ale (vest) 1) art. fem. pl. ild. cele: casele ale de colo, casele alea marile (cele mari), te apuca alte alea de frica (alte celea, altceva, adica „paralizia”); 2) art. care arata gen. pl. fem. (in est a): ale mele, ale lor, ale uneia, ale femeii, de ale lumii (lucruri din ale lumii).

CELA, CEEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indica o fiinta sau un lucru mai departat, in spatiu sau in timp, de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe si diverse. alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intra in formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) Din acela, aceea (cu afereza lui a).

cel-lalt, cea-lalta pron., pl. cei-lalti, cele-lalte (cel si lalt, din cel, al sau al si alt, adica cel cel alt. Sa se observe ca are doua accente, ca si cind ai pronunta cel lat, cel lung. Gen. celui-lalt, celei-lalte, celor-lalti, celor-lalte). Altu din doi, urmatoru din doi. – Vechi si alalt (adica al-alt, al-lalt). Rar si urit cela-lalt, cela-lalt s. a.

ALT, ALTA, alti, alte, adj. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina nu este aceeasi sau acelasi cu fiinta sau lucrul despre care a fost vorba, care este de fata sau este cel obisnuit) Alt om. Alt obiect. ◊ Expr. (Pop.) Cate alte = multe. [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].

ZELOTISM s.n. 1. Miscare nationalista extremista printre evrei, in antichitate, ai carei adepti se entuziasmau pentru legea lui Moise si evitau contactul cu cei de alt neam. 2. Exces de zel, fanatism religios. (din fr. zelotisme)

SECTAR, -A, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan inflacarat si intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. Adj. De secta sau de sectar (1); intolerant fata de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.

SECTAR² ~a (~i, ~e) 1) Care tine de secta; cu caracter de secta. 2) Care nu tolereaza pe cei cu alte vederi, convingeri. Spirit ~. /<fr. sectaire

SPION, -OANA s.m. si f. 1. cel care face spionaj pentru un stat intr-un alt stat. 2. cel care pandeste, observa pe altii pentru a furniza cuiva informatii; iscoada. // s.m. Oglinda oblica instalata in fata unei ferestre sau lentila mica introdusa intr-o usa, prin care se poate vedea in afara fara a fi vazut. [Pron. spi-on, spi-oa-na, var. spion, -oana s.m.f. / < it. spione, cf. fr. espion].

STECHIOMETRIC, -A adj. Referitor la stechiometrie. ◊ Calcul stechiometric = calcul pentru stabilirea echivalentului chimic al unui element dintr-o reactie, cunoscandu-se cel al altui element din acea reactie. [Pron. -chi-o-, var. stoechiometric, -a, stoichiometric, -a adj. / < fr. stoechiometrique].

ANGRENA vb. I. tr. 1. A face sa intre dintii unei roti intre cei ai altei roti pentru a o antrena in miscarea ei. 2. (Fig.) A face pe cineva sa intre intr-o actiune; a incepe, a se angaja la un drum. [< fr. engrener].

EUTEXIE s.f. Fenomen prezentat de un amestec a carui temperatura de fuziune constanta este mai joasa decat cea a altui amestec facut in alte proportii. [Gen. -iei. / < fr. eutexie, cf. gr. eu – bine, tekein – a topi].

ANGRENA I. vb. tr. a face ca dintii unei roti sa intre intre cei ai altei roti spre a-i transmite o miscare. II. tr., refl. a antrena, a fi antrenat intr-o actiune. (< fr. engrener)

EUTEXIE s. f. fenomen prezentat de un amestec a carui temperatura de fuziune constanta este mai joasa decat cea a altui amestec. (< fr. eutexie)

MISIONAR, -A s. m. f. propagator al religiei crestine sau al doctrinelor unor secte crestine in tarile cu alta religie. ◊ cel care cauta sa castige adepti pentru o cauza. (< it. missionario, fr. missionnaire)

SPION, -OANA I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat intr-un alt stat. 2. cel care pandeste, observa pe altii pentru a furniza cuiva informatii. II. s. m. 1. oglinda oblica in fata unei ferestre sau lentila mica intr-o usa, prin care se poate vedea in afara fara a fi vazut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea si verificarea jocurilor dintre doua piese asamblate. 3. particula nucleara cu masa apropiata de cea a pionului (2), dar avand spin. (< germ. Spion, it. spione, dupa fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)

STOICHIOMETRIC, -A adj. referitor la stoichiometrie. ♦ calcul ~ = calcul pentru stabilirea echivalentului chimic al unui element dintr-o reactie, cunoscandu-se cel al altui element din acea reactie. (< fr. stoichiometrique)

SUPRAPUTERE s. f. stat a carui putere economica si militara este mult superioara celei a altor state. (dupa fr. surpuissance)

XENOFOB, -A adj., s. m. f. (cel) care uraste pe cei de alta nationalitate sau alte popoare. (< fr. xenophobe)

stra- Pref. care indica ideea de superioritate, iar in alte cazuri cea de tranzit sau de trecere dintr-o parte in cealalta. Lat. extra-, cf. it. stra- (Tiktin; REW 3095).

ANTOFALLA, vulcan in Anzii sudici (Puna de Atacama), in NV Argentinei, in apropierea frontierei cu Chile. alt.: 6.370 m. cel mai inalt vulcan activ de pe glob.

BEERENBERG, vulcan stins in ins. Jan Mayen (M. Groelandei). alt.: 2.277 m (cel mai inalt vf. din ins.). cel mai nordic vulcan de pe glob (71º lat. N). Ghetari. Descoperit in 1614 de navigatorul Jan Mayen. Numit si Muntele Ursilor.

ALT, ALTA, alti, alte, adj. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina nu este aceeasi sau acelasi cu fiinta sau lucrul despre care a fost vorba, care este de fata sau este cel obisnuit) Alt om. Alt obiect. ◊ Expr. (Pop.) Cate alte = multe. ♦ Un nou..., altfel de... [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].

Agamedes, fratele lui Trophonius si fiul lui Erginus, regele din Orchomenus. Agamedes si Trophonius au fost doi arhitecti celebri, care au construit, printre altele, si edificiul care adapostea comoara lui Hyrieus, regele Boeotiei. Legenda spune ca cei doi frati ar fi lasat o intrare tainica, prin care puteau intra oricind ca sa prade. Faptul fiind descoperit de catre rege, Agamedes a fost ucis de Trophonius ca sa nu-l divulge si pe el. Fratricidul a fost insa pedepsit pe data. Pamintul s-a deschis si l-a inghitit pe Trophonius. Dupa o alta versiune, cei doi frati ar fi construit templul lui Apollo de la Delphi. Cerindu-i zeului rasplata cuvenita, Apollo le-a fagaduit-o in opt zile, ragaz in care i-a sfatuit sa petreaca in voie. La implinirea timpului, cei doi frati au fost gasiti fara viata in patul lor. Moartea usoara care le-a curmat zilele a fost, se pare, cea mai buna rasplata pe care zeul a crezut de cuviinta sa le-o ofere.

REPETEK, rezervatie a biosferei (34.600 ha) situata in Turkmenistan, in marginea E a desertului Karakum, la 180-220 m alt. Este cea mai importanta rezervatie de desert din Asia Centrala, cu barcane mobile de mari dimensiuni alternand cu dune fixate de vegetatie si depresiuni interdune. Pe suprafete intinse se formeaza cruste de gips, cu cristale foarte mari (60-80 cm), cunoscute sub numele de gipsuri de R. In flora se remarca saxaulul alb si saxaulul negru si muschiul Tortula desertorum, iar in fauna diverse specii endemice de rozatoare, iepurele tolai, gazela cu gusa, rasul de desert, dihorul patat, vrabia de desert, broasca testoasa de Asia Centrala, varanul cenusiu, numerosi serpi. 75% din speciile de nevertebrate sunt endemice.

ADRESA, adrese, s. f. 1. Indicatie (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzand numele si domiciliul destinatarului. ♦ Date care indica domiciliul unei persoane. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A gresi adresa = a) a nimeri in alt loc sau la alta persoana decat cea indicata; b) (fam.) a avea o parere gresita despre cineva sau ceva, a se insela asupra cuiva. 2. Comunicare oficiala facuta in scris de o organizatie, o institutie etc. 3. (Inform.) Expresie (numerica) pentru localizarea informatiei in memorie (3). – Din fr. adresse.

ALATURI adv. 1. (Local) Langa cineva sau ceva, la dreapta sau la stanga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alaturi = vecin, invecinat. ◊ Expr. (Fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a calca) alaturea cu drumul = a gresi (in comportare, in pareri etc.). ♦ In alt punct decat cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 2. (Modal) Unul langa altul, unul impreuna cu altul (sau cu altii). ◊ Loc. prep. Alaturi de... (sau, rar, cu...) = pe acelasi plan, pe langa. ◊ Expr. A fi alaturi de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alaturea adv.] – A³ + lature.

GHIAUR, ghiauri, s. m. Denumire dispretuitoare data in trecut de turci persoanelor de alta religie decat cea mahomedana. – Din tc. gavur.

HETERONIM, -A, heteronimi, -e, adj. (Despre opere literare) Publicat sub alt nume decat cel al autorului. ♦ (Despre un autor) Care scrie sub nume diferite. [Var.: eteronim, -a adj.] – Din fr. heteronyme.

INOPOZABIL, -A, inopozabili, -e, adj. (Despre un act juridic) Care nu poate fi invocat fata de alte persoane si in alte cazuri decat cele determinate de lege; neopozabil. – Din fr. inopposable.

XENOMORFIE s. f. Proprietate a unui mineral de a se prezenta si sub alta forma decat cea obisnuita. – Din fr. xenomorphie.

APOCRIF, -A, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Care este atribuit altui autor decat celui adevarat; a carui autenticitate este indoielnica. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasa nerecunoscuta azi intre cele canonice. – Din fr. apocryphe, lat. apocryphus.

DEGHIZA, deghizez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) imbraca in asa fel, incat sa nu poata fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub alta forma decat cea adevarata; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. deguiser.

EXTRASENZORIAL, -A, extrasenzoriali, -e, adj. Care este perceput pe alte cai decat cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extra-sensoriel.

PASAPORTAR, pasaportari, s. m. (Rar) Persoana care apartine ca cetatenie altei tari decat cea in care se afla stabilit (temporar) si care sta in tara respectiva cu pasaport. – Pasaport + suf. -ar.

PAGAN, -A, pagani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care se inchina zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de crestini celor care sunt de alta religie decat cea crestina sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. Adj. Care apartine unei religii politeiste sau cultului civilizatiei antice greco-romane sau care se refera la antichitatea greco-romana; p. restr. turcesc. 3. S. m. si f. Persoana care se abate de la dogmele religiei (crestine); eretic. 4. S. m. si f. Fig. Om rau la suflet, crud, nemilos. 5. Adj. Patimas, salbatic, cumplit. – Lat. paganus.

SANCROID, sancroide, s. n. (Med.) Sancru de alta natura decat cea s********a. – Din fr. chancroide

FIGURAT, -A, figurati, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Intrebuintat cu alt inteles decat cel obisnuit, propriu, de obicei pentru obtinerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = intr-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limba etc.) Care contine (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figure, lat. figuratus.

ECHIVALENTA, echivalente, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificatie, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalenta = examen pe care trebuie sa-l treaca acela care cere recunoasterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea sa treaca de la un tip de scoala la altul. ♦ (Log.) Raport existent intre doua enunturi care sunt adevarate sau false impreuna. 2. (Med.) Denumire data unei crize de natura epileptica, care se manifesta sub alta forma decat cea convulsiva. 3. (Mat.) Relatie simetrica, reflexiva si tranzitiva intre elementele unei multimi. – Din fr. equivalence.

EXTRACONTABIL, -A, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situatii, lucrari etc.) Care se efectueaza pe baza unor date procurate pe alte cai decat cea contabila. – Extra- + contabil.

TELEGNOZIS s. n. (Psih.) Cunoastere prezumtiva a evenimentelor indepartate (ca loc sau timp) pe alte cai decat cele perceptive si intelectuale. – Din engl. telegnosis.

DETURNA, deturnez, vb. I. Tranz. A intrebuinta fonduri banesti (sau alte bunuri) pentru alta destinatie decat cea legal prevazuta. ♦ (Impr.) A delapida. ◊ A sili pe cineva sa schimbe sau a schimba in mod ilegal ruta, directia de zbor a unui avion. – Din fr. detourner.

CATAHREZA ~e f. Figura de stil care consta in folosirea unui cuvant cu alt sens decat cel obisnuit. /<fr. catachrese

A DETURNA ~ez tranz. 1) (bunuri materiale, fonduri banesti etc.) A folosi in alte scopuri decat cele prevazute legal. 2) (avioane) A face sa-si schimbe directia de zbor (in scopuri de santaj sau ca act de piraterie aeriana). /<fr. detourner

DOS ~uri n. 1) Partea de dindarat a unui lucru sau a unei fiinte care se opune fetei. ◊ In ~ul... in spatele; inapoia... Din ~ul din spatele; dinapoia. Pe din ~ a) prin intrarea din spate a unei case; b) pe ascuns; in taina. Pe de-a-ndoaselea a) altfel de cum trebuie; anapoda; b) invers; in alta ordine decat cea normala. 2) Extremitate dorsala a corpului pe care se sade; fund; sezut. 3) Partea interioara a unei haine. ◊ Pe ~ a) cu fata inauntru; b) altfel decat trebuie. 4) Loc ferit, adapostit, unde nu ploua, nu bate soarele, vantul. 5); ~ul mainii (sau palmei) partea de din afara a mainii sau a palmei. /<lat. dossum

EPANSAMENT ~e n. Acumulare a lichidului in alte tesuturi decat cele obisnuite ale organismului. /<fr. epanchement

ETERODOX ~xa (~csi, ~xe) Care este de alta credinta decat cea crestina ortodoxa. [Var. heterodox] /<fr. heterodoxe

ETERONIM ~a (~i, ~e) (despre opere) Care este publicat sub alt nume decat cel al autorului. [Var. heteronim] /<fr. heteronyme

EXTRAGALACTIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de spatiul de dincolo de galaxia noastra; propriu altor galaxii decat cea solara. Radiatie ~ca. /<fr. extragalactique

GHIAUR ~i m. Nume batjocoritor, dat in trecut de catre turci popoarelor de alta credinta decat cea mahomedana (mai ales crestinilor). /<turc. gavur

GUSA ~i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ◊ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam. Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial

NECREDINCIOS ~oasa (~osi, ~oase) si substantival (negativ de la credincios) 1) Care nu crede in cineva sau in ceva; ne-increzator; incredul. ◊ Toma ~osul se spune despre o persoana care nu da crezare celor spuse pana nu se convinge de adevarul lor. 2) pop. Care este de alta religie (decat cea crestina). 3) Care incalca dogmele unei religii. /ne- + credincios

A RATACI ~esc 1. intranz. 1) A umbla cautand drumul. 2) A merge din loc in loc fara un scop precis; a umbla; a hoinari; a vagabonda. 2. tranz. 1) (obiecte) A incurca printre altele de acelasi fel, nestiind unde se afla. ~ o carte. 2) A merge pe o alta cale decat cea dorita; a nu gasi calea dorita. /cf. lat. erraticus

SURD ~da (~zi, ~de) 1) si substantival Care este lipsit de simtul auzului. ◊ A face pe ~dul a se preface ca nu aude sau ca nu intelege. A bate toba (sau toaca) la urechile ~dului a vorbi in zadar. ~dul nu aude, dar le (sau o) potriveste se spune despre cineva care da la o intrebare cu totul alt raspuns, decat cel asteptat. Du-te (sau sa te duci) unde a dus ~dul roata si mutul iapa se spune cuiva, pe care il alungi si nu vrei sa mai stii nimic despre el. 2) fig. Care vadeste o nepasare absoluta; caruia nu-i pasa de necazurile altuia. 3) si substantival Care nu are rezonanta; lipsit de sonoritate; mat; sters. Vuiet ~. A raspuns ~. ◊ Consoana ~da consoana care este emisa fara vibrarea coardelor vocale. 4) fig. (despre stari, sentimente, senzatii etc.) Care este putin pronuntat; care nu se manifesta acut. Durere ~da. /<lat. surdus

Sunt ~uri n. 1) fiz. Rezistenta montata suplimentar pentru a reduce intensitatea curentului electric. 2) med. Abatere a curentului sangvin pe alta cale decat cea obisnuita. /<engl., fr. shunt

TEODICEE f. Doctrina filozofico-religioasa conform careia lumea este o creatie perfecta a divinitatii, iar raul are cu totul o alta origine decat cea divina si existenta lui nu poate pune la indoiala bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu. /<fr. theodicee

A TRADUCE traduc tranz. 1) (texte) A transpune (dintr-o limba in alta), incercand realizarea echivalentei de sens si de valoare; a talmaci. 2) tehn. (mesaje telegrafice) A restabili intocmai pe baza semnalelor receptionate. 3) fig. A reda in alta forma sau cu alte mijloace (decat cele initiale); a transpune. ◊ ~ in viata a infaptui in practica. ~ (pe cineva) in fata justitiei a aduce (pe cineva) in fata instantelor judecatoresti; a deferi justitiei. /<lat. traducere, fr. traduire

A TRANSCRIE transcriu tranz. 1) (texte) A reproduce in scris fara nici o modificare; a copia. 2) (bucati muzicale) A prelucra pentru interpretare la un alt instrument sau de o alta voce decat cea pentru care a fost scrisa initial. 3) (acte juridice) A trece in scris intr-un registru public special, in conformitate cu legea. [Sil. tran-scri-] /<fr. transcrire

A TRANSPUNE transpun tranz. A reda in alta forma sau prin alte mijloace (decat cele initiale). ~ in alta limba. /trans- + a pune

TRANZIT ~uri n. 1) Trecere de marfuri sau de persoane dintr-o tara in alta prin teritoriul unei a treia tari. 2) Trecere printr-o statie sau printr-o tara fara alte stationari decat cele strict necesare pentru schimbarea directiei. ◊ In ~ in trecere spre alt punct de destinatie. 3) Scutire de taxe vamale acordata intr-o tara marfurilor aflate in trecere spre alta tara. /<fr. transit

TROP² ~i m. Procedeu stilistic de intrebuintare a cuvantului cu alt sens decat cel obisnuit pentru a reda mai plastic continutul de idei; figura de stil. /<ngr. tropos, lat. tropus, fr. trope

RUSALIE, rusalii, s. f. ~ 4. (La pl.) Saptamana dinaintea sarbatorii de rusalii (1.), in timpul careia exista obiceiul sa se sarbatoreasca anotimpul primaverii si sa se pomeneasca mortii. (indirect din lat. Rŏsālia; deriv. directa din lat. sau prin interm. unei var. rŏsāria este improbabila; cu toate acestea, traseul urmat de imprumut ramane discutabil: din sl. rusalija si acesta din gr. medie ρουσάλια; totusi persista indoiala ca rezultatul din rom. ar fi putut sa pastreze sunetul l palatalizat din sl. (cf. bg. rusalja, sb. rusalje), care, in mod normal, dispare in rom.; pe de alta parte, forma cea mai veche a cuv. din rom. este atestata cu o (rosalii), iar aceasta nu se poate explica nici prin interm. sl., nici prin cel al mgr.; prob. un imprumut cultural)

ETERODOX, -A adj. (Bis.) De alta credinta decat cea crestina ortodoxa; neortodox. [Var. heterodox, -a adj. / < fr. heterodoxe, cf. gr. heteros – altul, doxa – parere].

IGNORATIO ELENCHI loc. lat. (Log.) Sofism constand in a demonstra o alta teza decat cea propusa initial. [< lat. ignoratio elenchi].

ADVENTIV, -A adj. 1. (Despre plante) Originar din alte tari sau continente si care s-a raspandit prin seminte, fara a fi cultivat. ♦ (Despre radacini) Dezvoltat in alt loc decat cel normal. 2. (Geol.) Crater adventiv = crater vulcanic secundar, care are alta deschizatura decat craterul principal. [< fr. adventif].

ALOGAMIE s.f. (Biol.) Fecundare in care gametii masculi apartin altor indivizi decat cei femeli. [Gen. -iei. / cf. fr. allogamie, germ. Allogamie < gr. allos – altul, gamos – casatorie].

APARTHEID s.n. Politica rasista de discriminare indreptata impotriva populatiei bastinase de alta culoare decat cea alba in Africa de Sud si Rhodesia, unde aceasta este lipsita de drepturi politice, sociale, economice si de invatamant, traind separat de populatia alba, in rezervatii cu pamanturi sarace si neroditoare. [< engl., ol. apartheid < cuv. afrikaans].

TAROT s.n. Joc de carti mai lungi si cu alte figuri decat cele obisnuite, folosit mai ales in cartomantie; taroc. (< fr. tarot)

DETURNA vb. I. tr. 1. A intrebuinta in mod ilegal fonduri (sau alte materiale) in alt scop decat cel pentru care au fost destinate. ♦ A delapida. 2. A intoarce un vehicul aerian din cursa lui; a fura un vehicul aerian in scop de santaj sau ca act de piraterie aeriana. [< fr. detourner].

ETERONIM, -A adj. (Despre o opera) Publicat sub alt nume decat cel al autorului. ♦ (Despre un autor) Care scrie sub nume diferite. [< fr. heteronyme].

EXTRASENZORIAL, -A adj. Perceput pe alte cai decat cele senzoriale normale. [Pron. -ri-al. / cf. fr. extra-sensoriel].

FEROCIANURA s.f. Compus de fier, de cianogen si un metal in alte proportii decat cele care intra intr-o fericianura. [Pron. -ci-a-. / < fr. ferrocyanure].

plecatel, -ea, plecatica, adj. 1. (inv. si reg.) putin aplecat, putin inclinat intr-o parte, lasat putin in jos. 2. (reg.; despre miei) care este dat sa suga la alta oaie decat cea care l-a fatat.

RELATIV, -A adj. 1. Care se raporta, se refera la... ♦ Pronume (adverb sau adjectiv) relativ = pronume (adverb sau adjectiv) care se raporta la un substantiv sau la un pronume precedent; propozitie relativa (si s.f. ) = propozitie subordonata introdusa prin pronume sau adverbe pronominale relative sau nehotarate; propozitie atributiva; timp relativ = timp care exprima o actiune raportata la alt moment decat cel al vorbirii. 2. Care variaza (dupa imprejurari); evaluat, determinat cu aproximatie. ♦ Valabil intre anumite limite, in anumite conditii. ♦ (Fiz.) Miscare relativa = deplasare a unui corp fata de un sistem de referinta mobil. 3. Care nu exista decat in relatie cu altceva. // adv. Aproximativ, aproape. [< fr. relatif, it. relativo, lat. relativus].

SANCROID s.n. (Med.) Sancru de alta natura decat cea s********a. [Pron. -cro-id. / < fr. chancroide].

ANTIFILM s.n. film lucrat dupa alte reguli decat cele obisnuite. (< anti- + film)

ANTIPOEM s. n. poem scris dupa alte reguli decat cele traditionale. (< anti- + poem)

DOPA vb. tr. 1. a administra in mod fraudulos un e******t unui sportiv sau cal de curse inaintea unui concurs, a unui meci etc., pentru obtinerea unui randament superior. 2. a introduce intr-un cristal atomi de alta natura decat cei proprii, pentru a obtine materiale semiconductoare. (< fr. doper)

ETERODOX/HETERODOX, -A adj., s. m. f. (om) de alta credinta decat cea oficiala. (< fr. heterodoxe)

EXTRASENZORIAL, -A adj. perceput pe alte cai decat cele senzoriale. (< fr. extra-sensoriel)

FIGURAT, -A adj. 1. (despre cuvinte, expresii) folosit in alt sens decat cel propriu, obisnuit. 2. (despre stil) bogat in imagini, in figuri poetice; figurativ (1). 3. elemente e = celulele din sange. (< fr. figure, lat. figuratus)

FOTISM s. n. senzatie vizuala, cu punct de plecare de la un alt analizor decat cel optic, observata in perceperea imaginilor colorate. (< fr. photisme)

HETEROCROM, -A adj. 1. (despre capitulul compozeelor) la care florile din centru sunt de alta culoare decat cele din jur. 2. (fot.) de culori diferite. (< fr. heterochrome)

HETERONIM, -A I. adj. (despre o opera) publicat sub alt nume decat cel al autorului. ◊ (despre un autor) care scrie sub nume diferite. II. s. n. 1. corespondent al unui cuvant intr-o alta limba. 2. substantiv care are pereche pentru sexul opus. (< fr. heteronyme)

IGNORATIO ELENCHI s. f. (log.) sofism constand in a demonstra o alta teza decat cea propusa initial. (< lat. ignoratio elenchi)

INTERPUNERE s. f. actiunea de a (se) interpune. ♦ ~ de persoane = incheiere a unui act juridic intre alte persoane decat cele indicate de parti. (< interpune)

PRIMITIV, -A I. adj. 1. de la inceputul omenirii, stravechi. ◊ aflat pe cea dintai treapta a dezvoltarii societatii umane. 2. necultivat, necivilizat, salbatic. 3. nume dat pictorilor si sculptorilor care preceda epoca Renasterii. 4. primar, de baza. ♦ cuvant ~ = cuvant-baza de la care, cu ajutorul afixelor, sunt derivate alte cuvinte; culori e = cele sapte culori ale spectrului solar. II. s. f. 1. (mat.) ~a (a unei functii) = functie a carei derivata este egala cu functia initiala. 2. (inform.) operatie elementara indivizibila, neinterferabila cu alta operatie de aceleasi gen. (< fr. primitif, lat. primitivus)

RELATIV, -A I. adj. 1. care exista in cadrul unor relatii concrete; conditionat, limitat. 2. care este in raport, in relatie cu altceva. ♦ pronume (sau adverb) ~ = pronume (sau adverb) care se raporteaza la un substantiv sau la un pronume precedent; propozitie ~a (si s. f.) = propozitie atributiva; timp ~ = timp care exprima o actiune raportata la alt moment decat cel al vorbirii. 3. (despre marimi fizice) care variaza (dupa imprejurari); evaluat, determinat cu aproximatie. ◊ valabil intre anumite limite, in anumite conditii. ♦ (fiz.) miscare ~a = deplasare a unui corp fata de un sistem de referinta mobil. II. adv. aproximativ, aproape. (< fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ)

REPORT s. n. 1. trecere a unei sume din josul unei coloane in fruntea coloanei urmatoare a unui registru; suma reportata. ◊ transfer al unui desen de pe un material pe altul, in vederea imprimarii litografice. 2. amanare pe o alta data decat cea initial stabilita. ◊ prelungire a unei operatii de bursa ajunse la termen pana la lichidarea urmatoare. 3. trecere a unei lucrari editoriale dintr-un plan de aparitie in urmatorul. (< fr. report)

SINOVERB s. n. problema enigmistica ce consta din combinarea a doua sinonime din care se obtine un cuvant nou, cu un alt inteles decat cele de la care s-a pornit. (< sin/onim/ + verb /2/)

SUPRAVERBAL, -A adj. care se exprima prin alte mijloace decat cele verbale. (< supra¹- + verbal)

SANCROID s. n. sancru de alta natura decat cea s********a. (< fr. chancroide)

TELEGNOZIS s. n. cunoastere a evenimentelor indepartate ca timp sau spatiu pe alte cai decat cele perceptive si intelectuale. (< engl. telegnosis)

TRANSPOZITIE s. f. 1. transpunere. 2. (mat.) permutare in care toate elementele, in afara de doua (care se schimba unul cu celalalt), raman neschimbate. 3. (chim.) schimbare a pozitiei unor atomi sau radicali dintr-o molecula organica pentru a forma un izomer. 4. (muz.) transcriere sau executare a unei compozitii in alta tonalitate decat cea initiala. 5. (biol.) miscare a unei gene dintr-un set cromozomial sau dintr-un cromozom in altul. 6. problema enigmistica, in schimbarea pozitiei partilor componente ale unei sarade din a caror insumare inversa trebuie sa rezulte un cuvant nou. (< fr. transposition)

TRANSPUNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc in altul, dintr-o stare in alta. ◊ (fig.) a reda ceva (in scris, pe scena, pe ecran). ◊ a transcrie, a executa o bucata muzicala in alta tonalitate decat cea initiala. ◊ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta parte, schimbandu-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea in alta imprejurare, in alt timp. (dupa fr. transposer, lat. transponere)

BAIKAL 1. Culme muntoasa din Federatia Rusa (C.S.I.), care margineste spre NV lacul omonim. Lungime: 300 km. Alt. max.: 2.572 m (vf. Cerski). Alcatuita din sisturi cristaline. Vegetatie de taiga si stepa montana. 2. Lac tectonic, navigabil, in SE Siberiei, la 456 m alt.; 31,5 mii km²; volum: 23 mii km³ (lacul cu cel mai mare volum de apa dulce de pe glob). Lungime: 636 km. Latime medie: 48 km; max.: 79,4 km. Ad. max.: 1.620 m (dupa alte date 1.940 m), cel mai adinc lac de pe glob. Are 336 afl. (Angara Superioara, Selenga s.a.) si 27 ins. Din el izv. riul Angara. Fauna endemica de foci, pesti si pasari.

BANDAI San, vulcan activ in partea centrala a ins. Honshu (Japonia), la SV de Fukushima. alt. max.: 1.819 m. La 5 iul. 1888 a erupt catastrofal (1,17 km³ de material, 71 km² supr. acoperita cu lava), aruncind cenusa la peste 6.000 de m alt. (vulcanul cu cea mai mare inaltime a norului de eruptie de pe glob). A dat numele unui tip de activitate vulcanica exploziva, care antreneaza in timpul eruptiei dopul de lava acida, consolidata pe cos, si uneori partea superioara a conului vulcanic.

ABUZ, abuzuri, s. n. 1. Depasire a legalitatii; (concr.) fapta ilegala. ♢ Abuz de putere = delict savarsit de cineva prin depasirea atributiilor sale. Abuz de incredere = delict constand din insusirea, instrainarea sau folosirea, in alte scopuri decat cele indicate, a unui obiect incredintat cuiva de cineva. 2. Intrebuintare fara masura a unui lucru; exces. – Fr. abus (lat. lit. abusus).

ADRESA, adrese, s. f. 1. Indicatie (pe scrisori, pe colete etc.) cuprinzand numele si domiciliul exact al destinatarului. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A gresi adresa = a) a nimeri in alt loc sau la alta persoana decat cea indicata; b) (fam.) a avea o parere gresita despre cineva sau ceva. 2. Comunicare oficiala facuta in scris de o organizatie, o institutie etc. – Fr. adresse.

ADVENTIV, -A, adventivi, -e, adj. (Bot.) Care apare sau creste in alt loc decat cel normal. Radacini adventive. – Fr. adventif.

ALATURI adv. 1. (Local) Langa cineva sau ceva, la dreapta sau la stanga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alaturi = vecin, invecinat. ◊ Expr. (Fam.) Alaturi cu drumul = fara judecata, fara ratiune. ♦ In alt punct decat cel vizat (dar foarte aproape de acesta). A nimerit alaturi. 2. (Modal) Unul langa altul, unul impreuna cu altul (sau cu altii). ◊ Loc. prep. Alaturi de... (sau, rar, cu...) = o data cu..., pe langa... ◊ Expr. A fi alaturi de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alaturea adv.] – Din a³ + lature.

ANACRONISM, anacronisme, s. n. Eroare constand in fixarea unei intamplari in alt timp decat cel adevarat; introducere in prezentarea unei epoci, a unor trasaturi din alta epoca. ♦ Obicei sau opinie invechita. – Fr. anachronisme.

APOCRIF, -A, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Atribuit in mod fals altui autor decat celui adevarat. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasa nerecunoscuta intre cele numite canonice. – Fr. apocryphe (lat. lit. apocryphus).

CHOMOLUNGMA [tʃomolungma], virf si masiv muntos in Himalaya, situat la granita dintre Nepal si China. Alcatuit din gnaise si granite si acoperit de ghetari si zapezi persistente. alt. max.: 8.848 m, cel mai inalt virf al planetei, cucerit la 29 mai 1953 de neozeelandezul Edmund Hillary si nepalezul Tenzing Norgay din expeditia britanica a lui J. Hunt. Mai este cunoscut si sub denumirea Everest, data in cinstea lui sir George Everest. Parc national nepalez.

CINDREL, culme situata in grupa muntoasa Paring, intre valea Sebesului si cea a Sadului. alt. max.: 2.244 m (vf. Cindrel). Alcatuit din roci metamorfice (gnaise, micasisturi, sisturi amfibolice); urme glaciare. Cunoscuta si sub denumirea de M-tii Cibinului. Zona de pastorit. Turism.

ADVENTIV, -A, adventivi, -e, adj. 1. (Bot.; despre plante) Originar din alte tari sau continente si care s-a raspandit fara a fi cultivat. 2. (Despre tesuturi, organe) Care se dezvolta in alte locuri decat cele obisnuite, normale etc. ◊ Radacina adventiva = radacina care se dezvolta pe diferite parti ale plantei. Mugure adventiv = mugure care se dezvolta din tesuturi. 3. (Geol.; despre cratere) Care are alta deschizatura decat craterul principal. – Din fr. adventif.

XENOFON (XENOPHON) (430-360 i. Hr.), istoric grec. Discipol al lui Socrate, adversar al democratiei ateniene si admirator al Spartei. A participat (401 i. Hr.) la expeditia lui Cirus cel Tanar impotriva fratelui sau Antaxerxe II. Ca sef al corpului de mercenari greci, a contribuit la salvarea armatei („retragerea celor zece mii”). A povestit aceasta expeditie in celebra lucrare „Anabasis”. Opera sa mai cuprinde „Hellenika”, o istorie a Greciei in sapte carti, o biografie apologetica a regelui spartan Agesilau II, o lucrare despre organizarea de stat a Spartei („Statul spartan”), tratate de agricultura, de vanatoare si de arta militara. „Apologia” si „Amintiri” ofera o descriere a lui Socrate intr-o alta viziune decat cea din dialogurile lui Platon.

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

JARGON, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesionale etc., care reflecta fie dorinta celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor, fie tendinta de a folosi termeni specifici profesiunilor respective si care se caracterizeaza prin abundenta cuvintelor si expresiilor pretentioase, de obicei imprumutate din alte limbi, sau a celor de ingusta specialitate. 2. (Inv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon.

PARENTERAL, -A, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe alta cale decat pe cea digestiva. – Din fr. parenteral.

SUNT, sunturi, s. n. 1. Rezistor electric conectat intre doua puncte ale unui circuit electric pentru protejarea portiunii de circuit cuprinse intre aceste puncte. 2. Derivare a circuitului sanguin pe alte cai circulatorii decat cele normale. – Din engl. shunt.

XENOBLAST, -A, adj., s.n. (Cristal) Format in sisturile cristaline, in alta forma cristalografica decat cea proprie. (din fr. xenoblaste)

XENOMORFIE s.f. Proprietate a unui mineral de a se prezenta si sub alta forma cristalografica decat cea obisnuita, datorita mineralelor inconjuratoare, formate mai de timpuriu; xenomorfism. (din fr. xenomorphie)

LANUGO s. n. 1. (Biol.) Par fin care acopera unele regiuni ale corpului la fat. ♦ Fire de par din alte regiuni decat din cele obisnuite. 2. Puf (la plante, fructe etc.) – Din lat., fr. lanugo.

NEOPOZABIL, -A, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat fata de alte persoane si in alte cazuri decat in cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Ne- + opozabil (dupa fr. non-opposable).

IN EXTREMIS loc. adv. 1) In cele din urma, neavand alta posibilitate; in ultima instanta. 2) In ultimul moment. [Sil. ex-tre-] /Cuv. lat.

PARENTERAL ~a (~i, ~e) (despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe alta cale decat pe cea digestiva. /<fr. parenteral

PRIMITIV, -A adj. 1. De la inceputul omenirii, stravechi. ♦ Aflat pe cea dintai treapta a dezvoltarii societatii umane. 2. Necultivat, necivilizat, salbatic. 3. Nume dat pictorilor si sculptorilor care preceda epoca Renasterii. 4. Originar, primar; de baza. ◊ Cuvant primitiv = Cuvant-baza de la care, cu ajutorul afixelor, se deriva alte cuvinte; culori primitive = cele sapte culori ale spectrului solar. // s.f. (Mat.) Primitiva a unei functii = functie a carei derivata este egala cu functia initiala. [< fr. primitif, it. primitivo < lat. primitivus < primus – cel dintai].

XENOMORFIE s.f. (Min.) Proprietate a unui mineral de a se prezenta si sub alta forma cristalografica decat cea obisnuita, datorita mineralelor inconjuratoare formate mai de timpuriu; xenomorfism. [Gen. -iei. / < fr. xenomorphie, cf. gr. xenos – strain, morphe – forma].

CONTRACANDIDAT, -A s.m. si f. cel care candideaza impotriva altui candidat. [< contra- + candidat, dupa germ. Gegenkandidat].

ALOCHINEZIE s. f. tulburare de motricitate constand in executarea fara voie a altei miscari in locul celei dorite. (dupa fr. allocinesie)

ALOGLOT adj., s. m. (cel) care vorbeste o alta limba. (< it. alloglotto)

CONTRACANDIDAT, -A s. m. f. cel care candideaza impotriva altui candidat pentru ocuparea unei functii, a unei demnitati. (< contra¹- + candidat)

TRANZIT s. n. 1. trecere de marfuri sau de persoane printr-o tara straina; scutire de taxe vamale acordata de un stat unor marfuri care trec prin teritoriul sau in alta tara; tranzitare. ◊ totalitatea marfurilor care trec dintr-o tara in alta prin teritoriul unei alte tari. ♦ bilet de ~ = autorizatie scrisa privind scutirea de vama a unor marfuri care sunt in trecere prin tara; in ~ (despre calatori, vagoane etc.) = in trecere. 2. trecere a unui tren printr-o statie sau printr-o gara fara alte opriri decat pentru cele strict necesare pentru incrucisari sau schimbari de directie. 3. trecere a unui material organic printr-un organ. 4. (in telefonie si radiofonie) receptionare a unei convorbiri sau a unui mesaj si retransmitere a lui la un alt post. 5. trecere a unui astru prin fata discului altui astru. (< fr. transit, germ. Transit)

ASO SAN, vulcan in centrul ins. Kyushu (Japonia), la NE de Kumamoto. alt.: 1.592 m. Vulcanul cu cel mai mare crater din lume (114 km circumferinta, 27 km N-S, pereti de 610 m inaltime, 5 conuri interne). Unul dintre cei mai activi vulcani de pe glob (111 eruptii in perioada 796-1958).

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

PAUCI QUOS AEQUUS AMAVIT IUPITER (lat.) putini (sunt) cei pe care i-a iubit drpetul Iupiter – Vergiliu, „Eneida”, VI, 129-130. Referire la rarii muritori care, ocrotiti de Iupiter, au iesit din Infern. Cu alte cuvinte, putini sunt cei favorizati de soarta.

Achelous 1. cel mai mare riu al Greciei, situat in Aetolia. Izvora din muntii Pindului si se varsa in Marea Ionica. 2. Zeul apei cu acelasi nume. Era fiul lui Oceanus si al lui Tethys si cel mai mare dintre alti trei mii de frati-riuri. Era de asemenea, considerat parintele sirenelor. Achelous a intrat in ciclul lui Heracles: metamorfozindu-se in taur, a luptat cu eroul pentru mina Deianirei, fiica lui Oeneus. A fost insa invins de Heracles, care i-a rupt, in lupta, un corn. Dupa unele versiuni, acest corn a fost transformat mai tirziu de catre naiade in Cornul Abundentei. Tot de figura lui Achelous este legata si existenta insulelor Echinade, situate in Marea Ionica. Legenda spune ca patru nimfe aduceau sacrificii zeilor pe malul riului Achelous. Uitind sa-l invoce si pe zeul riului, acesta, minios, le-a metamorfozat in insule.

REUCHLIN [rɔiʃlin], Johannes (numit si Capnio, Kapnion) (1455-1522), teolog si umanist german. Prof. univ. din Ingolstadt si Tubingen. Adversar al scolasticii. S-a impotrivit intentiei dominicanilor de a arde scrierile ebraice, afirmand utilitatea cunoasterii lor. Este, alaturi de Erasm, unul dintre promotorii studiului filologiei clasice. Contributii privind pronuntia limbii grecesti clasice (sistemul reuchlinian) apropiat de cel din greaca moderna. alte lucrari: „Arta cabalistica”, „De Rudimetis Hebraicis”. Traducator al „Bibliei” si initiator al studiului iudaisticii.

ALIBI, alibiuri, s. n. 1. Dovada de nevinovatie rezultata din constatarea ca, la data savarsirii infractiunii, cel invinuit se afla in alta parte decat la locul savarsirii ei. 2. Mijloc de aparare care aduce in sprijin un alibi (1). 3. Fig. Pretext, scuza, justificare. ◊ Expr. A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) detine (nici) o proba, a (nu) avea (nici) o motivare. – Din fr. alibi.

FOREZIE, forezii, s. f. Transportare a indivizilor unei specii de catre indivizii altei specii, fara ca intre cele doua organisme sa existe relatii de parazitism. – Din fr. phoresie.

INCalteA adv. pop. (atribuie celor spuse o ultima restrictie admisibila) cel putin; macar; barem. /inca + alte

PARODIE ~i f. 1) Creatie literara (muzicala sau plastica) in care se imita si se deformeaza in mod voit elementele cele mai caracteristice ale operei altui autor, pentru a obtine efecte satirice sau comice. 2) Imitatie nereusita sau fara valoare a unui original; c********a. [G.-D. parodiei]] /<fr. parodie

ENDOECIE s.f. (Biol.) Folosire a cavitatilor din corpul indivizilor unei specii ca locuinta de catre indivizii altei specii, fara ca intre cele doua organisme sa existe relatii de parazitism. [Pron. -do-e-, gen. -iei. / cf. gr. endon – inauntru, oikos – casa].

GOLF¹ s.n. 1. Joc sportiv care consta in introducerea unei mingi intr-o serie de gropite succesive cu ajutorul unui baston special. 2. Pantaloni golf = pantaloni de sport bufanti, care se leaga sub genunchi. 3. Golf de cuvinte = joc de cuvinte care consta in a ajunge de la un cuvant la altul trecand printr-o serie de alte cuvinte, fiecare reprezentand metagrama celui dinainte. 4. Stofa pentru capoate de femei. [< engl., fr. golf].

BALANTA s.f. 1. Instrument pentru cantarit, bazat pe principiul echivalarii a doua greutati cu ajutorul unui sistem de parghii; cantar; cumpana. ◊ A pune in balanta = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (Cont.; fin.) Raport intre doua sume, doua conturi etc. ◊ Balanta comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari (pe o perioada de un an); balanta de plati = raportul dintre sumele incasate din strainatate de catre o tara si cele pe care le plateste altor state intr-o anumita perioada de timp, de obicei un an. [Pl. -te. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de doua ori, lanx – tava].

EPANSAMENT s.n. (Med.) Acumulare de lichide in alte tesuturi sau locuri decat cele obisnuite ale organismului. [< fr. epanchement].

FOREZIE s.f. (Biol.) Transportare a indivizilor unei specii de catre indivizii altei specii, fara ca intre cele doua organisme sa existe relatii de parazitism. [Gen. -iei. / < fr. phoresie, cf. gr. phoresis – transportare].

ENDOECIE s. f. folosire a cavitatilor din corpul indivizilor unei specii ca locuinta de catre indivizii altei specii, fara ca intre cele doua organisme sa existe relatii de parazitism. (< endo- + gr. oikos, casa)

EPANSAMENT s. n. acumulare de lichide in alte tesuturi sau locuri decat cele obisnuite ale organismului. (< fr. epanchement)

GOLF¹ s. n. 1. joc sportiv care consta in introducerea cu o mica crosa (club²) a unei mingi intr-o serie de gropite succesive aflate in teren. 2. pantaloni ~ = pantaloni de sport bufanti, care se leaga sub genunchi. 3. ~ de cuvinte = joc enigmistic de cuvinte care consta in a ajunge de la un cuvant la altul trecand printr-o serie de alte cuvinte, fiecare reprezentand metagrama celui precedent. 4. stofa pentru capoate de femei. (< engl., fr. golf)

INTRETINUT, -A I. adj. (despre oscilatii mecanice, electromagnetice etc.) cu amplitudine mentinuta constanta printr-un aport de energie din exterior. II. adj., s. m. f. (cel) care este in intretinerea altei persoane de s*x opus (cu care traieste in c********j). (< intretine)

ACOMPANIA, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A insoti o melodie cantata din gura sau dintr-un instrument muzical cu alta melodie, in armonie cu cea dintai, cantata din gura, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. 2. A intovarasi, a insoti pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Fr. accompagner.

ACOMPANIAMENT, acompaniamente, s. n. Insotirea unei melodii cantate din gura sau dintr-un instrument cu alta melodie, in armonie cu cea dintai, cantata din gura, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. [Pr.: -ni-a-] – Dupa fr. accompagnement.

BOUVET [buve] (BOUVETØYA), ins. in S Oc. Atlantic; 58,5 km². Relief vulcanic cu alt. max. de 935 m. Nelocuita. Cea mai izolata insula de pe glob. Dependenta de Norvegia din 1930.

RUPESTRU, -A (‹ fr.; {s} lat. rupes „stanca”) adj. 1. (Despre plante) Care creste pe stanci. 2. (Despre constructii) Facut, realizat in stanca. 3. Arta r. = denumire data manifestarilor artistice (desen, pictura, sculptura etc.) realizate in stanci sau pe peretii pesterilor. cele mai vechi manifestari de a.r. dateaza din Paleoliticul Superior si constau in picturi si gravuri executate pe peretii cavernelor de la Altamira (Spania), Lascaux (Franta), in care sunt reprezentate animale, scene de vanatoare sau de lupta, si in sculpturi de idoli feminini, exprimand cultul maternitatii. alte reprezentari r. celebre sunt cele de Tassili (Sahara) si din Australia.

HALEAKALA, vulcan stins in ins. Maui (arh. Hawaii), cu un crater ce are 11,3 km lungime, 4 km latime, 32 km circumferinta, 762 m adancime si 49 km², cel mai mare din lume. alt. max.: 3.055 m. Parc national (11,1 ha, creat in 1961).

OAHU, cea mai populata insula din arh. Hawaii (S.U.A.), intre ins. Kauai (in NV) si Molkai (in SE): 1,6 mii km². Orase pr.: Honolulu, Kailua, Kaneohe, Waipahu. Relief vulcanic, cu doua lanturi muntoase extinse pe directia NV-SE, unul in partea de E a insulei (Koolau, cu alt. max. de 946 m) si altul in cea de V (Waianae, cu alt. max. de 1.231 m, vf. Kaala) care inchid in interior un podis de 250-300 m. alt. Santiere navale. Trestie de zahar, fructe tropicale. Pescuit. Turism (celebra plaja Waikiki). In S ins. O. se afla baza militara de la Pearl Harbour.

RADU PAISIE (Petru de la Arges), domn al Tarii Romanesti (1535-1536, 1536-1539, 1539-1544, 1544-1545). Fiul nelegitim al lui Radu cel Mare si var cu umanistul Nicolaus Olahus. Calugarit sub numele de Paisie, a ajuns egumen al manastirii Arges. Ales domn de catre boieri, dupa uciderea lui Vlad Vintila, fratele sau vitreg, de catre complotisti la o vanatoare. Supus Portii. In timpul domniei lui se accentueaza luptele dintre gruparile boieresti, iar turcii fac dese incursiuni in tara, cucerind Braila si teritoriul inconjurator, pe care le transforma in raia (1540). Ctitor al manastirilor Valea (1533-1534) si Mislea (1536-1537). Mazilit de catre turci, a fost inlocuit de Mircea Ciobanul, un alt fiu al lui Radu cel Mare.

SAWATCH RANGE [sæuətʃ reindʒ], lant muntos in SSE M-tilor Stancosi, in partea centrala a statului Colorado (S.U.A.), extins pe 160 km lungime. Alt. max.: 4.399 m (vf. Elbert, cel mai inalt din M-tii Stancosi). alte varfuri: La Plata (4.370 m), Holy Cross (4.263 m) s.a. Zacaminte de aur, argint si min. de plumb.

CLOTOIDA s.f. (Mat.) Curba plana, a carei curbura intr-un punct este proportionala cu lungimea arcului cuprins intre alt punct fix al curbei si cel considerat. [Pron. -to-i-. / < germ. Klothoide, cf. Clotho – nume de asteroid, eidos – forma].

TON, toni, s.m. (Iht.) In general, peste din fam. scombridae, din care fac parte si macroul si palamida, pesti caracterizati prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subtire inspre coada, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populeaza toate marile calde, in special Oceanul Atlantic si Marea Mediterana. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge pana la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai pretuiti pesti de consum, alte specii de ton din zonele europene avand, in general, sub 1 m lungime.

GALERIE s.f. 1. Forma de relief carstic reprezentata printr-o cavitate subterana, ingusta si alungita, sapata prin eroziune. ♦ Excavatie miniera (in forma de tunel) executata pentru a permite accesul la un zacamant. 2. Canal de legatura intre doua puncte ale unei lucrari hidroelectrice. 3. Muzeu, sala unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de arta. 4. Ultimul balcon (cel mai de sus) al salilor de spectacol. ♦ (Fam.) Spectatorii care stau la galerie; (p. ext.) publicul care participa la un meci, la un spectacol. ◊ A face galerie = a manifesta zgomotos la un spectacol. 5. Platforma de dimensiuni mici aflata la prora sau la pupa unei nave. [Gen. -iei. / cf. fr. galerie, lat. galeria, germ. Galerie].

ADUNAREA ELECTIVA A TARII ROMANESTI, organ al puterii legislative, constituit in urma alegerilor din ian. 1859, in conformitate cu dispozitiile electorale ale Anexei Conventiei de la Paris (7 aug. 1858). Si-a deschis lucrarile la 22 ian. 1859 si a ales in unanimitate pe Al. I. Cuza, domnul Moldovei si ca domn al Tarii Romanesti (24 ian. 1859), infaptuindu-se astfel Unirea Principatelor. Dizolvata in dec. 1859. In 1860 a fost contituita o noua A., dizolvata in 1861. In acelasi an se formeaza o alta A., care a fuzionat cu cea a Moldovei, formindu-se Adunarea Electiva a Romaniei.

APO, vulcan activ in SE ins. Mindanao (Filipine), cel mai inalt vf. al tarii. alt.: 2.965 m. Ultima eruptie: 1955 (azi in stadiul de solfatare). Parc national (769 km², fundat in 1936).

ARLBERG, trecatoare in Alpii Centrali (Austria), intre Alpii Retici si Alpii Bavariei, punind in legatura Tirolul cu Vorarlberg, la 1.802 m alt.La 1.311 m alt. s-a construit (1884) un tunel feroviar (10.239 m) si o c. f. electrificata, iar la 1.793 m alt., in 1978, un tunel rutier (14 km, cel mai lung din lume).

ABSURD, -A, absurzi, -de, adj. Care contrazice gandirea logica; care nesocoteste legile naturii si ale societatii; contrar bunului simt. ♢ Loc. adv. Prin absurd = prin admiterea unui rationament fals sau a unei premise false. ♦ Reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar aratand ca nici un alt punct de vedere afara de cel propus nu se poate sustine. – Fr. absurde (lat. lit. absurdus).

INSTANTA, instante, s. f. (Si in sintagma instanta judecatoreasca) Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea si persoanele juridice. ◊ Expr. In ultima instanta = in cele din urma, pana la urma, nemaiavand alta cale. – Din fr. instance, lat. instantia.

LATINISM, (1) latinisme, s. n. 1. Cuvant, forma sau constructie sintactica imprumutate (fara necesitate) din limba latina (si neasimilate inca in limba care a facut imprumutul). 2. Curent aparut in lingvistica si in filologia romaneasca din sec. XIX, care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii romane, a incercat sa elimine din ea cuvintele de alte origini si sa modifice astfel forma celor latine, incat sa le apropie cat mai mult de forma originara; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine si a adus noi argumente in sprijinul originii latine a limbii romane. – Din fr. latinisme. Cf. latin.

TRANZIT, tranzituri, s. n. 1. Trecere a unor marfuri sau a unor persoane dintr-o tara in alta prin teritoriul unei a treia tari; regim vamal special, prevazand scutirea de taxe pentru marfurile aflate in aceasta situatie. ◊ Bilet de tranzit = autorizatie scrisa privind scutirea de vama a unor marfuri care sunt in trecere printr-o tara straina. 2. Trecere a unui tren sau a unui calator printr-o statie sau printr-o tara fara alte stationari sau operatii in afara de cele strict necesare pentru schimbari de directie si incrucisari. 3. (In sintagma) Tranzit digestiv = drum parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor in gura pana la absorbtia elementelor asimilabile si eliminarea resturilor. – Din fr. transit.

REPREZENTANT, -A, reprezentanti, -te, s. m. si f. 1. Persoana imputernicita sa reprezinte pe cineva sau ceva, sa tina locul cuiva, sa actioneze in numele cuiva. ♦ Persoana care reprezinta interesele unui stat in alt stat, la o intrunire diplomatica etc. 2. cel care reprezinta o scoala, un curent; exponent. – Din fr. representant.

ALT alta (alti, alte) adj. Care nu este acelasi (lucru sau fiinta) cu cel de fata sau cu cel despre care este vorba. ◊ Pe de alta parte, din ~ punct de vedere, cu alte cuvinte altfel zis. Cate alte multe. /<lat. alt[e]rum

DIPOL ~i m. 1) Circuit electric cu doua borne de acces care nu are alte cuplaje cu circuitele exterioare. 2) Ansamblu al celor doi poli ai unui magnet. 3) telecom. Antena de emisie sau de receptie. /<germ. Dipol, fr. dipole

STRAIN ~a (~i, ~e) si substantival 1) Care tine de alta tara; propriu altei tari. Turisti ~i. 2) Care este originar din alta parte. Om ~. ◊ Prin ~i printre oameni necunoscuti; departe de casa, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu apartine vorbitorului. Lucruri ~e. 4) (despre persoane) Care nu se afla in relatii de rudenie; care nu este inrudit; care este membru al altei familii. Copil ~. 5) Care impartaseste conceptii contrare celor unanim acceptate; care este adeptul unei viziuni de alta natura. 6) si adverbial Care este despartit de mediul din jur; separat; izolat. 7) Care este diferit (ca natura) de mediul in care se afla. Corp ~. 8) Care nu se leaga (de ceva); care este departe (de ceva). ~ de aceste preocupari. /<lat. extraneus

XENOFOB, -A adj., s.m. si f. (cel) care uraste persoanele sau popoarele de alta nationalitate, care este dusman a tot ceea ce este strain. [< fr. xenophobe, cf. gr. xenos – strain, phobos – ura].

LATINISM s.n. 1. Cuvant, constructie imprumutate din latina; neologism de origine latina. 2. Tendinta a unor lingvisti romani din sec. XVIII-XIX de a da limbii romane un aspect cat mai apropiat de cel al limbii latine, excluzand cuvintele de alta origine; curentul latinist. [Cf. fr. latinisme].

REPREZENTANT, -A s.m. si f. 1. Persoana delegata sa reprezinte pe cineva; imputernicit sa actioneze in numele cuiva. ♦ Persoana care reprezinta interesele unui stat in alt stat, la o intrunire diplomatica etc. 2. cel care reprezinta un curent, o scoala etc.; exponent. [Pl. -nti, -nte. / cf. fr. representant].

DOSARIADA s. f. manipulare a celor cuprinse in dosarele securitatii sau ale altor institutii. (< dosar + -/i/ada)

LECTORAT s. n. 1. functia de lector¹ (1). 2. catedra universitara a unei tari in alta tara, in cadrul careia profesori ai celei dintai predau studentilor din tara gazda, o anume materie de invatamant. 3. grup de profesori din invatamantul superior care predau o disciplina la o alta facultate decat aceea de care apartin. (< germ. Lektorat)

STIPULANT, -A s. m. f. (jur.) cel in fata caruia se obliga o alta persoana sa execute obligatiile la beneficiar. (< fr. stipulant)

APOLONIC, -A adj. referitor la opera matematica a lui Apollonius, in care apar pentru prima data denumirile celor trei conice: elipsa, hiperbola, parabola si alte notiuni, ca: diametri, axe, focare etc. (< germ. apollonisch)

DITRAU 1. Pas in Carpatii Orientali, in M-tii Giurgeu, la 1.036 m alt. Asigura legatura intre Depr. Giurgeu si cele de pe valea Bistricioarei (Bilbor, Borsec) pe un drum partial modernizat. 2. Com. in jud. Harghita; 6.628 loc. (1995). Expl. de min. complexe. Cariere de roci pentru constr. Cherestea. Statie de c. f.

buhurdar n., pl. e si uri (tc. buhurdan si buhurdanlyk, cadelnita sau alt vas cu parfumuri, d. pers. buhurdan, cel ce poarta cadelnita, d. buhur, tamiie). Vechi. Cadelnita. – Si bohordar. Si muhurdan (sec. 19), vasu in care barbieru spala capu musteriilor.

FORTRAN (‹ engl. For[mula] Tran[slation]) s. n. (INFORM.) Limbaj de programare introdus in 1956; conceput pentru calcule tehnico-stiintifice, dar cu utilizari si in alte domenii. Are diverse versiuni, dintre care cea mai cunoscuta este F. IV.

A SE INSTRAINA ma ~ez intranz. 1) A deveni strain (sufleteste). 2) A se aseza cu traiul in alta parte, despartindu-se de bastina si de cei apropiati. /in + strain

GREGAR, -A adj. (Rar; despre animale si plante) Care traieste in cete, in grupuri. ◊ (Fig.) Spirit gregar = spirit de turma, atitudine de supunere oarba. // s.m. 1. Membru al unei factiuni politice sau al altei organizatii, lipsit de orice initiativa autonoma. 2. (Ciclism) cel care se sacrifica in folosul rutierului-vedeta in cursele profesioniste pe sosea. [Var. gregario s.m. / cf. fr. gregaire, it. gregario, lat. gregarius < grex – turma].

APURIMAC, riu in Peru. Considerat izv. stg. al riului Ucayali si cel mai indepartat izvor al fl. Amazon, descoperit la 15 oct. 1971; 1.000 km. Izv. din lacul Intyre (Anzii Peruvieni) de la 5.250 m alt., fiind riul care isi are obirsia la cea mai mare altitudine.

BATURA MUZTAGH I (HUNZA KUNJI I), vf. in M-tii Karakorum (NE Pakistanului). alt.: 7.785 m (al 30-lea vf. de pe glob). cel mai inalt pisc montan neescaladat.

BERKNER, ins. in M. Weddell (Antarctica de V), in cuprinsul ghetarului de self Filchner, in fata Tarii Edith Ronne. Supr.: 61 mii km² (cea mai mare ins. a Antarcticii). Relief muntos (alt. max.: 976 m).

an m. (lat. annus, it. pg. anno, pv. fr. cat. an, sp. ano). Timpu cit se invirteste pamintu in prejuru soarelui. A fi de atitia ani, a avea cutare etate. A fi mare sau mic de ani, a fi mare sau mic in etate. An adv. Anu trecut, acu un an: asa a fost si an. La anu, la anu viitor, (si iron.) nici-odata: ai sa capeti la anu! An tart, acu doi ani in urma. An cu an sau (mai rar) an de an, in fie-care an pe rind: datoria a crescut an cu an. – Anu crestinesc incepe la 1 Ianuariu si are 12 luni de cite 30 si 31 de zile, afara de Februariu, care are 28, iar din 4 in 4 ani 29. Anu turcesc are 12 luni lunare de cite 29 si 30 de zile. Epoca inceputului anului a variat la toate popoarele; Egiptenii, Haldeii, Persii s. a. incepeau anu la echinoctiu de toamna (21 Septembre), alte popoare la solstitiu de iarna, altele la cel de vara. La Franceji, la suirea lui Carol IX, incepea la Paste. Un edict al acestuia, la 1564, ordona sa inceapa la 1 Ianuariu, data pur civila. Anu financiar sau bugetar incepe la 1 April, cel scolar, de de ordinar [!], la 1 Septembre.

casas, -a s. Vechi. Curtean (Ur.). Rar azi. Casean, cel ce locuieste intr´o casa cu altii la un loc: se credea ca daca se inoiesc ferestrele unei case vechi, va muri unu din casasi (Sez. 36, 32). Om casatorit, proprietar de casa, gospodar (Let. 2, 22). – Si ca adj. oameni casasi (Let. 2, 33).

Bellerophon(tes), fiul lui Glaucus, regele Corinthului, si al Eurymedei. Savirsind din greseala o crima, Bellerophon e nevoit sa-si paraseasca patria si sa se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo insa Antea, sotia lui Proetus, se indragosteste de el. Cu toate ca Bellerophon ii respinge dragostea, el trezeste gelozia lui Proetus care-l indeparteaza, trimitindu-l la curtea socrului sau, Iobates, spre a fi ucis. Ca sa-l piarda, Iobates ii da o serie de insarcinari: sa se lupte cu himera (v. si Chimaera), pe care Bellerophon izbuteste s-o omoare, calarind pe calul sau inaripat Pegasus (v. si Pegasus), sa se razboiasca cu amazoanele, pe care le invinge etc. Plin de admiratie fata de vitejia lui Bellerophon, Iobates sfirseste prin a-i cruta zilele si a-i da pe fiica sa de sotie, impreuna cu o parte din regat. Scapat de razbunarea muritorilor, Bellerophon e urmarit totusi de minia zeilor. El se duce in pustiu unde, dupa o viata retrasa, moare in cele din urma departe de oameni. Intr-o alta varianta, minat de o trufie oarba, el ar fi incercat sa ajunga pe calul sau inaripat, pina la lacasul zeilor. A fost insa pravalit de Zeus inapoi pe pamint, unde si-a curmat singur viata.

FINSTERAARHORN, cel mai mare varf al Alpilor Bernizi (Elvetia). alt.: 4.274 m (al 4-lea varf al Alpilor). Alcatuit din gnaise. Ghetari. Cucerit, in 1812, de o expeditie elvetiana.

CARMI, carmesc, vb. IV. Intranz. 1. A manevra carma unei ambarcatii, a unei nave, schimband directia de mers; p. gener. a o coti, a o lua in alta parte. 2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, de la cele hotarate. – Din sl. krumiti.

SEMIPARAZIT, semiparaziti, s. m. Organism vegetal care, desi isi poate prepara materia organica din cea minerala, isi extrage o parte din hrana din alta planta vie. – Semi- + parazit (dupa fr. demi-parasite).

COTUTORE, -OARE s.m. si f. cel care detine autoritatea tutelara asupra cuiva impreuna cu alta persoana. [Cf. fr. cotuteur].

COTUTORE, -OARE s. m. f. cel care detine autoritatea tutelara asupra cuiva impreuna cu alta persoana. (< fr. cotuteur)

NATIV, -A I. adj. 1. (despre elemente chimice) care se gaseste (liber) in natura, necombinat cu alte substante; pur 2. innascut; natural. II. adj., s. m. (cel) nascut in, originar din; indigen. (< lat. nativus, fr. natif, germ. nativ)

BOURGET [burje], cel mai mare lac din Franta, situat la 231 m alt., intr-o reg. muntoasa calcaroasa din Alpi, la N de orasul Chambery; 44 km². Ad. max.: 145 m. Comunica cu Ronul prin canalul Savieres, lung de 4 km. Pe malul sau se afla statiunea climaterica Aix-les-Bains.

CHERRAPUNJI [tʃerapundʒi], oras in NE Indiei (Meghalaya), in Pod. Shillong, la 1.400 m alt.; 84 mii loc. (1978, cu suburbiile). Aici s-a inregistrat (1861) cea mai mare cantitate anuala (22.990 mm) si lunara (9300 mm) de precipitatii de pe glob.

SUPRAALIMENTATIE, supraalimentatii, s. f. Alimentatie mai bogata si mai consistenta decat cea normala, utilizata in tratamentul unor boli si contraindicata in alte boli; supraalimentare. [Pr.: -pra-a-] – Supra- + alimentatie (dupa fr. suralimentation).

SARG, -A, sargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu parul de pe corp galben deschis, iar cel din coama, coada si extremitatile picioarelor de culoare neagra. ♦ (Substantivat) Cal cu parul galben deschis. – Din magh. sarga.

EROU, eroi, s. m. 1. Persoana care se distinge prin vitejie si prin curaj exceptional in razboaie, prin abnegatie deosebita in alte imprejurari grele ori in munca. ◊ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai inalta distinctie in Republica Socialista Romania; persoana care a primit aceasta distinctie. ♦ Ostas cazut pe campul de lupta. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei intamplari; persoana care, intr-o anumita imprejurare, atrage atentia asupra sa. 3. (In mitologia greco-romana) Semizeu, persoana nascuta dintr-o zeitate si o fiinta pamanteana, inzestrata cu puteri supraomenesti sau care a devenit celebra prin faptele sale deosebite. – Din fr. heros, lat. heros.

ERATIC ~ca (~ci, ~ce) Care vadeste lipsa de stabilitate. ◊ Bloc (sau stanca) ~ bucata mare de piatra, adusa de ghetari, a carei structura geologica difera radical de cea a terenului din jur. Teren ~ acumulare de materiale de alta natura decat a solului din jur. /<fr. erratique, lat. erraticus

MUSTATA ~ati f. 1) Par care creste deasupra buzei superioare la barbati. ◊ A-i rade (sau a-i zambi) cuiva ~ata a fi multumit; a se bucura. A rade (sau a zambi) pe sub ~ati a rade abia observat. 2) la pl. Peri lungi care cresc in jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele doua fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antena. 4) Fire subtiri situate in jurul gurii la unii pesti, care servesc ca organe pentru pipait. 5) la pl. Tepi lungi si subtiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) pop. Matasea porumbului. [G.-D. mustatii] /<lat. mustacea

LATINIZA vb. I. tr. 1. A introduce intr-o limba cuvinte latine pe cale savanta; a da cuvintelor de origine latina o forma apropiata de cea originara. ♦ A da o forma latina unor cuvinte de alta origine. 2. tr., refl. A adopta limba si cultura latina; a deveni latin. [< fr. latiniser, cf. lat.t. latinizare].

bezman (-nuri), s. n. – (Inv.) Emfiteoza platita de cei care traiau pe domeniile principelui, ale nobililor sau ale manastirilor. Sl. bezu „fara” si mena „schimb”, fiinf contributia proprie a celor care sedeau permanent („fara sa se schimbe”) pe domeniile altui stapin. – Der. bezmanar, s. m. (incasator al drepturilor de emfiteoza); bezmanui, vb. (a incasa drepturile de emfiteoza). Radacina este aceeasi ca in cuvintul izmene.

SUBCHIRIAS, -A s.m. si f. cel care inchiriaza (o parte dintr-)un imobil de la alt chirias; sublocatar. [Pron. -ri-as. / < sub- + chirias, dupa fr. sous-locataire].

LATINIZA vb. I. tr. a introduce intr-o limba, pe cale savanta, cuvinte latine; a da cuvintelor de origine latina o forma apropiata de cea originara. ◊ a da o forma latina unor cuvinte de alta origine. II. tr., refl. a impune, adopta limba si cultura latina. (< fr. latiniser)

SUBCHIRIAS, -A s. m. f. cel care inchiriaza (o parte dintr-)un imobil de la alt chirias; sublocatar. (dupa fr. sous-locataire)

BOTEV, cel mai inalt vf. din masivul Stara Platina (Balcanii Centrali). alt.: 2.376 m. Pante repezi, acoperite cu pasuni alpine.

CIRRUS (‹ fr.{i}; {s} lat. cirrus „suvita”) subst. Formatie de nori izolati cu aspect de bancuri sau benzi subtiri, situati la limita superioara a troposferei (c. 10.000 m alt.) si alcatuiti numai din cristale de gheata, avind de cele mai multe ori culoare alba stralucitoare.

cilic n., pl. uri (turc. celik, otel). Otel, mai ales cel intrebuintat la fabricarea butonilor ordinari, a margelelor si a altor obiecte eftine [!]. Margea de otel.

HIPOTONIC, -A, hipotonici, -ce, adj. (Despre o solutie) Care are o presiune osmotica inferioara altei solutii. ◊ Ser hipotonic = ser a carui concentratie moleculara este inferioara celei a sangelui. – Din fr. hypotonique.

SCRISOARE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisa trimisa cuiva prin posta sau prin intermediul unei persoane; epistola, ravas. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o banca cere altui bancher sau altei banci sa puna la dispozitia purtatorului o suma de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondenta avand valoare literara sau istorica. ♦ (La pl.) Opera literara in proza scrisa sub forma de corespondenta. 2. (Inv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris¹ (2). 4. (Inv.) Hartie scrisa, document, act. ◊ Scrisoare de acreditare = document prin care se atesta calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat in relatiile cu un alt stat. Scrisoare de trasura = act care contine conditiile intervenite intre cel care expediaza o marfa si cel care o transporta (serviciul de coletarie, posta etc.); fraht. 5. (Inv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare.

CLAUZA ~e f. Dispozitie (speciala) prevazuta intr-un act juridic. ◊ ~a natiunii celei mai favorizate clauza prin care, intr-un acord international, partile contractante se angajeaza sa-si acorde reciproc conditii si inlesniri economice echivalente celor pe care le-au acordat sau le vor acorda oricarui alt stat. [G.-D. clauzei; Sil. cla-u-] /<fr. clause, lat. clausa

HIPOTONIC, -A adj. (Despre solutii) Care are o presiune osmotica inferioara unei alte solutii. ◊ Ser hipotonic = ser a carui concentratie moleculara este inferioara celei a sangelui. [< fr. hypotonique].

AMBASADOR, -OARE s. m. f. 1. diplomat de cel mai inalt rang, care reprezinta un stat pe langa un alt stat sau o organizatie internationala. 2. persoana insarcinata cu o misiune, cu un mesaj. (< fr. ambassadeur)

AMERICA CENTRALA: 1,2 mil. km²; c. 55 mil. loc. (1986). Constituie o legatura istmica si insulara intre cele doua Americi. Legatura istmica se intinde pe 2.923 km lungime, intre 17º lat. N (istmul Tehuantepec) si 5º lat. N (G. Darien). Latimea variaza intre 70 km (istmul Panama) si 860 km (Pen. Yucatan). Relieful este in cea mai mare parte muntos, cu numerosi vulcani (majoritatea in activitate). alt. max.: 3.975 m (vf. Acatenango). De-a lungul coastelor Oc. Pacific si M. Caraibilor se intind cimpii litorale inguste. Legatura insulara (Indiile de Vest) este formata din trei arhipelaguri (Bahamas, Antilele Mari si Antilele Mici), care numara citeva mii de insule.

BELUHA, cel mai inalt vf. al M-tilor altai (C.S.I.). alt.: 4.506 m. Mici ghetari.

BOLIVAR, Pico~, vf. in V Venezuelei, in C********a Merida (Sierra Nevada de Merida), cel mai inalt vf. al tarii si al Anzilor Nord-Estici. alt. max.: 5.007 m.

CEFALONIA (KEFALLINIA), ins greceasca, la intrarea in G. Paras, cea mai mare dintre ins. ionice; 752 km²; 31,3 mii loc. (1981). Relief calcaros (alt. 1.628 m). In, bumbac, maslini. Viticultura. Parc national.

DELENDA (EST) CARTHAGO (lat.) Cartagina trebuie (sa fie) distrusa – Adagiu dedus din „Ceterum censeo, Carthaginem este delendam” („Pe de alta parte, socot ca Cartagina trebuie distrusa”), cuvinte prin care Cato cel Batran isi incheia discursurile in Senat, reamintind romanilor ca orasul impotriva caruia purtasera un razboi indarjit constituie o permanenta amenintare pentru ei. In sens larg, idee obsedanta.

care pron. rel. si interog., pl. tot asa; cu alte cuvinte, e invariabil la nominativ. In vechime varia: care, f. carea, pl. carii, f. carile (lat. qualis, ce fel; it. quale, pv. pg. qual, fr. quel, sp. cual). Cine, ce: Munte care arunca foc. Care e muntele cela? Munti care (fals cari) arunca foc. Barbatu a carui femeie, femeia al carei barbat, barbatu ai carui copii, femeia ai carei copii, oamenii al caror gind, oamenii a caror tara, parintii ai caror fii, m****e ale caror fiice. – Care de care, fie-care mai mult de cit cel-lalt, unu mai mult de cit altu. – Care... care, unii... altii: s´a (ori s´au) dus care pe jos, care cu caruta. – Care pe care? Cine va invinge? – Fie-care: care, cum vedea, se mira (fie-care, indata ce vedea, se mira; indata ce vedea, fie-care se mira. Care cum formeaza o locutiune si se poate scrie si fara virgula: care cum vedea, se mira). – In est se zice si care e acolo? ild. cine e acolo?

LANITAL (‹ fr. {i}; {s} it. lan[a]ital[iana], „lana italiana”) s. n. Fibra textila chimica, obtinuta din cazeina aflata in lapte care, ca proprietati, se asemana cu lana si, in amestec cu aceasta sau alte fibre, se intrebuinteaza la fabricarea unor tesaturi si tricotaje asemanatoare celor de lana; lana artificiala.

Calypso, nimfa din insula Ogygia, unde se spunea ca ar fi naufragiat Odysseus. Indragostindu-se de erou, Calypso i-a fagaduit nemurirea, cerindu-i in schimb sa ramina pururi linga ea. Minat de dorul de a se intoarce neintirziat in Ithaca, Odysseus refuza sa se invoiasca. El e retinut totusi timp de sapte (dupa o alta varianta – timp de zece) ani de catre Calypso care, in cele din urma, la porunca lui Zeus ii da drumul, lasindu-l sa-si continue calatoria (v. si Odysseus).

contramarca f., pl. arci (fr. contre-marque). A doua marca pusa unui pachet de marfa sau alt-ceva. Bilet liberat la teatru (ca sa poata intra iar) celor care iese [!] pe cite-va momente.

TRANSBORDA, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta marfurile sau oamenii dintr-un tren in altul sau de pe o nava pe alta (continuand calatoria). ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, cand cele doua linii nu au legatura directa. ♦ Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul cand circulatia pe un drum s-a intrerupt intr-un anumit loc. – Din fr. transborder.

BUCEA ~ele f. 1) Manson metalic montat intre doua piese asamblate; bucsa. 2) Piesa metalica cilindrica, montata in interiorul unui butuc de roata (de caruta. de camion etc.). 3) Scobitura facuta intr-o piesa (de lemn sau de metal), in care intra capul altei piese cu care se imbina; bucsa. [G.-D. bucelei; Sil. bu-cea] /<lat. buccella

UD² uda (uzi, ude) 1) si substantival (in opozitie cu uscat) Care este imbibat (sau acoperit) cu apa sau alt lichid. Haina uda. Lemne ude. ◊ ~ul de ploaie nu se teme cel care a trecut prin multe greutati nu se sperie usor. Cu ochii uzi cu ochii plini de lacrimi. ~ de sudoare transpirat. 2) (despre copii mici) Care s-a u****t pe el (in scutece, in haine). /<lat. udus

DECAN, -A s.m. si f. 1. Profesor (sau alt membru al corpului profesoral universitar) care detine conducerea unei facultati. 2. Persoana cea mai in varsta sau care are vechimea cea mai mare intr-un anumit corp constituit. // s.m. 1. (Ant.) Ofiter roman care comanda 10 soldati; decurion. 2. (In trecut) Persoana aleasa dintre avocati, care conducea baroul avocatilor. 3. Conducator, sef ecleziastic in biserica anglicana. [ < lat. decanus, cf. it. decano, fr. doyen).

PARAZIT¹, -A I. s. m. f. 1. organism care traieste pe un alt organism gazda, hranindu-se exclusiv cu substantele produse de acesta. 2. (fig.) cel care traieste pe seama muncii altora. 3. (pl. m.) perturbatii in transmisiile de telecomunicatii, datorita descarcarilor electrice din atmosfera sau scanteilor produse de unele aparate electrice. II. adj. 1. parazitar. 2. (fig.) care nu are un rol util, care traieste din munca altora. (< fr. parasite, lat. parasitus, germ. Parasit)

BEN NEVIS [ben nevis], cel mai inalt vf. din Marea Britanie (Scotia), in M-tii Grampiani. alt.: 1.343 m.

CIOCIRLIE (‹ cioc) s. f. Nume dat la mai multe specii de pasari mici, zburatoare si cintatoare foarte bune, din ordinul paseriforme, cu penaj pestrit si care zboara, aproape vertical, pina la inaltimi foarte mari. In Romania se cunosc 8 specii, mai reprezentative fiind: c. cu degete scurte (Calandrella cinerea), pasare migratoare, cu penaj cafeniu-roscat-striat; c. de Baragan (Melanocorypha calandra), cea mai mare specie de c. din Romania, buna imitatoare a glasului altor specii; c. de cimp (Alauda arvensis), la care masculul cinta in zbor, la mare inaltime, deasupra cuibului.

Amulius, al cincisprezecelea rege al Albei. Era fiul lui Procas si frate cu Numitor. Dupa moartea tatalui sau, Amulius reuseste sa-si goneasca fratele, pe Numitor, care mostenise de drept coroana, si sa se inscauneze el rege. Temindu-se de urmasii regelui detronat, el il ucide pe fiul acestuia, Lausus, iar pe fiica lui Numitor, pe nume Rea Silvia, o face vestala pentru a o impiedica sa aiba copii. Iubita in taina de zeul Mars, Rea Silvia naste insa doi gemeni: pe Romulus si pe Remus. Aflind de existenta lor, Amulius o arunca in inchisoare si porunceste ca cei doi copii sa fie inecati in fluviul Tiber. Scapati ca prin minune de la moarte de niste pastori (dupa o alta varianta, de o lupoaica), Romulus si Remus cresc in salbaticie. In cele din urma ei il detroneaza pe Amulius, inscaunind in locul lui din nou pe bunicul lor Numitor (v. si Romulus).

SNOOKER [snu:kər] (‹ engl.) s. n. Joc sportiv, varianta a biliardului aparut in India, ca modalitate de relaxare pentru soldatii britanici (1870). Se joaca cu 15 bile rosii si sase culori (valori) diferite. Jucatorii incearca sa introduca in cele sase buzunare ale mesei o bila rosie urmata de una de alta culoare. S. se refera la posibilitatea de a ascunde bila alba in spatele alteia pentru a-si pune in dificultate adversarul. In ultimii ani a capatat o mare dezvoltare, organizandu-se numeroase campionate si competitii.

companie f. (rus. kompaniia, d. fr. compagnie, care vine d. pain, pine [!]; vfr. compain, tovaras, cu care maninci pinea impreuna; it. compagnia. V. cumpanie). Arm. Trupa pedestra (sfert de batalion) comandata de un capitan. Companie (fr. -gnie, it. -gnia). Grupa, ceata. Tovarasie, asociatiune, societate comerciala sau alt-fel. Si compania, formula care, pe o firma, inlocuieste numele celor-lalti asociati. In companie, impreuna, in tovarasie: in companie cu cineva, in compania lui. Dama de companie, dama care tine tovarasie alteia. V. guvernanta.

2) corn n., pl. coarne (lat. cŏrnu, it. pg. corno, pv. vfr. cat. corn, nfr. cor, sp. cuerno). Un fel de virf dur si ascutit care creste in fruntea boilor si a altor rumegatoare. (La cerbi e in forma de ramuri). Fie-care din cele doua minere cu care indrepti plugu la arat. Fie-care din cele doua colturi ale lunii noi. Aripa (flanc) a frontului (Cost. 1, 271). Iron. Bucata de pergament cu versuri religioase (filacterii) pe care Jidanii si-o leaga in frunte si la bratu sting cind se inchina si provoaca sarcazmu [!] Romanului (V. avgar si habotnic). Fam. Cu coarne, distins, breaz, priceput: par´ca tu esti mai cu coarne de cit el? Minciuna cu coarne, mare minciuna, minciuna gogonata. Cel cu coarne, d***u. Coarne de mare (nord), roscove. S. n., pl. uri. Trimbita, cornet, goarna, mai ales facuta dintr´un corn de bou (V. goarna). Chifla, franzeluta in forma de semiluna sau alt-fel. Un fel de ploscuta de tinut prafu de pusca la vinat pentru pustile care se incarcau pe la gura.

COLIVAR, colivari, s. m. 1. Termen dispretuitor pentru oamenii care alearga pe la toate inmormantarile si parastasele ca sa manance coliva sau alte pomeni; fig. persoana care vrea sa aiba totul de-a gata, pomanagiu. 2. cel care poarta coliva la inmormantari. – Coliva + suf. -ar.

buf interj. – Exprima zgomotul produs de ciocnirea a doua corpuri, de o lovitura sau o cazatura. Creatie expresiva, care se intilneste cu sl. buchnoti sau buchati „a bate cu putere”, de unde bg. buchnuvam, sb. buchnuti, rus. buchati (Berneker 97); fapt pentru care Miklosich, Slaw. Elem., 18, n-a sovait sa derive cuvintul rom. din sl. Pe de alta parte, rezultatele acestei radacini expresive s-au contaminat si cinfundat adesea cu cele ale lui buh-. Der. bufni (var. buhni, buvni, bumni, bugni, bufui, buhai), vb. (a izbucni; a bombani, a izbi); bufneala (var. bufaiala, bufnet, bufnitura, buhnitura), s. f. (zgomot brusc); buhnaci, s. m. (certaret, gilcevitor); bufnos, adj. (prost dispus, ursuz); imbufna, vb. (a supara, a irita); rabufni, vb. (a pocni; a cadea zgomotos).

CLAUZA s. f. dispozitie speciala sau accesorie inserata intr-o conventie, intr-un tratat, contract etc. ♦ ~ a natiunii celei mai favorizate = clauza prin care, intr-un acord international, un stat recunoaste altui stat in relatiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleasi avantaje si privilegii acordate si altor state. (< lat. clausa, fr. clause)

GIRANT s. m. cel care gireaza, care transmite un titlu de credit (cambie, cec etc.) unei alte persoane (giratar). (< it. girante, germ. Girant)

ALPII AUSTRALIENI (GREAT DIVIDING RANGE), lant muntos in SE Australiei. Cei mai inalti munti ai continentului, constituiti din roci sedimentare cu intruziuni granitice. alt. max.: 2.228 m (vf. Kosciusko). Lungime c. 450 km.

ANETO, Pico de ~ cel mai inalt virf din M-tii Pirinei (Spania), in masivul granitic Maladetta. alt.: 3.404 m.

besleaga f., ca pasa ori sluga pl. egi (turc. besli-aghasy). Vechi. Capitan de beslii (care erau cite unu’n fiecare judet, iar cel din Iasi si Bucuresti se numea bas-besleaga). Azi. Iron. (supt infl. altor cuvinte si a sufixului, nu fiindca acesti capitani ar fi fost de obicei oameni batrini). Babalic, baccea, hodorog.

coleg, -a s. (lat. collega, coleg, d. con, impreuna, si legatus, delegat). cel care implineste aceiasi functiune la un loc cu altu ori cu altii si, adese-ori, in acelasi edificiu (ca scolarii, profesorii, ministrii s. a.). V. camarad.

SÃO JOSE DOS CAMPOS, oras in SE Braziliei (São Paulo), situat la poalele SV ale Sierrei da Mantiqueira si cele V ale Serrei do Mar, pe raul Paraibo do Sul, la 643 m alt., la 80 km NNE de São Paulo; 562,2 mii loc. (2003). Aeroport. Constr. de motoare Diesel. Ind. ceramicii, cauciucului, hartiei (cartoane), cosmeticii (sapunuri), textila (matase artificiala) si alim. (vin). Centru agricol; centru de studii aerospatiale si de constructii aeronautice. Oras din 1767. Cunoscut succesiv cu numele Vila Nova de São Jose, Vila de São Jose do sul si de São Jose do Paraiba.

INVESTITIE, investitii, s. f. 1. Plasare de capitaluri in intreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul obtinerii de profituri; (concr.) capitalul plasat. 2. Alocare (de catre stat) a unei sume si a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru largirea, reutilarea si modernizarea celor existente; (concr.) suma alocata, fondurile alocate. [Var.: investitiune s. f.] – Din germ. Investion, rus. investitiia.

SEAMAN, semeni, s. m. cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat in raport cu alt om). ◊ Loc. adj. si adv. Fara (de) seaman = fara asemanare, extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seaman (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemanare. [Var.: semen s. m.] – Din semana² (derivat regresiv).

boboteaza s. f. – Sarbatoare crestina la 6 ianuarie, cind se considera ca a avut loc botezul lui Iisus Cristos. Formatie artificiala, din sl. Bogu „Dumnezeu” si boteaza, constituita ca sl. Bogojavlenije „Boboteaza” (Miklosich, Slaw. Elem., 15) si devenita pop., prin intermediul bisericii. Aceasta explicatie este traditionala de la Miklosich, dar a fost combatut constant de Puscariu, Dacor., I, 437 si DAR (cf. REW 570), care pledeaza pentru apa-boteaza, forma care se aude inca in anumite regiuni din Trans., si pe care o considera a fi cea primara. Totusi, aceasta ultima compunere cu greu ar putea fi autentica, deoarece este lipsita de sens (totdeauna s-a botezat cu apa, si nici un alt botez nu s-a numit altfel); este mai curind o interpretare pop. a celei dinainte.

DONATOR, -OARE s. m. f. 1. cel care face o donatie. ♦ ~ de sange = cel care da o cantitate din sangele sau pentru transfuzii; donor. 2. individ care cedeaza altui individ un organ, un tesut, o celula, un cromozom, o gena. (< fr. donateur, lat. donator)

CASIQUIARE (CANO CASIQUIARE) [casikiare], riu in S Venezuelei; 410 km (326 km dupa alte surse). Uneste cursul superior al fl. Orinoco cu Rio Negro (bazinul Amazonului), formind cea mai importanta difluenta de pe glob. Cunoscut si sub denumirile de Canalul C.sau Brazos C. Descoperit in 1800 de A. von Humboldt.

CAPATINII, Muntii ~, culme muntoasa in partea central-sudica a Carpatilor Meridionali, cu orientare V-E si o lungime de 37 km, situata intre Valea Motrului la N, Depr. Olteana la S, Valea Oltetului la V si Olt la E. alt. max.: 2.130 m (vf. Nedeia). Constituita din sisturi cristaline si gnaise la N si calcare la S, care dau un relief specific de doline, lapiezuri, pereti abrupti, hornuri, chei (cheile Bistritei vilcene de la Costesti, Luncavatului s.a.). Relieful dezvoltat pe sisturile cristaline se remarca prin prezenta celor trei supr. de nivelare carpatice (Borascu: 1.800-2.000 m, Riu ses: 1.300-1.700 m si Gornovita: 900-1.000 m alt.) acoperite cu paduri de molid.

KATMAI, parc national din pen. Alaska (14.887 km²), care include, alaturi de vulcanul omonim (alt.: 2.047 m; un crater cu diametrul de 3 km si adancimea de 1.000 m, unul dintre cele mai largi din lume; cea mai puternica eruptie avand loc la 5 iun. 1912) si un vast sistem de fumarole („Valea celor zece mii de fumarole”), lacuri, ghetari, golfuri, fiorduri, varfuri muntoase, paduri, pasuni etc. Fauna este formata din ursi bruni, elani, vidre, nurci s.a. Declarat monument al naturii (1918) si parc national (1980).

ZID, ziduri, s. n. Element de constructie vertical sau putin inclinat, cu grosime (relativ) mica in raport cu celelalte dimensiuni, executat din caramizi, din blocuri de piatra etc., asezate ordonat unele peste altele (si legate printr-un liant), sau din beton, destinat sa limiteze, sa separe sau sa izoleze un spatiu ori sa sustina alte elemente de constructie, alcatuind un perete, o ingradire, o fortificatie etc. ◊ Loc. adv. Intre (cele patru) ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partile pentru a-l apara; a se solidariza cu cineva, a se uni in jurul cuiva in sustinerea unei cauze. ◊ Zid sonic = bariera imaginara referitoare la depasirea vitezei sunetului. – Din sl. zidu.

LOJA, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzand un numar redus de locuri pentru spectatori, asezat, alaturi de altele, in jurul incintei unei sali de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spatiul dintre scena si primul rand de scaune (intr-o sala de spectacol), amenajat sub nivelul scenei si al salii, in care sta orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele cladiri, comunicand cu exteriorul, destinat unor servicii de indrumare a publicului sau de paza. 3. (In sintagma) Loja masonica = asociatie de francmasoni. II. 1. Cavitate in floarea unei plante, in care se gasesc ovulele sau polenul; cavitate in fructul unei flori, in care se gasesc semintele. ♦ Fiecare dintre cele doua parti ale staminei, care contin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de alta formatie anatomica. [Pl.si: loje] – Din fr. loge.

PROACTIV, -A, proactivi, -e, adj. (Psih.) Care are efect asupra unui alt lucru. ♦ (Despre inhibitie) Care duce la uitare, care este exercitata cu cunostintele actuale asupra celor ce urmeaza sa fie receptionate. (cf. fr. proactif)

CORESPONDENT, -A s.m. si f. 1. Colaborator extern la un ziar, care trimite corespondenta cu caracter informativ din locul in care se afla. 2. Persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia in fata scolii. 3. (Rar) Cel care poarta corespondenta cu cineva. // adj. Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice, care are aceleasi obligatii si se bucura de aceleasi drepturi ca un membru activ, cu exceptia dreptului de vot. [Cf. fr. correspondant, it. corrispondente].

atot- Dat. (inv.) al adj. pron. tot. Intra ca element de compunere intr-o serie de termeni care indica atribute ale lui Dumnezeu, ale naturii sau ale altor entelehii; numai in mod umoristic se poate aplica persoanelor. Corespunde lat. omni-, sp. todo-. cel de al doilea element poate fi puternic, rabdator, stiutor, vazator etc.

ARANJOR s. m. cel care adapteaza un roman, o piesa de teatru sau aranjeaza o compozitie muzicala pentru alte instrumente. (< fr. arangeur, engl. aranger)

CHAPALA, cel mai mare lac din Mexic, situat in SV tarii (S Pod. Mexic) la 1.500 m alt.; 1.038 km². Ad. max.: 33 m. Statiuni turistice (Ocotlan).

arpagic m. ca planta si n. fara pl. ca marfa (turc. arpagyk, dim d. arpa, orz; bg. arpagik). Un fel de ceapa mica salbatica si cultivata (allium schoenoprasum). alt fel de ceapa mica care se intrebuinteaza ca saminta, din care se dezvolta ceapa cea mare. – Si arbagic (Munt.) si (h)arpagica sau -cica (est). In Olt. orceag.

CRISTOBAL COLON, Pico ~, cel mai inalt vf. din Columbia, situat in N tarii (Sierra Nevada de Santa Marta). alt.: 5.775 m.

CRIVAIA, statiune climaterica si de odihna, cu functionare permanenta, in jud. Caras-Severin, la poalele N-tilor Semenic, la 650 m alt. Climat de adapost, sedativ. Indicata pentru tratarea nevrozelor astenice, a afectiunilor endocrine si a celor respiratorii.

Ancile, scut sacru cazut din cer in timpul domniei lui Numa si de care se spunea ca ar fi depins destinele Romei. Pentru a nu fi furat, Numa a poruncit sa se faureasca alte unsprezece scuturi identice – dintre care el insusi cu mare greutate il putea deosebi pe cel adevarat – si le-a pus in templul Vestei pe toate, dindu-le in paza a doisprezece preoti, numiti Salii. In fiecare an, la 1 martie, acestia ieseau intr-o procesiune solemna inchinata zeului Mars, purtind scuturile, cu care inconjurau zidurile Romei.

RODOPI, Muntii ~ (in bulg.: RODOPI PLANINA; in grec.: OROSIRA RODHOPIS), lant muntos in Pen. Balcanica, in SSV Bulgariei si NE Greciei, extins pe directie NV-SE, pe 290 km lungime si 60 km latime max., delimitat la N de valea fl. Marita si la V de cea a fl. Mesta. Alcatuit din roci cristaline si vulcanice, prezinta un relief domol, cu alt. ce scad de la NV la SE. alt. max.: 2.191 m (vf. Goliam Perelik). Spre NV, R. se prelungesc cu m-tii Rila, iar spre V cu -m-tii Pirin. Zacaminte de min. de plumb, zinc, cupru si crom. Acoperiti in mare parte cu paduri. De aici izv. raul Arda.

SOFIST, -A (‹ fr., gr.) subst. 1. S. m. Denumire data in Grecia antica, in perioada clasica (sec. 5 i. Hr.) filozofilor presocratici care ii invatau pe tinerii atenieni cum sa foloseasca logica si retorica pentru a-si invinge oponentii in orice controversa. Folosirea mai mult a retoricii si unei logici precare si pline de tertipuri argumentative impreuna cu perceperea de bani le-au adus dezaprobarea din partea lui Socrate si Planton. Pe de alta parte, este evident aportul lor in ce priveste incurajarea gandirii independente in lumea greaca. Cei mai cunoscuti s. sunt Protagoras, Gorgias, Prodicos, Hippias si Antifon. 2. S. m. si f. Persoana care, intr-o discutie, intr-o demonstratie, uzeaza de sofisme.

ROBSON [robsn], cel mai inalt varf din M-tii Stancosi canadieni, acoperit cu zapezi vesnice si ghetari. alt.: 3.954 m. Cucerit in 1913 de o expeditie formata din exploratorii A. Mac Carthy, W. Foster si Conrad Kain.

CONSUL, consuli, s. m. 1. (In republica romana) Titlul celor trei magistrati, alesi anual, care detineau puterea suprema; persoana purtand acest titlu. 2. Persoana numita de un stat in functia de sef al unei reprezentante oficiale cu rang de consulat in alt stat si care apara interesele economice, administrative si juridice ale unui stat, precum si pe cele ale cetatenilor acestuia. – Din fr. consul.

MIJLOCAS² ~i m. 1): (Cal) ~ cal inhamat intre alti doi cai. 2) sport Jucator (in special la fotbal) care actioneaza intre linia de aparare si cea de atac. /mijloc + suf. ~as

BEAT s.n. (Muz.) Bataie, timp; timpul forte al unei masuri. ♦ (In muzica usoara) Stil aparut la inceputul deceniului al saptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai masurii, peste aceasta structura metroritmica de baza suprapunandu-se o serie de alte celule ritmice secundare. ♦ (In formatiile instrumentale) Prezenta tobei mari. [Pron. bit. / < engl. beat].

SAS s.n. (Tehn.) Parte a unui canal intre cele doua porti ale unei ecluze. ♦ Compartiment dintr-un sistem tehnic care poate comunica alternativ cu alte compartimente sau cu exteriorul. [< fr. sas].

TRIPLARE s.f. Actiunea de a tripla si rezultatul ei. ♦ Depasire a unui vehicul, de orice fel, de catre un autovehicul, atunci cand acela este angajat in depasirea unui alt vehicul, oprit sau in mers, daca prin aceasta manevra se trece peste axa care desparte cele doua sensuri de circulatie ale drumului. [< tripla].

BABIA GORA (ceh. BABIA HORA), cel mai inalt virf din masivul Beskizii de Vest (Carpati), la frontiera Poloniei cu Ceho-Slovacia. alt.: 1.725 m. Paduri de conifere. Relief glaciar. Fauna montana. Parc national, rezervatie a biosferei.

acum (vest) si acuma (est) adv. (lat. eccu-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu sau eccum e ild. ecce eum, iacata-l). In acest timp, in acest moment: acuma e fericit, dar alta data a suferit multe. Indata, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum inainte sau de acum in colo, de azi inainte, pe timpu ramas, incepind din acest moment: de acuma m' am linistit. – Fam. si acu: acu-i acu, acu e momentu hotaritor sau critic; acus si acusa, in nord amu si amus, iar in vechime acmu si iacmu. In sud acusica (dupa vsl. -ka, ca' n bg. tuka, aci; rus. zdieka, aci; s. a.

CURCUBATA MARE, virf in M-tii Bihor, cel mai inalt din M-tii Apuseni si din toti Carpatii Occidentali, alcatuit din sisturi cristaline. alt.: 1.849 m.

SCANDINAVIA, Peninsula Scandinava, peninsula in NV Europei, intre Marea Baltica, Marea Nordului, Marea Norvegiei si Oc. Arctic. Delimitata de uscat printr-o linie care uneste G. Botnic cu M. Barents; 749,8 mii km² (cea mai mare peninsula a Europei). Tarmurile de V si de N sunt inalte, abrupte, crestate de numeroase fiorduri, iar cele de S si de E sunt joase. Partea de V este ocupata de Alpii Scandinavici (alt. max. vf. Glittertind, 2.481 m), care se intind paralel cu tarmul. In S se afla o campie si pod. Smaland. Urme bine pastrare ale glaciatiei cuaternare. Clima subpolara in N, umeda si moderata in V, si temperata in rest, cu caractere continentale in E. Retea hidrografica bogata cu rauri scurte, dar cu debit bogat si cadere mare. Numeroase lacuri tectonice si glaciare. Ghetari in zona inalta. Paduri de conifere, in SV in amestec cu foioase; in N (Laponia) vegetatie de tundra. In S. se afla Suedia, Norvegia si o parte din Finlanda.

SAREK, parc national in NNV Suediei, in muntii cu acelasi nume, declarat in anul 1909; 1.931 km² (unul dintre cele mai mari din Europa de V). Include varfuri inalte (cel mai inalt este sarek, 2.089 m, al doilea varf din Suedia, dupa Kebne care are 2.123 m alt.), vai adanci, platouri intinse si ghetari. Vegetatie de tundra si padure de conifere; ursi, lupi, rasi.

NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis

DEMOCRATIE s. f. forma de organizare politica a societatii care proclama principiul detinerii puterii de catre popor. ◊ ~ sclavagista = tip de democratie in care puterea era exercitata de stapanii de sclavi; ~ burgheza = forma specifica oranduirii capitaliste, prin care se incearca sa se asigure libertatea si egalitatea generala a cetatenilor in fata legilor; ~ populara = forma de democratie aparuta intr-o serie de tari din Europa si Asia, dupa cel de-al doilea razboi mondial, in care puterea apartine clasei muncitoare in alianta cu taranimea si alte categorii de oameni ai muncii; ~ interna de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit caruia toti membrii sai ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului si de viata interna de partid; ~ economica = democratie care presupune participarea sistematica directa sau prin reprezentanti (inclusiv manageri), liber si expres alesi ai poporului, la conducerea si realizarea procesului de productie, repartitie si schimb la toate nivelurile economiei. (< fr. democratie, gr. demokratia)

SECANT, -A I. adj. (despre o dreapta, un plan) care taie alte drepte, un cerc etc. II. s. f. 1. dreapta care intersecteaza un cerc sau o curba in cel putin doua puncte. 2. functia trigonometrica a unui unghi ascutit intr-un triunghi dreptunghic, raportul dintre ipotenuza si cateta alaturate unghiului. (< fr. secant)

TRIPLARE s. f. actiunea de a tripla. ◊ depasire a unui (auto)vehicul de catre al doilea, atunci cand primul este deja angajat in depasirea unui alt (auto)vehicul oprit sau in mers, daca prin aceasta manevra se trece peste axa ce desparte cele doua sensuri de circulatie ale drumului. (< tripla)

GLACIAR, -A, glaciari, -e, adj. 1. (In sintagma) Perioada (sau epoca, era) glaciara = perioada din era cuaternara (sau p. gener., dintr-o alta era) in care ghetarii ocupau regiuni foarte intinse pe pamant si in care alternau intervalele reci cu cele calde. ♦ Care apartine acestei perioade, privitor la aceasta perioada. 2. Provenit din topirea ghetarilor; rezultat in urma actiunii ghetarilor. Lac glaciar. Eroziune glaciara. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. glaciaire.

SPIONA, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege in mod clandestin informatii secrete privitoare la un alt stat si a le transmite altui stat. 2. Tranz. si refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pandi in scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmari pe furis. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare Cf. fr. espionner.

MIJLOCIU ~ie (~ii) 1) Care se afla la mijloc (intre doua limite); de mijloc; mediu. Statura ~e. ◊ Deget ~ cel de al treilea deget, aflat intre aratator si inelar. 2) pop. (despre frati) Care s-a nascut intre alti doi. /mijloc + suf. ~iu

AGRESIUNE s.f. Actiunea celui care ataca primul; atac neprovocat. ♦ Atac armat al unui stat sau al unei coalitii de state impotriva altui stat (sau altor state), incalcand integritatea teritoriala sau independenta politica si economica a atacatilor. [Cf. fr. agression, it. aggressione, lat. aggressio].

MERLUCIU s.m. (Iht.) Peste marin din fam. gadidae (cod), cu corpul fusiform asemanator salaului, cu solzi mai mari decat alte gadidae, cu capul usor aplatizat, dinti puternici si mustati; poate atinge 1 m lungime, fiind unul din pestii cei mai comuni si mai importanti din Marea Mediterana (it. merluzzo, nasello), mai rar in marile nordice; se comercializeaza si ca hek; engl. hake (Merluccius merluccius).

CORESPONDENT, -A I. s. m. f. 1. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenta cu caracter informativ din locul in care se afla. 2. persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestora fata de scoala. 3. cel care poarta corespondenta cu cineva. II. adj. care corespunde, corespunzator. ♦ membru ~ = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice, care are aceleasi obligatii si se bucura de aceleasi drepturi ca un membru activ, cu exceptia dreptului la vot; unghiuri e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealaturate, formate de aceeasi parte a unei secante care intersecteaza doua drepte, un unghi fiind in interiorul dreptelor si altul in afara lor. ◊ (s. n.) echivalent, in cadrul frazei, al unei parti de propozitie. (< fr. correspondant)

REGRESIUNE s. f. 1. retragere a apelor oceanului planetar in anumite zone, cauzata de ridicarea suprafetelor uscatului, de miscari tectonice lente etc. 2. micsorare a extensiunii geografice a unui fenomen (lingvistic, morfologic etc.). 3. miscare a unui corp ceresc in sens opus celui in care se misca Soarele. 4. distrugere progresiva a memoriei. ◊ proces prin care se revine la un nivel anterior de dezvoltare a unui comportament, a unui proces psihic. 5. (biol.) revenire a unei specii sau a unui organ la un stadiu mai putin evoluat. 6. repetare detaliata a fiecaruia dintre cei doi termeni ai unei enumerari; epanoda. 7. (stat.) determinare a marimii aproximative a unui fenomen prin marimea unui alt fenomen. 8. (ec.) trecere de la stadii mai inalte de dezvoltare la stadii mai inapoiate. (< fr. regression, lat. regressio)

ATOM (‹ fr., lat.) s. m. 1. Particula din care sint alcatuite toate substantele, solide, lichide, sau gazoase. Reprezinta cea mai mica parte a unei substante simple (element chimic) care mai pastreaza insusirile chimice ale acesteia. Este format din dintr-un nucleu central si electroni. Poate exista fie liber, fie in combinatii cu alti atomi (identici sau diferiti) alcatuind molecula. A. social = notiune introdusa in psihosociologie de J.L. Moreno, desemnind cea mai mica unitate viabila a matricei sociometrice, nucleul tuturor relatiilor socioafective (numite „tele”-uri) care s-au constituit in jurul unui individ.

BEETHOVEN, Ludwig van (1770-1827), compozitor german. Marea lui personalitate este caracterizata prin imbinarea gindirii cu o rara fantezie creatoare. Reprezentant, alaturi de Haydn si Mozart, al clasicismului vienez; prin accentele revolutionare si amprenta individuala a muzicii sale pregateste aparitia romantismului. Considerat drept cel mai mare maestru al simfoniei, al concertului si al sonatei pentru pian solo sau in combinatie cu alt instrument. Dind o pondere deosebita dezvoltarii materialului tematic (prin transformarea lui ritmica si armonica, trecerea lui prin diverse planuri tonale), B. confera lucrarilor sale instrumentale acel caracter dialectic care va ramine in continuare un principiu fundamental al oricarei lucrari avind la baza forma de sonata. Maiestria dezvoltarilor ii confera posibilitatea de a expune in lucrarile sale, cu o rascolitoare forta dramatica, nesfirsita gama a sentimentelor omenesti. Opera sa cuprinde: noua simfonii, uveturile „Leonora” si „Coriolan”, cinci concerte pentru pian, un concert pentru vioara, un triplu concert pentru pian, vioara si violoncel, 32 sonate pentru pian, zece sonate pentru vioara, cinci pentru violoncel, 17 cvartete, cvintete, baletul „Fapturile lui Prometeu”, opera „Fidelio”, muzica de scena pentru „Egmont”, cantate, oratorii, mise, lieduri.

CLOROFICEE (‹ fr. {i}; {s} cloro- + gr. phykos „alga”) s. f. pl. Clasa de alge marine sau de apa dulce, caracterizate prin prezenta pigmentului clorofilian, neasociat cu alt pigment asimilator. Formele marine, avand talul incrustat cu calcar, au contribuit la formarea unor roci calcaroase, iar cele de ape dulci, care au celulele inconjurate de o materie gelatinoasa, bogata in substante grase, la formarea sisturilor bituminoase.

alac m. ca planta si n., pl. uri, ca marfa, iar in P. P. si e (ruda cu sp. alaga, un fel de griu, si cu lat. alica, alac. Ung. alakor vine d. rom.). Un fel de griu mic rosiatic cu invelis ca orzu (triticum spelta). Un fel de orz fara tepi cu boabele asezate in trei rinduri duple [!] (Se numeste si caplagea). Alacu (triticum spelta) e una din cerealele cele mai vechi. Era cultivat in Egipt, in Grecia si in imperiu roman. E mai putin productiv decit alte feluri de griu, dar e mai rezistent contra diversilor paraziti si e mai rustic, din care cauza se cultiva de ordinar in regiunile muntoase. Exista mai multe varietati. Faina de alac e de un alb frumos.

TON² ~uri n. 1) Sunet simplu produs de un corp care vibreaza. 2) muz. Interval intre doua sunete consecutive ale gamei diatonice, egal cu doua semitonuri. ◊ A da ~ul a) a indica tonalitatea unei compozitii muzicale, mai ales vocale; b) a fi initiator al unei activitati; c) a servi drept model. 3) Grad de modulare a vocii in timpul vorbirii (in functie de starea sufleteasca a vorbitorului sau de fondul celor exprimate); intonatie. ~ familiar. ◊ A ridica ~ul a vorbi tare si cu asprime. A schimba ~ul a vorbi in alt mod. 4) Grad de intensitate a unei culori. ~ deschis. ~ inchis. 5) Culoare dominanta a unui tablou. /<fr. ton, lat. tonus

MISOGAM, -A I. s. m. f. cel care se teme de casatorie. II. adj. (despre o populatie) care, din diferite ratiuni, nu se incruciseaza cu alte populatii. (< fr. misogame)

ISLAM (‹ fr.; din araba „supunere fata de Dumnezeu”) s. n. 1. Religie monoteista fondata in V Arabiei, la inceputul sec. 7 (anul 622 fiind considerat inceputul erei musulmane). I. se bazeaza pe Coran, ale carui capitole (sure) au fost revelate Profetului Mahomed, prin mijlocirea arhanghelului. Coranul si traditia alcatuita din spusele si faptele Profetului (hadit) prescriu credinciosilor cinci obligatii rituale fundamentale (asa-zisii „stalpi ai islamului”): „marturia de credinta” („Nu exista al Dumnezeu decat Allah, Mahomed este trimisul lui Dumnezeu”); rugaciunea (facuta de cinci ori pe zi); dania; postul (cel mai de seama este al Ramadanului); si pelerinajul la Mecca (cel putin o data in viata). cele doua curente principale ale i. sunt: sunnismul si siismul. Cei peste 1 miliard de musulmani, inregistrati in toata lumea la mijlocul anilor ’90, se impart in sunniti (85%), siiti, kharigiti si alte secte minoritare. Sin. islamism, mahomedanism. 2. Totalitatea popoarelor care practica religia islamica.

altern, -a adj. (lat. alternus. V. subaltern). Geom. Se zice despre unghiurile situate in partile opuse secantei cind doua drepte paralele is taiate de alta. Unghiuri alterne interne, situate in auntru [!] celor doua paralele in partea opusa secantei, cum is cele doua unghiuri A si B. Unghiuri alterne externe, situate afara din cele doua paralele in partea opusa secantei, cum is cele doua unghiuri C si D. (Unghiurile alterne interne is egale intre ele, si tot asa si cele alterne externe). Bot. Frunze, flori alterne, asezate de fie-care parte a ramurii, dar nu una in fata alteia.

FARDAJ s.n. (Mar.) Material lemnos sau orice alte materiale de la bord avand rolul de a separa si proteja incarcatura navei. ♦ (Com.) Camuflare a marfurilor avariate indaratul celor bune. [< fr. fardage].

PRIM²-, -A num. ord., adj. 1. cel dintai (in spatiu sau in timp); care se afla in fruntea unei serii. ♦ (mat.) numar ~ = numar natural care nu admite alti divizori decat pe 1 si pe el insusi; materie ~a = materie bruta prin a carei prelucrare se obtin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai insemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioara. 2. pe treapta cea mai inalta, intaiul in categoria respectiva. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus)

soangher (-ri), s. m. – Ungur (nume depreciativ). Creatie expresiva, care pare sa se combine cu boanghen si cu sogor „cumnat”, sau cu oricare alt element. – Der. soanghera (var. soangherita), s. f. (unguroaica); sogan, s. m. (porecla data de taranii din Mold. de N. celor din Bucovina), cu pierderea infixului nazal. Cf. soacat.

BUHUI, pestera situata pe riul omonim care formeaza cel mai lung curs de apa subterana din tara (bazinul Carasului), in M-tii Aninei (jud. Caras-Severin), la 580 m alt. Lungime: 3.217 m. Are o galerie pr. cu doua sectoare distincte (Galeria cu aluviuni si Galeria inalta); urme fosile de Ursus spaeleus.

Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.

SECESIUNE, secesiuni, s. f. Actiunea unui grup de a se separa, de a se desparti de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a facut parte, in vederea reunirii cu alt stat sau a intemeierii unui stat nou. ♦ Razboiul de secesiune = razboi civil (pentru desfiintarea sclaviei negrilor) dintre statele sudice si cele nordice ale Statelor Unite ale Americii (1861-1865), terminat cu infrangerea statelor din sud si cu abolirea sclaviei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. secession, lat. secessio, -onis.