Rezultate din textul definițiilor
nostru (precedat de al) pr. m., pl. ai nostri, g.-d. alor nostri; f. sg. a noastra, pl. ale noastre, g.-d. alor noastre
nostru2 (al ~) pr. m. (prietenul vostru e medic, al nostru e profesor), pl. ai nostri, g.-d. alor nostri; f. a noastra, pl. ale noastre, g.-d. alor noastre
nostru/al nostru adj. m., pl. nostri/ai nostri; f. sg. noastra/a noastra, g.-d. noastre/a noastre, pl. noastre/ale noastre
NOI pron. pers., pers.1 pl. (noua, ne, ni, (pe) noi, ne) 1) (indica grupul de persoane, in care se include si vorbitorul) ~ am fost la spectacol. ◊ ~ intre ~ in cercul nostru; numai intre noi; intre ai nostri. 2) (formele atone de dativ, inaintea verbului, au valoare de dativ posesiv) Orasul ne e frumos. 3) (se foloseste ca plural al modestiei, avand valoare de persoana1 singular) (Noi) vom face totul. 4) inv. (in stilul oficial-administrativ se foloseste ca plural al autoritatii) Eu. Noi, domnitorul Moldovei... /<lat. nos
nostru2 noastra (nostri, noastre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de un grup din care face parte vorbitorul) Voi chema dintre ai nostri sa ma ajute. ◊ Ai nostri membrii familiei, rudele, prietenii. /<lat. noster, nostra
nostru1 / al nostru1 adj. pr. m. (prietenul nostru / un prieten al nostru, al nostru prieten; prietenului nostru / unui prieten al nostru), pl. nostri / ai nostri; f. noastra / a noastra (prietena noastra / o prietena a noastra, a noastra prietena), g.-d. noastre / a noastre (prietenei noastre / unei prietene a noastre), pl. noastre / ale noastre (prietenele noastre, niste prietene ale noastre, ale noastre prietene; prietenelor noastre / unor prietene ale noastre)
LA BRUYERE [la bruier], Jean de (1645-1696), prozator francez. Reprezentant al clasicismului. Unul dintre cei mai importanti moralisti ai literaturii universale. Principala sa opera, „Caracterele sau Moravurile secolului nostru”, alcatuita din portrete si maxime, este o satira a moravurilor timpului, scrisa intr-un limbaj viu, incisiv si concis.
DATORIE s. 1. (inv.) dator, indatorinta, indatorire. (Ti-ai platit ~?) 2. credit, (pop. si fam.) veresie, (Transilv. si Olt.) credinta. (Cumpara pe ~.) 3. v. obligatie. 4. v. oficiu. 5. indatorire, obligatie, (livr.) servitute. (~ fata de propria noastra con-ceptie.)
KARSH [karʃ], Yousuf (1908-2002), fotograf canadian de origine turca. Unul dintre marii maestri ai portretului. Exceleaza in sugestia rafinata a detaliului si in exprimarea efectelor de lumina („Sir Winston Churchill”, „George Bernard Shaw”, „John F. Kennedy”). Colectii de portrete („Chipurile destinului”, „Portretele maretiei”, „Chipurile timpurilor noastre”).
