mahut, mahuturi, s.n. (inv.) postav fin, negru sau albastru deschis.

CRISOCOL (‹ fr.; {s} gr. khrysos „aur” + kolla „clei”) s. n. Silicat de cupru hidratat, intilnit in zonele de oxidare a zacamintelor de cupru din regiunile aride. Are aspect de gel opalescent, este albastru deschis pina la negru, cu luciu de ceara. Minereu de cupru (36%).

ACVAMARIN s. n. Varietate limpede de beril de culoare albastru-deschis sau verzuie, folosita ca piatra pretioasa. – Din it. acquamarina.

ALBASTRIOR, -OARA, albastriori, -oare, adj. Diminutiv a lui albastru; albastru-deschis. [Pr.: -tri-or] – albastru + suf. -ior.

AZUR s. n. (Livr.) Culoare albastra deschisa; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum.

AZURIU, -IE, azurii, adj. (Adesea substantivat) albastru deschis; bleu. – Azur + suf. -iu.

BLEU adj. invar., s. n. albastru-deschis; azuriu. [Pr.: blo] – Din fr. bleu.

HELIOTROP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie coloranta folosita la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis sau rosie cu pete galbene stralucitoare, folosita ca piatra semipretioasa din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare alba sau albastru-deschis, intrebuintate in industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotrope.

MIERIU¹, -IE, mierii, adj. (Reg.) albastru (deschis). – Mier (reg. „albastru” < lat.) + suf. -iu.

SILUR, siluri, s. m. Numele a doua plante erbacee cu tulpina verticala, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete si cu o pata galbena la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealalta cu flori albe, cu linii violete si cu o pata galbena la mijloc (Euphrasia rostkoviana). – Din germ. Silur.

mieriu (albastru-deschis, de culoarea mierii) adj. m., f. mierie; pl. m. si f. mierii

AZUR ~uri n. 1) Culoare albastru-deschisa. 2) albastrul cerului. /<fr. azur, it. azzurro

AZURIU ~ie (~ii) Care este de culoarea cerului; albastru-deschis; ca azurul; bleu. /azur + suf. ~iu

BLEU [pr.: blo] adj. invar. Care este de culoarea azurului; albastru-deschis. [Art. bleul] /<fr. bleu

PERUZEA ~ele f. 1) Mineral opac, de culoare albastra-deschisa sau verzuie, intrebuintat ca piatra semipretioasa; turcoaza. 2) Piatra semipretioasa din acest mineral; turcoaza. /<turc. peruze

TURCOAZA ~e f. 1) Mineral opac, de culoare albastra-deschisa sau verzuie, intrebuintat ca piatra semipretioasa; peruzea. 2) Piatra semipretioasa din acest mineral; peruzea. [Sil. -coa-; Var. turcoaz] /<fr. turquoise

AZUR s.n. 1. albastrul cerului; cer senin. 2. Culoare asemanatoare seninului cerului; albastru-deschis. [Pl. -uri. / < fr. azur, cf. it. azzurro, pers. azur].

AZURIU, -IE adj. (adesea s.) albastru-deschis, ca azurul. [azur + -iu, cf. fr. azure].

BLEU adj.invar. albastru-deschis; azuriu. [Pron. blo. / < fr. bleu].

sarariu, -ie, adj. (reg.) albastru-deschis.

turchez, turcheaza, turchezi, turcheze, adj. (reg.) albastru-deschis, azuriu; (ochi) caprui; (s.f.) albastreala pentru rufe.

albastru-deschis adj. m., pl. albastri-deschis, art. albastrii-deschis; f. albastra-deschis, pl. albastre-deschis

TURCOAZ adj. invar. De culoare albastra deschis sau verzuie (ca peruzeaua). [< fr. turquoise].

AZUR I. s. n. 1.. albastrul cerului. 2. culoarea albastru-deschis. II. adj. ca azurul. (< fr. azur)

BLEU [pron. BLO] adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-deschis; azuriu. (< fr. bleu)

LAVAND, -A I. adj., s. n. (de) culoare albastru-deschis. II. s. f. 1. planta perena din familia labiatelor, cu frunze si flori odorante; levantica. 2. parfum, esenta de lavanda (1). 3. (cinem.) pozitiv intermediar alb-negru, in contratipare. (< fr. lavande, it. lavanda)

ACVAMARIN s. n. Varietate de beril de culoare albastra-deschisa sau verzuie, folosita ca piatra pretioasa. – It. acquamarina.

ALBASTRIOR, -OARA, albastriori, -oare, adj. Diminutiv a lui albastru²; albastru-deschis. [Pr.: -tri-or].

AZUR s. n. Culoare albastra-deschisa; p. ext. albastrul cerului. – Fr. azur (lat. lit. azzurum).

AZURAT, -A, azurati, -te, adj. (Rar) Colorat in albastru-deschis. – Din azur + suf. -at (dupa fr. azure).

AZURIU, -IE, azurii, adj. (Adesea substantivat) albastru-deschis. – Din azur + suf. -iu.

BLEU adj. invar. albastru-deschis; azuriu. [Pr.: blo] – Fr. bleu.

ADONIS, adonisi, s. m. 1. Nume care se da (dupa un personaj legendar din Antichitate) unui tanar foarte frumos. 2. Fluture cu aripile de culoare albastra-deschis. – Din fr. adonis.

BUCHET, buchete, s. n. 1. Manunchi de flori aranjate (si legate) impreuna. ♦ P. gener. Grup de obiecte de acelasi fel puse impreuna; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolalta. 2. Aroma de vin. 3. Mica planta erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

ZIGOPTERE s.f. pl. Ordin de insecte cu corpul colorat in albastru sau verde-deschis cu reflexe metalice si doua randuri de aripi transparente: libelulele. (din fr. zygopteres)

OPAL, opale, s. n. 1. Piatra semipretioasa, cu luciu sticlos, incolora sau variat colorata (verde, albastru, rosu, alb etc.), transparenta sau opalescenta. 2. Tesatura de bumbac subtire si stravezie, alba sau colorata in nuante deschise, din care se fac bluze, camasi, batiste etc. [Pl. si: opaluri] – Din germ. Opal, lat. opalus, fr. opale.

CRIN, crini, s. m. 1. Planta erbacee ornamentala din familia liliaceelor, cu flori albe stralucitoare, in forma de palnie si cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-padure = planta din familia liliaceelor, cu florile aplecate in jos, de culoare rosie-violeta cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamna = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atarna in manunchi la varful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) planta erbacee decorativa cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) planta erbacee cu flori mari de culoare rosie-galbuie, cultivata ca planta ornamentala (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasa de echinoderme cu aspect de floare, care traiesc fixate in zone abisale; crinoide; (si la sg.) animal din aceasta clasa. – Din sl. krinu.

CUPA¹ s. f. 1. vas de baut, pahar mai mult larg decat inalt, cu picior. ◊ recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.). ◊ caliciu. 2. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu castigatorului unei competitii sportive; (p. ext.) intrecerea insasi. 3. piesa metalica de forma unui recipient deschis, care, fixata pe un elevator, serveste la incarcarea de materiale lichide, pulverulente etc. 4. planta cu tulpina foarte scurta si o singura floare, albastra azurie. (< lat. cuppa, fr. coupe)

SULFAT ~ti m. Sare a acidului sulfuric. ◊ ~ de calciu sare cristalina, de culoare alba, care conditioneaza duritatea apei. ~ de cupru sare albastra, cristalizata, folosita la combaterea daunatorilor agricoli; piatra-vanata. ~ de magneziu sare cristalizata, incolora, intrebuintata in industrie si medicina; sare amara. ~ de sodiu sare cristalizata, incolora, avand diferite intrebuintari (in industria sticlei, in vopsitorie, in medicina etc.). ~ de potasiu sare incolora, cristalizata, intrebuintata ca ingrasamant. ~ feros sare de culoare verde-deschisa, cristalizata, intrebuintata ca materie coloranta; calaican. ~ de zinc sare incolora cristalizata, avand diferite intrebuintari (ca mordant, la conservarea pielii, a lemnului etc.). /<fr. sulfate

SULFAT, sulfati, s. m. Sare a acidului sulfuric cu un metal sau cu un radical. ◊ Sulfat de cupru = sare de cupru a acidului sulfuric, de culoare albastra, cristalizata, solubila in apa, intrebuintata in industrie si in agricultura pentru combaterea parazitilor; piatra-vanata. Sulfat de magneziu = sare de magneziu a acidului sulfuric, sub forma de praf alb, cristalizat, solubil in apa, care se intrebuinteaza in industrie si in medicina (ca purgativ); sare-amara. Sulfat feros = sare de fier a acidului sulfuric, de culoare verde deschisa, cristalizata, solubila in apa, care se intrebuinteaza in industrie la fabricarea cernelii de scris etc.; calaican. Sulfat de sodiu = sare de sodiu a acidului sulfuric, intrebuintata in medicina ca purgativ. Sulfat de aluminiu si de potasiu = sare dubla de aluminiu si de potasiu a acidului sulfuric, de culoare alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust astringent, care se foloseste in industrie, in medicina etc.; alaun, piatra-acra. – Din fr. sulfate.