Rezultate din textul definițiilor
CENUSIU, -IE, cenusii, s. n., adj. 1. S. n. Culoare obtinuta prin suprapunerea in diferite proportii a culorilor alb si negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenusii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Sters, lipsit de expresivitate. – Cenusa + suf. -iu.
GRIV, -A, grivi, -e, adj. (Pop.; despre caini, pasari etc.) Patat cu alb si negru; pestrit, grivei. ♦ (Substantivat) Caine sau catea cu blana de culoare pestrita. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se afla departe de adevar. – Din bg. griv.
SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.
DERES, -A, deresi, -e, adj. (Reg.; despre cai; si substantivat) Cu parul rosu amestecat cu alb si negru. – Din magh. deres.
GRIV ~a (~i, ~e) si substantival (despre caini, pasari) Care este patat cu alb si negru. /<bulg. griv
SUR1 ~a (~i , ~e) 1) Care este de culoare intermediara intre alb si negru; de culoarea cenusii; cenusiu; gri. Costum ~. Pasare ~a. 2) (despre cer) Care este acoperit de nori; innorat; noros. 3) (despre par) Care este incaruntit; carunt. 4) fig. (despre oameni) Care are fire albe in par; carunt. /<bulg., sb. sur
deres (derese), adj. – (Cal) cu parul rosu, amestecat cu alb si negru, murg. Mag. deres „brumat”, in parte prin intermediul pol. deresz (Cihac, II, 495; Tiktin; Candrea; Ruffini 98).
TANTAL2 s. m. pasare inrudita cu barza, avand penajul alb si negru, in America, Africa si Asia. (< fr. tantale, lat. tantalus)
BUSUIOC, Aurel (n. 1928, sat Cobilca, Basarabia), scriitor roman. Lirica confesiva sau sentimentala („In alb si negru”), romane de observatie etico-morala („Singur in fata dragostei”), cu accente ironic-romantice („Unchiul din Paris”). Literatura pentru copii, piese de teatru, traduceri.
LAND [lænd], Edwin Herbert (1909-1991), inventator american. Cercetari fundamentale si inventii in domeniul polarizarii luminii; a inventat aparatul fotografic polaroid care permite obtinerea rapida a forografiei, initial in alb si negru (1947), apoi color (1963).
CALIFAR, califari, s. m. 1. Numele a doua specii de pasari migratoare acvatice, asemanatoare cu ratele si cu gastele: una cu pene albe, negre sau ruginii (Tadorna tadorna), cealalta cu pene rosii-ruginii (Tadorna ferruginea). 2. Specie de porumbel domestic. – Din bg. kalefar.
IERUNCA, ierunci, s. f. Pasare cu penele brune-roscate impestritate cu pene albe, negre si cenusii, cu un cerc rosu in jurul ochilor si cu un mot pe cap, vanata pentru carne (Tetrastes bonasia); bradioara. – Cf. sl. jarenbĩ.
STICLETE, sticleti, s. m. 1. Mica pasare cantatoare cu penele viu colorate cu rosu, negru, alb si galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleti (in cap) sau a-i canta (cuiva) sticletii (in cap) = a avea idei bizare, toane; a fi ticnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticletii din cap = a face pe cineva sa renunte la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat in trecut unui sergent de strada, unui functionar al politiei. [Var.: (pop.) stiglete, stiglet s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic.
LAVANDA, lavande, s. f. 1. (Bot.) Levantica. ♦ Parfum extras din levantica. 2. (Cin.) Pozitiv intermediar alb-negru, folosit in contratipare. – Din fr. lavande.
RETROCOMPATIBILITATE s. f. (Tel.) Proprietate a unui sistem de televiziune in culori de a permite ca receptoarele necesare pentru acest sistem sa reproduca in alb-negru imaginile transmise de un sistem de televiziune in alb-negru. – Din fr. retrocompatibilite.
alb ≠ negru
negru ≠ alb, balai
BILA2 ~e f. 1) Obiect sferic (din metal, lemn, os, sticla, mase plastice etc.) cu diverse intrebuintari (in tehnica, la unele jocuri etc.). 2) (intr-un sistem de vot) Semn prin care se aproba sau se respinge ceea ce a fost pus la vot. ~ alba. ~ neagra. [G.-D. bilei] /<fr. bille
CIOC2 ~uri n. 1) (la pasari) Formatie cornoasa care constituie o prelungire a gurii; plisc; clant. ◊ ~ul-berzei planta erbacee mirositoare, cu tulpina e****a, cu frunze digitat-lobate si cu fructul o capsula. ~-intors pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu plisc subtire, intors in sus, cu picioare lungi si cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminala alungita si ascutita a unui obiect; varf. 3) Barba mica si ascutita, lasata sa creasca numai pe varful barbiei; barbison; tacalie. Om care poarta ~. 4) Gura subtiata si alungita a unui vas. 5) depr. Gura a omului. /Cuv. autoht.
MUSTAR n. 1) Planta erbacee anuala din familia cruciferelor, cu tulpina ramificata, cu flori galbene si seminte mici, rotunde, rosiatice. ~ alb. ~ negru. 2) Semintele acestei plante, folosite in alimentatie si in medicina. 3) Pasta de culoare galbena-verzuie preparata din aceste seminte si folosita in alimentatie in calitate de condiment. ◊ A-i sari cuiva ~ul a fi cuprins de manie; a se enerva. /<ung. mustar
PRUNDARAS ~i f. Pasare acvatica migratoare de talie mica, cu cioc drept, cu picioare lungi, avand penaj alb-negru sau variat colorat. /prund + suf. ~aras
TARCA tarci f. 1) pop. Pasare sedentara, de talie medie, cu aripi scurte si coada lunga, cu penaj alb-negru foarte galagioasa si hrapareata; cotofana. 2) fig. peior. Femeie guraliva. [G.-D. tarcii] /<ung. szarka
cacior (caciur), -a, caciori, -e, adj. (inv.; reg.) 1. (despre oi, cai si porci) alb-negru, cu pete, pestrit. 2. (despre lucruri si oameni) absurd, desantat, neintemeiat, vrednic de ras.
alba-neagra (joc) (-nea-gra) s. f. art., neart. alba-neagra
alb-negru (-ne-gru) adj. invar.
DIAFILM s. n. diapozitiv de film, cuprinzand o succesiune de imagini color sau alb-negru, incorporate intr-o pelicula continua. (< rus. diafilm)
DIAPOZITIV s. n. imagine fotogenica inregistrata pe pelicula reversibila, colorata sau alb-negru, intr-o rama, care poate fi observata prin proiectare pe un ecran sau prin privire directa intr-o vizioneza. (< fr. diapositive)
INTERPOZITIV s. n. copie pozitiva intermediara, alb-negru sau color, de pe negativul de imagine al unui film. (< inter1- + pozitiv)
LAVAND, -A I. adj., s. n. (de) culoare albastru-deschis. II. s. f. 1. planta perena din familia labiatelor, cu frunze si flori odorante; levantica. 2. parfum, esenta de lavanda (1). 3. (cinem.) pozitiv intermediar alb-negru, in contratipare. (< fr. lavande, it. lavanda)
RETROCOMPATIBILITATE s. f. calitate a unui sistem de televiziune in culori de a permite ca receptoarele aferente sa reproduca in alb-negru imaginile transmise de un sistem alb-negru. (< fr. retrocompatibilite)
SCOPOCROM s. n. (cinem.) procedeu constand in a face ca filmele vechi in alb-negru sa poata rula ca productii in culori. (< fr. scopochrome)
VIDEOPICK-UP s. n. pick-up pe ale carui discuri sunt imprimate imagini alb-negru si color, insotite de inregistrari sonore si care poate fi conectat la orice televizor. (< video1- + pick-up)
CANICHE (cuv. fr.) [canis] subst. Rasa de ciini de origine africana cu blana buclata sau franjurata formind suvite rasucite (snur), de culoare neagra, alba, maro, portocalie, argintie. Au urechi lungi ce atirna peste obraji. Exista trei varietati, deosebite numai prin talie: c. mare (45-55 cm), c. mijlociu (35-45 cm) si c. pitic (maximum 35 cm).
CALIFAR, califari, s. m. 1. Numele a doua specii de pasari acvatice asemanatoare cu rata, una cu pene albe, negre sau ruginii (Tadorna tadorna), cealalta cu pene rosii-ruginii (Tadorna casarca). 2. Specie de porumbel domestic. – Bg. kalefar.
CIOCANITOARE (‹ ciocani) s. f. Nume dat la c. 200 de specii de pasari specializate in locomotia prin catarare, de talie mijlocie (16-48 cm), rele zburatoare, cu pene rigide, limba cilindrica, lunga si protractila, cioc conic, ascutit, gheare ascutite si dezvoltate. In Romania traiesc 10 specii, de ex.: c. pestrita mare (Dendrocopus major), cu penaj alb, negru, rosu; c. verde (Picus viridis), cu penaj verde-galbui cu rosu; c. neagra (Drycopus martius), cea mai mare c. din Romania.
ROTUNNO, Giuseppe (n. 1923), operator italian de film. Colaborator constant al regizolor Luchino Visconti si Federico Fellini („Rocco si fratii sai”, „Ghepardul”, „Amarcord”, „Casanova”), dar si cu alti mari regizori italieni si de alte nationalitati („Marele razboi”, „Tot acest jazz”, „Aventurile baronului Munchhausen”). El lucreaza cu egala virtuozitate in alb-negru si color, pentru ecran normal sau cinemascop.
damier n., pl. e (fr. damier). Tablita patrata impartita intr’o suta de patrate (50 albe, 50 negre) pe care se joaca in doi cu 40 de pioni (20 albi, 20 negri). V. abac si sah.
BIVOL, bivoli, s. m. Vita cornuta, rumegatoare, asemanatoare cu boul, cu par negru sau alb, aspru si rar, cu coarnele inelate intoarse spre spate (Bos bubalus). ♦ Epitet dat unui om gras, matahalos, nesimtit. – Din sl. byvolu.
BRUMARIU, -IE, brumarii, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenusiu, brumat. 2. (In sintagmele) Prune brumarii = soi de prune acoperite cu bruma (3). Oaie brumarie = varietate de oaie cu lana pestrita, alba si neagra. ♦ Care apartine acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Caciula brumarie. – Bruma + suf. -ariu.
DAMA, dame, s. f. I. 1. (
Inv.) Doamna, cucoana. ◊
Loc. adj. De dama = femeiesc.
2. Femeie cu moravuri usoare; p*********a.
II. 1. (La jocul de carti) Fiecare dintre cele patru carti pe care este
infatisata figura unei femei.
2. (La jocul de sah) Regina.
3. (La
pl.) Joc alcatuit din puluri
albe si negre, care se muta dupa anumite reguli pe o tabla asemanatoare cu cea de sah.
III. Scobitura in bordura unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul vaslei. – Din
fr. dame, it. dama.
KIS-MIS s. n. Soi de vita de vie originar din Asia, cu ciorchini rasfirati si boabe alungite, albe sau negre, fara seminte, folosit la producerea stafidelor. – Cuv. rus.
NAVODAR, navodari, s. m. 1. Pescar cu navodul. 2. Lucrator (in industria textila) care face sfori, franghii, plase de pescuit etc. 3. Pasare de balta cu pene negre si albe, cu picioare lungi si cu ciocul incovoiat in sus (Recurviostra avocetta). – Navod + suf. -ar.
PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus) (Populus). Cind va face plopul mere si rachita micsunele (= niciodata). ◊ Expr. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarta neteda, alba-cenusie si cu frunzele argintii pe partea inferioara (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarta crapata, de culoare inchisa, al carui lemn moale se intrebuinteaza in industrie si a carui scoarta se foloseste la tabacitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurator (sau -de-munte) = specie de plop ale carui frunze tremura la cea mai mica adiere a vintului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).
PESTRIT, -A, pestriti, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picaturi, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestritat. ◊ Fonta pestrita = amestec de fonta cenusie cu fonta alba. ♦ (Pop.) Dungat, vargat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (si adesea eterogen); pestritat. Lume pestrita. 3. Fig. (Pop. si fam.) Prefacut, ipocrit, viclean, fals; rautacios. ◊ Expr. (Pop. si fam.) A fi pestrit la mate (sau cu mate pestrite) = a fi rau la suflet; a fi foarte zgarcit – Din sl. pĩstrĩ.
PORTO2 s. n. Vin rosu, negru sau alb, tare si dulce, originar din Portugalia. – Din fr. porto.
SAH, (1) sahi, s. m., (2) sahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzator titlului de imparat; persoana care are acest titlu; sahinsah. 2. S. n. Joc de origine orientala care se disputa intre doua persoane, pe o tabla impartita in 64 de patratele, alternativ albe si negre, cu 32 de piese, miscate dupa anumite reguli, scopul final fiind castigarea regelui adversarului; p. ext. tabla si piesele care servesc la joc; satrange. ♦ Situatie in cursul jocului mai sus definit, in care regele uneia dintre parti este atacat de o piesa a adversarului; (cu valoare de interjectie) cuvant insotind miscarea care creeaza aceasta situatie. ◊ Expr. A da sah = a pune in pericol regele adversarului. A tine (pe cineva) in sah = a limita jocul adversarului la apararea regelui; fig. a tine pe cineva in tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. sah. Cf. germ. Schach.
VIRDARE, virdari, s. f. Specie de ciocanitoare, cu penele verzi impestritate cu rosu, galben, negru si alb (Picus viridis). [Var.: verdare s. f.] – Et. nec.
CORNACI1, cornaci, s. m. Planta erbacee acvatica cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenusii, avand doua-patru coarne si seminte comestibile (Trapa natans). – Corn1 + suf. -aci.
FETESC, -EASCA, fetesti, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care apartine fetei, privitor la fata. 2. S. f. Numele a doua soiuri autohtone de vita de vie, care produc vinuri de calitate superioara; p. ext. vin produs din strugurii acestor doua soiuri de vita de vie. Feteasca alba. Feteasca neagra. – Fata + suf. -esc.
ZORIL s.m. Animal carnivor din Africa, asemanator cu nevastuica, cu blana neagra si alba, foarte cautata. (din fr. zorille < sp.-amer. zorrillo < sp. zorra = vulpe) [et. si TLF, DRAE]
LESESC, -EASCA, lesesti, adj., s. f. art. 1. Adj. (Inv.) Polonez. 2. Adj. (In sintagma) Rata leseasca = rasa de rate domestice, cu penele albe sau negre, cu carnea gustoasa. 3. S. f. art. Dans popular din Moldova; melodie dupa care se executa acest dans. – Les2 + suf. -esc.
COLORAT, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.
DRAVIDIAN, -A, dravidieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana (de rasa intermediara intre negri si albi) care locuieste in unele regiuni din India, Sri Lanka si Pakistan sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine dravidienilor(l), privitor la dravidieni. [Pr.: -di-an] – Din fr. dravidien.
DUD, duzi, s. m. Numele a doua specii de arbori cu frunzele lobate asimetric, cu fructe mici, carnoase, albe (Morus alba) sau negre-rosietice (Morus nigra), cu un gust dulce fad, ale caror frunze constituie hrana viermilor de matase; agud. – Din tc. dut.
CODalbITA, codalbite, s. f. Pasare cu penele multicolore, cu coada alba si neagra, care se hraneste cu insecte (Lanius collurio). – Codalb + suf. -ita.
COLORAT, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.
CRACANA, cracane, s. f. I. 1. Craca ramificata in forma de V; lemn sau alt obiect desfacut la un capat in doua sau in mai multe brate; fiecare ramificatie a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prajina provenita dintr-o ramura de copac bifurcata la un capat, folosita pentru a sprijini crengile prea incarcate de fructe, cumpana fantanii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealta facuta din trei prajini impreunate la capatul de sus si asezate in forma de piramida, de care se atarna caldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: cracan s. n.] – Craca + suf. -ana.
ALPACA2 ~le f. 1) Mamifer rumegator din America de Sud, cu lana lunga si fina, de culoare alba sau neagra. 2) Stofa din lana acestui animal. [Art. alpacaua; G.-D. alpacalei] /<fr. alpaca, alpaga
BIVOL ~i m. 1) Animal domestic rumegator, asemanator cu boul, avand parul aspru, de culoare neagra (sau alba), si coarnele inelate, intoarse spre spate. 2) fig. fam. Persoana opulenta si greoaie. /<sl. byvolu
CRACANA2 ~e f. 1) Varietate de vita de vie, avand struguri cu boabe mari, albe sau negre. 2) Vin din astfel de struguri. /crac + suf. ~ana
DAMA ~e f. 1) inv. Femeie (de obicei de la oras) apartinand paturilor privilegiate; cucoana. ◊ De ~ femeiesc; pentru femei. 2) Partenera de dans. 3) peior. Femeie de moravuri usoare; p*********a. 4) (la jocul de carti) Carte pe care este infatisata figura unei femei. ~ de pica. 5) (la jocul de sah) Piesa centrala ca importanta (a doua dupa rege); regina. ◊ Joc de ~e joc cu fise speciale albe si negre desfasurat pe o tabla asemanatoare cu cea de sah. /<fr. dame, it. dama
DRAVIDIAN ~ana (~eni, ~ene) m. si f. Persoana de rasa intermediara (intre negri si albi) care traieste in unele regiuni din India, Sri Lanka si Pakistan. [Sil. -di-an] /<fr. dravidien
LEBADA ~ede f. Pasare acvatica migratoare de talie mare, cu gat lung, arcuit si cu penaj alb sau negru. ◊ Gat de ~ a) gat lung si gratios; b) conformatie defectuoasa a gatului. Cantecul ~edei ultima opera de valoare a unui autor ilustru. 2) art. Constelatie din emisfera nordica. [G.-D. lebedei] /<sl. lebedi
METIS ~si m. 1) Persoana care provine din casatoria a doi indivizi de rase diferite (de obicei dintre albi si negri). 2) Organism (animal sau vegetal) provenit din incrucisarea a doua specii diferite; corcitura; hibrid; bastard. /<fr. metis
ONIX n. 1) Mineral care prezinta o alternare de straturi, negre si albe sau albe si rosii, intrebuintat la confectionarea obiectelor decorative. 2) Piatra semipretioasa con-fectionata din acest mineral. [Acc. si onix] /<fr. onyx
SORCOV ~i m. reg. Pom cu fructe comes-tibile dulci, de culoare neagra sau alba, ale carui frunze constituie hrana viermilor de matase; agud; dud. /Orig. nec.
GO s.n. Joc, de origine chineza, pe o tabla caroiata prin 19 linii orizontale si 19 verticale, formand 361 de puncte de intersectie, cu 180 de pietre albe si 181 negre de forma identica, asemanator sahului. (cf. fr., engl. go)
BILA2 s.f. Sfera de lemn, de sticla, de metal etc. cu care se joaca popice, biliard, care se foloseste la rulmenti etc. ♦ (Cu complinirea: alba, rosie, neagra etc.) Nota care se dadea in trecut la unele facultati. [< fr. bille].
chit2, chituri, s.n. (reg.) suman (negru sau alb), tundra.
DAMA s.f. I. (Rar) 1. Doamna, cucoana. ◊ De dama = femeiesc. 2. Femeie de moravuri usoare, p*********a. II. 1. Carte de joc pe care este desenata figura unei femei. 2. Regina (la jocul de sah). 3. (La pl.) Joc practicat pe o tabla ca cea de sah si la care se folosesc pioni sau discuri albe si negre. III. Scobitura in copastia unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul ramei. [< fr. dame, it. dama].
percet, perceata, adj. (reg.; despre oi) baltata (cu pete albe sau negre).
pietroica (pietroaica),, pietroici (pietroaice), s.f. (reg.) specie de pasari cu aripile si spatele negre si cu abdomenul alb (pietrar negru sau pietroica neagra) sau pasare de marime mijlocie, cenusie pe spate si cu o pata alba pe frunte, care traieste prin locuri stancoase si nisipoase (pietrar sur, pietroica sura).
sofrac, sofraci, s.m. (reg.) 1. sfredelus, pitulice. 2. pasare cu penele multicolore, cu pene albe si negre in coada; codalbita.
sofranciog, sofranciogi, s.m. (reg.) pasare cu penele multicolore si cu pene albe si negre in coada; codalbita, sofrana, sofrac, sofracut.
SAH s.n. 1. Joc de origine orientala care se joaca pe o tabla impartita in 64 de patratele albe si negre cu ajutorul a 32 de piese de valoare diferita. 2. Miscare in cursul acestui joc prin care se pune in pericol regele sau regina adversarului. ♦ A tine (pe cineva) in sah = a limita jocul adversarului la apararea regelui: (fig.) a tine pe cineva sub presiune. 3. Totalitatea pieselor cu care se joaca sah (1). [Pl. -huri. / < germ. Schach].
dama (dame), s. f. – 1. Doamna, cucoana. – 2. Femeie stricata. – 3. Regina, la cartile de joc. – 4. Joc cu puluri albe si negre care se muta pe o tabla asemanatoare cu cea de sah. Fr. dame. – Der. (vulg.) dameza, s. f. (femeie stricata), ca amure(a)za; damicela, s. f. (fam., domnisoara), din it. damigella; damist, s. m. (Arg., persoana care frecventeaza b*********e); madama, s. f. (dadaca straina; femeie de serviciu in baruri si hoteluri; femeie de conditie inferioara), din fr. madame (nu trebuie sa se confunde cu madam, formula de adresare care se da uneori in conversatie, si care nu are nuanta depreciativa). Se stie ca, dupa Corominas, I, 378, sensul 4 al lui dama provine, in realitate de la numele Damasco.
dud (-uzi), s. m. – Arbore cu fructe mici, carnoase, albe sau negre (Morus alba, Morus nigra). – Mr. duda, megl. dud. Tc. dud, dut, per. tud (Miklosich, Turk. El., I, 287; Roesler 591; Seineanu, II, 161; Lokotsch 2118; Berneker 233), cf. alb., sb. dud. – Der. duda, s. f. (fruct de dud); dudau, s. m. (buruieni balarii), cf. mag. dudva (dupa Cihac, II, 496 si Lowe 30, rom. provine din mag.), it. duda (Battisti, II, 1399).
BILA2 s. f. 1. sfera de lemn, sticla, metal etc. pentru popice, biliard, rulmenti etc. 2. (alba, rosie, neagra etc.) nota care se dadea in trecut la unele facultati. 3. (fam.) cap. 4. stalp de lemn, rotund, in constructii. (< fr. bille)
BURNUZ s. n. manta de lana (alba sau neagra) cu gluga, la arabi. (< fr. burnous)
DAMA s. f. I. 1. doamna, cucoana. ♦ de ~ = femeiesc. 2. femeie de moravuri usoare, p*********a. II. 1. carte de joc pe care este desenata figura unei femei. 2. (la jocul de sah) regina. 3. (pl.) joc practicat pe o tabla ca cea de sah cu pioni sau discuri albe si negre. III. scobitura in copastia unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul ramei. (< fr. dame, it. dama)
SAH s. n. 1. joc intre doi jucatori cu ajutorul a 32 de piese miscate dupa anumite reguli pe o tabla impartita in 64 de patratele albe si negre; (p. ext.) tabla si piesele folosite. 2. miscare in cursul acestui joc prin care se pune in pericol regele sau regina adversarului. ♦ a tine (pe cineva) in ~ = a) a limita jocul adversarului la apararea regelui; b) (fig.) a tine pe cineva sub presiune. (< germ. Schach)
VARI s. m. cel mai mare dintre lemurieni, cu blana deasa, negru cu alb, in padurile din nord-estul Madagascarului. (< fr. vari)
alb1 s. n. 1. Culoare alba. ◊ Expr. negru pe alb, serveste ca asigurare ca cele spuse sunt adevarate, sigure; in scris. A semna in alb = a iscali un act inainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva incredere deplina. 2. Obiect, substanta etc. de culoare alba. ♦ albul ochiului = sclerotica. alb de plumb = ceruza. alb de zinc = oxid de zinc (folosit in vopsitorie). – Lat. albus.
BILA2, bile, s. f. Obiect de forma sferica (de dimensiuni mici), facut din diferite materiale si intrebuintat in diverse scopuri (la unele jocuri de copii, la jocul de popice, la anumite masini etc.). ♦ Bila alba (sau neagra) = (intr-un anumit sistem de votare) vot prin care se aproba (sau se respinge) o lege, un guvern etc. ♦ (In trecut, la notarea examenelor din universitati) Bila alba = nota „foarte bine”. Bila rosie = nota „bine”. Bila neagra = nota „insuficient”. – Dupa fr. bille.
BIVOL, bivoli, s. m. Animal domestic rumegator, asemanator cu boul, cu parul negru sau alb, rar si aspru si cu coarne inelate intoarse spre spate (Bubalus). ♦ Fig. Om gras, matahalos, insensibil. – Slav (v. sl. byvolu).
PRIC, -A, prici, -ce, adj. (Reg.; despre vite) Cu pete albe si negre, baltat.
CIOCARLIE, Livius (n. 1935, Timisoara), critic literar roman. Prof. univ. la Timisoara. Studii de poetica din perspectiva semiotica si textualista („negru si alb”, „Mari corespondente”), romane („Un Burgtheater modern”, „Clopotul scufundat”).
CIOCINTORS (‹ cioc) s. m. Pasare calatoare, de c. 43 cm, buna zburatoare si inotatoare, din ordinul caradriiformelor, zvelta, cu penaj alb cu negru, cu ciocul lung, subtire, curbat in sus si picioare inalte, subtiri (Recurvirostra avosetta). Monument al naturii.
ata f., pl. e (lat. acia, si acies, „fir de ata” si „ascutis, front”). Fir de cusut ori de legat: a viri ata´n ac, ata alba sau neagra. Unde-i ata suptire [!], acolo se rupe, unde-i saracie, acolo vin mai multe nevoi. A fi cusut cu ata alba, a se observa bine (o minciuna). A te trage ata, a te mina soarta (firu vietii). Fam. Front, linie: escadronu´n ata. Fibra in carne ori in plante. Tais de cutit ori de brici. Adv. De-a dreptu: a merge ata acolo. (V. struna, ciripie). Fam. Ofiter de ata, ofiter de administratiune, pesmetar.
coral m. ca animal si n., pl. uri ca marfa (lat. corallum, corallium si coralium, fr. corail, vfr. coral). Margean, un celenterat din al carui suport calcaros arborescent, (ros, alb ori negru) de aspectu unei petre, se fac giuvaieruri. (Se pescuieste mult pe malurile Siciliii). – Si coraliu.
cotofana f., pl. ene (ruda cu ngr. kotsyfas, merla). Sud. O pasare din neamu corbului si a gaitei, cu penele albe si negre si numita inca si caragata, tarca si stirica (pica caudata). Fig. Femeie vorbareata.
OSTFRIZA (‹ germ.) s. f. Rasa de vaci originara din Germania, crescuta si in Romania, specializata in productia de lapte; are culoare baltata, negru cu alb.
CALCAR, calcare, s. n. Roca sedimentara sau biogena alcatuita din carbonat de calciu, de culoare alba, cenusie, rosie, neagra etc.; piatra-de-var. [Acc. si: calcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.
HERMINAT, -A, herminati, -te, adj. (Despre gaini) Cu penajul alb marginit cu negru la coada si la aripi si negru marginit cu alb la gat. – Din fr. hermine.
PANDA s. m. invar. Mamifer carnivor asemanator cu un ursulet, care are blana alba cu pete negre si traieste in Himalaia (Ailurus fulgens). – Din engl., fr. panda.
MULATRU, -A, mulatri, -e s. m. si f. Persoana nascuta dintr-un barbat alb si o negresa sau dintr-o femeie alba si un negru. – Din fr. mulatre.
NalbAR1 s. m. Fluture mare cu aripile albe cu nervuri negre, ale carui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, ale verzei etc. (Aporia crataegi). [Var.: nalbar s. n.] – Din alb.
CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioara, terminala, lunguiata si cornoasa a capului pasarilor, care inlocuieste sistemul dentar; plisc, clont. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrana care incape o data in cioc (1). ♦ Fig. Gura a omului. 2. Parte sau prelungire ascutita a unor obiecte; capat, varf (ascutit). 3. Barbison, tacalie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minti sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = planta erbacee cu frunzele paroase, adanc crestate si cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mica planta erbacee cu tulpina paroasa intinsa pe pamant, cu frunze compuse, flori rosii, roz sau albe si fructe lungi, asemanatoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-intors = pasare calatoare cu penajul alb patat cu negru, cu ciocul lung, subtire si usor arcuit in sus, cu picioarele inalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. cok, rom. cioc1.
LAI, LAIE, lai, adj. (Pop.) negru sau negru amestecat cu alb. ◊ Expr. Ca e laie, ca-i balaie sau ba e laie, ba-i balaie = ba una, ba alta; asa si pe dincolo. Ori laie, ori balaie = ori una, ori alta; alege! Nici laie, nici balaie = nici asa, nici asa. – Cf. alb. laja.
LEBADA, lebede, s. f. 1. Gen de pasari acvatice, mai mari decat gasca, cu pene albe sau (rar) negre si cu gatul lung si arcuit (Cygnus); pasare care face parte din acest gen. ◊ Cantecul lebedei = ultima opera sau manifestare (inainte de moarte) a unui mare creator sau interpret. 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala; Crucea. – Din sl. lebedĩ.
COBRA, cobre, s. f. Sarpe veninos care traieste in Africa si in sudul Asiei, caracterizat printr-un gat foarte latit, cu pete negre marginite cu alb, semanand cu niste ochelari; sarpe-cu-ochelari (Naja naja). – Din fr. cobra.
TURTUREA, turturele, s. f. Pasare calatoare asemanatoare cu porumbelul, bruna-roscata pe spate si cu pete negre marginite cu alb pe laturile gatului; turturica (Streptopelia turtur). – Lat. turburella.
CONDOR ~i m. Specie de vultur, de talie mare, cu penaj negru, cu pete albe pe aripi, cu capul si gatul golas, mut, care traieste in muntii din America de Sud. [Acc. si condor] /<fr. condor
CUFUNDAR ~i m. 1) Pasare de apa mai mare decat rata, cu ciocul ascutit si cu penele negre, cu puncte albe pe spate. 2) Pasare inotatoare de marimea ratei, cu penele castanii pe spate si albe pe burta, avand in jurul gatului un „guleras” de pene. /a se cufunda + suf. ~ar
FRAC ~uri n. Haina barbateasca de stofa neagra (mai rar alba), in fata scurta pana in talie, iar la spate alungita si terminata cu doua pulpane inguste, purtata la solemnitati. /<fr. frac
HERMINAT ~ta (~ti, ~te) (despre pasari) Care are penajul alb marginit cu negru la coada si la aripi sau negru marginit cu alb la gat. /<fr. hermine
LEMN ~e n. 1) Parte dura a arborilor, constand dintr-un tesut compact sau fibros, aflat intre scoarta si maduva. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore taiat si folosit in constructii sau pentru confectionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari taiati si folositi drept combustibil. ~e de foc. ◊ Ger de crapa ~ele ger cumplit. A ramane ~ a ramane incremenit. 4) : ~-cainesc arbust cu frunze mici, cu flori albe si fructe negre, cultivat in parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene si cu miros de lamaie. /<lat. lignum
SANGER ~i m. Arbust inalt, cu ramuri purpurii, cu flori albe si fructe negre, ce creste pe la margini de paduri (uneori cultivat in scopuri decorative). /v. a sangera
CHIMION s.m. 1. Planta umbelifera bi- sau plurianuala, spontana sau cultivata, ale carei seminte aromatice se intrebuinteaza in medicina, iar in bucataria europeana drept condiment; pop. chimen, chimion-de-camp, chimion salbatic (Carum carvi). 2. Planta umbelifera anuala ale carei seminte aromatice curbate (albe, maronii sau negre), mai mari si mai amare decat ale chimionului autohton, sunt folosite drept condiment in bucataria orientala (mai ales chimion alb) si in cea occidentala, in special in amestecuri de condimente, pentru fabricarea lichiorului, precum si in farmacie; (comercial) chimion amar (Cuminum cyminum).
PALIU1 s.n. (Latinism) 1. Manta la vechii greci si la romani. 2. Banda de lana alba cu cruci negre, pe care papa o poarta pe deasupra vesmintelor pontificale. 3. Rasfrangere a tegumentului care captuseste cochilia gasteropodelor; manta (3). [Pron. -liu, var. palium s.n. / < lat. pallium, it. pallio].
COBRA s.f. Sarpe veninos care traieste in India avand pe gat niste pete negre marginite cu alb; sarpe-cu-ochelari; naja. [< fr., port. cobra].
HERMINAT, -A adj. Asemanator herminei; (spec.; despre pasari) cu penajul alb marginit cu negru la coada si la aripi si negru marginit cu alb la gat. [Cf. fr. hermine].
muscur, -a, muscuri, -e, adj. (reg.; despre oi, capre) 1. de culoare alba, cu pete negre pe bot. 2. spalacit.
pipita s.f. (pop.) stofa cadrilata cu linii negre pe fond alb.
purina, purine, s.f. (reg.) oaie alba cu pete negre in jurul botului.
sein, seina, adj. si s.f. (reg.) 1. (adj.; despre lana, blana) de culoare roscata-cenusie. 2. (adj.; despre oi) cu lana roscata-cenusie; sura. 3. (adj.; despre par, barba, mustati; despre oameni) carunt. 4. (s.f.) varietate de struguri cu bobul de culoare alba-cenusie sau neagra-vinetie; corb. 5. (s.f. art.) numele unui cantec care se canta la culesul strugurilor. 6. (s.f.) varietate de mere.
sudriu, -ie, adj. (reg.; despre oi) care are lana neagra, amestecata cu alba.
COBRA/COBRA s. f. sarpe veninos din Africa si Asia care are pe gat niste pete negre marginite cu alb; sarpe-cu-ochelari; naja. (< fr., port. cobra)
HERMINAT, -A adj. asemanator herminei; (despre gaini) cu penajul alb marginit cu negru la coada si la aripi si negru marginit cu alb la gat. (< fr. hermine)
PALIU1 s. n. 1. mantie la vechii greci, dintr-o fasie de stofa dreptunghiulara care se drapa in jurul corpului. 2. banda de lana alba cu cruci negre, pe care papa o poarta pe deasupra vesmintelor pontificale. 3. rasfrangere a tegumentului care captuseste cochilia gasteropodelor; manta (3). 4. cortexul cerebral (care acopera creierul ca o manta). (< lat., fr. pallium)
PANDA s. m. mamifer rar, asemanator cu ursul alb, cu pete negre pe urechi si in jurul ochilor, care traieste in padurile din Himalaia si in muntii din China, hranindu-se cu muguri de bambus. (< engl., fr. panda)
oacar (oacara), adj. – (Oaie) alba cu pete negre pe bot. – Mr. oacar(n)a. Origine necunoscuta. S-a presupus gr. ὠχρός sau ỏϰρίαϰος „palid” (Cihac, II, 679; Diculescu, Elemente, 441); sau oaches (Tiktin); sau bg. okrena (Capidan,, Elementul slav in dialectul aroman, 76); sau bg. vakalu „cu ochi negri” (Candrea); sau lat. *obaquilus, in loc de aquilus „brunet” (Densusianu, GS, VI, 317-19; Scriban); dar nici una dintre ipoteze nu e convingatoare. Trebuie sa existe o legatura ca oaches.
pistru s. m. – Berbec alb cu pete negre pe cap. Sl. pistru „pestrit”, cf. pastrav, pestrit. – Der. pistrui (var. pestrui), s. m. (pata mica pe fata); pistrui, adj. (pestrit, patat); pistruiat, adj. (cu pistrui), cuvinte folosite in Munt. si Mold. (ALR, I, 26); pistra, s. f. (Mold., pinza groasa); pistruet, adj. (patat, cu pistrui); pistruiala, s. f. (varietate); impistrui, vb. (a picta, a orna; a broda; a impodobi; a picta ouale cu ceara si vopsele), probabil prin confuzia lui pistrui „pestrit” a sl. pistriti „a varia” cu sl. pristroiti „a impodobi”; impistritura, s. f. (pictura; podoaba).
BERK (cuv. engl.) subst. Rasa de porci creata in Anglia, de culoare neagra cu extremitatile albe, precoce, cu prolificitate potrivita si rezistenta organica foarte buna. Tipul productiv al rasei este mixt (carne-grasime). Se mai numeste berkshire sau negrul mijlociu.
CACADU s. m. Numele mai multor specii de papagali din Australia, ins. Noua Guinee, Arh. Moluce, cu penajul alb, roz, cenusiu, negru si cu un mot de pene pe cap pe care si-l pot ridica si cobori in functie de dispozitie (bucurie, furie, frica).
BOZ, boji, s. m. Planta erbacee cu miros neplacut, care are flori albe si fructe negre (Sambucus ebulus). – Bg., ucr. boz.
PISTRU, pistri, s. m. (Reg.) Berbec alb cu pete negre pe bot. – Slav (v. sl. pĩstru).
CODRU-MOMA, masiv muntos impadurit in V M-tilor Apuseni, intre Crisu alb si Crisu negru. Alt. max. 1.112 m (vf. Plesu), in E lui apar calcare cu numeroase fenomene carstice, in V sisturi cristaline si riolite, iar in S roci vulcanice. Expl. de marmura si calcare ornamentale (Vascau si Moneasa). Ape minerale termale (Moneasa). Cunoscut si sub denumirea de M-tii Codrului.
ba adv. (vsl. ba) Nu: Da ori ba? Nu stiu daca vine ori ba. Ca particula intaritoare: Esti dator! Ba nu-s! Ba esti! Ba nu! Ba da! – Ba zau? Zau! Adevarat! Cum se poate? – Ba ca? (= caci) chear (Iron.), curat asa, chear asa! – Ba bine ca nu! Se putea altfel? D’apoi cum crezi? De sigur! – Singur sau in legatura cu chear, inca, nici ild. ci: vecinu nu prea vede, ba (sau ba inca, ba chear), e orb cum se cade! Nu vede ba nici nu aude! – Cind.... cind, aci... aci: ba la unii, ba la altii; ba e alba, ba e neagra!
2) ban (d. ban 1, adica „moneta banului”, dar nu a celui de Severin, ci acelui de Agram, ai carui dinari „banali” erau foarte cautati in sec. 13 fiindca argintu lor era foarte curat. Cp. cu ducat si pol 1). Odinioara, cea mai mica moneta de argint, apoi de arama, in valoare de 1/8 din para, iar de la 1867 1/100 din franc. Gologan de 10 bani (Munt.). Moneta in general: un ban de aur. Pl. Parale, avere in bani: n’am bani la mine, ci acasa. Lucruri pe care s’au dat multi bani: citi bani pe morminte! A face bani, 1) a fabrica bani, 2) a agonisi (a cistiga) bani. Prov. A stringe bani albi pentru zile negre, a stringe bani p. viitoru nesigur (V. dinar). Fecior de bani gata, acela care are de cheltuiala banii parintilor. A fi in banii tai, a fi la largu tau, nestinjenit.
adun, a -a v. tr. (lat. aduno, -are d. ad, la, si unus, unu; it. adunare). Reduc o multime la unu, fac adunarea: am adunat toate cifrele String: a aduna bani albi pentru zile negre (Prov). Culeg: albinele aduna mierea din flori V. refl. Ma reunesc: a tunat si s' au adunat (Expresiune de dispret p. societati rele).
alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. albu ochiului, scleorotica. alb de argint ori de plumb, cerusa. alb de balena, s*********a. alb de Spania, creta friabila.
cacir si caciur, -a adj. (cp. cu rut. kacur, ratoi). Nord. Baltat (de ex. negru, cu capu alb, spinarea brumarie si picioarele pintenoage): oi caciure. V. breaz.
brigheci m., pl. tot asa (cp. cu Berheci si Briheci, un sat in judetu Tutova, si cu gregheci, de orig. slava). Mold. Sturz negru cu puncte albe.
REPETEK, rezervatie a biosferei (34.600 ha) situata in Turkmenistan, in marginea E a desertului Karakum, la 180-220 m alt. Este cea mai importanta rezervatie de desert din Asia Centrala, cu barcane mobile de mari dimensiuni alternand cu dune fixate de vegetatie si depresiuni interdune. Pe suprafete intinse se formeaza cruste de gips, cu cristale foarte mari (60-80 cm), cunoscute sub numele de gipsuri de R. In flora se remarca saxaulul alb si saxaulul negru si muschiul Tortula desertorum, iar in fauna diverse specii endemice de rozatoare, iepurele tolai, gazela cu gusa, rasul de desert, dihorul patat, vrabia de desert, broasca testoasa de Asia Centrala, varanul cenusiu, numerosi serpi. 75% din speciile de nevertebrate sunt endemice.
BIBAN, bibani, s. m. Peste rapitor de apa dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea alba, gustoasa; baboi, costras. (Perca fluviatilis). – Din bg. biban.
BIBILICA, bibilici, s. f. 1. Pasare domestica de marimea unei gaini, cu pene negre-cenusii impestritate cu alb si cu o proeminenta cornoasa pe frunte (Numida meleagris). 2. Planta erbacee cu flori pestrite (Fritillaria meleagris). – Cf. bg., scr. biba.
BOZ, boji, s. m. Planta erbacee cu miros neplacut, cu flori albe si cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. baze, magh. bodza.
GRAUR, grauri, s. m. Pasare migratoare cu ciocul ascutit de culoare galbuie si cu pene negre-verzui cu pete albe (Sturnus vulgaris). ♦ (Adjectival m.; despre cai) Care are culoarea cenusie (impestritata cu pete albe). [Var.: (pop.) graure s. m.] – Lat. graulus.
ILIC, ilice, s. n. Pieptar (taranesc) fara maneci, cu revere, incheiat in fata, confectionat de obicei din postav rosu sau negru ori din dimie alba (si impodobita cu gaitane). – Din tc. yelek.
VEVERITA, veverite, s. f. Mamifer rozator de talie mica, cu blana roscata sau neagra pe spate si alba pe piept, cu coada lunga si stufoasa, care traieste pe arbori (Sciurus vulgaris). ♦ Epitet dat unei fete vioaie, zglobii. – Din sl. veverica.
CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de pasari acvatice palmipede, daunatoare pentru ca se hranesc cu peste, avand penele de culoare neagra-verzuie, impestritate cu alb pe cap si pe gat, cu cioc lung si incovoiat la varf si cu coada lunga, rigida; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.
CIUMAFAIE, ciumafaie, s. f. Planta erbacee medicinala foarte toxica, cu flori albe si cu seminte negre inchise intr-o capsula cu tepi moi; laur (Datura stramonium). [Var.: ciumafai s. n.] – Cf. magh. csudafa.
NASUT, -A, nasuti, -te, adj. (Reg.) 1. Nasos. ♦ Fig. Curios; obraznic. 2. (Despre oi) De culoare neagra cu o pata alba pe bot sau de culoare alba cu o pata neagra pe bot. – Lat. nasutus, -a.
SANGER, sangeri, s. m. Arbust cu ramuri drepte, rosii toamna si iarna, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi si toamna rosii, cu flori albe si fructe drupe negre (Cornus sanguinea). – Din sangera (derivat regresiv).
CUFUNDAR, cufundari, s. m. Numele a doua pasari palmipede, inotatoare: a) pasare mai mare decat rata, cu pene negre stralucitoare, cu puncte albe pe spate, cu ciocul ascutit si cu aripile inguste; cufundac (Gavia arctica); b) pasare de marimea ratei, cu penele castanii inchise pe spate si albe pe burta, cu un smoc de pene in forma de guleras; bodarlau, corcodel (Podiceps cristatus). – Cufunda + suf. -ar.
BOZ boji m. Planta erbacee umbeliforma, toxica, cu miros neplacut, cu flori albe si cu fructe negre. /<ucr., bulg. boz
COCOSTARC ~ci m. Pasare migratoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gatul si picioarele lungi si cu penele albe, varfurile aripilor fiind negre; barza. /cocor + starc
COTOFANA ~ene f. Pasare cu aripi scurte si coada lunga, cu pene negre pe piept si albe pe aripi, foarte galagioasa si hrapareata. /cf. ucr. kucohvostyp
DALMATIAN ~eni m. 1) Specie de caini cu parul scurt, de culoare alba cu pete mici negre sau maro. 2)Caine din aceasta specie. /<fr. dalmatien
GRAUR ~i m. Pasare migratoare, mai mare decat vrabia, cu cioc ascutit si cu penaj negru-verzui, impestritat cu alb. /<lat. graulus
MALIN ~i m. Arbore din familia rozaceelor avand frunzele cu marginea zimtata, cu flori albe si fructe mici, negre, folosite in industria alimentara si in medicina. /Din malina
NalbAR ~i m. Fluture de talie mare, cu aripi albe, strabatute de nervuri negre, ale carui larve se hranesc cu frunze de pomi fructiferi; fluture-alb. /Din alb
PINGUIN ~i m. Pasare marina polara, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate in labe inotatoare, cu picioare scurte (avand mersul in pozitie verticala si leganat), cu penaj alb pe pantece si negru pe spate, care se hraneste cu peste. /<fr. pingouin
RIDICHE ~i f. 1) Planta erbacee legumi-cola, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivata pentru radacina ei comestibila. 2) Radacina acestei plante. ◊ ~ de luna ridiche cu radacina rotunda sau alungita, cu coaja rosie sau alba, recoltata primavara timpuriu. ~ neagra (~ -de-toam-na sau ~ -de-iarna) ridiche cu radacina rotunda, avand coaja groasa, de culoare neagra, recoltata toamna tarziu. ~-salbatica planta erbacee necultivata, cu radacina lunga si subtire, cu tulpina paroasa, cu frunze al-terne, ovale si cu flori divers colorate. [G.-D. ridichii] /<lat. radicula
VEVERITA ~e f. Animal rozator arboricol, de talie mica, foarte sprinten, cu coada lunga si stufoasa, cu blana de culoare roscata sau neagra pe spate si alba pe piept. [G.-D. veveritei] /<sl. veverica
ZEBRA ~e f. 1) Cal salbatic african, avand corpul acoperit cu par de culoare alba, vargat cu dungi negre sau brune. 2) Marcaj de traversare a strazii pentru pietoni, constand din dungi paralele albe sau galbene. /<fr. zebre
NIELA s.f. Incrustatie a unui email negru pe un fond alb intr-o piesa de orfevrarie. [Pron. ni-e-. / < fr. nielle].
nasut, nasuta, adj. (reg.) 1. cu nasul mare si diform; nasos. 2. (fig.) care-si baga nasul peste tot; curios, obraznic. 3. (despre oi) de culoare neagra cu o pata alba pe bot sau de culoare alba cu o pata neagra pe bot. 4. (s.f.) pasare de balta denumita si babita.
MULATRU, -A s.m. si f. Nascut dintr-un barbat alb si o femeie neagra sau dintr-un barbat negru si o femeie alba. [< fr. mulatre, cf. sp. mulato < mulo – catar].
CONTRAHERMINA s. f. (herald.) blana la steme, reprezentand printr-un fond negru presarat cu codite albe inversul herminei (2). (< fr. contre-hermine)
NIELA s. f. incrustatie a unui email negru pe un fond alb intr-o piesa de orfevrarie. (< fr. nielle)
TOCO2 s. m. tucan de talie mare, cu penajul negru, gatul si pieptul alb, iar ciocul rosu cu galben si negru. (< germ. Toko)
gales (galesi), – 1. Iubitor, dragastos, duios. – 2. Melancolic. Sl. (bg., sb.) galiti „a tinji”, confundat cu sb. gao, gal(esa) „negru”, bg. kales „cu ochi negru”, cf. mr., megl. cales „(oaie) cu ochi negri”, de unde ngr. ϰάλεσια, alb. kaljes, cf. galita. Influenta lui kales este evidenta mai ales prin faptul ca acest cuvint se foloseste aproape exclusiv cu privire la ochi. Totusi, der. directa de la kales (Berneker 293; DAR), nu este probabila; mai curind este vorba de un der. de la vb. galiti, ca bg. galen „fraged”, cu schimbare de suf. ca urmare a contaminarii mentionate (cf. Lowe 50). – Der. ingalisat, adj. (rar, melancolic, trist).
BIBILICA, bibilici, s. f. 1. Pasare domestica de marimea unei gaini, cu pene negre-cenusii impestritate cu alb si cu o proeminenta cornoasa pe frunte (Numida meleagris). 2. Mica planta erbacee, cultivata pentru florile ei frumos impestritate (Fritillaria meleagris). – Comp. bg., sb. biba.
barza f., pl. e (din bearza, care e o met. din breaza, de unde si barz. De aci si alb. bardha, barza, fem. d. barth, alb. Cp. cu zara). Sud. Cocostirc, o mare pasare calatoare alba cu virfu aripilor negru, cu ciocu ros si cu picioarele inalte (ciconia). V. cocor.
calomel n. (fr. calomel, din calomelas, d. vgr. kalos, bun, si melas, negru, fiind-ca prafu alb care constituie calomelu e negru in timpu prepararii). Chim. Protoclorura de mercur (antisifilitica si purgativa). V. clorura.
CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.
cind adv. (lat. quando, it. pg. cuando, pv. quan, quant, fr. cat. quand, sp. cuando). In care timp: cind vii? In timpu in care: cind ploua, se curata aeru. Conj. Daca, o daca [!] (cu subjunctivu): cind sa am bani, as pleca; eh, cind sa fiu eu acolo! Daca, o daca (cu optativu): cind as sti, as spune; eh, cind ai sti ce bine-mi pare! Cind si cind, din cind in cind (vechi cind de cind), din timp in timp, cite-odata, une-ori. Cind... cind, aci... aci, acu... acu: cind unu, cind altu. Cind cu, in timpu cind: cind cu razboiu. Cind sa, cind era aproape sa: cind sa plec, iacata si el! De cind, din timpu in care, din acea epoca. Pina cind, pina in ce timp. Pe cind, 1) cind: a venit pe cind ploua, 2) cind din contra: unu e alb, pe cind cel-lalt e negru. Cind colo, dar din contra: Credeam ca-i alb. Cind colo, e negru! In amenintari eliptice: cind ti-oi trage una! (subint. ai sa vezi pe d***u, ai s´o patesti!).
bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). Om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.
NAVODARI, oras in jud. Constanta, situat pe tarmul Marii Negre, pe canalul Poarta alba-Navodari-Midia; 35.594 loc. (2000). Port fluvio-maritim. Centrala electrica si de termoficare. Reparatii navale. Combinat petrochimic. Fabrica de zahar. Statiune balneoclimaterica estivala destinata in special copiilor (anual, aici sunt organizate tabere pentru copii). Mentionat documentar ca sat in 1412 si declarat oras la 17 febr. 1968.
cosita f., pl. e (vsl. bg. sirb. kosa, coama, par; rus. kosa, dim. kosica. V. belacoasa). Rar. Par, coama: fata asta are cosita neagra. A impleti cosita alba, a raminea [!] nemaritata (V. coada).
cufundac, fundac si cufundar m. (d. cufund). Un fel de lisita c´un mot de pene albe in prejuru [!] capului, numita si bodirlau (colymbus). Un fel de rata salbatica cu pene negre lucitoare si pintecele alb, numita si corcodel (podiceps).
albILITA, albilite, s. f. Fluture alb cu varful aripilor anterioare negre, a carui larva traieste pe frunzele de varza si este foarte stricatoare; fluture-de-varza, fluture-alb (Pieris brassicae). – alb + suf. -ilita.
BARZA, berze, s. f. Pasare calatoare cu ciocul rosu, gatul si picioarele lungi si cu penele, de obicei, albe, afara de varfurile aripilor, care sunt negre; cocostarc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhe.
DALMATIAN, -A, dalmatieni, -e, s. m. si f. Specie de caine de talie mijlocie cu parul scurt de culoare alba cu numeroase pete mici negre sau maro-inchis. ♦ (Adjectival) Caine dalmatian. [Pr.: -ti-an] – Din fr. dalmatien.
HOITAR, hoitari, s. m. Specie de vultur plesuv, de culoare alba-galbuie, cu varful aripilor negre, cu fata si barbia golase care se hraneste cu hoituri, excremente si insecte (Neophron percnopterus). – Hoit + suf. -ar.
PAG2, -A, pagi, -ge, adj., s. m. si f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roscat cu pete albe. – Din sl. *pegu.
VISIN, visini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dintate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ◊ Visin salbatic = visinel (2). Visin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (intrebuintat la confectionarea lulelelor), cu frunzele frumos mirositoare, intrebuintate drept condiment, cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui (Prunus mahaleb). – Din visina (derivat regresiv).
LISITA, lisite, s. f. Pasare calatoare de balta, cu pene negre si cu o pata alba intre ochi, avand carnea comestibila (Fulica atra). [Var.: (reg.) liseta s. f.] – Cf. bg. liska, ucr. lysucha.
RANDUNICA, randunici, s. f. 1. Pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.
BARZA berze f. Pasare migratoare, de talie mare, cu cioc rosu, cu gat si picioare lungi, cu penaj alb, avand doar varfurile aripilor negre; cocostarc. [G.-D. berzei] /Cuv. autoht.
GAINA ~i f. Pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslusit (mai ales seara). De rasul ~ilor de nimic; de batjocura. A se culca o data cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseara. A sta ca o ~ (sau curca) plouata a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apa pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu, avand un mot alb intre ochi; lisita. [G.-D. gainii] /<lat. gallina
GUSA ~i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ◊ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam. Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial
negru1 n. 1) Culoare neagra; negreala. ◊ A asterne ~ pe alb a scrie. A deosebi albul de ~ a deosebi binele de rau. A face albul ~ si ~l alb (sau a face din ~ alb si din alb ~) a prezenta lucrurile altfel decat sunt in realitate; a denatura; a falsifica. A vedea (sau a zugravi) totul (sau toate) in ~ a considera lucrurile mai rele decat sunt in realitate; a fi pesimist. (Nici) cat (e) ~ sub unghie foarte putin. 2) Intuneric de nepatruns; intunecime; bezna. ◊ A i se face cuiva ~ inaintea (sau pe dinaintea) ochilor a i se face cuiva rau din cauza unei dureri sau a unei emotii negative puternice. 3): (A fi) in ~ a fi imbracat in vesminte de doliu; (a fi) indoliat. 4) Preparat cosmetic (pentru gene, sprancene etc.) de culoare neagra; rimel. /<lat. nigrum
RANDUNICA ~ci f. 1) Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella
SOMNISOR ~i m. (diminutiv de la somn) Planta erbacee cu flori mari, rosii (mai rar albe), cultivata pentru semintele mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula; mac. /somn + suf. ~isor
VISIN ~i m. Pom fructifer cu frunze lucioase, dintate si cu flori albe, avand fructe mici, rotunde, carnoase, de culoare rosie si cu gust acrisor. ◊ ~ turcesc arbust cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui la gust, ale carui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confectionarea lulelelor. ~ salbatic. v. VISINEL. /Din visina
DIXIELAND s.n. Prelucrarea de catre muzicienii albi a stilului de jaz negru din New Orleans. [Pron. dixilen, var. dixie s.n. / < americ. dixieland, cf. „tara Dixie”, porecla data statelor sudice din S.U.A.].
MERLAN, merlani, s.m. Peste din fam. gadidae (cod), de 30-40 cm lungime, avand corp alungit cu solzi mici si netezi, pescuit in Oceanul Atlantic si in Mediterana, cu subspecie si in Marea Neagra; foarte apreciat pentru carnea alba si gustoasa; fr. merlan; germ. Merlan, Wittling; engl. whiting (Odontogadus merlangus, ssp. euxinus / Merlangius merlangus)
SGRAFIT s.n. (Arte) Gen de fresca constand in a aplica pe un fond negru de stuc un grund alb pentru ca apoi, prin hasuri, sa se formeze umbre. [Scris si sgraffito. / < fr. sgraffite, it. sgraffito].
cazaclie, cazaclii, s.f. (inv.) caciula neagra cu fundul de postav alb, in forma de stup; caciula de cazacliu (v.).
porumbrel, porumbrei, s.m. (reg.) arbust salbatic cu ramuri spinoase, cu flori albe si cu fructe sferice, negre-vinetii, foarte acre; porumbar, scorombar.
carabas (-se), adj. – (Oaie) alba, cu capul si picioarele negre. Tc. karabas „cap negru” (DAR). – Der. carabas, s. m. (pescarus, Larus ridibundus).
DALMATIAN1 s. m. caine de agrement, decorativ, rezistent, cu blana alba acoperita cu mici pete negre sau maro inchis. (< fr. dalmatien)
MULATRU, -A s. m. f. individ nascut dintr-un parinte de rasa alba si unul de rasa neagra. (< fr. mulatre)
BARZA (cuv. autohton) s. f. Gen de pasari migratoare din ordinul ciconiformelor, foarte mari, avind 17 specii raspindite in reg. calde si temperate. Ciocul, gitul si picioarele lungi, sint tinute in linie perfect orizontala in zborul planat; nu au glas, clampanesc prin deschiderea si inchiderea ritmica a ciocului; cuibaresc in arbori sau pe stincarii si se hranesc cu artropode si vertebrate mici. In Romania exista doua specii: b. alba (Ciconia ciconia) si b. neagra (C. nigra); cocostirc.
BAZNA (‹ localit. Bazna) s. f. Rasa de porci de culoare neagra si cu o dunga alba in dreptul spetelor. Este crescuta pentru productia de carne si grasime.
BARZA, berze, s. f. Pasare calatoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gatul si picioarele foarte lungi si cu penele albe, afara de varfurile aripilor care sunt negre (Ciconia Ciconia); cocostarc. – Comp. alb. bardhe.
CALIFAR s. m. Numele a doua specii migratoare, acvatice, din ordinul anseriformelor, cu caractere intermediare intre rate si giste care cuibaresc in SE Deltei Dunarii si pe malurile lacurilor dobrogene: c. alb (Tadorna tadorna) are c. 61 cm, penaj alb, verde-metalic, rosu si negru; c. rosu (Tadorna ferruginea) are c. 63 cm si penaj caramiziu, masculul cu un inel de pene negre, la git. Declarate in Romania monumente ale naturii.
CLEAN (‹ bg.) s. m. Peste teleostean care traieste aproape exclusiv in apele curgatoare de deal si ses din Europa, din familia ciprinidelor, de c. 25-80 cm si 1-4 kg, cu cap mare, corp gros, perfect circular in sectiune transversala, solzi mari tiviti cu negru, verzi-inchis pe spate, albi-galbui pe flancuri si albi-argintii pe burta (Leuciscus cephalus).
albATROS, albatrosi, s. m. Pasare marina zburatoare, asemanatoare cu pescarusul, dar mult mai mare decat acesta, de culoare alba, cu aripile lungi, inguste si negre la varf (Diomedea exulans) – Din fr. albatros.
BILA2, bile, s. f. Sfera (de mici dimensiuni) fabricata din diferite materiale si intrebuintata in diverse scopuri (ca rulmenti, la unele jocuri de copii, la jocul de popice, ca modalitate de vot etc.). ◊ Bila alba = expresie a votului pozitiv. Bila neagra = expresie a votului negativ. (La notarea raspunsurilor studentilor; in trecut) Bila alba = calificativ intre „foarte bine” si „bine”. Bila rosie = calificativ intre „bine” si „suficient”. Bila neagra = calificativul „insuficient”. – Din fr. bille.
IBIS, ibisi, s. m. Pasare asemanatoare cu barza, de culoare alba (Threskionis aethiopica) sau rosie (Guara rubra), cu cioc lung si curbat in jos, cu penajul alb sau rosu pe corp si negru pe cap si pe coada, care traieste in tarile calde si se hraneste cu insecte. – Din fr., lat. ibis.
MARSUIN, marsuini, s. m., s. n. 1. S. m. Specie de mamifer cetaceu, asemanator cu delfinul, cu spatele negru, partile laterale gri si abdomenul alb (Phocaena phocaena). 2. S. n. (Mar.) Impletitura din parama, fixata la prora si la pupa remorcherelor, folosita ca aparatoare. – Din fr. marsouin.
BUCALAIE ~ai f. si substantival (despre oi) Care are lana alba, iar botul si extremitatile membrelor negre. /buca + laie
CARMAZ1 ~i m. Planta erbacee cu flori albe-roz si fructe rosii sau negre folosite drept colorant. /<turc. kirmiz
LISITA ~e f. Pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu si cu un mot alb intre ochi; gaina-de-apa. [G.-D. lisitei] /cf. bulg. liska
MAC1 ~i m. 1) Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari, rosii (sau albe), cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; somnisor. 2) Samanta acestei plante. 3): ~ salbatic, ~ de camp planta erbacee cu flori rosii, care creste prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak
MUR1 ~i m. Arbust ghimpos, cu flori albe sau roz si cu fructe negre, comestibile; rug. /<lat. morus
PAG paga, pagi, page (mai ales despre cai) Care este de culoare neagra sau roscata, cu pete mari albe. /<sl. pegu
RUG2 ~i m. 1) Tulpina taratoare a unor plante erbacee. 2) Planta erbacee cu tulpina spinoasa, cu flori albe sau roz si cu fructe negre comestibile; mur. 3) Trandafir salbatic; maces; rasura; ruja. /<lat. rubus
ZARNA ~e f. 1) Planta erbacee avand frunze dintate, flori mici albe si fructe rotunde, de culoare neagra. 2) Varietate de vita de vie avand struguri cu bobite mici si negre. /<sl. zruno
DAMAR s.n. Rasina naturala de culoare alba-galbuie cu nuante rosii sau negre, extrasa dintr-un arbore din Indonezia. [Scris si dammar. / < fr. dammar, germ. Dammar].
DAMAR s. n. rasina naturala alba-galbuie cu nuante rosii sau negre, dintr-un arbore din Indochina. (< fr. dammar)
albinizm n. (d. albinos). O boala care face sa se descoloreze [!] pelea [!] si paru si sa se inroseasca ochii. Negrii bolnavi de albinizm au pete albe pe pele. Sint si animale bolnave de albinizm (soarici albi, iepuri albi, merle albe, corbi albi, elefanti albi). Sint chear [!] si vegetale bolnave de aceasta boala (lipsa de clorofila).
1) anin si arin m. (lat. alninus, d. alnus, anin). Un arbore din familia mesteacanului. Scoarta aninului alb (alnus incana) e tinctoriala. Cel negru (alnus glutinosa) creste rapede [!] si e bun p. impadurirea terenurilor umede. Cu scoarta si amentele lui, numite anine, vapsesc [!] tarancele lina in negru.
NIGRO NOTANDA LAPILLO (lat.) de insemnat cu o pietrica neagra Astfel notau zilele nefaste romanii, la care negrul era simbolul nenorocirii. V. si albo lapillo notare diem.
AUSEL, ausei, s. m. 1. Mica pasare insectivora cu penele maslinii pe spate, albicioase pe abdomen, cu o pata galbena-roscata pe cap (Regulus regulus). 2. Pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Aus („mos”, disparut din limba, cuvant mostenit din lat.) + suf. el.
BOTROS, botrosi, s. m. Pasare cantatoare cu ciocul foarte scurt, cu pene rosii inchise pe piept, negre pe cap, cenusii pe spate si albe la coada (Pyrrhula vulgaris). – Bot + ros.
BUCALAIE, bucalai, s. f., adj. (Oaie) cu lana alba si cu botul si extremitatile membrelor negre sau castaniu-inchis. – Buca + laie.
MALIN, malini, s. m. Arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare si cu fructe drupe mici, negre, din a carui scoarta amara se prepara un medicament astringent (Prunus padus). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. – Din malina (derivat regresiv)
MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob1. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.
PORUMBAR1, porumbari, s. m. Arbust salbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe si cu fructe sferice de culoare neagra-vinetie, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa). – Porumba1 + suf. -ar.
PRUNDARAS, prundarasi, s. m. Numele mai multor pasari calatoare care traiesc de obicei pe malul apelor; a) pasare bruna-roscata pe spate si alba pe pantece, cu cate o dunga neagra transversala pe piept si pe partile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -aras.
CORB, corbi, s. m. 1. Pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.
NAGAT, nagati, s. m. Pasare migratoare de balta de marimea unui porumbel, cu penele negre-verzui pe spate si pe piept, albe pe pantece si cu un mot negru in crestet; bibic2 (Vanellus vanellus). ♦ Epitet glumet dat in special copiilor. – Probabil formatie onomatopeica.
BIBAN ~i m. Peste dulcicol rapitor, de talie medie, cu solzi marunti si cu dungi negre transversale pe laturile corpului, avand carnea alba si gustoasa. /<bulg. biban
GRANGUR ~i m. 1) Pasare migratoare, cantatoare, cu penaj galben si negru la mascul si verde impestritat cu alb la femela (care traieste in paduri si livezi). 2) fig. peior. Persoana care ocupa o pozitie sociala sau politica inalta. /<lat. galgulus
MATRAGUNA ~i f. Planta erbacee otravitoare, cu flori brune-violete si cu fructe negre-lucioase, folosite in medicina; beladona. /cf. alb. matergone
paslion s.m. (reg.) planta erbacee veninoasa cu frunze dintate cu flori albe si cu fructe ca niste bobite negre sau verzi; zarna.
RAGTIME [REGTAIM] s. n. 1. muzica sincopata si rapida, specifica jazului, din fuziunea folclorului negru american cu muzica de dans a albilor. 2. stil pianistic prin executia acestei muzici, marcand cu mana stanga timpii tari printr-un sunet, in timp ce mana dreapta reproduce melodia sincopata si cu unele broderii (2). (< amer. ragtime)
tuci (-iuri), s. n. – 1. Fonta. – 2. Ceaun, oala, tingire. – Mr., megl. tuci. Tc. tuc, din per. tuc „bronz” (Seineanu, II, 385; Lokotsch 2098), cf. ngr. τούτσι, alb., bg., sb. tuc. – Der. tuciuriu, adj. (negru, brunet, oaches; cenusiu, cafeniu).
AUSEL, ausei, s. m. Nume dat la doua pasari: a) cea mai mica pasare de la noi, cu pene galbene-maslinii pe spate si cenusii pe burta (Regulus cristatus). b) pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Din aus „mos” (disparut din limba) + suf. el.
BOTROS, botrosi, s. m. Pasare cantatoare cu ciocul foarte scurt, cu pene rosii-inchise pe piept, negre pe cap, cenusii pe spate si albe la coada (Pyrrhula vulgaris). – Din bot + ros.
ZEBRA, zebre, s. f. Mamifer salbatic din Africa, inrudit cu calul, cu parul alb sau galben-deschis, vargat cu dungi negre sau brune (Hippotigris zebra). – Fr. zebre.
caraboia f., pl. iele (turc. karaboia, d. kara, negru, si boia, boia; ngr. karabogia, sulfat de fer [!], de cupru, de zinc; alb. sirb. karaboja, roiba). Vechi. Vitriol negru. – Azi Ban. Olt. caraboi, n., pl. uri. V. galisca.
CRUSAN, crusani, s. m. Arbust melifer cu flori albe-verzui, cu fructe la inceput rosii, apoi negre, din a carui scoarta se prepara o bautura laxativa, iar din lemn se obtine cel mai mult carbune pentru prepararea prafului de pusca (Rhamnus frangula). – Din ucr. krusyna.
CERNUSCA ~ti f. 1) Planta erbacee cu tulpina e****a, paroasa, cu flori divers colorate, cu frunze adanc crestate si cu fructul o capsula, semintele negre si aromatice fiind folosite drept condiment; chimen-negru; negrilica. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, neteda, cu frunze penate, flori albe si cu fructe capsule, pline de seminte negre, care creste prin semanaturi; negrusca. 3) Samanta acestor plante. /<ucr., rus. ternuska
PORUMBAR2 ~i m. Arbust spinos, foarte ramificat, cu frunze dintate, cu flori albe si cu fructe mici rotunde, de culoare neagra-albastruie. /porumb + suf. ~ar
PIPER, piperi, s.m. 1. Planta tropicala (Piper nigrum) ale carei fructe (boabe) sunt variat utilizate drept condiment. Se comercializeaza ca piper macinat (pulbere) sau ca piper boabe (boabe intregi), iar acestea ca: a) piper verde = boabe recoltate inainte de maturare, conservate in saramura sau otet; b) piper negru = boabe recoltate verzi, apoi uscate; c) piper alb = boabe mature, decorticate. 2. Boabe picante ale altor plante exotice: a) piper roz (rosu) sau piper american (pink peppercorns) = fructele aromatice ale unui mic arbore sud-american (Schinus molle); b) piper chinezesc sau de Sichuan (Chinese pepper) = fructele uscate ale unui arbore asiatic (Zanthoxylum piperitum), cu gust si aroma de piper. 3. (Adesea sin. cu boia) Piper de Cayenne = boia extrem de iute obtinuta din ardei de Cayenne (fr. poivre de Cayenne); pop. piper rosu = boia de ardei.
plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).
salbis s.m. sg. (reg.) arbust melifer cu flori albe-verzui, cu frunze rosii care, apoi, devin negre; crusin.
BIBAN (< bg.) s. m. Peste teleostean rapitor, de apa dulce si salmastra, raspindit in Europa si Asia de Nord, lung de 25-30 cm, de c. 2 kg, cenusiu-verzui, cu 5-9 dungi negre transversale pe flancurile corpului si cu carne alba, gustoasa (Perca fluviatilis). ♦ B.-soare = peste teleostean rapitor si daunator pisciculturii (distruge puietul si icrele), lung de 10-20 cm, verde-albastrui cu pete portocalii si verzui, originar din America de Nord (Lepornis gibbosus); sorete.
CHIRIGHITA S. f. Numele a trei specii de pasari mici, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si in alte balti din Romania, cu cioc si coada foarte drepte: c. cu aripi albe (Chlidonias leucopterus), de c. 23 cm, c. cu obraz alb (Ch. hybrida), de c. 23 cm si c. neagra (Cg. nigra), de c. 24 cm.
CHOW-CHOW [tʃau]
s. m. (ZOOT.) Rasa de ciini de sanie, de paza, de
vinatoare, actualmente de companie, de origine asiatica, robusta (
c. 46-53 cm si 18-25 kg), cu capul lat si plat, limba violet-inchis, spate puternic, piept lat si
adinc, par abundent, aspru,
negru-intens, rosu, aramiu, gri-
albastrui, crem sau
alb.
negruSCA, negruste, s. f. Planta erbacee melifera cu frunze penate, cu flori albe-albastrui si cu fructe capsule cu numeroase seminte negre (Nigella arvensis). – negru + suf. -usca.
BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus
CORNACEE ~ f. 1) pl. Familie de plante angiosperme, raspandite in regiunile temperate si subtropicale, cu frunze opuse, flori mici, galbene sau albe, grupate in umbele, si fructe drupe, rosii sau negre. 2) Planta din aceasta familie. [Sil. -ce-e] /<fr. cornacees
IMPARATEASA2 ~ese f. Planta erbacee agatatoare, veninoasa, cu flori albe-verzui si cu fructe in forma de boabe negre sau rosii; mutatoare. /imparat + suf. ~easa
negruSCA ~te f. v. Planta erbacee me-lifera cu flori albe-albastrii si cu fructe capsu-le, continand numeroase seminte negre. /negru + suf. ~usca
SOC soci m. Arbust cu lujeri bogati in maduva si cu frunze palmat-compuse, ascutite la varf, cu flori mici, albe, placut mirositoare, grupate in ciorchine si cu fructe negre (mai rar rosii), sferice, folosite in medicina si in industria casnica. /<lat. sabucus
MAGIE s. f. 1. complex de practici prin care se considera posibila actionarea asupra realitatii inconjuratoare cu ajutorul fortelor supranaturale; vrajitorie. ♦ ~ neagra = magie propriu-zisa care apeleaza la puterea demonilor; ~ alba = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase. 2. (fig.) putere de atractie, de fascinare; farmec, seductie. (< fr. magie, lat. magia)
cacom si (vechi) cacum m. (turc. [d. ar.] kakum). Un fel de jder alb peste tot, afara de virfu coadei, care e negru (putorius ermisea). Blana lui e foarte scumpa si se intrebuinteaza la mantalele suveranilor in marile ceremonii. E si emblema integritatii morale. V. si ermelin si mustelid.
CRUSIN (‹ ucr.) s. m. Arbore melifer de 1-3 m cu flori hermafrodite, albe-verzui si cu fructe la inceput rosii, apoi negre (Rhamnus frangula). Scoarta c. are actiune laxativa, abortiva si antihelmintica, iar din lemn se obtine cel mai bun carbune pentru prepararea prafului de pusca.
creta f., pl. e (lat. creta, adica „din insula Creta”, de unde si mgerm. kride, ngerm. kreide, pol. kreda, kryda, si de aci rut. kreida, kriida). Carbonat de calciu sau calcita pamintoasa (CO3 Ca), formata din animalcule foraminifere supt [!] aspectu unei substante albe dure, care se intrebuinteaza la scris pe tabla neagra in scoale [!]. – In est (d. rut.) crida, in sud (rar azi) tibisir.
NEGRILICA, negrilici, s. f. Planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori albe sau albe-albastrui si cu fructul o capsula continand numeroase seminte negre, intrebuintate drept condiment (Nigella sativa). – Din negru.
ONIX s. n. Varietate neagra de agat fin, adesea cu striatii de diferite culori (albe, rosii, cenusii etc.), folosita ca piatra semipretioasa la confectionarea unor obiecte ornamentale; p. ext. obiect facut din acest material. [Acc. si: onix] – Din fr. onyx.
garos, -a, garosi, -se, (reg.; despre animale) patat pe spinare cu negru, iar pe piept si pe picioare cu rosu ori alb.
PIERIDE s. f. pl. familie de fluturi cu aripile albe sau galbene, patate mai mult sau mai putin cu negru. (< fr. pierides)
CARMAZ s. m., s. n. 1. S. m. Planta erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe in forma de bobite mici rosii sau negre, intrebuintate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie coloranta rosie, extrasa din fructele de carmaz (1) sau din gogosile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.
ZARNA, zarne, s. f. Planta erbacee veninoasa cu frunze dintate, cu flori albe dispuse in raceme si cu fructe in forma de bobite negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zruno „boaba”, „graunte”.
PIPERUTA, piperute, s. f. Planta erbacee cu flori albe-albastrii, cu vinisoare verzi pe dinafara si cu numeroase seminte negre; negrusca (Nigella arvensis). – Piper + suf. -uta.
CORNACEE, cornacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, intregi, flori gamopetale mici, galbene sau albe, grupate in umbele si fructe drupe sau bace rosii sau negre; (si la sing.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. cornacees.
PADUCEL1 ~i m. Arbust (mai rar arbore) spinos, cu frunze lombate, cu flori albe si cu fructe carnoase, comestibile, de culoare rosie, bruna sau neagra. /<lat. peducellus
caita f., pl. e (sirb. kaica, salba purtata la cap). Vest. Scufie de copil. Trans. Caciula neagra a taranilor de la Jiu. Fes acoperit c´o cirpa alba purtat de tarancele batrine. Mot la pasari. Placenta, scufia cu care se naste copilu. V. ceapsa, caciula.
Aegeus, rege al cetatii Athenae, fiul lui Pandion si tatal lui Theseus. Pentru a scapa de tributul singeros impus cetatii Athenae de catre regele Minos, Theseus porneste sa lupte impotriva Minotaurului. La plecare ii fagaduieste tatalui sau Aegeus, ca, in cazul cind va pieri in lupta, corabia sa va arbora la intoarcere o flamura neagra, iar in cazul in care se va intoarce biruitor, una alba. Prada ratacirii, ca urmare a blestemului Ariadnei, pe care o parasise in insula Naxos (v. si Ariadne), Theseus uita sa arboreze flamura alba. De desperare, crezindu-si fiul mort, Aegeus, care il astepta pe tarm, s-a aruncat in marea, ce-i poarta de atunci numele.
LAI laie (lai) (mai ales despre lana oilor) Care este de culoare neagra sau neagra-cenusie; negru sau negru-cenusiu. ◊ Nici laie, nici balaie nici asa, nici asa. [Monosilabic] /cf. alb. laja
MUTATOARE ~ f. Planta erbacee agatatoare, toxica, cu flori albastre sau albe-galbui si cu fructe mici, in forma de boabe rosii sau negre; imparateasa. /a muta + suf. ~ator
PLOP ~i m. Arbore cu tulpina inalta si dreapta, cu ramuri subtiri verticale, cu frunze late, lungi, petiolate si cu flori dispuse in amenti plecati, folosit in scopuri industriale. ◊ ~ alb varietate de plop avand scoarta albicioasa si frunze argintii pe dos. ~ negru varietate de plop avand coroana larga si scoarta negricioasa, adanc brazdata. ~ piramidal v. PLUTA II. ~ tremurator varietate de plop a carei frunza tremura la cea mai usoara adiere de vant. Cand va face ~ul pere si rachita micsunele niciodata. Var (sau matusa, unchi) de ~ ruda indepartata. /<lat. ploppus
ZEGHE ~i f. inv. 1) Haina lunga si larga, confectionata din postav sau din piele de oaie (impodobita cu gaitan negru), pe care o purtau taranii. 2) Tesatura groasa de lana (de obicei alba) care se producea in gospodariile taranesti si din care se confectionau haine; panura; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.
ZARNA, zarne, s. f. Planta erbacee veninoasa, cu flori albe dispuse in mici umbele si cu fructe in forma de bobite negre sau verzi (Solanum nigrum). – Slav (v. sl. zruno „boaba, graunte”).
IBIS (‹ fr., lat.) s. m. Gen de pasari din ordinul ciconiiformelor raspandit in Africa tropicala: I. rosu (Eudocimus ruber), cu ciocul de culoare neagra-cafenie, usor curbat, cu penajul rosu, traieste in regiunile muntoase; I. alb (Eudocimus albus), cu penajul alb, asemanator, ca forma si marime, cu i. rosu. Este considerata de egipteni o pasare sacra. Zeita Isis este reprezentata avand capul acestei pasari.
ZEBRA s.f. 1. Mamifer salbatic inrudit cu calul, avand corpul acoperit cu par galbui si vargat cu dungi negre sau brune. 2. Marcaj de traversare a strazii pentru pietoni, constand din linii albe continue paralele cu axa acesteia. [< fr. zebre, cf. port. zebra].
CALOMEL s.n. Clorura de mercur, care se prezinta ca o pulbere alba, folosita ca purgativ si antiseptic. [< fr. calomel, cf. gr. kalos – frumos, melas – negru].
albastru, -a adj. (lat. albaster, de la albus, alb, ca it. biancastro, albicios, d. bianco, alb). De coloarea [!] cerului senin. Fig. Iron. Inima albastra, intristata. Pele [!] albastra, astrahan negru, a carui pele bate in albastru (V. bascaliu). S. n. Coloarea albastra: albastru cerului, marii. albastru de Prusia, o vopsea albastra inchisa.
PAR s. (BOT.) parul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salba-moale, (reg.) crasici, crusan, gladis, patachina, porumbel, vonicer, lemn-canesc, lemn-raios, lemnul-cainelui, poama-cainelui, spin-alb, spinele-cerbului; parul-fetei (Adianthum capillus veneris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruiana-de-buba-neagra, parul-Maicii-Domnului, parul-orfanei, percica-fetei; parul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) parul-fetei, parul-Maicii-Preciste, parul-Sfintei-Marii.
MACROU s.n. (Iht.) Peste din fam. scombridae, numit si scrumbie-albastra, cu corp alungit, de 40-50 cm lungime, cu dungi transversale de culoare inchisa pe fond albastru-viu, cu luciu auriu, iar partea inferioara alba-argintie; este un peste de consum cu carne foarte gustoasa, intalnit in Marea Neagra, in Mediterana, in Oceanul Atlantic si in marile nordice (Scomber scomber).
STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului pestilor cartilaginosi (chondrostei), in special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizati printr-un schelet incomplet osificat (pesti fara oase) si corpul acoperit de cinci randuri longitudinale de placi (scuturi), cu rostrul alungit, prevazut cu mustati. Sunt prezenti aproape exclusiv in Marea Neagra, in Caspica, foarte rari in apele Europei occidentale (doar sipul), de unde migreaza in fluviile aferente; reprezinta un produs piscicol foarte valoros, avand carnea alba si gustoasa, fara oase, cu grasime putina, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepara caviarul. (La sg.) Peste din aceasta familie v. cega, morun, nisetru, pastruga, sip, viza.
COTOFANA, cotofene, s. f. Pasare din familia corvidelor, de marimea unui porumbel, cu coada lunga, cu penele de pe spate negre, lucioase, iar cu cele de pe piept si de pe partea inferioara a aripilor albe (Pica pica). – Cf. ucr. kucohvostyp.
GRANGUR, granguri, s. m. 1. Pasare cantatoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp si negre pe aripi si pe coada (la barbatus) ori de culoare verzuie pe corp, cu pantecele alb si aripile sure (la femela) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoana care ocupa o pozitie sociala sau politica inalta (in randurile clasei dominante); stab. [Var.: (pop.) gangur, grangor, grangure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).
VUIETOARE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze avand o dunga alba pe fata inferioara, cu flori mici trandafirii si cu fructe comestibile in forma de bobite negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.
NalbA ~e f. Planta erbacee cu tulpina e****a ramificata, cu frunze palmat lobate si cu flori rosii, cu dungi negre. ◊ ~- mare nalba cu tulpina foarte inalta, cu frunze paroase pe ambele parti si cu flori albe-roz. ~-de-gradina planta erbacee cu tulpina e****a si inalta, cu frunze zbarcite, dintate si cu flori purpurii; rujalina. [G.-D. nalbei] /<lat. malva
abanos, s. m. – Lemn din specii de copaci exotici, greu, foarte tare, de culoare neagra. – Mr. abanoz. < Tc. abanos, din ngr. ἔβενος (Roesler 587); Seineanu, II, 5; REW 2816; Lokotsch 3); cf. ngr. ἀμπανός, bg. abanos, alb. abanos
camilafca (-afci), s. f. – Palarie tipica a calugarilor si a episcopilor ortodocsi, compusa din potcap si camilafca propriu-zisa, care este un val negru ce cade pe spate. – Var. camelauca, hamelauca. – Mr. camalafche. Ngr. ϰαμηλαύϰα, ϰαμηλαύϰι(ον) (Meyer 169; Murnu 10), cf. lat. med. camelaucum, alb. kamilafka, bg. kamilavka.
ARIN (lat. *alninus) s. m. Nume dat speciilor de arbori sau arbusti din genul Alnus, familia betulaceelor, cu flori in amenti; anin. ♦ A. alb = arbore inalt pina la 20 m, cu frunze ovate, dintate, pe dos cenusiu-paroase (Alnus incana) A. negru = arbore inalt pina la 28 m, cu frunze aproape rotunde, lipicioase (Alnus glutinosa) A. de munte = arbust inalt pina la 4 m, cu frunze mici, ovate sau eliptice, dintate (Alnus viridis).
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.
PINGUIN, pinguini, s. m. Nume dat unor genuri diferite de pasari palmipede marine, cu ciocul lung, cu aripile scurte, negre, improprii pentru zbor, servind ca inotatoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioara a trunchiului, cu pieptul alb, cu mersul leganat, care traiesc in grupuri in regiunile polare sudice. – Din fr. pingouin.
condei (condeie), s. n. – 1. Pana, toc. – 2. Pana speciala pentru a incondeia ouale de Pasti. – 3. (Inv.) Pensula. – 4. Mod de a scrie, stil. – 5. (Inv.) Birou, cabinet. – 6. Cirma. – 7. Cutit de melita mecanica. – Mr. cundil’u, megl. cundil’. Ngr. ϰονδίλιον (Roesler 570; Murnu 15; Meyer 197), cf. v. sb. kondili (sec. XVII), alb. kondilj. – Der. incondeia, vb. (a desena, a impodobi ouale de Pasti; a defaima); incondeiala, s. n. (culoare neagra de vopsit sprincenele); incondeietura, s. f. (actiunea de a incondeia ouale de Pasti; defaimare).
MIERLA, mierle, s. f. Pasare cantatoare de padure, cu cioc galben si cu pene negre (Turdus merula). ◊ Mierla sura (sau gulerata) = pasare migratoare cu pene de culoare bruna, cu un guler de pene albe in jurul gatului (Turdus torquatus). Mierla de parau = pescarel. – Lat. mer(u)la.
ausel m., pl. ei (dupa Hijdau si Acad., dim. d. mrom. aus, mosneag, d. lat. avus, bunic; mai probabil, d. lat. pop. aucellus, var. din auccella, avicella, cristel, dim. d. avis, pasare; it. uccello, fr. oisel, apoi oiseau, pasare. Din aucellus s´a facut aucel, apoi, dupa frumusel, ausel. V. avion). O pasarica foarte mica cu penele cafenii, cenusii si galbene aurii, numita si sfredelus, ochiu boului si tartalac (regulus cristatus). Alta pasarica, un fel de pitigoi, cu spinarea rosie, cu aripile si coada neagra, iar incolo alburie, care-si face cuibu atirnat, ca si ganguru [!] (aegithalus pendulirus): Sta atirnat, ca o punguta alba de lina, un cuib de ausel. Il tesusera doua pasarele si tiriisera in el doua rinduri de ausel (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Ausel de stuf, un fel de pitigoi mai mare (17 c. m.) care are o lunga mustata neagra (panurus biarmicus). V. pitulice.
VIEZURE, viezuri, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi si aspri de culoare cenusie, cu doua dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguiet, avand un fel de rat asemanator cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhulle.
ZGURA, zguri, s. f. ~ (Fig.) Negura. Din zgura vremii. ◊ Zgura bazica = produs secundar obtinut la fabricarea otelului si folosit ca ingrasamant. Piatra de zgura = piatra de constructie, fabricata dintr-un amestec de nisip, zgura si un liant si intrebuintata la prepararea betoanelor si a placilor izolante. ◊ (Fig.) (Cu aluzie la culoarea neagra a reziduului) Soarele spargea norii de zgura. (din ngr. σκουρά, σκουριά < gr. σκωρία; cf. scoare si scr. skorija, bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgure) [def. DLRLC]
CAVIAR s.n. 1. Icre negre de sturioni, conservate sarate, comercializate in trei categorii de calitate: beluga caviar = icre de morun, cu boabele cele mai mari, de culoare cenusie-neagra; caviar ossetra = icre cu boabe mai mici, maronii, foarte delicate; caviar sevruga = icre cu boabe foarte mici, de culoare gri-pal. 2. Caviar german sau danez = icre obisnuite, mari, rotunde, prelevate de la lump (Cyclopterus lumpus), peste-lanterna din marile nordice, colorate artificial in negru sau rosu, presate si sarate, folosite ca surogat de caviar sau icre de Manciuria, fiind mult mai ieftine. 3. Caviar alb sau bottarga = icre de chefal sau de ton, prelevate in membrana, sarate, uscate si presate, foarte apreciate in tarile mediteraneene.
cioara f., pl. ciori si (nord) cioare (alb. caula, cioara; tarentin cola, mrom. toara. Cp. si cu alb. sorra, cioara; friulan core, inrudit cu vgr. korax si lat. corvus, corb. Cp. cu tarca si stirica). O pasare neagra care bate´n albastru, ruda cu corbu, dar mai mica (cornix). Epitet batjocuritor [!] Tiganilor si Tigancelor. Cioara pucioasa (Munt.), dumbraveanca. Fire-ai al ciorilor, minca-te-ar ciorile! (corbii), lua-te-ar d***u! Ce ciorile! ce d***u! A da vrabia din mina pe cioara din par, a da un cistig mic, dar sigur, pe unu mare, dar nesigur.
testemel (-luri), s. n. – Basma, broboada neagra cu flori. – Var. testimel, tistimel. – Mr. distimele. Tc. (per.) destemal, destimal „prosop” de la deste „mina”, cf. testea (Roesler 604; Seineanu, II, 358), cf. ngr. ντεστεμέλι, alb. testemal.
catina (est) si catina (vest) f., pl. i (lat. catena, lant). Un maracine (cu frunze laceolate, cu bace mici rosii lungarete) care se intrebuinteaza la facerea gardurilor vii (lycium vulgare), numit si d*****a. Un frumos copacel numit si catina mica, cu flori albe rosiatice, ale carui ramuri verzi pot inlocui hameiu la fabricarea berii si se pot intrebuinta si´n vapsitorie [!] ca sa coloreze in negru (myricaria [sau tamarix] germanica). – In nord catina.
alb1 n. 1) Culoare obtinuta prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii zilei; albeata. ◊ A semna in ~ a semna un document inainte de a fi completat. (E scris) negru pe ~ nu poate fi contestat; e clar. 2) Obiect sau substanta de aceasta culoare. ~ul dintilor. ◊ ~ul ochiului sclerotica. /<lat. albus
FURNICA, furnici, s. f. (La pl.) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mica sau mijlocie, negre sau rosii, care traiesc in colonii; (si la sg.) insecta care face parte din acest grup. ◊ Harnic ca o furnica, se spune despre un om foarte muncitor. ◊ Furnica alba = termita. [Pl. si: (rar) furnice] – Lat. formica.
CREP s. n. 1. cauciuc natural, alb-galbui si translucid, obtinut prin coagularea latexului cu acid acetic sau formic, pentru talpi la incaltaminte. 2. tesatura subtire de matase sau de lana, cu fata usor incretita. ◊ bucata neagra dintr-o astfel de tesatura purtata (la rever) in semn de doliu. (< fr. crepe)
GANDAC ~ci m. pop. Insecta din ordinul coleopterelor. ◊ ~ de casa (sau de bucatarie) insecta nocturna brun-roscata care se hraneste cu produse alimentare; svab; libarca. ~ de mai insecta brun-castanie, care apare la inceputul lunii mai si distruge culturile agricole; carabus. ~ de Colorado insecta galbui-portocalie, cu dungi negre longitudinale pe aripi, care distruge cartofii. ~ de frasin insecta verde-surie cu miros specific; cantarida. ~ de trandafiri insecta coleoptera de talia unui carabus, de culoare verde-aramie, cu pete albe pe elitre, care se hraneste cu sucul florilor; ileana. /<sb. gundelj
MATRAGUNA, matragune, s. f. Planta erbacee otravitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care contin atropina si cu fructe negre, lucitoare, intrebuintata in medicina pentru proprietatile ei antiseptice si c******e; beladona, doamna-codrului, doamna-mare (Atropa belladonna). ◊ Expr. Parca i-a dat cineva (sau a mancat) matraguna = parca e nebun. – Cf. alb. matergone.
MURG2, -A, murgi, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre unele animale, mai ales despre cai sau despre parul lor) negru-roscat, castaniu-inchis sau cenusiu; p. gener. de culoare inchisa. 2. S. m. si f. Cal de culoare murga2 (1); p. gener. cal. ◊ Expr. A intrat murga in sat = s-a inserat. – Cf. alb. murg.
NAPARCA ~ci f. 1) Sarpe veninos, cu capul triunghiular, pe care are un semn negru in forma de V; vipera. 2) Soparla fara membre, cu corp cilindric, solzos, raspandita prin poieni si locuri umede. 3) fig. Persoana foarte rea, perfida si extrem de periculoasa. ◊ Pui de ~ om rautacios. /cf. alb. neperke, nepertke
balan, -a adj. (vsl. bielu, alb., cu sufixu an). Balai, blond (ob. mai mult la masc.): om, bou, cal balan. Balan sa v’aleaga (cele ce spuneti), d***u s’aleaga (sa’nteleaga) vorbele voastre (Balan pin antiteza ild. cel negru = d***u).
GAINUSA, gainuse (gainusi), s. f. 1. Diminutiv al lui gaina. 2. Numele mai multor pasari salbatice de munte sau de balta. ◊ Gainusa de balta = pasare migratoare acvatica, cu penaj negru, cu o pata rosie de piele golasa in frunte si cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Closca-cu-Pui. 4. Carabus, corla. 5. (La pl.) Planta veninoasa cu tulpina lunga si subtire, cu flori mici albe, situate in varful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Planta din familia rozaceelor cu tulpina scurta si cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -usa.
PLATINA, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal pretios de culoare alba-cenusie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil si ductil, foarte rezistent la caldura si la actiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, in tehnica dentara etc. ♦ negru de platina = platina (1) sub forma de pulbere, folosita in industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de masini care altadata se fabricau din platina (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu sectiune dreptunghiulara, cu dimensiuni mici, care se foloseste ca materie prima la laminarea tablei subtiri. – Din fr. platine.
CREP, crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare alba-galbuie, din care se fac talpi pentru incaltaminte. 2. Tesatura subtire, incretita, din fire de matase sau de lana suprarasucite. ◊ Crep satin = tesatura cu una dintre fete mata si cu cealalta lucioasa. ♦ Bucata dintr-o asemenea tesatura, de culoare neagra, care se poarta la brat, la rever sau la palarie in semn de doliu. – Din fr. crepe.
CIOARA, ciori, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de pasari din familia corbului, cu penajul negru sau cenusiu, cu cioc conic si puternic (Corvus). ◊ Cioara pucioasa = dumbraveanca (Coracias garrulus). ◊ Expr. Cat (sau ca) cioara in par= foarte putin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprima nemultumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) d****l? 2. Epitet dat unui om brunet, oaches. – Cf. alb. sorre.
SCRUM ~uri n. Materie de culoare neagra-cenusie provenita din arderea completa a unui corp (pastrand partial forma obiectului ars). ~ de tigara. ◊ A se preface in ~ (sau a se face ~) a arde complet. A se alege ~ si fum (sau si cenusa) din ceva (sau din cineva) a fi nimicit cu totul. /cf. alb. shkrump
PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.
CAPILNA 1. Com. in jud. Bihor, pe Crisu negru; 2.387 loc. (1991). 2. Sat in com. Gilgau, jud. Salaj. Aici, la 16 sept. 1437, in timpul rascoalei taranesti de la Bobilna, s-a incheiat o „unire frateasca” intre nobilime, fruntasii secui si patriciatul sasesc (Unio trium nationum), indreptata impotriva taranilor rasculati si contra populatiei mojoritare romanesti, care urma sa fie exclusa din viata politica a Transilvaniei. 3. Sat in com. Sasciori (jud. alba). In apropiere (la c. 610 m alt.) a fost descoperita o cetate geto-dacica puternic fortificata (sec. 1 i. Hr. – 2 d. Hr.).
SCRUM, (rar) scrumuri, s. n. 1. Materie neagra sau cenusie care ramane dupa arderea completa a unui corp (si care poate pastra in parte forma obiectului ars). ◊ Expr. A se alege scrumul (si fumul sau si cenusa) (de ceva sau de cineva) = a nu mai ramane nimic (din ceva sau din cineva), a se distruge complet. 2. Coaja arsa (dintr-o mancare) care se prinde pe fundul unui vas. – Cf. bg. skrum, alb. shkrump.
ICRA, icre, s.f. (In special la pl.) Denumire generica pentru ouale pestilor; in expr. salata de icre = icre (de crap, de hering, de scrumbie, de stiuca) emulsionate sub forma de spuma alba, cu adaos de diverse ingrediente (ceapa tocata, masline, ardei iute); icre tarama = icre de chefal sau ton, conservate sub forma de pasta sarata, de culoare roz-oranj (ngr. tarama), respectiv salata facuta din acestea (ngr. taramosalata); icre de Manciuria sau caviar rosu = icre mari de pana la 7 mm diametru, de culoare rosiatica, prelevate de la o specie de somon din Oceanul Pacific (Oncorhynchus keta), utilizate ca si caviarul; icre negre sau caviar = icre prelevate de la sturioni (morun, cega, pastruga s.a.)
TAP, tapi, s. m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre si al caprioarei. ◊ Tap ispasitor = a) (in Biblie) tap (1) pe care marele preot il incarca la sarbatorirea ispasirii cu toate pacatele neamului lui Israel si care era apoi alungat in desert; b) fig. persoana asupra careia se arunca vina pentru greselile altora. ◊ Expr. A sta ca un tap logodit = a sta teapan, p*****t, aiurit. 2. Pahar special de bere, cu toarta, avand capacitatea de 300 ml; continutul unui astfel de pahar. 3. (Art.) Numele unei constelatii in care intra Soarele la solstitiul de iarna. – Cf. alb. cap, cjap, scr. cap.
