesor de capital banesc, care pune la dispozitia altor capitalisti acest capital, in schimbul unei dobanzi; proprietar sau mare actionar al unei banci. 2. (La unele jocuri de carti) persoana care conduce jocul si care tine in rezerva o suma de bani, pentru a plati, in caz de pierdere, sumele riscate de ceilalti jucatori. – Fr. banquer.
CELT, -A, celti, -te, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. persoana facand parte dintr-o veche populatie europeana care a locuit in Galia (de unde s-a extins apoi si in alte regiuni); gal1. 2. Adj. Celtic. – Din fr. Celtes.
CACIULA ~i f. 1) Acoperamant pentru cap confectionat din blana de miel sau de alt animal; cusma. ◊ A schimba ~a a-si schimba atitudinea. A se simti cu musca pe ~ a se simti vinovat. 2) fam. persoana considerata ca unitate particulara, distincta fata de toate celelalte persoane; individ; ins. ◊ De ~ de fiecare persoana. 3) Obiect in forma unui astfel de acoperamant. [G.-D. caciulii] /Cuv. autoht.
INAMIC2 ~ci m. 1) persoana care manifesta agresivitate sau agresivitate sau ura fata de cineva (sau ceva); dusman; vrajmas. 2) Stat (sau armata) cu care un alt stat este in stare de razboi; dusman; vrajmas. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus
TRANZIT ~uri n. 1) Trecere de marfuri sau de persoane dintr-o tara in alta prin teritoriul unei a treia tari. 2) Trecere printr-o statie sau printr-o tara fara alte stationari decat cele strict necesare pentru schimbarea directiei. ◊ In ~ in trecere spre alt punct de destinatie. 3) Scutire de taxe vamale acordata intr-o tara marfurilor aflate in trecere spre alta tara. /<fr. transit
ENCICLOPEDIST, -A s.m. si f. 1. Nume dat filozofilor materialisti burghezi si altor ganditori progresisti precursori ai revolutiei franceze de la sfarsitul sec. XVIII, care s-au unit in vederea elaborarii Enciclopediei. 2. (Rar) persoana care are cunostinte enciclopedice; encicloped. [< fr. encyclopediste].
TRANZIT s.n. Trecere (fara stationare) de marfuri sau de persoane printr-o tara straina; scutire de taxe vamale acordata de un stat unor marfuri care trec prin teritoriul sau in alta tara; tranzitare. ◊ Bilet de tranzit = autorizatie scrisa privind scutirea de vama a unor marfuri care sunt in trecere prin tara; drum de tranzit = drum public care ocoleste localitatile; in tranzit (despre calatori, vagoane etc.) = in trecere. ♦ Trecere a unui material organic printr-un organ. ♦ (In telefonie si radiofonie) Operatia de receptionare a unei convorbiri sau a unui mesaj si de retransmitere a lui la un alt post. [Pl. -turi, -te. / < fr. transit, it. transito, cf. lat. transitus – trecere].
TRANZIT s. n. 1. trecere de marfuri sau de persoane printr-o tara straina; scutire de taxe vamale acordata de un stat unor marfuri care trec prin teritoriul sau in alta tara; tranzitare. ◊ totalitatea marfurilor care trec dintr-o tara in alta prin teritoriul unei alte tari. ♦ bilet de ~ = autorizatie scrisa privind scutirea de vama a unor marfuri care sunt in trecere prin tara; in ~ (despre calatori, vagoane etc.) = in trecere. 2. trecere a unui tren printr-o statie sau printr-o gara fara alte opriri decat pentru cele strict necesare pentru incrucisari sau schimbari de directie. 3. trecere a unui material organic printr-un organ. 4. (in telefonie si radiofonie) receptionare a unei convorbiri sau a unui mesaj si retransmitere a lui la un alt post. 5. trecere a unui astru prin fata discului altui astru. (< fr. transit, germ. Transit)
scrinciob (-buri), s. n. – Leagan. – Var. Munt. scircium. Origine incerta, probabil expresiva, cf. cocioaba, cociorba, si pe de alta parte, scirt, scripet. Legatura cu vb. a scrinti „a se rasuci” (Scriban) nu este verosimila. – Der. scrinciobar, s. m. (Mold., persoana care inchiriaza scrincioburile la sarbatori).
CELT, -A, celti, -te, s. m. si f. persoana facand parte dintr-o veche populatie europeana care a locuit in Galia (de unde s-a extins apoi si in alte regiuni). – Dupa fr. celte.
AMERICAN, -A, americani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. persoana care face parte din populatia de baza a Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) din populatia de baza a unui alt stat al Americii. 2. Adj. Care apartine (populatiei) Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) altui stat al Americii, privitor la (populatia din) Statele Unite ale Americii sau (mai rar) la alt stat din America. – America (n. pr.) + suf. -an. Cf. it. americano, fr. americain.
VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.
MESTER, -A, mesteri, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. persoana care are si practica o meserie; (in special) meserias cu calificare superioara, care are, de obicei, sarcina de a indruma si alti lucratori si de a conduce o sectie productiva intr-o intreprindere sau intr-un atelier; maistru. ◊ Expr. Mester-strica (si drege de frica), se spune despre un meserias prost sau despre un om neindemanatic. ♦ Proprietar al unui atelier (in raport cu angajatii sai). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, in trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. si f., adj. (Om) talentat, priceput, indemanatic, abil; (persoana) care poseda multe cunostinte. 3. S. m. si f. (Astazi rar) persoana care a adus contributii (foarte) valoroase intr-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester.
A DEBARCA debarc 1. intranz. 1) A parasi o nava; a cobori pe mal de pe o nava. 2) A iesi din tren sau din alt vehicul. 3) glum. A se aseza cu traiul pentru mai mult timp. 2. tranz. 1) A face sa iasa de pe o nava. 2) fam. (persoane) A da afara dintr-un post de conducere; a scoate; a elibera; a concedia; a destitui. /<fr. debarquer
altER EGO s.m. Al doilea eu; persoana care se aseamana intru totul cu alta, incat i se poate substitui; (p. ext.) om de incredere, prieten nedespartit. [< lat. alter – alt, ego – eu].
VECIN, -A, vecini, -e, adj., subst. I. 1. Adj. Care este, se afla, sta alaturi, in apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. si f. persoana care traieste, locuieste, se afla alaturi sau in apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etc. ◊ Loc. adv. Prin (sau in) vecini = prin (sau in) apropiere, (pe undeva pe) alaturi. II. S. m. Taran aservit stapanului feudal din Moldova medievala, obligat sa faca acestuia prestatii in munca sau sa dea contributii in natura ori in bani; ruman, iobag. – Lat. vicinus.
A SE INMUIA ma inmoi intranz. 1) A deveni (mai) moale; a pierde din tarie; a se flescai. Ceara s-a inm**at. 2) (despre ger) A deveni mai temperat; a scadea in intensitate. 3) (despre timp) A deveni (mai) cald. 4) A deveni ud; a se imbiba cu apa (sau cu alt lichid). Lutul s-a inm**at. 5) A deveni plin (de lacrimi); a se umezi. Ochii i s-au ~t de lacrimi. 6) fig. (despre persoane sau despre manifestarile lor) A deveni mai bun (sau mai putin dur); a se imbuna; a se imblanzi; a se indulci. Vocea i s-a ~t. ◊ A i ~ inima cuiva a se induiosa. 7) lingv. (despre sunete) A deveni palatal; a se palataliza. /in + a m**a
TABU (‹ fr. {i}; cuv. polinezian „sacru”) s. n. 1. (In societatile primitive) interdictie absoluta cu caracter sacru, privind o fiinta, un obiect, un proces sau un fenomen a carei incalcare atrage automat sanctiuni severe. Termenul a fost introdus in Europa de exploratorul James Cook, care l-a intalnit (1777) in ins. Tonga. T. este un concept paralel cu mana avand unele caracteristici negative, atunci cand se refera la persoane sau locuri carora le da o semnificatie de „pericol”. ♦ Fig. persoana, obiect, chestiune a caror discutare este interzisa. 2. Interdictie sociala si morala. 3. (LINGV.) Interdictie de vocabular care determina inlocuirea unui cuvant cu un alt cuvant sau cu o perifraza, de obicei metaforice, ori cu o varianta formala care il face de nerecunoscut (ex. „uciga-l toaca” pentru „drac”).
PORTAR, portari, s. m. 1. persoana insarcinata cu paza (intrarii) unei intreprinderi, a unei institutii, a unei case de locuit etc. 2. Boier insarcinat cu paza curtii domnesti (si cu alte treburi de protocol, administrative etc.). ◊ Portar de Suceava (sau al Sucevei) = mare dregator insarcinat cu apararea capitalei si a curtii domenesti moldovene; comandant suprem al ostirii moldovene din trecut; hatman. 3. Sportiv dintr-o echipa care apara spatiul portii proprii spre a evita primirea de goluri. – Poarta + suf. -ar.
RECEPTIE, receptii, s. f. 1. Operatie de luare in primire a unui material sau a unei lucrari, pe baza verificarii lor cantitative si calitative. ♦ Serviciu intr-o intreprindere hoteliera care are evidenta persoanelor aflate in hotel, face repartizarea in camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma in alta forma de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (in cercurile oficiale). 4. (inv.) Primire, intampinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. ◊ Discurs de receptie = discurs rostit intr-o sedinta solemna de catre un membru nou ales al unei academii. – Din fr. reception, lat. receptio.
A ABORDA ~ez 1. intranz. 1) (despre nave) A se apropia de tarm sau de chei (in vederea legarii); a acosta. 2) (despre nave) A se ciocni accidental (de o alta nava, de un dig etc.). 2. tranz. 1) (nave) A anina pentru a trage la tarm. 2) fig. (probleme, chestiuni etc.) A pune in discutie. 3) fig. (persoane, de obicei necunoscute) A opri (in mod brutal) pentru a li se adresa; a acosta. /<fr. aborder
PARERE ~i f. 1) Consideratie a unei persoane (despre ceva sau despre cineva); punct de vedere particular; judecata; opinie; pozitie; cuvant ◊ A fi de ~ a considera; a crede. A fi de alta ~ (sau a nu fi de aceeasi ~ cu cineva) a crede altfel decat cineva. ~ de bine satisfactie; bucurie. Cu ~ de rau cu regret. 2) pop. Produs al perceperii denaturate a realitatii inconjuratoare; inchipuire; iluzie. ◊ O ~ (de) ceva abia sesizabil. Intr-o ~ intr-un mod neserios. [G.-D. parerii] /v. a (se) parea
SUBSTITUTIE s.f. Substituire, inlocuire. ♦ Metoda substitutiei = metoda de rezolvare a unui sistem de ecuatii algebrice, care consta in inlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuatii cu valoarea ei, dedusa din cealalta ecuatie. ♦ (Chim.) Inlocuirea unui atom sau a unui radical dintr-o molecula printr-un alt atom sau prin alt radical. ♦ (Lingv.) Inlocuire a unui sunet prin altul. ♦ Dispozitie prin care un mostenitor este obligat sa transmita la moartea sa bunurile mostenite unei persoane desemnate ca succesorul sau obligatoriu. [Gen. -iei, var. substitutiune s.f. / cf. fr. substitution, lat. substitutio].
SUBSTITUTIE s. f. substituire. ♦ metoda ĩ = metoda de rezolvare a unui sistem de ecuatii algebrice care consta in inlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuatii cu valoarea ei, dedusa din cealalta ecuatie. ◊ (chim.) inlocuirea unui atom sau a unui radical dintr- o molecula printr-un alt atom sau prin alt radical. ◊ (lingv.) inlocuire a unui sunet prin altul. ◊ dispozitie prin care un mostenitor este obligat sa transmita la moartea sa bunurile mostenite unei persoane desemnate ca succesorul sau obligatoriu. (< fr. substitution, lat. substitutio)
UNEaltA, unelte, s. f. 1. Piesa, ansamblu de piese, dispozitiv actionat manual sau de un mecanism, care serveste pentru a efectua o operatie tehnica de prelucrare mecanica, de montare, manevrare etc.: p. ext. piesa auxiliara care serveste la efectuarea unei lucrari. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoana, grup sau organizatie de care se serveste cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (In sintagma) Unealta gramaticala = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le].
PORTRET s.n. 1. Desen, pictura, fotografie etc. care infatiseaza chipul unei persoane. ♦ Portret-robot = portret care intruneste trasaturile unui criminal cautat, alcatuit dupa semnalmentele furnizate de mai multi informatori, decupandu-se parti din diferite fotografii ale altor oameni; (p. ext.) schema umana, imagine-tip. 2. Infatisare a aspectului fizic si moral al unui personaj, intr-o opera literara. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. portrait].
COMISAR (‹ fr., rus.) s. m. 1. persoana investita de catre o autoritate superioara cu imputernicire speciale; mandatar. ◊ Inalt c. = reprezentant diplomatic permanent care reprezinta un stat al Commonwealth-ului in oricare alt stat al acestuia (cu exceptia Marii Britanii) sau care reprezinta Marea Britanie intr-un stat membru al Commonwealth-ului. V. si guvernator general. ◊ C. poporului = (in U.R.S.S., intre 1917 si 1946) membru al guvernului Uniunii Sovietice. ♦ (EC.) persoana desemnata de actionarii unei societati pe actiuni pentru controlul conturilor societatii. 2. (In vechea organizare administrativa a Romaniei) Ofiter de politie, sef al unui comisariat.
ALIANTA, aliante, s. f. 1. Intelegere politica intre doua sau mai multe state, pe baza de tratat, prin care statele respective se obliga sa actioneze in comun sau sa se ajute in anumite imprejurari, in special in caz de razboi ori al unui atac indreptat de alte state impotriva unuia dintre statele aliate. ♦ Legatura, intelegere intre doua sau mai multe grupuri, in vederea realizarii unui obiectiv comun. 2. (In sintagma) Ruda prin alianta = persoana devenita, prin contractarea unei casatorii, ruda cu rudele sotiei sau ale sotului. ♦ (Reg.) Inel de logodna. [Pr.: -li-an-] – Din fr. alliance.
A DOSPI ~esc intranz. 1) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor sau a altor fermenti; a creste. 2) (despre substante lichide sau amestecuri) A fi in proces de transformare sub actiunea fermentilor; a fermenta; a fierbe. 3) fig. pop. fam. (despre persoane) A fi cuprins de somn; a dormi indelungat. /<sb. dospeti
TARIE ~i f. 1) Capacitate (a fiintelor vii) de a savarsi actiuni fizice; forta fizica; putere. ~a bratului. 2) (despre persoane) Capacitate de a lua decizii fara a sovai. ~ de caracter. 3) (despre corpuri solide) Proprietatea de a fi tare; rezistenta la deformare si zgariere. 4) (despre alcool si alte substante) Grad de concentratie. 5) (despre sunete) Intensitate auditiva. 6) fig. Calitate care pre-zinta valoare sau importanta. ◊ ~a (sau ~ile) cerului bolta cereasca; firmament. [G.-D. tariei] /tare + suf. ~ie
TURA1 ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care lucreaza impreuna intr-o intreprindere in acelasi interval de timp. 2) Interval de timp cat lucreaza impreuna un colectiv de oameni, pana la inlocuirea lui cu alt colectiv similar. /Din ture (pl. de la tur)
VIZITA s.f. 1. Faptul de a merge in casa cuiva din politete, din obligatie etc. pentru a-l vedea. ◊ Carte de vizita = a) bucata de carton pe care este scris numele unei persoane si informatii privind adresa, telefonul etc ale acesteia; b) joc a carui dezlegare se obtine prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obtine un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.; a fi in vizita cu cineva = a-si face vizite reciproc; a avea relatii particulare cu cineva. 2. Fiecare deplasare a medicului in casa unui bolnav pentru a-l consulta sau in saloanele unui spital pentru a examina bolnavii si a cerceta starea sanatatii lor. 3. Deplasare a unui colectiv la un muzeu, la o intreprindere etc. [< fr. visite, it. visita].
COLONIE1 s. f. 1. (ant.) cetate-oras intemeiata de o alta cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei tari straine, cu scopuri comerciale. 2. teritoriu, tara lipsita de independenta politica si economica, sub dominatia unui stat imperialist (metropola); posesiune (2). 3. grup de persoane de aceeasi cetatenie sau nationalitate stabilit intr-o tara straina. 4. grup de copii trimisi la odihna intr-o statiune balneoclimaterica. 5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeasi specie care duc viata in comun. (<fr. colonie, lat. colonia)
CACIULA, caciuli, s. f. 1. Obiect confectionat din blana de oaie sau de alt animal si care serveste la acoperirea capului. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula (de pe cap) = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu; a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Cf. alb. kesul'e.
CAPATAI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. si adv. Fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1), sfarsit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat, a descurca. – Lat. capitaneum.
SECRETAR ~a ( ~i, ~e) m. si f. 1) Slujbas insarcinat cu lucrari de secretariat. ~ particular. 2) persoana care scrie procesul- verbal al unei adunari. 3) Functionar care pregateste lucrarile si duce la indeplinire hotararile organului suprem al puterii de stat, ale unui minister ori ale conducerii altui organ administrativ sau politic. /<fr. secretaire, lat. secretarius
CORESPONDENT, -A s.m. si f. 1. Colaborator extern la un ziar, care trimite corespondenta cu caracter informativ din locul in care se afla. 2. persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia in fata scolii. 3. (Rar) Cel care poarta corespondenta cu cineva. // adj. Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice, care are aceleasi obligatii si se bucura de aceleasi drepturi ca un membru activ, cu exceptia dreptului de vot. [Cf. fr. correspondant, it. corrispondente].
MANDAT s. n. 1. imputernicire data cuiva de catre o persoana sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra in numele sau. ♦ teritoriu sub ~ = forma de administrare a fostelor colonii, incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. functie, putere pe care o detine un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat in fata justitiei sau incarcerat. 4. ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ♦ ~ postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. (< fr. mandat, germ. Mandat)
CACIULA, caciuli, s. f. 1. Acoperamant pentru cap facut din blana de oaie sau de alt animal. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu, a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Comp. alb. kesul'e.
SOLIDAR, -A, solidari, -e, adj. 1. Legat (de cineva sau de ceva) printr-o responsabilitate si un interes comun; unit. ♦ De care raspund in egala masura si impreuna mai multe persoane; spec. care leaga intre ei intr-un raport de obligatii mai multi creditori si un debitor sau mai multi debitori si un creditor. 2. Care este legat prin constructie de alta piesa sau de alt obiect, formand impreuna un tot unic. – Din fr. solidaire.
A CIOCANI ~esc 1. intranz. 1) A bate cu ciocanul (sau cu un alt obiect). 2) A produce un zgomot prin lovirea repetata (intr-un obiect tare); a bocani. ~ la usa. 2. tranz. 1) med. A examina prin lovituri usoare cu degetul (sau cu un instrument). 2) (persoane) A deranja intruna si insistent cu acelasi lucru; a pisa; a plictisi; a necaji. 3) (mai ales copii) A bate usor. /Din ciocan
SOFIST, -A (‹ fr., gr.) subst. 1. S. m. Denumire data in Grecia antica, in perioada clasica (sec. 5 i. Hr.) filozofilor presocratici care ii invatau pe tinerii atenieni cum sa foloseasca logica si retorica pentru a-si invinge oponentii in orice controversa. Folosirea mai mult a retoricii si unei logici precare si pline de tertipuri argumentative impreuna cu perceperea de bani le-au adus dezaprobarea din partea lui Socrate si Planton. Pe de alta parte, este evident aportul lor in ce priveste incurajarea gandirii independente in lumea greaca. Cei mai cunoscuti s. sunt Protagoras, Gorgias, Prodicos, Hippias si Antifon. 2. S. m. si f. persoana care, intr-o discutie, intr-o demonstratie, uzeaza de sofisme.
PROTEST ~e n. 1) Manifestare deschisa prin care o persoana isi exprima dezacordul fata de o actiune socotita ca fiind ilegitima sau injusta. 2) (in relatiile internationale) Atitudine oficiala de dezacord a unui stat fata de actiunile injuste sau periculoase ale altui stat. /<lat. protestum, it. protesto
CORESPONDENT, -A I. s. m. f. 1. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenta cu caracter informativ din locul in care se afla. 2. persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestora fata de scoala. 3. cel care poarta corespondenta cu cineva. II. adj. care corespunde, corespunzator. ♦ membru ~ = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice, care are aceleasi obligatii si se bucura de aceleasi drepturi ca un membru activ, cu exceptia dreptului la vot; unghiuri e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealaturate, formate de aceeasi parte a unei secante care intersecteaza doua drepte, un unghi fiind in interiorul dreptelor si altul in afara lor. ◊ (s. n.) echivalent, in cadrul frazei, al unei parti de propozitie. (< fr. correspondant)
RESPECTIV, -A adj. care priveste imprejurarea, persoana, obiectul despre care este vorba; care este legat de fiecare in parte in mod particular. ◊ corespunzator. ◊ (adv.) pentru cealalta situatie (parte); pentru al doilea caz; adica, va sa zica, cu alte cuvinte. (< fr. respectif)
NOTIFICARE, notificari, s. f. Actiunea de a notifica si rezultatul ei. ♦ Comunicare scrisa adresata unei persoane, prin organul competent, in scopul de a o informa ca un fapt sau un act juridic a fost indeplinit sau urmeaza sa fie indeplinit; notificatie. ♦ Instiintare oficiala facuta de un stat altor state, printr-o nota diplomatica, cu privire la pozitia sa intr-o anumita problema internationala. – V. notifica.
A ROSTUI ~iesc tranz. 1) A aseza conform unor cerinte de ordin practic. 2) (per-soane) A aranja intr-un post, intr-un loc bun. 3) rar A gasi la repezeala. 4) (urzeala) A face sa formeze un rost. 5) (rosturile unei con-structii) A astupa cu mortar sau cu un alt material (pentru a impiedica patrunderea apei). /rost + suf. ~ui
SUCCESIUNE s. f. 1. insiruire, sir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. (jur.) mostenire. ◊ avere lasata ca mostenire. 3. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor. 4. transmitere a unor drepturi si obligatii ale unui stat catre alt stat. 5. (biol.) inlocuirea in timp a unei unitati de vegetatie prin alta. (< fr. succession, lat. successio)
ECLIPSA s. f. 1. disparitie partiala sau totala a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru intre acesta si observator, sau a intrarii lui in conul de umbra a altui corp ceresc. 2. (mar.) intermitenta a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. ◊ instalatie de semnalizare prin becuri electrice asezate pe catargul navelor. 3. (fig.) disparitie sau trecere in umbra temporara a unei persoane, a unui lucru. ◊ intunecare, pierdere temporara a cunostintei. (< fr. eclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)
BALADOR s.m. (Frantuzism) persoana careia ii place mult sa se plimbe, plimbaret. ♦ Joker. // s.n. Sistem compus dintr-una sau din mai multe roti dintate, montate pe acelasi arbore si deplasabile in lungul axei, care, angrenate cu alte roti fixate pe alti arbori, pot realiza diferite raporturi de transformare a vitezei. [Cf. fr. baladeur].
A DANSA ~ez 1. intranz. 1) A executa un dans. 2) A poseda bine tehnica dansului. 3) fig. poet. (despre fulgi, frunze si alte obiecte usoare) A face miscari ca de dans (prin aer); a pluti usor (in aer), saltand ca intr-un dans. 2. tranz. 1) (anumite feluri de dans) A executa dupa tehnica si regulile specifice. ~ un vals. 2) (persoane, mai ales de s*x feminin) A avea drept partener de dans. /<fr. danser
GAITA ~e f. 1) Pasare sedentara de talie medie, cu penaj pestrit, viu colorat, care poate imita sunetele scoase de alte pasari. ◊ ~ de munte pasare de munte sedentara, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu penaj negru (care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere etc.); alunar; nucar. 2) fig. fam. persoana, mai ales femeie, care vorbeste mult si fara rost. [Sil. ga-i-] /Din gaie
NEMERNIC ~ca (~ci, ~ce) si substantival (despre persoane) 1) Care este de nimic; lipsit de valoare; netrebnic. 2) Care este in stare sa comita fapte nedemne; infam; josnic; abject; afurisit; ticalos; marsav; netrebnic. 3) inv. Care trezeste compatimire; nenorocit; netrebnic. 4) inv. Care a venit din alta parte; venetic. /<sl. namerinu
A SCARMANA scarman tranz. 1) (lana sau alte materiale fibroase) A rasfira cu mana sau cu masina, infoind (pentru a curata de impuritati si pentru a inlesni torsul); a daraci. 2) (pene) A preface in puf, rupand fulgii de pe cotor. 3) fig. pop. (persoane) A bate tare; a pieptana; a chelfani; a peni; a scarpina; a tesala. /<lat. excarminare
ECLIPSA s.f. 1. Disparitie partiala sau totala a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru intre observator si corpul ceresc care dispare. ♦ Intermitenta luminii unui far sau a unei geamanduri; (concr.) instalatie de semnalizare prin becuri electrice asezate pe catargul navelor. 2. (Fig.) Disparitie sau trecere in umbra temporara a unei persoane sau a unui lucru. ♦ Intunecare, pierdere temporara a cunostintei. [< fr. eclipse, cf. gr. ekleipsis < ekleipein – a disparea].
DECLARATIE, declaratii, s. f. 1. Marturisire, afirmare deschisa a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirma cineva cu un anumit prilej. ◊ Verb de declaratie = verb care denumeste actiunea de a vorbi sau de a gandi. ♦ Act oficial prin care se aduce la cunostinta, se intareste o masura luata; notificare. ♦ Marturie, depozitie a unui martor. ♦ Relatare facuta in scris de catre o persoana catre un organ al administratiei de stat, prin completarea unui formular; (concr.) formularul pe care se face aceasta relatare. ♦ Forma de tratat international. 2. (In sintagma) Declaratie de razboi = incunostintare prealabila si oficiala facuta de un stat catre alt stat cu privire la inceperea razboiului impotriva acestuia. [Var.: declaratiune s. f.] – Din fr. declaration, lat. declaratio, -onis.
MISIUNE, misiuni, s. f. 1. Insarcinare, imputernicire data cuiva, sarcina de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis intr-o tara straina cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegatie. ◊ Misiune diplomatica = reprezentanta diplomatica a unui stat, condusa de un ambasador sau de un ministru plenipotentiar. 3. Actiune de propagare a crestinismului in tari cu alta religie dominanta; institutie religioasa dintr-o asemenea tara, prin care se propaga crestinismul. 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. – Var.: (1, inv.) misie s. f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis.
BLOCA, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oras, un port sau un stat prin blocada. 2. A inchide o artera de circulatie; a opri circulatia, miscarea; a impiedica o persoana sau un vehicul in mers. 3. A fixa intr-o pozitie data; a imobiliza. ◊ Refl. Motorul s-a blocat. ♦ Refl. (Med.; despre un organ) A nu mai functiona. 4. A opri folosirea unor produse, a unor fonduri etc. necesare pentru alte scopuri. ♦ A opri completarea unui post vacant. – Fr. bloquer.
A TRAGE trag 1. tranz. 1) A misca spre sine sau spre alt punct, apucand de un capat, de un maner sau de altceva. ~ dulapul. ◊ ~ pe sfoara a pacali; a insela. ~ la raspundere a cere ca cineva sa dea socoteala pentru faptele sale. ~ sapa a) a prasi; b) a munci din greu. 2) (persoane, animale de tractiune, masini etc.) A face sa se miste ducand dupa sine; a tari. Locomotiva trage vagoanele. ~ jugul a munci din greu. A(-si) ~ piciorul, ~ cu piciorul (pe la cineva sau pe undeva) a intra din cand in cand pe la cineva sau pe undeva. 3) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A imbraca potrivind in graba pe corp. ~ pantalonii. 4) (linii, urme, brazde etc.) A imprima pe o suprafata plana. 2. intranz. 1) (despre drumeti, calatori etc.) A se opri pentru un timp; a face un popas. ~ la han. 2) (despre instalatii de ardere sau de ventilare) A asigura evacuarea normala a gazelor de ardere sau a aerului viciat. Soba trage bine. 3) A lansa un proiectil (cu ajutorul unei arme). ~ cu pusca. /<lat. trahere
COLONIE1, colonii, s. f. 1. (In antichitate) Cetate sau oras intemeiat, in scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii straine. ♦ Oras intemeiat de romani in tinuturile cucerite, avand rol economic, administrativ si militar. 2. Teritoriu ocupat si administrat de o natiune straina si care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeasi origine) asezat intr-o tara sau intr-o regiune a unei tari si care provine din imigrare sau din stramutare. 4. Grup de copii trimisi la odihna in statiuni climaterice sau balneare; loc unde este gazduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeasi specie, care duce viata in comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiana = grup de bacterii aflat in cultura pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un numar redus de germeni care s-au inmultit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia.
A ANCORA ~ez 1. intranz. 1) (despre persoane) A scufunda ancora pentru a opri nava din deplasare; a arunca ancora. 2) (despre nave sau corpuri plutitoare) A imobiliza cu ajutorul unei ancore. 3) fig. A ajunge definitiv (undeva). 2. tranz. (sisteme tehnice, elemente de constructie) A fixa de pamant (sau de alt sistem tehnic) un element de constructie. /Din ancora
A INSCRIE ~u tranz. 1) (mai ales nume de persoane) A fixa in scris; a inregistra; a nota; a consemna. 2) (persoane) A face sa figureze intr-o lista (drept membru al unui grup, posesor al unei demnitati). ~ un copil la scoala. 3) sport (goluri, puncte) A trece la activul sau sau al echipei sale; a marca. 4) (figuri geometrice) A construi in interiorul altei figuri, atingandu-i limitele in anumite puncte. [Sil. in-scri-] /in + a scrie
SILUETA, siluete, s. f. 1. Imagine, infatisare reala (si oarecum neclara in amanuntele ei) a unei fiinte, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbra) pe un fond mai luminos; p. ext. fiinta sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schitat intr-o opera literara. 2. Talie zvelta si bine proportionata a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proportionat al unei persoane; p. gener. talie; corp. ♦ Expr. A face silueta = a deveni zvelt; a slabi. 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat in creion, in tus sau decupat din hartie, panza etc. reprezentand contururile unei fiinte sau ale unui lucru pe un fond de alta culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentand o silueta (1) de om) pe care sunt fixate tintele la tir. [Pr.: -lu-e-] – Din fr. silhouette.
A SAPA sap tranz. 1) (solul) A lucra cu sapa (harletul sau alte unelte agricole). 2) (gropi, santuri etc.) A face prin adancire in pamant si aruncarea lui in afara. 3) (cartofi, morcovi, sfecla etc.) A scoate din pamant cu sapa (harletul sau alte instrumente agricole). 4) (desene, figuri, litere) A grava in piatra, in lemn etc. 5) fig. A face sa se intipareasca; a imprima. ~ urme adanci. 6) (maluri, dealuri etc.) A deteriora printr-o actiune indelungata si sistematica; a distruge treptat; a macina; a roade. 7) fig. (persoane) A supune pe ascuns unor actiuni de compromitere. /<lat. sapare
