LUNETA s. f. 1. instrument optic dintr-un tub cu mai multe lentile, pentru observarea unor obiecte indepartate. 2. dispozitiv pe o masina-unealta servind la sustinerea pieselor de prelucrat. 3. element arhitectonic in forma de bolta semicirculara, care strapunge partea inferioara a unei cupole sau a unei bolti mari. ♦ ~ cilindrica = bolta rezultand din intersectia a doi semicilindri cu raze inegale. ◊ (la portaluri, ferestre) suprafata plana intre lintel si arc. ◊ coronament semicircular al unui altar poliptic. (< fr. lunette)

BIERTAN, com. in jud. Sibiu; 3.197 loc. (1991). Cetate sateasca cu biserica evanghelica, construita in stil gotic, intre 1492 si 1516, cu incinta fortificata; biserica are, in interior, un altar poliptic, cu sculpturi policrome in lemn, cu picturi (1515-1524) si un amvon din piatra, atribuit mesterului Ulrich din Brasov (1523). La B. a fost descoperit un disc de bronz (donarium), in care este inscrisa crucea monogramatica a lui Hristos. Datind din epoca constantiniana (sec. 4), discul este una din primele dovezi ale crestinarii Daciei.

CATA, com. in jud. Brasov, pe H******u Mare; 2.415 loc. (1991). In satul Beia se afla o biserica fortificata (sec. 14-16), cu un altar poliptic atribuit lui Johannes Stoss.

CINCU, com. in jud. Brasov; 2.006 loc. (1991). Biserica fortificata (sec. 13, refacuta in sec. 15 si 17), cu altar poliptic (sec. 16).

poliptic s. n. tablou, altar compus din mai multe panouri. (< fr. polyptique)