AZBUCHE s. f. Termen folosit in trecut pentru a denumi alfabetul chirilic. ◊ Expr. A fi la azbuche = a fi abia la inceputul invataturii. ♦ Fig. Invatatura. – Din sl. azu „a” + buki „b”.

BUCHE, buchi, s. f. A doua litera din alfabetul chirilic; p. gener. litera; (de obicei la pl.) alfabet; cunostinte elementare de scris si citit. ◊ Expr. Buchea cartii = exact ca in carte; in chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) incepator (la invatatura). A nu sti buche = a nu sti nimic (la invatatura). – Din sl. buky.

CHIRILIC, -A, chirilici, -ce, adj. (In sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril in sec. IX si intrebuintat la noi (oficial) pana in 1860, care a servit drept baza pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Litera chirilica = litera din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirilic, -a adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic.

IER, ieruri, s. n. Numele a doua litere din alfabetul chirilic; vocala scurta notata cu aceste litere. – Din sl. jeru.

MISLETE s. m. invar. Numele literei m din alfabetul chirilic. – Din sl. myslite.

NAS¹ s. m. invar. Numele literei „n” din alfabetul chirilic. – Din sl. nasi.

BUCHE ~i f. 1) A doua litera din alfabetul chirilic. 2) Fiecare dintre semnele grafice, care alcatuiesc un alfabet; litera. ◊ A se tine de ~ea legii a face totul in conformitate cu legea. A nu sti (o) ~ a nu sti nimic; a nu avea idee de nimic. 3) Cunostinte elementare de scris si de citit. /<sl. buky

SLOVA ~e f. inv. 1) Semn grafic din alfabetul chirilic; litera slavona. ◊ A citi pe ~e a silabisi. 2) Scris al cuiva cu toate caracteristicile lui. 3) rar Stiinta de carte; invatatura. /<sl. slovo

azbuche (-chi), s. f. – (Inv.) Alfabet, abecedar. Sl. azu „a”, buki „b”; cf. buche. De uz curent cit timp s-a folosit alfabetul chirilic, astazi se intrebuinteaza numai cu sens ironic sau umoristic.

rata, rate, s.f. (inv.) numele literei „r” din alfabetul chirilic; litera, slova, buche; (ironic) invatatura.

tverdu s.m. invar. (inv.) numele literei „t” din alfabetul chirilic.

AZBUCHE s. f. Termen folosit in trecut pentru a denumi alfabetul chirilic. ◊ Expr. A fi la azbuche = a fi abia la inceputul invataturii. ♦ Fig. Invatatura. – Slav (v. sl. azu + buki „a, b”).

BUCHE, buchi, s. f. A doua litera din alfabetul chirilic; p. ext. litera; alfabet; cunostinte elementare de scris si citit. ◊ Expr. Buchea cartii = exact ca in carte; in chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) incepator (in ale invataturii). A nu sti buche = a nu sti nimic. [Var.: buchea, buchie s. f.] – Slav (v. sl. buky).

IRANIAN, -A (‹ fr.) 1. s. m. si f., adj. 1. S.m si f. Locuitor al Iranului. 2. Adj. Care apartine Iranului sau populatiei lui, referitor la Iran sau la populatia lui. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene, din ramura indo-iraniana, vorbite in Iran si in reg. M. Caspice, cuprinzand: 1) limbile iraniene vechi: persana veche, meda, avestica; 2) limbile medioiraniene cu cele doua subgrupuri: occidental sau pehlevi (persana medie, parta) si oriental (sogdiana, scita, bactriana); 3) limbile neoiraniene (moderne) impartite, dupa criterii fonetice, in doua grupuri: oriental (oseta, pasto s.a.) si occidental (kurda, persana, tadjica s.a.). Limbile moderne folosesc alfabetul chirilic (in tarile din fosta U.R.S.S.). 3. Podisul Iranian, vasta reg. de podis in V Asiei (Iran, partea de V a Afghanistanului si Pakistanului), cuprinsa intre C. Mesopotamiei si G. Persic (la V), M. Caspica (la N), G. Oman (in S) si lanturile muntoase ale Afghanistanului (in E); c. 2,6 mil. km² (din care 1,6 mil. km ² in Iran). Lungime: c. 2.500 km. Format in orogeneza alpina. Relief de podisuri subdesertice, depr. joase si campii de nisip, incadrate de lanturi muntoase inalte: Elburz, Khorāsān, Paropamisus si Hindukush (in N), Zagros, Mekran si Suleyman (in S). Bazin endoreic cu numeroase lacuri sarate, ueduri, oaze, deserturi (Kavῑr, Lūt). Climat subtropical continental excesiv cu precipitatii insumand 100-500 mm/an. Vegetatie de de savane si paduri de foioase si subtropicale. Rauri putine: Helmand, Harirūd. Cresterea animalelor si culturi de cereale, fructe si bumbac in oaze. Expl. de petrol.

SARB, -A (‹ scr.) s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca natiune pe terit. Serbiei. Mai traiesc in Bosnia si Hertegovina, Croatia, Romania (indeosebi in Banat), S.U.A., Franta, Canada s.a. De religie crestina (in majoritate ortodocsi). ♦ Persoana care apartine acestui popor sau este originara din Serbia. Uneori in Romania termenul s. (adesea si cu sens de „legumicultor”) s-a extins si asupra bulgarilor stabiliti in satele din C. Romana ca gradinari. ♦ Limba oficiala in Serbia-Muntenegru si e comunicare interetnica pe terit. fostei Iugoslavii. Este o limba indo-europeana, din familia slava, grupul meridional. Initial, a folosit cu precadere alfabetul chirilic, adoptand, ulterior, in paralel, si alfabetul latin. Limba literara sarba s-a format pe baza dialectului stokavian (numit asa dupa forma sto a pronumelui interogativ „ce”). Prima gramatica (1814) si primul dictionar (1818) ii apartin lui Vuk Karadzic. 2. Adj. Care apartine Serbiei sau sarbilor (1), privitor la Serbia sau la sarbi; sarbesc.

PSI s. m. invar. A douazeci si treia litera a alfabetului grecesc, corespunzand sunetelor ps; a patruzecea litera a alfabetului chirilic, corespunzand sunetelor ps si numarului 700. – Din gr. psi.

AZBUCHE f. Denumirea alfabetului chirilic. ◊ A lua (sau a incepe) de la ~ a o lua de la inceput. /<sl. azu + buki

BUCOAVNA ~e f. inv. 1) Manual pentru invatarea scrisului si a cititului; abecedar (cu caractere chirilice). 2) Orice carte tiparita cu alfabet chirilic. [Sil. bu-coav-] /<sl. azubukovino

PAIERIC ~ce n. Semn grafic in scrierea cu alfabet chirilic, de obicei fara valoare, pus dupa o consoana pentru a inlocui semnul moale sau semnul tare, in pozitie neintensa. /<sl. pajeritiku

az s. n., pl. azuri. – Prima litera a alfabetului chirilic. (din sl. az)

ot s. n., pl. oturi. – A douazeci si cincea litera a alfabetului chirilic. (din sl. ot)

SLAVON, -A adj. Care se refera la cultura slava, care apartine slavilor. ◊ Limba slavona (si s.f.) = limba slava bisericeasca si literatura care s-a dezvoltat in Rusia, Serbia si Bulgaria din vechea slava bisericeasca; alfabet slavon = alfabet chirilic. [< fr. slavon].

az s.m. (inv.) 1. numele primei litere a alfabetului chirilic 2. eu (in zapise, inaintea numelui propriu)

cervu s. n. (A douazeci si saptea litera a alfabetului chirilic), pl. cervuri

dobru s. n. (A cincea litera a alfabetului chirilic; pl. dobruri)

dzelo s. n. (A opta litera a alfabetului chirilic; invar.)

ferdu s. n. (A douazecea litera a alfabetului chirilic, v. tverdu; pl. ferduri)

glagol s. n. (A patra litera a alfabetului chirilic; pl. glagoluri)

iest (A sasea litera a alfabetului chirilic) s. n., pl. iesturi

jivete s. n. (A saptea litera a alfabetului chirilic; pl. – )

mislite s. n. (A paisprezecea litera a alfabetului chirilic, v. mislete; pl. -)

farta s. f. (A douazeci si treia litera a alfabetului chirilic; pl. farte)

riti s. n. (A optsprezecea litera a alfabetului chirilic, v. rata; pl. ritiuri)

slovo s. n. invar. (A nouasprezecea litera a alfabetului chirilic)

tverdo s. n. (A douazecea litera a alfabetului chirilic, v. tverdu; pl. -)

tvirdo s. n. (A douazecea litera a alfabetului chirilic, v. tverdu; pl. -)

ti s. n. (A douazeci si sasea litera a alfabetului chirilic; pl. tiuri)

caco s. n. invar. (A douasprezecea litera a alfabetului chirilic)

iaco s. n. invar. (A treizeci si cincea litera a alfabetului chirilic)

slova (-ve), s. f. – Litera, mai ales din inv. alfabet chirilic. Sl. slovo (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 348). – Der. slovar s. n. (inv., abecedar); sloveni (var. slovni, slomni, slogni), vb. (a silabisi; a murmura, a bolborosi; a deslusi, a intelege, a interpreta; a se arata), a carui legatura cu sl. sulognja (var. slovednic), adj. (inv., elocvent), din sl. slovesiniku; predoslovie, s. f. (inv., prefata), din sl. preduslovija.

on, onuri s. n. A saisprezecea litera a alfabetului chirilic. (din sl. on)

BARBULESCU, Ilie (1873-1945, n. Bucuresti), filolog roman. M. coresp. al Acad. (1908). prof. univ. la Iasi. Specialist in slavistica („Fonetica alfabetului chirilic in textele romane si elementele slave vechi”). A condus multi ani revista „Arhiva”.

CHIRIL (c. 827-869), carturar slav, originar din Salonic. Impreuna cu fratele sau Metodiu, a participat, incepind din 862-863, la raspindirea crestinismului in Moravia si Panonia. A tradus din limba greaca in limba slavona numeroase carti bisericesti. Este considerat creatorul alfabetului chirilic.

SLOVA, (1) slove, s. f. (Pop.) 1. Litera (chirilica). ♦ Scriere; alfabet. 2. Scrisul cuiva, cu caracteristicile lui, dupa care poate fi identificat. 3. Stiinta de carte; invatatura. – Din sl. slovo.

ROMANIA, primul cotidian romanesc. A aparut la Bucuresti intre 20 dec. 1837 si 31 dec. 1838. Redactori: Florian Aaron si Gheorghe Hill. Primele 150 numere s-au tiparit cu caractere chirilice, urmatoarele, cu alfabetul de tranzitie.

chirilic ~ca (~ci, ~ce): alfabet ~ vechi alfabet slav compus de calugarul Chiril in sec. IX. /Chiril n. pr. + suf. ~ic

chirilic, (chirilica), adj. – Cu litere din alfabetul vechi slav, compus de Chiril in sec. IX. – Var. cirilic. De la Chiril, si modern din lat. Cyrillus. – Der. chirilicesc, adj. (inv., chirilic).

alfabet s. (pe vremea scrierii cu litere chirilice) azbuche, (inv. si pop.) slova.

chirilic adj. (rar) slavon, slavonesc, (inv.) chirilicesc. (alfabet ~; litere ~.)

cirilic si chirilic, -a adj. (d. Chirila sau Chiril, apostolu slav din sec. 9; gr. Kyrillos, lat. Cyrillus. Cirilic e dupa fonetizmu neolatin, chirilic e gr. kyrillikos). alfabetu cirilic, literele cirilice, literele cu care au scris Romanii pina la 1860. (Adevaratu alfabet inventat de Chiril e cel glagolitic). – Adv. Cu litere chirilice sau chiriliceste: a scrie chirilic. – Vechi chirilicesc (rus. chiriliceskii). Ca adv. -ceste.

SCRIERE s. 1. (inv.) scrisoare. (~ literelor alfabetului.) 2. (inv.) scriptura, scrisoare. (Vorbire si ~.) 3. v. caligrafiere. 4. (inv.) scrisoare. (~ au luat-o de la romani.) 5. v. creare. 6. v. lucrare. 7. v. carte. 8. scriere dramatica v. piesa. 9. (inv. si pop.) slova. (Descifra cu greutate ~ chirilica.) 10. scris, (rar) scriitura, (inv. si pop.) scrisoare, slova, (inv.) scriptura. (Avea o ~ frumoasa.) 11. grafie, scris, (rar) scriitura. (I-a recunoscut ~.) 12. ortografie, (inv.) scriptura. (Despre ~ limbii romane.)