CERUZA s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenusiu, cu luciu diamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. ceruse, lat. cerussa.

ALB adj., s. 1. adj. (poetic) dalb. (Cal cu coama ~.) 2. adj. coliliu. (Om cu parul ~.) 3. s. (CHIM.) alb de balena v. s********t; alb de barita v. sulfat de bariu; alb de plumb = ceruza, (inv.) stiubeci; alb de titan v. bioxid de titan; alb de zinc v. oxid de zinc. 4. s. (ZOOL.) albul-mijlociu = york mijlociu. 5. adj. gol, nescris. (Rand ~ pe o foaie scrisa.)

CERUZA s. v. alb de plumb.

STIUBECI s. v. alb de plumb, ceruza.

CERUZA s.f. Carbonat bazic de plumb, foarte otravitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. [< fr. ceruse, cf. lat. cerussa].

bili (-lesc), vb. – 1. A albi, a spala rufele. – 2. (Refl.) A se sulemeni, a se albi la fata. – Var. (Mold.) ghili. Mr. bilire. Sl. beliti, de la belu „alb” (Cihac; Miklosich, Slaw. Elem., 16), cf. bg. beleja, sb. bjeliti, slov., ceh. beliti, rut. biliti. A fost considerat in mod gresit dublet al lui beli. Der. bileala, ghileala, s. f. (alb de plumb, ceruza); bilit, ghilit, s. n. (spalat, actiunea vb. a spala); bilitor, s. m. (spalator); bilitoare, ghilitoare, s. f. (spalatoreasa; spalator).

stiubeci s.n. (inv.) ceruza (alb de plumb folosit la vopsele).

CERUZA s. f. carbonat bazic de plumb, foarte otravitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. (< fr. ceruse, lat. cerussa)

CERUZA f. 1) Carbonat bazic de plumb intrebuintat, mai ales, la prepararea unor vopsele albe. 2) alb de plumb. /<lat. cerussa, fr. ceruse

stiubeci s. n. – alb de plumb. Tc. istubec (Seineanu, II, 338). Inv.

ALB¹ s. n. 1. Culoare alba. ◊ Expr. Negru pe alb, serveste ca asigurare ca cele spuse sunt adevarate, sigure; in scris. A semna in alb = a iscali un act inainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva incredere deplina. 2. Obiect, substanta etc. de culoare alba. ♦ Albul ochiului = sclerotica. alb de plumb = ceruza. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit in vopsitorie). – Lat. albus.

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. albu ochiului, scleorotica. alb de argint ori de plumb, cerusa. alb de balena, s*********a. alb de Spania, creta friabila.

cerusa f., pl. e (lat. cerussa). Chim. Ghileala, carbonat bazic de plumb. (E alb, veninos si insolubil in apa. Se intrebuinteaza in pictura supt numele de alb de argint, ori de plumb, precum si ca suliman). – Vechi stubeci. V. stamba.

CERUZIT (lat. cerusa „alb”) s. n. Carbonat natural de plumb, de culoare alba cu nuante cenusii-galbui, cu luciu adamantin si aspect de mase compacte granulare, rar stalactitice. Este format in zonele de oxidare a zacamintelor de sulfuri de plumb, in special galena, si uneori pe cale hidrotermala. Important minereu de plumb (83,5 % PbO).

TALIU, s. n. Element chimic, metal rar, alb-albastrui, asemanator cu plumbul. – Din fr. thallium.

TALIU s.n. (Chim.) Metal rar, alb-albastrui, asemanator cu plumbul. [Pron. -liu. / < fr. thallium].

TALIU s. n. metal moale, alb-albastrui, asemanator cu plumbul, folosit la elaborarea unor aliaje. (< fr. thallium)

albITURA, albituri, s. f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de platica, babusca etc.; albisoara. 3. (Reg.) Nume dat radacinilor de patrunjel si de pastarnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spatiului alb dintre litere, cuvinte sau randuri; p. ext. spatiu alb intre randuri. – alb + suf. -itura.

CERUZIT n. Carbonat natural de plumb, prezent sub forma de cristale albe cu luciu diamantin. /<fr. cerusite

plumb¹ n. Metal greu si moale, cenusiu-albastrui, foarte maleabil si ductil, avand diferite intrebuintari (in industria chimica, la confectionarea acumulatoarelor etc.). ◊ Ca ~ul foarte greu. Apa de ~ solutie de acetat de plumb, intrebuintata, mai ales, in medicina. alb de ~ ceruza. /<lat. plumbum

albITURA, albituri, s. f. 1. (La pl.) Rufarie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de platica, babusca etc. 3. (Reg.) Nume dat radacinilor de patrunjel si de pastarnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spatiului alb dintre litere, cuvinte sau randuri; p. ext. spatiu alb intre randuri. – Din alb² + suf. -(i)tura.

HALMAGIU, com. in jud. Arad, pe Crisu alb; 3.818 loc. (1998). Expl. de andezit si plumb (Brusturi). Centru pomicol. Statie de c. f. In satul Halmagiu, mentionat documentar in 1390, se afla bisericile Adormirea Maicii Domnului (c. 1440, restaurata in 1974-1975) si Nasterea Maicii Domnului (1754-1760). In satul Ionesti, biserica de lemn Pogorarea Duhului Sfant (1750-1760).

OXID s. (CHIM.) oxid de aluminiu = alumina; oxid de calciu = calce, var nestins; oxid de cupru = cuproxid; oxid de etilena = etilenoxid; oxid de magneziu = magnezie; oxid de plumb = litarga, miniu; oxid de zinc = tincvais, alb de zinc, (inv.) tutea.

CERUZIT s. n. Carbonat natural de plumb, care se prezinta sub forma de cristale albe cu luciu diamantin. [Var.: ceruzita s. f.] – Din fr. cerusite.

obor (oboare), s. n. – 1. Tarc de vite, loc ingradit. – 2. Tirg de vite. – Mr., megl. ubor. Bg., sb., slov. obor, din sl. obora (Miklosich, Slaw. Elem., 92; Cihac, II, 221; Conev 81), cf. pol. obora „grajd”, ngr. ỏßορός, alb. obor. E dubletul lui obor, s. n. (plumb de plasa) din rus. obora.

CERUZIT s. n. Carbonat natural de plumb care se prezinta sub forma de cristale albe cu luciu diamantin. [Var.: ceruzita s. f.] – Fr. cerusite.

albITURA ~i f. 1) mai ales la pl. Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufarie. 2) Nume dat mai multor specii de pesti mici (platica, babusca). 3) poligr. Piese de plumb care se pun intre cuvinte si randuri pentru a completa spatiile albe. 4) Spatiu alb dintre cuvinte si randuri. /alb + suf. ~itura

alic (ce), s. n. – 1. Pietricica, bucatica de caramida. – 2. Proiectile sferice de plumb cu care sunt incarcate armele de vinatoare. – Var. alica. Mr. haliche. Ngr. χαλίϰι „pietricica”. (DAR), cf. alb. halic. – Der. alici, vb. (a intari mortarul cu pietricele sau bucatele de caramida).

MOLIBDEN (‹ fr. {i}; {s} lat. molybdaenum „bucata de plumb”) s. n. Element chimic (Mo; nr. at. 42, m. at. 95,94, gr. sp. 10,2, p. t. 2.620ºC); metal alb-cenusiu, lucios. Se gaseste in natura sub forma de sulfura (molibdenit) si de molibdati. Formeaza combinatii stabile in treapta de valenta 6. Se obtine in cuptorul electric, prin prajirea sulfurii si reducerea oxidului format. Este intrebuintat la fabricarea unor oteluri speciale. A fost descoperit (1778) de C.W. Schelle si izolat (1782) de P.J. Hjelm, iar metalul pur a fost obtinut de J.J. Berzelius.

MOLIBDEN s.n. Metal foarte dur alb-argintiu, asemanator cu fierul, folosit la fabricarea unor oteluri speciale. [< fr. molybdene, cf. gr. molybdos – plumb].

TALIU (‹ fr. {i}; {s} gr. thallos „ramura”) s. n. Element chimic (Tl; nr. at. 81, m. at. 204,38, p. t. 303,6ºC, p. f. 457ºC, gr. sp. 11,85). Este un metal alb-albastrui, moale. Se extrage din minereurile de sulfuri si este folosit, intre altele, alaturi de staniu si plumb, pentru producerea unor aliaje cu grad ridicat de rezistenta. A fost descoperit de W. Crookes in 1861 prin analiza spectrala in reziduurile de fabricatie a acidului sulfuric. Izolat de Claude Lany in 1862.

CROM s.n. Metal alb-cenusiu, dur, asemanator cu fierul, care se foloseste la fabricarea otelului inoxidabil si la cromare. ◊ Galben de crom = cromat de plumb, folosit in vopsitorie. [< fr. chrome, cf. gr. chroma – culoare].