CIANOTIPIE, cianotipii, s. f. Procedeu de producere prin copiere fotografica, utilizat in special pentru desenele tehnice al caror original a fost executat pe hartie de calc, obtinandu-se o imagine negativa pe un fond albastru inchis cu linii albe. [Pr.: ci-a-] – Din germ. Zianotypie.

TURCHIN, -A, turchini, -e, adj., s. f. (Rar). Adj. De culoare albastru inchis. 2. S. f. Varietate de turcoaza. – Din fr. turquin.

CIANOTIPIE s. f. procedeu de copiere fotografica a unor desene tehnice pe hartie de calc, obtinand o imagine negativa pe un fond albastru inchis cu linii albe. (< germ. Zyanotypie)

cosac m. (bg. kosak si kosat, rus. kosatka a. i.). Sud. Un peste fluvial din neamu platicii (ceva mai mic de cit asta), albastru inchis pe spinare, si in colo alb, cu solzi mici (abramis ballerus). Munt. Fam. Pirpiri-cosac, pirpiriu, lefter, fara nici un ban.

BLEUMARIN adj. invar., s. n. albastru-inchis. [Pr.: blo-] – Din fr. bleu marine.

INDIGO, indigouri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsa intre albastru si violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisa mai sus. 3. S. n. Materie coloranta albastru-inchis, extrasa din frunzele mai multor plante tropicale sau obtinuta sintetic din anilina sau din acid antranilic si folosita pentru vopsirea lanii si a bumbacului. 4. S. n. Hartie-carbon; plombagina. [Var.: indigou s. n.] – Din fr. indigo.

VANAT, -A, vineti, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-inchis (cu reflexe violete). ♦ Intunecat, plumburiu (din cauza cetii, a departarii etc.) 2. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Invinetit; palid, livid. 3. (Despre penele unor pasari sau despre parul unor animale) Cenusiu batand in albastru; sur. II. S. n. Culoare vanata (I 1). III. S. f. (Bot.) Patlagea vanata, v. patlagea. – Lat. venetus.

CIVIT, -A, civiti, -te, adj. (Pop.) albastru-inchis; vanat. – Din tc. civit.

SPINUTA, spinute, s. f. Planta erbacee cu flori de culoare albastru-inchis, rar albe, dispuse in capitule globuloase; banica (Phyteuma orbiculare). – Spin¹ + suf. -uta.

BLEUMARIN [pr.: blomarin] adj. invar. Care este de culoare albastru-inchisa. [Art. bleumarinul] /<fr. bleumarine

INDIGO ~uri n. 1) Una dintre culorile de baza ale spectrului de lumina, situata intre albastru si violet; culoare intermediara intre albastru si violet. 2) Colorant albastru-inchis, extras dintr-un arbust exotic sau obtinut pe cale sintetica. 3) Hartie subtire colorata, tratata cu grafit, cu ajutorul careia se pot multiplica in procesul scrierii materiale; hartie-carbon. [Art. indigoul] /<fr., sp. indigo

LACHERDA ~e f. 1) Peste marin rapitor de talie medie, albastru-inchis pe spinare, cu aripioare spinoase si cu multi dinti; palamida. 2) Produs alimentar obtinut din carnea acestui peste prin sarare si afumare. /<ngr. lakerda

PLEVUSCA ~ti si ~te f. 1) Peste dulcicol de talie mica, cu corpul alungit, acoperit cu solzi marunti, avand o dunga albastra-inchisa pe partile laterale. ◊ ~-de-balta peste dulcicol de talie mica, cu corpul plat, avand pe spinare si pe abdomen spini protectori. 2) Orice peste marunt. 3) fig. Grup de persoane de mica importanta. [G.-D. plevustii; Pl. si plevuste] /pleava + suf. ~usca

VANAT vanata (vineti, vinete) Care este de culoare albastra-inchisa, batand in violet. 2) (despre persoane) Care a capatat o culoare albastra-inchisa, batand in violet; invinetit. 3) (despre pene sau par de animale) Care are o culoare cenusie cu nuanta de albastru. /<lat. venetus

GRAMPOZITIV adj.n. (Despre preparate bacteriene) Colorat in albastru-inchis. [Cf. fr. grampositif].

BLEUMARIN adj.invar. albastru-inchis. [Pron. blomarin. / < fr. bleu (a la) marine].

mandramarie s.f. (reg.) vopsea albastra, inchisa.

morico adj. invar. (inv.) albastru-inchis sau rosu-inchis.

civit s. m. – 1. Indigo, colorant albastru-inchis. – 2. Culoare albastru-inchis. – 3. Sulfat de cupru. – 4. Pinza bleumarin. Tc. civit (Roesler 607; Seineanu, II, 139; Loewe 63; Ronzevalle 78), cf. sb. civit.

TECTITA s.f. (Geol.) Material cu aspect sticlos, sub forma de granule rotunjite, transparente, de obicei de culoare albastra-inchisa sau verde. [< fr. tectite].

TURCHIN, -A adj. De culoare albastra-inchisa si mata. // s.n. Varietate de turcoaza. [< fr. turquin, it. turchino].

AZURIT s. n. minereu bazic de cupru, albastru-inchis, folosit ca piatra de ornament sau ca pigment pentru pictura. (< fr. azurite)

BLEUMARIN adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-inchis. (< fr. bleu / a la / marine)

GRAMPOZITIV adj. (despre preparate bacteriene) colorat in albastru-inchis. (< fr. grampositif)

TURCHIN, -A I. adj. de culoare albastra-inchisa si mata. II. s. n. varietate de turcoaza. (< fr. turquin)

pirlui (-uiesc, -it), vb. – (Trans.) A m**a rufele inainte de spalat. – Var. pirloi. Mag. parlani (Candrea). – Der. pirlau, s. n. (ciubar de rufe), din mag. parlo (Galdi, Dict., 148); pirnaie, s. f. (butoi, oala mare; Arg., inchisoare, puscarie; varietate de struguri), in loc de pirlaie, pl. cuvintului anterior (dupa ipoteza improbabila a lui Diculescu, Elementele, 450, in loc de *paranaie, din gr. πελινάλιον ‹ πελίνη „butoi”, si ultimul sens din gr. *περϰναλέα ‹ περϰνός „albastru-inchis”; dupa Scriban, din sb. parni „de abur”.

vinat (vinata), adj. – 1. De culoare albastru-inchis, violet. – 2. Cenusiu gri, se zice despre parul cailor. – Mr. vinit, megl. vinat, istr. viret. Lat. venetus (Puscariu 1891; REW 9198; Rosetti, I, 172). – Der. vinataie (var. vinatare), s. f. (pata vinata pe corp; contuzie), cu suf. -aie, ca aparaie, vilvataie; vinecior, adj. (de culoare vinetie; nume de cal); vinetea, s. f. (albastrea, Cenataurea cyanus; ciuperca, Russula aurata, R. delica, Lactarius volemus, R. integra; planta medicala, Ajuga reptans), uneori si vinetica, cf. vinerita; vinetiu, adj. (livid, care bate in vinat); vinetie, s. f. (culoarea vinata, vinat); (in)vineti, vb. (a se face vinat; a deveni violet).

BANICA s. f. Mica planta erbacee cu flori albastre-inchise, rar albe, dispuse in capitule sferice (Phyteuma orbiculare).

BLEUMARIN adj. invar. albastru-inchis. [Pr.: blomarin] – Fr. bleu marine.

CIANIT (‹ fr. {i}; {s} gr. kyanos „albastru-inchis”) s. n. (MINER.) Disten.

CIANOFICEE (‹ fr. {i}; {s} gr. kyanos „albastru-inchis” + phykos „alga”) s. f. pl. Clasa de alge albastre, microscopice, unicelulare sau pluricelulare, care contin in protoplasma, alaturi de clorofila, un pigment albastru (ficocianina); raspindite in ape dulci, in balti si pe uscat, in locuri umede; cunoscute din Precambrian prin produsele activitatii lor vitale, in general concretiuni calcaroase discoidale (Cyanophyta).

CIANOZA (‹ fr. {i}; {s} gr. kyanos „albastru-inchis”) s. f. Coloratie albastra-vinetie a pielii si mucoaselor determinata, in principal, de lipsa oxigenului din singe. Cauzele c. pot fi tulburari de circulatie, insuficienta c******a sau pulmonara, persistenta circulatiei interatriale, prezenta unor hemoglobine anormale etc.

albastru, -a adj. (lat. albaster, de la albus, alb, ca it. biancastro, albicios, d. bianco, alb). De coloarea [!] cerului senin. Fig. Iron. Inima albastra, intristata. Pele [!] albastra, astrahan negru, a carui pele bate in albastru (V. bascaliu). S. n. Coloarea albastra: albastru cerului, marii. albastru de Prusia, o vopsea albastra inchisa.

albastrime f., pl. i. Iron. Totalitatea locuitorilor de oras, imbracati in albastru (inchis), in opoz. cu taranime. V. ciocoi, ciofligar.

civit, -a adj. (turc. civid, civit; sirb. civit). Rar azi. albastru inchis (indigo). S. n., pl. uri. Vechi. Haina albastra inchisa. – Azi e inlocuit pin [!] barbarizmu [!] fr. bleu marin, pron. bleomaren!

CICLORAMA s.f. Perdea, colorata de obicei in albastru, care inchide laturile si fundul scenei, in spatele decorurilor. V. orizont (4) [in DN]. [< fr. cyclorama, germ. Zyklorama].

MACROU s.n. (Iht.) Peste din fam. scombridae, numit si scrumbie-albastra, cu corp alungit, de 40-50 cm lungime, cu dungi transversale de culoare inchisa pe fond albastru-viu, cu luciu auriu, iar partea inferioara alba-argintie; este un peste de consum cu carne foarte gustoasa, intalnit in Marea Neagra, in Mediterana, in Oceanul Atlantic si in marile nordice (Scomber scomber).

ACONIT s. m. planta veninoasa montana, cu flori albastre si frunze de un verde-inchis; omag. (< fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)

VENTRILICA, ventrilici, s. f. 1. Planta erbacee cu tulpina culcata sau agatatoare si cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea. (Veronica tournefortii). 2. Planta erbacee paroasa, cu tulpina taratoare la baza si ridicata la varf, cu flori albastre, albe sau albe trandafirii, cu dungi inchise (Veronica officinalis). – Et. nec.

ACONIT s.m. (Bot.) Planta cu florile albastre si cu frunzele de un verde-inchis; (pop.) omeag. [< fr. aconit, cf. lat. aconitum].

BORNIT (‹ fr. {i}; {s} von Born) s. n. Sulfura dubla de cupru si fier, care contine calcopirita, calcozina si argint formata in faza hidrotermala sau pe cale metasomatica. Are culoare aramie inchisa, rosie si cu timpul se acopera cu o pelicula irizata albastra. Este utilizat ca min. de cupru.

cuart si cvart n., pl. uri (germ. quarz). Min. Oxid de siliciu (SiO₂). – E solid, incolor sau colorat. Lovit cu amnaru, scapara de dur ce e. Varietati: cristalu de stinca, cuartu ialin (p. instrumente optice), cuartu sau topazu fumuriu, morionu (negru), safiru, (sineliu sau albastru), ametistu (violet), citrinu (topaz fals ori spaniol, limoniu), cuartu de Compostela (caramiziu), aventurina (galbena inchisa cu puncte de mica stralucitoare ca auru), ochiu de pisica (cu fire de amiant), ochiu de tigru (galben inchis matasos), paru Venerii (cu cristale de rutil), cuartu laptos, lidita (cu care se incearca auru), nisipu, iaspu, calcedonia, cremenea, agata si opalu.

HELIOTROP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie coloranta folosita la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis sau rosie cu pete galbene stralucitoare, folosita ca piatra semipretioasa din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare alba sau albastru-deschis, intrebuintate in industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotrope.