sintafel s.n. (reg.) ecluza care permite trecerea plutelor din lacul de acumulare in albia raului.

PIETRIS, pietrisuri, s. n. 1. Roca sedimentara detritica necimentata constituita din diferite fragmente de roci si de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse intre 2 mm si circa 70 mm, care se formeaza pe litoral, in albiile apelor curgatoare, in regiunile ocupate de ghetari etc. 2. Pietris (1) mai marunt provenit din albiile raurilor, din cariere sau din piatra sfaramata, folosit ca agregat in prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Inv. si pop.) Pamant pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatra + suf. -is.

VIROAGA, viroage, s. f. Vale mica, rapoasa, mocirloasa, formata de ploi si de inundatii sau prin parasirea albiei de catre un rau; albia unui torent, cu malurile adanci si abrupte. – Et. nec.

DEROCAT, -A, derocati, -te, adj. (Despre albia raurilor) Care a fost curatata de mal, de nisip etc. – V. deroca.

SALTEA, saltele, s. f. Obiect facut dintr-un fel de sac de panza, de material plastic etc. in care se introduce (si se fixeaza prin cusaturi din loc in loc) un strat gros de lana, de iarba-de-mare, de paie, de vata sau care se umple cu aer si care se aseaza pe pat (pentru a forma un asternut moale) sau pe apa (pentru a pluti). ♦ Saltea de apa = mic rezervor de apa creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = constructie de protectie a albiei raurilor, alcatuita din placi de beton sau de beton armat. Saltea de piatra = strat de piatra uscata care are rolul de a colecta infiltratiile de apa din galeriile de tunel. Saltea de protectie = Invelis al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorarile care pot surveni in timpul curburii la montare. – Din ngr. siltes.

PIETRIS ~uri n. 1) Roca sedimentara alcatuita din fragmente rotunjite de roci sau de minerale, care se formeaza, mai ales, in albiile raurilor sau pe litoral. 2) Pamant neproductiv, acoperit cu astfel de roca. /piatra + suf. ~is

PRUND ~uri n. Pietris marunt format, mai ales, in albiile raurilor si folosit in constructii si ca asternut rutier. /<sl. prondu

IAZ, iazuri, s. n. 1. Lac artificial format prin stavilirea cu baraj de pamant sau prin abaterea unui curs de apa si destinat cresterii pestilor sau folosit pentru irigatii, morarit etc. 2. Lac mic natural, format in albia unui rau, prin adunarea apei intr-o adancitura de teren. 3. Zagaz (la un helesteu). – Din sl. jazu.

VALTOARE, valtori, s. f. 1. Loc adancit in albia unui rau, unde apa formeaza vartejuri; vartej format de apa in acest loc; bulboana, bulboaca. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarva; invalmaseala. [Var.: (pop.) vultoare s. f.] – Lat. voltoria (< volutus).

MARMITA, marmite, s. f. 1. Vas mare (de metal) cu doua toarte si cu capac, in care se transporta mancarea calda. 2. Scobitura formata prin eroziune in albia unui rau. – Din fr. marmite.

OBARSIE, obarsii, s. f. 1. Punct de plecare, inceput, origine. 2. Locul unde s-a nascut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (sociala). 3. Locul de unde incepe sa se formeze albia unui rau; izvor. 4. Culme, muchie, varf. – Din sl. obrusije.

TOPILA, topile, s. f. 1. Loc ingradit in albia unui rau sau intr-o apa statatoare unde se pun la topit canepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, sapat in camp si legat printr-un canal de o apa curgatoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo.

DEROCA, derochez, vb. I. Tranz. A curata albia unui rau de mal, de nisip etc. – Din fr. derocher.

SCRADIS, scradisuri, s. n. Depunere de nisip sau de pietris (marunt), care formeaza fundul albiei unui rau, al unui fluviu sau al unor balti; p. ext. loc acoperit cu astfel de depuneri. – Et. nec.

CRIB, criburi, s. n. Constructie din lemn, metal etc. care se asaza in albia unui rau pentru a proteja sorbul unei pompe care se alimenteaza din apa respectiva. – Din germ. Kribbe.

PIETRIS s. prund, prundis, (reg.) prundar, (Ban.) pesac, (Maram. si Transilv.) pisoc, (Transilv., Ban. si Bucov.) soatar. (~ din albia unui rau.)

A SE INNAMOLI ma ~esc intranz. 1) (despre vehicule, oameni) A se infunda in namol (fara a putea sa inainteze); a se ingloda; a se noroi. 2) (despre albia unui rau) A-si micsora sectiunea de curgere din cauza depunerilor materialului adus de curentul de apa; a se ingusta din cauza aluviunilor; a se impotmoli. /in + namol

PLETER ~e n. 1) Impletitura din nuiele folosita la constructia gardurilor. 2) Gard din astfel de impletitura. 3) Ingraditura (din stuf, nuiele etc.) asezata in albia unui rau sau intr-o balta, pentru a opri pestele. /<sb. pleter

StioalnA ~e f. reg. 1) Baltoaca mocirloasa. 2) Loc mai adanc in albia unui rau sau a unui lac. [Sil. stioal-na] /<ung. stolna, ucr. stolinja

AFUIRE s.f. (Geol.) Actiunea de degradare a albiei unui rau sau a terenului din jurul unei fundatii datorita eroziunii apelor. [Pron. -fu-i-. / dupa fr. affouillement].

AGRADARE s.f. Procesul de inaltare a albiei unui rau prin depuneri de aluviuni; ridicarea suprafetei reliefului prin depuneri de materiale noi. [Dupa engl. aggradation].

DEROSEZA s.f. Masina pentru scoaterea stancilor din albia unui rau, de pe un teren. [< fr. derocheuse].

COLMATARE s. f. 1. actiunea de a colmata; colmataj. 2. umplerea naturala a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui rau prin aluvionare. 3. lucrare de imbunatatiri funciare prin depunerea dirijata a materialului solid purtat in suspensie de apele curgatoare, in scopul ridicarii nivelului terenurilor joase, inundabile. 4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanica, in scopul micsorarii porozitatii. (<colmata)

DEROCA vb. I. tr. A indeparta stancile din albia unui rau, de pe un teren. [P.i. derochez. / cf. fr. derocher].

DIFLUENTA s.f. 1. Ramificare in doua brate a albiei unui rau la varsarea in alt rau; locul unde se produce acest fenomen. ◊ Difluenta glaciara = despartirea unui ghetar in doua brate, care inainteaza in aval de ambele parti ale unui interfluviu. 2. Fluidificare. [< fr. diffluence].

plisa¹, plise, s.f. (reg.) 1. loc adanc si linistit in albia unui rau. 2. loc in padure unde se aduna lemnele pentru a fi transportate cu masinile sau cu carutele. 3. lemn pus de-a curmezisul unei ape curgatoare, pe care se asaza butucii cand se construieste o pluta.

stioalna, stioalne, s.f. (reg.) 1. balta mocirloasa. 2. bulboana; loc mai adanc in albia unui rau, bun de scaldat. 3. groapa cu apa; gropan. 4. galerie in mina. 5. mina (de aur). 6. (in forma: stiolna) lutarie. 7. teren mlastinos. 8. fantana nepietruita. 9. copca in gheata. 10. (in forma: stiolna) desert (gol) la cal.

SENAL s.n. Canal de navigatie in lungul albiei unui rau sau care leaga intre ele rauri si canale. [Var. sanal s.n. / < fr. chenal].

AGRADARE s. f. inaltare a albiei unui rau prin aluviuni; ridicare a suprafetei reliefului prin depuneri de materiale. (dupa engl. aggradation)

CANAL s. n. 1. albie artificiala (rau, fluviu) destinata navigatiei, irigarii unei regiuni etc. ◊ brat de mare intre doua tarmuri apropiate. ◊ artera de circulatie pe apa. 2. conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. 3. formatie anatomica tubulara. ♦ ~ rahidian = canalul din vertebre care contine maduva spinarii. ◊ (bot.) cavitate cilindrica drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale destinate difuzarii publice (in televiziune). ◊ cale de acces a informatiilor intr-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis)

CRIB s. n. constructie de lemn, de zidarie sau de metal, executata in albia unui rau, pentru protectia unui sorb. (< germ. Kribbe)

SUBTIRAJ s. n. pierdere de apa din albia unui rau in favoarea unor cursuri subterane carstice. (< sub- + tiraj)

BUAZ s. n. albia unui rau mic, la varsare. – Tc. boghaz.

albie, albii, s. f. 1. Vas lunguiet, facut din scandura sau dintr-un trunchi despicat in doua si scobit. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta in mod grosolan, a batjocori (pe cineva). 2. Adancitura in scoarta pamantului, prin care curge o apa; matca. – Lat. alveus „adancitura, albie de rau”.

PLETER, pletere, s. n. Gard pescaresc construit din stuf, din nuiele de alun ori de salcie si instalat de-a lungul malurilor, in albia majora a raurilor etc., pentru a opri trecerea pestelui dintr-o balta intr-un rau. – Din scr. pleter.

SECAT adj. 1. sec, uscat, (inv. si reg.) sterp. (albia ~ a unui rau.) 2. v. asanat. 3. gol, golit, secatuit, (astazi rar) sleit. (O vistierie ~.) 4. v. extenuat.

USCAT adj., s. 1. adj. zbicit, zvantat. (Rufe ~.) 2. adj. (reg.) ujujit. (Vreascuri ~.) 3. adj. v. deshidratat. 4. adj. (pop.) sec. (Are gura ~ de sete.) 5. adj. sec, secat, (inv. si reg.) sterp. (albia ~ a unui rau.) 6. adj. v. arid. 7. adj. v. secetos. 8. adj. v. sec. 9. adj. sec. (Tuse ~.) 10. adj. v. ofilit. 11. adj. mort, vested. (Frunza ~.) 12. adj. v. slab. 13. adj. intarit, tare. (Paine ~.) 14. adj. rece, tare, vechi. (Un coltuc ~ de paine.) 15. s. pamant, (inv.) tarie. (Portiune de ~ in mijlocul marii; a coborat din corabie pe ~.)

albie ~i f. 1) Vas lunguiet, de lemn sau de metal, folosit la spalatul rufelor, scaldatul copiilor etc. 2) Fagas al unei ape curgatoare; matca. ~a unui rau. [ G.-D. albiei; Sil. -bi-e] /<lat. alvea

CANALIZA vb. I. tr. 1. A indrepta (o parte dintre) apele unui rau pe o albie artificiala, destinata navigatiei, irigarii etc. 2. (Fig.) A indrepta ceva intr-un anumit sens, in vederea unui scop anumit. 3. A inzestra (un oras, o constructie etc.) cu canale de scurgere pentru evacuarea apelor uzate. [< fr. canaliser].

CANALIZA vb. tr. 1. a indrepta apele unui rau pe o albie artificiala. 2. (fig.) a dirija ceva intr-un anumit sens, scop. 3. a inzestra (un oras, o constructie etc.) cu canale de scurgere. 4. a deschide un vas anatomic obstruat. (< fr. canaliser)

BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatra, din ciment etc. ♦ Rezervor de apa amenajat pentru inot sau pentru sporturile care se practica in apa. 2. (Si in sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un rau, un fluviu, un lac sau o mare isi aduna apele. ♦ Regiune delimitata de albiile tuturor afluentilor unui rau sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajata pentru stationarea vaselor (in vederea incarcarii si descarcarii lor). ♦ Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 3. (Anat.) Cavitate situata in partea inferioara a abdomenului si constituita din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

CALIBRA, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra mecanic o piesa, un semifabricat, spre a obtine forma si dimensiunile prescrise. 2. A sorta, dupa marime, cereale, fructe, puieti de pom etc. 3. A restrange albia variabila a unui rau prin lucrari hidrotehnice. – Din fr. calibrer.

PIETROS adj. 1. prundos. (albia ~oasa a unui rau.) 2. v. bolovanos.

VIROAGA ~ge f. rar Rapa mica, mocir-loasa, formata de apa ploilor, de inundatii sau prin parasirea albiei de catre un rau. /Orig. nec.

CANAL s.n. 1. albie artificiala (a unui rau, a unui fluviu etc.) destinata navigatiei, irigarii unei regiuni etc. ♦ Brat de mare situat intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. 3. Formatie anatomica tubulara. 4. Cale de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale destinate difuzarii publice (mai ales in televiziune). ♦ Cale de acces a informatiilor intr-o masina de calculat. [Pl. -luri, -le. / < fr. canal, it. canale < lat. canalis].

CALIBRA, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A realiza cu mare precizie piese de masini de aceleasi dimensiuni. 2. A sorta dupa marime grane, fructe etc. 3. A restrange albia variabila a unui rau prin lucrari hidrotehnice. – Fr. calibrer.

RASTOACA ~ce f. 1) Loc putin adanc in albia unei ape. 2) Brat de rau abatut din matca lui si secat cu scopul de a prinde mai usor pestele. /<bulg. rastoka

SABAR, rau, afl. stg. al Argesului, pe terit. com. Hotarele (jud. Giurgiu); 144 km. Izv. din SE piemontului Candesti, de la 450 m alt., curge mai intai pe directia N-S, iar pe terit. com. Crangurile (jud. Dambovita) isi schimba directia catre SE, avand, pe tot parcursul, albia paralela cu aceea a raului Arges, cuc care formeaza o lunca comuna, folosita cu precadere in legumicultura. Afl. pr.: Potopul (considerat de unii geografi ca izvor pr. al Sabarului, cu o lungime de 45 km), Suta, Ciorogarla. Cunoscut (in cursul superior) si sub numele Rastoaca.

A SE IMPOTMOLI ma ~esc intranz. 1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adanc (in namol, nisip, zapada), fara a putea sa inainteze; a se infunda. ~ in mlastina. 2) fig. A nu putea iesi dintr-o dificultate; a se incurca (rau); a se ingloda. ~ in treburi. 3) (despre albia unei ape) A se ingusta din cauza aluviunilor; a se innamoli. /in + podmol

A SE VARSA se varsa intranz. 1) (despre ape curgatoare) A-si duce apele intr-un alt rau, in mare etc. 2) A iesi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a se revarsa. /<lat. versare

BATARDOU s.n. Incinta din lemn, din otel sau din beton, construita sub apa, in care se pot executa sapaturi si alte lucrari la poduri etc. dupa scoaterea apei din ea. ♦ Dig provizoriu construit pentru a opri sau a abate apele unui rau in vederea efectuarii unor constructii in albia lui. [Pl. -uri. / < fr. batardeau].

APA ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

SARGETIA, rau in Dacia, in apropierea Sarmizegetusei dacice. Potrivit legendei, in albia S. si-ar fi ingropar Decebal tezaurul in timpul razboaielor cu romanii. Traian l-ar fi gasit cu ajutorul tradatorului Bicilis. S. a fost identificata, prezumtiv, cu Valea Godeanului sau Valea Alba.

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. albie artificiala care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide in diferite scopuri. 3. Tub, vas, cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive). – Fr. canal (lat. lit. canalis).

BATARDOU ~ri n. 1) Constructie hidrotehnica subacvatica, avand forma unei incinte cu pereti etansi, care, fiind evacuata de apa, permite executarea in interiorul ei a unor lucrari. 2) Dig provizoriu construit pe un rau pentru a opri sau a abate apele, in vederea efectuarii in albie a unor lucrari de constructie. /<fr. batardeau

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. albie artificiala sau amenajata care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide, in diferite scopuri. 3. Formatie organica in forma de tub, vas sau cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive, secretii etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.

albie, albii, s. f. 1. Vas lunguiet, facut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covata, copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rau (pe cineva). 2. Portiune a unei vai, acoperita permanent sau temporar cu apa; matca. – Lat. alvea.

scaldator, scaldatoare, s.m., f. si n. 1. (s.f.; pop.) scaldare, imbaiere; baie. 2. (s.f.; inv. si pop.) apa in care se scalda cineva; apa din cristelnita in care se scufunda copilul cand se boteaza; scalda, scaldatura. 3. (s.f.; inv. si pop.) loc intr-o apa, intr-un rau unde se poate scalda cineva; scalda, scaldare. 4. (s.f. si n.; inv. si reg.) vas, cada, albie, bazin in care se scalda de obicei copiii; scalda, scaldare; cristelnita. 5. (s.f.; fig.; in sintagma) scaldatoarea soarelui = apusul soarelui; vest. 6. (s.m. si f.; inv.) persoana care scalda (pe nou-nascuti); persoana care se scalda; persoana care face bai in scopuri curative (intr-o statiune balneara).

VAD s. v. albie, curs, matca, (pop.) fagas, pat, (inv. si reg.) scursura, (reg.) vale, (inv.) scafa. (A trecut usor ~ul raului.)

VAD, vaduri, s. n. 1. Loc situat pe cursul unui rau, unde malul e jos si apa putin adanca, permitand trecerea prin apa de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. albie, matca (a unei ape curgatoare). ♦ Canal de irigatie, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scapare, de salvare. 2. Tarm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat in apropierea unei mari cai de comunicatie, care asigura unui negustor o clientela numeroasa; p. ext. sursa buna de castig. – Lat. vadum.

albie s. 1. copaie, covata, (pop.) postava, (reg.) molda, (Mold. si Bucov.) balie, (Transilv.) spalator. (~ de rufe.) 2. curs, matca, vad, (pop.) fagas, pat, (inv. si reg.) scursura, (reg.) vale, (inv.) scafa. (A trecut usor ~ raului.)

PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietris marunt amestecat cu nisip, care se gaseste pe fundul si pe malul apelor sau, in straturi, in scoarta pamantului. ♦ albie, fund de apa (cu pietris). ♦ Pietris marunt care se asterne pe drumuri sau pe sosele; prundis. 2. Mal, tarm, teren acoperit cu pietris; prundis; teren format din pietris. 3. Insula mica, fara vegetatie, formata din aluviuni, pe cursul unui rau. – Din sl. prondu.