INTERDICTIE, interdictii, s. f. 1. Prevedere legala prin care se interzice savarsirea anumitor fapte sau acte. 2. Masura legala sau judecatoreasca aplicata unui raufacator sau unui alienat mintal, care consta in interzicerea exercitarii anumitor acte juridice. 3. Stare in care se afla aceste persoane. [Var.: interdictiune s. f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis.

NEBUN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun

DEMENT, -A I. adj., s. m. f. alienat mintal. II. adj. de om nebun; demential. (< fr. dement, lat. demens)

alienaRE, alienari, s. f. 1. (Jur.) Actiunea de a aliena; instrainare a unui bun. 2. (Fil.) Instrainare. 3. (Med.; in sintagma) alienare mintala = nebunie. [Pr.: -li-e-] – V. aliena.

BALAMUC, balamucuri, s. n. Clinica pentru alienati mintali; casa de nebuni. ♦ Fig. Galagie, dezordine mare. – Din n. pr. Malamuc.

DEMENT, -A, dementi, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. alienat mintal, nebun. 2. Adj. De om nebun; nebunesc. – Din fr. dement, lat. demens, -ntis.

OSPICIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu in care sunt ingrijiti alienatii mintal, bolnavii psihic; casa de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.

BALAMUC ~uri n. 1) pop. Spital pentru alienati mintali; casa de nebuni; ospiciu. 2) fig. fam. Galagie mare, insotita de dezordine. /Din Malamuc n. pr.

OSPICIU ~i n. Spital pentru alienati mintali; casa de nebuni; balamuc. /<lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz

DEMENT, -A adj. 1. (adesea s.) alienat mintal, nebun. 2. De om nebun; nebunesc. [< fr. dement, it. demente, lat. demens].

ECOMIMIE s.f. (Med.) Repetare a mimicii altor persoane, care apare la anumiti alienati mintali. [Gen. -iei. / < fr. echomimie, cf. gr. echo – sunet, mimos – imitator].

OSPICIU s.n. Spital, sanatoriu unde sunt ingrijiti alienatii mintali. [Pron. -ciu. / cf. fr. hospice, it. ospizio, lat. hospitium].

TUTELA, tutele, s. f. 1. Actiunea de a tutela; institutie legala avand drept scop ocrotirea si administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei institutii, organizatii etc. aflate in subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protectie. – Din fr. tutelle, lat. tutela.

BOLANZIE s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.

CAPIALA s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.

NEBUNEALA s. v. alienare, alienatie, boala mintala, ciumafaie, dementa, laur, nebunie, salbatie, sminteala, smintire, ticneala.

RATACIRE s. v. abatere, alienare, alienatie, boala mintala, culpabilitate, culpa, dementa, eroare, greseala, nebunie, pacat, sminteala, smintire, ticneala, vina, vinovatie.

SALTEALA s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.

SCRANTEALA s. v. alienare, alienatie, boala, mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.

SMINTA s. v. abatere, alienare, alienatie, boala mintala, culpabilitate, culpa, dauna, dementa, eroare, greseala, nebunie, paguba, pacat, pierdere, prejudiciu, sminteala, smintire, stricaciune, ticneala, vina, vinovatie.

TACANEALA s. v. aiureala, alienare, aliena-tie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala, zapaceala.

ZALUZEALA s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.

ZALUZIE s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.

ZARGHEALA s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.

ZARGHENIE s. v. alienare, alienatie, boala mintala, dementa, nebunie, sminteala, smintire, ticneala.

alienatIE s.f. 1. Boala mintala; nebunie. 2. (Jur.; rar) Alienare. [Gen. -iei. / cf. fr. alienation, lat. alienatio].

alienat, -A adj., s.m. si f. (Suferind) de o boala mintala; nebun. [Pron. -li-e-. / < aliena, cf. fr. aliene, lat. alienatus].

NEBUNIE s. 1. (MED.) alienare, alienatie, dementa, sminteala, smintire, ticneala, boala mintala, (pop.) nebuneala, (inv. si reg.) sminta, (Transilv., Maram. si Ban.) bolanzie, (prin Bucov.) salteala, (Mold.) zaluzeala, zaluzie, zargheala, zarghenie, (fam.) capiala, (fig.) ratacire, scranteala, tacaneala. (Un acces de ~.) 2. v. gluma. *3. v. folie.

alienat, -A adj., s. m. f. (suferind) de alienatie mintala. (< fr. aliene, lat. alienatus)

alienat ~ta (~ti, ~te) si substantival Care sufera de o boala mintala; dement; nebun. Spital de ~ti. [Sil. -li-e-] /<fr. aliene, lat. alienatus

alienat, -A, alienati, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care sufera de o boala mintala; nebun, dement. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliene, lat. alienatus.

alienat, -A, alienati, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care sufera de o boala mintala; nebun. [Pr.: -li-e-] – Fr. aliene (lat. lit. alienatus).

mintal ~a (~i, ~e) Care tine de minte; propriu mintii. Boala ~a. ◊ Calcul sau operatie ~a calcul facut in minte. alienat ~ persoana care si-a pierdut mintea; dement; nebun. /<fr. mental, lat. mentalis