ALCOOL, (1) alcooli, s. m., (2, 3) alcooluri, s. n. 1. Derivat obtinut prin inlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. 2. Lichid incolor, inflamabil, cu miros si gust specific, obtinut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetica si folosit la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc; etanol, alcool etilic, spirt. ◊ Alcool denaturat = alcool brut sau rafinat caruia i s-au adaugat denaturanti pentru a-l face impropriu consumului alimentar, dar care este folosit in industrie sau ca combustibil menajer. Alcool rafinat = alcool brut din care au fost indepartate impuritatile prin rectificare. Alcool sanitar = alcool colorat cu albastru de metilen si denaturat cu salicilat de metil, intrebuintat ca dezinfectant extern. Alcool solidificat = polimer al acetaldehidei, insolubil in apa, greu solubil in alcool si eter, intrebuintat drept combustibil solid. 3. Bautura alcoolica. [Pr.: -co-ol] – Din fr. alcool.

ROMANOVSKI, Dmitri Leonidovici (1861-1921), medic rus. Prof. univ. la Petrograd. S-a facut cunoscut mai ales prin cercetarile sale de parazitologie si de histologie a sangelui. El a elaborat si a introdus in practica laboratorului clinic coloratia mixta cu eozina si cu albastru de metilen, care-i poarta numele si care a jucat un rol important in cunoasterea histologiei sangelui („Parazitologia si terapia malariei”, „Metodica cercetarilor clinice-microscopice”).

ALBASTRU, -A, albastri, -stre, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ◊ Expr. Inima-albastra = a) suflet trist, p. ext. tristete, jale; b) necaz, manie, furie. Cu (sau de) sange albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rau, (cam) neplacut, situatia e (cam) dificila. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situata intre verde si indigo; culoarea descrisa mai sus; albastreala, albastrime. ◊ albastru de metilen = colorant albastru (1) intrebuintat in vopsitorie, in lucrari de biologie si in medicina. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianura de fier folosita ca pigment albastru. – Lat. albaster (< albus).

METILEN s.m. 1. Radical organic bivalent, compus dintr-un atom de carbon si doi de hidrogen. ◊ albastru de metilen = materie coloranta albastra, intrebuintata in vopsitorie si ca dezinfectant in medicina. 2. Alcool metilic. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. methylene, cf. germ. Methylen].

metilen s. m. radical organic bivalent, derivat din metan prin indepartarea a doi atomi de hidrogen. ♦ albastru de ~ = materie coloranta albastra, folosita in vopsitorie si ca dezinfectant. (< fr. methylene, germ. Methylen)