Rezultate din textul definițiilor
EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Tine locul persoanei despre care se vorbeste) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Sot, barbat; sotie, nevasta. 2. (La genitiv, in formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesiva) Casa lui. ◊ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumita persoana. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasa-l in ale lui! 3. (La dativ, in formele lui, ei, ii, i, lor, le li, cu functie de complement indirect sau de atribut) Prietenul ii iese inainte. ◊ (In forma i, cu valoare neutra) Da-i cu bere, da-i cu vin. 4. (In acuzativ, in formele il, l, o, ii, i, le, cu functie de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepozitii, in formele el, ea, ei, ele) Pe el il caut. ◊ (Precedat de prepozitii, in forma o, cu valoare neutra) Au mai patit-o si altii. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.
ACARIAN, acarieni, s. m. (La pl.) Arahnide mici, cu capul, toracele si abdomenul de obicei nediferentiate, unele dintre ele fiind purtatoare de germeni ai unor maladii grave; (si la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -ri-an] – Din fr. acariens.
ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.
ADAMIT, -a, adamiti, -te, s. m. si f. Membru al unei secte gnostice din primele secole ale crestinismului, ai carei adepti, sub cuvant ca au recastigat puritatea originara, umblau in pielea goala. – Din fr. adamite.
aI1 an title="interjectie">interj.an> Exclamatie care exprima: durere; spaima; uimire; amenintare.
aI2 an title="interjectie">interj.an> (an title="familiar">Fam.an>) Exclamatie cu sens interogativ. Te faci ca nu intelegi, ai?
aI3 an title="interjectie">interj.an> an title="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V.an> hai.
AI4, ai, s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Ai salbatic = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiete si cu flori galbene (allium ochroleucum), roz (allium paniculatum), alb-verzui sau rosietice (allium oleraceum). Aiul sarpelui = planta erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina in forma de spirala si cu flori rosii-purpurii dispuse in umbele, folosita in alimentatie (allium scorodoprasum). – Lat. allium.
aI5 an title="substantiv masculin">s. m.an> Mic mamifer arboricol cu miscari lente, din america de Sud si Madagascar (Danbontonia madagascarensis). – Din an title="limba franceza">fr.an> ai.
aiOR, aiori, s. m. Planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori galbene dispuse in umbele (Euphorbia esula) [Pr.: a-ior] – ai4 + suf. -ior.
aiSOR, aisori, s. m. (Bot.) 1. Planta erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, rosietice si cu flori galbene-aurii (allium ammophilum). 2. Usturoita. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – ai4 + suf. -isor.
aiUREA adv., adj. 1. Adv. In alt loc, in alta parte; undeva, altundeva. ◊ Intr-aiurea = fara tinta; la intamplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fara rost, a baigui. ◊ (Cu valoare de interj. fam.) aiurea! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zapacit, aiurit, cu capu-n nori. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiure adv.] – Lat. aliubi + re + a.
AJUNS1 s. n. 1. (In loc. adv.) De ajuns = destul. 2. (In sintagma) Bun ajuns(ul)! = bine ai venit! bun sosit! – V. ajunge.
AJUNS2, -a, ajunsi, -se, adj. s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a imbogatit, a parvenit. 2. (Reg.; in expr.) Ajuns de (sau la) cap = destept, istet. II. S. f. art. (In sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit ! bine ai venit! – V. ajunge.
al, a, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, inaintea pronumelui posesiv sau a substantivului in genitiv posesiv, cand cuvantul care preceda nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Inaintea numeralelor ordinale, incepand cu „al doilea”) Clasa a zecea. – Lat. illum, illam.
alBIGENZI s. m. pl. Adepti ai unei secte rigoriste si antiecleziastice, cu centrul in orasul albi din sudul Frantei, reprimata sangeros de papalitate (sec. XII si inceputul sec. XIII) – Din lat. [civitas] albigensium, germ. albigenser. Cf. fr. albigeois.
alBITORIE, albitorii, s. f. Sectie intr-o intreprindere textila in care se albesc produsele prin distrugerea pigmentilor naturali ai fibrelor. – albitor + suf. -ie.
alEE, alei, s. f. Drum intr-un parc, intr-o gradina etc. asternut cu nisip sau cu prundis si marginit de arbori sau de flori. ♦ Strada plantata cu arbori; strada ingusta si scurta; stradela, intrare. ♦ Spatiu de circulatie, marginit pe ambele parti de elemente arhitecturale. [Pr.: -le-e] – Din fr. allee.
alEI interj. V. alelei.
alELEI interj. (Pop.) Exclamatie (precedand o invocatie) care exprima mania, amenintarea, parerea de rau sau entuziasmul. [Var.: alei interj.] – Et. nec.
AMAUROZA s. f. Diminuare sau pierdere a vederii datorita lezarii retinei, cailor nervoase optice sau centrilor cerebrali ai vederii. [Pr.: -ma-u-] – Din fr. amaurose.
AMINOBENZOIC adj. (Chim.; in sintagma) Acid aminobenzoic = pulbere cristalina incolora, solubila in apa si alcool, intrebuintata in chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. si ai carei derivati sunt folositi in farmacie, parfumerie; acid antranilic. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. aminobenzoique.
AMINOZAHARURI s. n. pl. Derivati cu amina ai zaharurilor, care intra in componenta unor substante naturale importante. – Amino + zaharuri (dupa fr. amino-sucres, germ. Amino-zucker).
ANTRANILIC, -a, antranilici, -ce, adj. (In sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalina, incolora, solubila in apa si alcool, intrebuintata, in chimie, ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. si ai carui derivati sunt folositi in parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique.
APOSTOL, (I) apostoli, s. m. I. 1. (In religia crestina) Nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos. ♦ Misionar crestin de la inceputul crestinismului. 2. Adept si propagator inflacarat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg.) Carte de ritual crestin, cuprinzand fapte atribuite Apostolilor (I 1) si scrisorile lor adresate diferitelor persoane si comunitati. – Din sl. apostolu.
aUTOIMUNITaTE an title="substantiv feminin">s. f.an> (an title="biologie">Biol.an>) Proces patologic care consta in producerea de anticorpi indreptati impotriva propriilor constituenti ai organismului. [an title="pronuntat">Pr.an>: a-u-to-i-] – auto1- + imunitate (dupa an title="limba franceza">fr.an> auto-immunisation).
aUTOVaCCIN, autovaccinuri, an title="substantiv neutru">s. n.an> Vaccin obtinut prin cultura si atenuarea germenilor proprii ai bolnavului. [an title="pronuntat">Pr.an>: a-u-] – Din an title="limba franceza">fr.an> autovaccin.
al, a, ai, ale, adj. dem. (Pop. si fam.) Cel, cea. Al om. [Gen.-dat. sg.: alui, alei; gen.-dat. pl.: alor] – Lat. illum, illa.
alalalT, aialalTa, aialalti, alelalte, pron. dem., adj. dem. (Pop. si fam.) Celalalt. A vorbit alalalt. Partea aialalta. [Gen.-dat.sg.: aluilalt, aleilalte; gen.-dat.pl.: alorlalti, alorlalte. – Var.: alalalt, allalt, ailalta pron. dem., adj. dem.] – al(a) + alalt (=alalalt).
BARIU s. n. Element chimic, metal moale, alcalino-pamantos, de culoare alba-argintie, ai carui compusi se intrebuinteaza la fabricarea vopselelor, a sticlei si in pirotehnie. – Din fr. baryum.
BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatra, din ciment etc. ♦ Rezervor de apa amenajat pentru inot sau pentru sporturile care se practica in apa. 2. (Si in sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un rau, un fluviu, un lac sau o mare isi aduna apele. ♦ Regiune delimitata de albiile tuturor afluentilor unui rau sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajata pentru stationarea vaselor (in vederea incarcarii si descarcarii lor). ♦ Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 3. (Anat.) Cavitate situata in partea inferioara a abdomenului si constituita din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.
Balai, -AIE, balai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau parul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plavan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A intarcat balaia = s-a ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele usor obtinute. (Pop.) A intrat balaia in sat= s-a luminat de ziua. Ori laie, ori balaie v. laie. – Bal + suf. -ai.
BalANGai, balangaiesc, vb. IV. Tranz. si refl. (Reg.) A (se) balabani (1). – Balang + suf. -ai.
BEBE an title="substantiv masculin">s. m.an> Copil in primele luni sau in primii ani ai vietii. [an title="accentuat">acc.an> si: bebe] – Din an title="limba franceza">fr.an> bebe.
BEHai, behai, vb. IV. Intranz. (Despre capre si oi; la pers. 3) A scoate strigatul caracteristic speciei; a mehai. ♦ Tranz. si intranz. Fig. (Despre oameni) A canta urat, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ai.
BEILIC, beilicuri, s. n. 1. Casa in care erau gazduiti beii si alti trimisi oficiali ai Portii otomane in tarile romanesti. 2. Vanzare fortata de oi in tarile romanesti, facuta in favoarea sultanului la preturi fixate de turci; dijma (in oi). 3. Munca efectuata gratuit in folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik.
BODARLAU, bodarlai, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodarlau-cu-ferastrau = pasare de balta inrudita cu rata, avand zimtii laterali ai ciocului asemanatori cu dintii de ferastrau (Mergus merganser). – Et. nec.
BUNATATE, (1 3, II) bunatati, s. f. I. 1. Insusirea de a fi bun, inclinarea de a face bine; p. ext. indurare, mila, blandete; bunete. 2. Bunavointa, amabilitate. ◊ Expr. ai bunatate (sau bunatatea) ori fa bunatatea (sa...) = te rog, fii bun (sa...). 3. Fapta buna, binefacere. 4. Gust bun, placut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mancare sau bautura (foarte) buna. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) buna. 3. (La pl.) Averi, bogatii. – Lat. bonitas, -atis.
BUTIRINA s. f. Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul dintre principalii componenti ai grasimilor. – Din fr. butyrine.
CACEalMa, cacealmale, s. f. (La jocul de carti) Inducere in eroare a adversarului, caruia ii lasi impresia ca ai carti mai bune decat ale lui. ♦ P. gener. Pacaleala, inselaciune. – Din tc. kacirma
CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai caror miei au blana buclata, asemanatoare cu astrahanul, 2. S. n. Blanita de miel apartinand acestei rase, din care se fac caciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m. si n.] – Din fr. caracul.
CARAMB, carambi, s. m. 1. Parte a cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pana la glezna. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, in care intra spetezele carului. 3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scarii, in care intra fusceii. – Lat. *calamulus < calamus „trestie, arc, prajina”).
CATARI s. m. pl. Adepti ai unei secte crestine din Europa apuseana in sec. XI-XIV, inrudite cu bogomilismul, care respingeau ierarhia catolica si considerau proprietatea privata ca un pacat. – Din fr. cathare.
CalARAS, calarasi, s. m. 1. (La pl., in evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (si la sg.) membru al acestui corp militar. ♦ (Inv.) Ostas de cavalerie. 2. Coarda de rod la vita de vie, scurtata la 4-6 muguri, si plasata calare pe coarda de doi ani. – Calare + suf. -as.
CALUS, calusuri, s. n. 1. Bucata de lemn sau de metal care se pune intre dintii dinainte ai unui animal, spre a-l forta sa tina gura deschisa; mototol de carpe care se introduce in gura unei persoane, pentru a o impiedica sa strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) calusul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca. 2. Betisor care face parte din mecanismul de declansare al capcanelor de lemn. 3. Mica piesa de lemn cu o forma speciala, pe care se sprijina coardele intinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul isi asaza tabloul cand lucreaza; sevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prajinilor, folosit in forajul prin percutie sau in cel manual. 6. (De obicei art.) Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (in preajma Rusaliilor) de un grup de flacai; melodie dupa care se executa acest dans; calusar (1), calusel (4). – Cal + suf. -us.
CATai, catai, vb. IV. Intranz. (Rar) A flecari. – Cata + suf. -ai.
CARNI, carnesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A (se) indrepta in alta directie; a (se) intoarce. ◊ Expr. (Tranz.) Iti carneste nasul din loc = miroase extrem de urat. A-si carni nasul sau (intranz.) a carni din nas = a se arata nemultumit (stramband din nas); a stramba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotarate, a nu mai face ce a spus, ce a hotarat. 2. Tranz. A taia, a rupe varful lastarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din carn.
CEai, (1) s. m., (2, 3, 4) ceaiuri, s. n. 1. S. m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei bauturi cu efect e******t (Thea sinensis); p. restr. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. S. n. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Bautura obtinuta prin maceratia, infuzia sau decoctia frunzelor de ceai (1) sau a unor plante medicinale. 3. S. m. Timpul, masa (de dimineata) la care se bea ceaiul (2). 4. S. n. Reuniune intre prieteni, in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Din rus. cai.
CEATa, cete, s. f. 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunati de obicei in vederea unui scop comun. ♦ (Urmat de determinari) Gramada de animale (de acelasi fel). 2. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Grup de organizare speciala, militara si fiscala, alcatuit din subalternii de la sate ai dregatorilor domnesti; palc (2), stol (2); trupa inarmata si organizata. – Din sl. ceta.
CELULOZA s. f. Substanta organica din care sunt alcatuiti peretii celulari ai plantelor si care are o larga intrebuintare in industria hartiei, a lacurilor, a fibrelor artificiale, a maselor plastice etc. – Din fr. cellulose.
CERVID, cervide, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegatoare ai carei masculi au coarne osoase, ramificate; (si la sg.) animal din aceasta familie. – Din fr. cervides.
CETONIC, -a, cetonici, -e, adj. De natura cetonei. ◊ Corpi cetonici = produsi intermediari ai metabolismului lipidelor, rezultati prin oxidarea acizilor grasi. – Din fr. cetonique.
CHEFalUI, chefaluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameti de bautura; a se imbata. – Chef + suf. -alui.
CHITai, pers. 3 chitaie, vb. IV. Intranz. (Despre soareci) A scoate sunete ascutite, caracteristice speciei. [Var.: chitai vb. IV] – Chit + suf. -ai.
GAIE, gai, s. f. Nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice si cu coada bifurcata (Milvus). ◊ Expr. Se tine gaie dupa (sau de) cineva, se zice despre o persoana de care nu poti scapa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) patit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia]. – Et. nec.
GEAMAN, -a, gemeni, -e, adj. 1. (Despre fiinte; adesea substantivat) Care a fost nascut odata cu alta fiinta si de catre aceeasi mama sau femela. ♦ (Pop.; substantivat, m. pl. art.) Constelatie care apartine Caii-Laptelui, formata din doua stele principale (numite Castor si Polux) si un numar de stele mai putin stralucitoare. ♦ (Despre plante) Care are doua tulpini crescute din aceeasi radacina; (despre fructe) crescute lipite cate doua. 2. (Anat.; in sintagma) Muschii gemeni = muschii, dispusi pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gemen, -a adj.] – Lat. geminus.
GENERIC, -a, generici, -ce, adj. Care apartine unei categorii intregi, privitor la o categorie intreaga (de fiinte, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de acelasi fel. ♦ (Substantivat, n.) Partea de la inceputul sau de la sfarsitul unui film, in care sunt indicate numele principalilor realizatori ai filmului respectiv. – Din fr. generique.
GHID, -a, (1) ghizi, -de, s. m. si f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. si f. Persoana care conduce si indrumeaza un grup de turisti, un grup de vizitatori ai unei expozitii etc., dandu-le explicatiile necesare; calauza, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzand informatii de calatorie, harti, planuri, indrumari etc. necesare unui turist pentru orientarea intr-o tara, intr-o regiune, intr-un muzeu etc. 3. S. n. (In sintagma) Ghid de unde = mediu1 (3) in care are loc propagarea ghidata a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.
GHIORTai, pers. 3 ghiortaie, vb. IV. Intranz. (Pop. si fam.; despre intestine) A chiorai. – Ghiort + suf. -ai.
GIMNAZIU, gimnazii, s. n. 1. (In Grecia antica) Scoala in care tinerii absolventi ai palestrei isi desavarseau educatia fizica si intelectuala. 2. Scoala care cuprinde clasele (4) V-VIII. 3. (In unele tari) Liceu. – Din lat. gymnasium, fr. gymnase.
GNOMIC, -a, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentinte, reflectii, sfaturi morale. ◊ Poeti gnomici = poeti din Grecia (si din Roma) antica, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indica actiunea sub forma generala sau care se indeplineste indiferent de timp. – Din fr. gnomique.
GRADINa, gradini, s. f. 1. Suprafata de teren arabil, de obicei ingradita, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi, in vederea obtinerii unor produse; gradinarie. ◊ Expr. O gradina de om = om placut, simpatic. 2. Suprafata de teren plantata (si amenajata cu alei, banci etc.) care serveste ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Gradina botanica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt cultivate (in scopul prezentarii si studierii) colectii de plante vii. Gradina zoologica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pamantului. ♦ Gradina de vara = restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. 3. (In sintagmele) Gradina de copii = gradinita (de copii). Gradina sezoniera = gradina de copii care functioneaza in mediul rural in timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.
GRANICERESC, -EASCa, graniceresti, adj. Care apartine granicerilor, privitor la graniceri. ◊ Tinut graniceresc = regiune de granita a Imperiului Habsburgic, ai carei locuitori se bucurau de anumite privilegii in schimbul supravegherii si apararii hotarelor. – Granicer + suf. -esc.
GROHai, pers. 3 grohaie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ai.
GROS, grosi, an title="substantiv masculin">s. m.an> Moneda straina de argint, care a circulat odinioara si in Moldova; moneda de argint emisa de unii domni ai Moldovei. – Din an title="limba germana">germ.an> Groschen, an title="limba poloneza">pol.an> grosz.
GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemanatoare, aflate laolalta. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de acelasi fel, reunite pe baza caracteristicilor functionale si alcatuind un tot. Grup electrogen. ◊ Grup sanitar = incapere prevazuta cu closet, chiuveta (si, uneori, cu cada de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (in mod stabil sau temporar) pe baza unei comunitati de interese, de conceptii etc.; grupa, colectiv. ◊ Loc. adv. In grup = mai multi laolalta, in colectiv. In grupuri de cate... = cate (atatia) deodata. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (in) mai multe cete sau gramezi. ♦ Spec. Fractiune politica; grupare formata din reprezentantii unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Mat.) Multime de elemente in care fiecarei perechi de elemente ii corespunde un element din aceeasi multime, in care este adevarata asociativitatea oricare ar fi elementele multimii, in care exista un element neutru si un element opus legii de compunere a multimii. – Din fr. groupe.
GURai, pers. 3 guraie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre unele pasari) A scoate sunete caracteristice speciei. – Gura + suf. -ai.
GURNa, gurne, s. f. (Mar.) Parte curba a carenei care leaga fundul cu peretii verticali ai unei nave. – Cf. engl. gurney.
HABAN, -a, habani, -e, s. m. si f. Membru al unei secte baptiste ai carei adepti au emigrat si in Transilvania in secolul al XVI-lea. – Din germ. Habaner.
Hai interj., s. (probabil n.) I. Interj. 1. Cuvant care exprima un indemn la o actiune (comuna) cu interlocutorul. 2. (Cu functie de imperativ, corespunzand unor verbe de miscare) Vino! veniti! sa mergem! ♦ (Repetat, cu accentul frazei pe al doilea element) Cuvant care exprima ideea unei inaintari incete sau anevoioase. 3. Exclamatie care exprima: regret, admiratie, o intrebare. 4. (Repetat) Ba bine ca nu! II. S. (n.) (Fam. si arg.) Harmalaie; scandal. ◊ Expr. A face (un) hai = a face scandal in semn de protest, de repros etc. [Var.: (reg.) ai interj.] – Onomatopee.
HaTISERIF, hatiserifuri, an title="substantiv neutru">s. n.an> (Turcism an title="invechit">inv.an>) Ordin sau decret emis de cancelaria Portii otomane catre marii demnitari ai imperiului si catre domnii tarilor romanesti, purtand pecetea sultanului pentru a fi executat intocmai. – Din an title="limba turca">tc.an> hatti-serif.
HATMAN (HATMAN), hatmani, s. m. (In evul mediu) 1. Boier de divan in Moldova, care era insarcinat de domn cu comanda intregii ostiri, avand in acelasi timp si functia de parcalab si portar al Sucevei; mare spatar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanti ai ostilor polone si ai celor cazacesti; persoana avand acest titlu. – Din pol. hetman.
HAMai, pers. 3 hamaie (hamaieste), vb. IV. Intranz. (Despre caini) A latra. [Var.: hamai vb. IV] – Ham1 + suf. -ai.
HAPai, hapaiesc, vb. IV. Tranz. 1. A manca inghitind repede si cu zgomot. 2. (Rar) A vorbi repede si fara sir (mancand cuvintele). – Hap1 + suf. -ai.
HETEROCICLIC, -a, heterociclici, -ce, adj. (Chim.; despre compusi organici) Care are in ciclu, pe langa atomi de carbon, si atomi ai altor elemente. – Din fr. heterocyclique.
HIDROAMELIORARE, hidroameliorari, s. f. Totalitatea lucrarilor de imbunatatiri funciare care au scopul sa mentina in sol un raport favorabil intre apa si ceilalti factori ai fertilitatii solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apa; hidroamelioratieVezi nota. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorare (dupa fr. hydroamelioration).
HIDROAMELIORATII s. f. pl. Totalitatea lucrarilor de imbunatatiri funciare care au scopul sa mentina in sol un raport favorabil intre apa si ceilalti factori ai fertilitatii solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apa; hidroameliorare. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + amelioratie.
HIPERCHINEZIE, hiperchinezii, an title="substantiv feminin">s. f.an> activitate exagerata efectuata de muschii2 scheletici sau de muschii2 netezi ai unui organ cavitar. – Din an title="limba franceza">fr.an> hyperkinesie.
HIPERTONIE, hipertonii, an title="substantiv feminin">s. f.an> 1. Stare a unei solutii hipertonice. 2. Crestere a tonusului muschilor scheletici sau ai diferitelor organe interne si a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. – Din an title="limba franceza">fr.an> hypertonie.
HOP interj.,
HOP, hopuri, s. n. I. Interj. 1. Exclamatie care insoteste o saritura peste un obstacol, ridicarea unei greutati,
caderea,
aruncarea sau
scaparea (din mana) a unui lucru. ◊
Expr. Nu zice hop pana n-ai sarit (sau
pana nu treci)
santul = nu te bucura inainte de a vedea rezultatul, sfarsitul.
2. (Cu v
aloare verb
ala; exclamatie care sugereaza sosirea neasteptata a cuiva) Iata ca vine! ♦ Exclamatie care sugereaza intervenirea neasteptata a unui fapt, a unei intamplari.
3. Exclamatie care exprima o surpriza (neplacuta).
II. S. n. 1. Ridicatura sau groapa in drum (peste care vehiculele trec zdruncinandu-se). ♦
Fig. Dificultate, obstacol, greutate pe care cineva o are de intampinat.
2. Saritur
a, zguduitura a unui vehicul peste un obstacol. [
Var.:
hopa, hopai, hup interj.] – Onomatopee.
HOPai, hopai, vb. IV. Intranz. A spune, a striga „hop” (sarind, saltand). ♦ Tranz. A salta. – Hop + suf. -ai.
HORA1, hore, s. f. 1. Dans popular romanesc cu ritm domol in care jucatorii se prind de mana formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodia dupa care se executa acest dans. Daca ai intrat in hora, trebuie sa joci (= daca te-ai apucat de un lucru, trebuie sa te tii de el). ♦ (Pop.) Petrecere taraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A iesi la hora = a intra (ajungand la varsta cuvenita) in randul fetelor si al flacailor care joaca la hora. A se gati ca la hora = a se imbraca cu hainele de sarbatoare. 2. Fig. Scandal, taraboi. 3. (Astron.) Coroana boreala. [Pl. si: hori] – Bg. horo (ngr. horos).
HORai, horai, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre oameni) A sforai. – Hor + suf. -ai.
HORCai, horcai, vb. IV. Intranz. 1. (Despre muribunzi) A respira greu si cu zgomot. 2. (Reg.) A sforai. [Var.: horcani vb. IV] – Horc + suf. -ai.
HORPai, horpaiesc (horpai), vb. IV. Tranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot mancarea, mai ales lichidele. – Horp + suf. -ai.
HUGHENOT, -a, hughenoti, -te, s. m. si f. Nume dat adeptilor din Franta ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. – Din fr. huguenot.
IENICER, ieniceri, s. m. Soldat din corpul de elita al vechii infanterii turcesti, recrutat la inceput dintre prizonierii de razboi, iar mai tarziu dintre copiii turciti ai populatiilor crestine. [Var.: (inv.) ianicer, -i s. m.] – Din tc. yeniceri.
IERTaRE, iertari, an title="substantiv feminin">s. f.an> actiunea de a ierta si rezultatul ei; iertaciune. ♦ Scuza. ɜa; an title="expresie">Expr.an> Sa avem iertare! = a) sa ne scuzati! b) cred ca nu ai dreptate! – an title="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V.an> ierta.
IGRASIE s. f. Umezeala persistenta a peretilor de zidarie ai unei constructii, datorata apei retinute in porii materialelor din care sunt executati. ◊ Expr. (Fam. si arg.) A avea igrasie la cap (sau la mansarda) = a fi prost, zapacit sau nebun. – Din ngr. igrasia.
IMUNITATE s. f. 1. Rezistenta a organismului fata de actiunea microbilor patogeni sau a produsilor toxici ai acestora. 2. (In societatea medievala) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere, printr-un act al monarhului, stapanilor de pamant de a judeca, de a strange impozite, de a ridica la oaste etc. pe domeniile lor, fara amestecul reprezentantilor puterii centrale. 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucura unele categorii de persoane. ◊ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legislative de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte. Imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. – Din fr. immunite, lat. immunitas, -atis.
INCRUSTa, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A implanta ornamente pe suprafata unui obiect; a impodobi un obiect cu ornamente infipte in masa acestuia. 2. Refl. (Despre saruri dizolvate) A se depune sub forma de crusta pe peretii interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: incrusta vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.
INCUNaBUL, incunabule, an title="substantiv neutru">s. n.an> Exemplar dintr-o carte tiparita in primii ani ai introducerii tiparului (inainte de anul 1500); an title="prin extensiune">p. ext.an> carte foarte veche (si pretioasa). – Din an title="limba franceza">fr.an> incunable, an title="limba latina">lat.an> incunabulum.
INSTITUTIONalISM s. n. Doctrina economica aparuta in deceniile al treilea si al patrulea ale sec. XX, ai carei reprezentanti considera ca economia politica trebuie sa aiba ca obiect studierea anumitor categorii politice si juridice, precum si unele fenomene social-economice, denumite impropriu „institutii”. [Pr.: -ti-o-] – Din germ. Instituzionalismus.
IODISM an title="substantiv neutru">s. n.an> Intoxicatie cu iod sau cu compusi ai iodului. – Din an title="limba franceza">fr.an> iodisme.
ISPRAVI, ispravesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A duce sau a ajunge pana la sfarsit, a face sa fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfarsi, a (se) mantui; a (se) infaptui, a (se) realiza. ◊ Loc. adv. Pe ispravite = aproape de sfarsit, pe sfarsite. ◊ Expr. (Tranz.) Am ispravit! = nu mai stau de vorba! Ispraveste odata! = taci! termina! (Refl.) S-a ispravit = a) ai dreptate, asa e; b) nu mai e nimic de facut. 2. Tranz. A face sa se prapadeasca, sa dispara. ◊ Refl. S-a ispravit cu el. – Din sl. ispraviti.
JASP s. n. Roca silicioasa compacta, variat colorata, alcatuita din calcedonie si compusi ai fierului, intrebuintata ca piatra semipretioasa. – Din fr. jaspe.
JNAPai, jnapai, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate. – Jnap + suf. -ai.
MARGARITAR, (1, 2) margaritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boaba rotunda si tare de culoare alba-stralucitoare cu reflexe sidefii, care se formeaza in corpul unor scoici si care se intrebuinteaza ca podoaba de pret; perla. ◊ Loc. adj. De margaritar = impodobit, batut, incrustat cu margaritare (1). ♦ Fig. Lucru fara cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietris marunt la betoane pentru fatade, mozaicuri, pentru asternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lacrimioara, cercelus. 4. S. m. Numele unei specii de vasc care creste numai pe stejari, cu fructe in forma de bobite galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritari.
MICROB, microbi, s. m. Nume generic dat unor fiinte vii unicelulare, microscopice, care traiesc in sol, in apa, in aer, in corpul plantelor sau al animalelor si care sunt agenti ai bolilor infectioase, ai fermentatiilor, ai putrefactiilor, etc. – Din fr. microbe.
MUFLON, mufloni, s. m. Gen de mamifere care cuprinde reprezentanti ai ovinelor salbatice, cu coarne groase, in spirala (Ovis); animal care face parte din acest gen. – Din fr. mouflon.
NUCLEAR, -a, nucleari, -e, adj. 1. Care apartine nucleului atomic, privitor la nucleul atomic. ◊ Fizica nucleara = ramura a fizicii care se ocupa cu studiul nucleului atomic si al fenomenelor in care nucleul are rolul principal. Chimie nucleara = ramura a chimiei care se ocupa cu studiul nucleului atomic. Reactie nucleara = fenomen de interactiune intre doua sau mai multe nuclee atomice (ori constituenti ai lor), in urma caruia se modifica natura, structura, numarul etc. particulelor participante si se dezvolta o mare cantitate de energie. Energie nucleara = energie obtinuta prin dezintegrarea atomului in urma unor reactii nucleare; energie atomica. 2. Care se bazeaza pe energia atomica, pe degajarea de energie atomica sau pe arme atomice. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. nucleaire.
PATETIC, -a, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emotioneaza, impresioneaza, induioseaza; plin de emfaza, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inerveaza muschii oblici ai ochiului. – Din fr. pathetique, germ. pathetisch.
SUFRAGIU2, sufragii, s. n. 1. Declaratie care exprima vointa sau parerea cuiva intr-o alegere sau intr-o adunare constituita; drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetatenilor majori ai unei tari. 2. Sistem de votare (dupa modalitatea exercitarii dreptului de vot si extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufraj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium.
TAC interj. Cuvant care imita un tacanit sau zgomotul produs la taierea unui material (cu foarfecele). ◊ Loc. adv. Tac-pac = repede, cat ai clipi din ochi. – Onomatopee.
TOCai, tocai, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. si refl. recipr. A (se) saruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A misca buzele prin somn ca si cand ar suge. – Toc + suf. -ai.
TOPai, topai, vb. IV. Intranz. A face sarituri repetate, a salta, a sari de pe un picior pe altul, a se misca dezordonat si aruncand picioarele. ♦ Peior. A dansa, a juca (fara eleganta). [Var.: tupai vb. IV] – Top + suf. -ai.
USTUROI, usturoi, s. m. Planta erbacee din familia liliaceelor, cu gust si miros caracteristic, cu frunze lanceolate, al carei bulb, format din mai multi bulbi mici de forma lunguiata, are gust usturator, este bogat in substante nutritive si comestibil; ai4 (allium sativum). ♦ Compus: usturoi-salbatic = samurasla. ♦ P. restr. Bulbul acestei plante; catel din bulbul acestei plante. – Ustura + suf. -oi.
ValENTa, valente, s. f. 1. (Chim.) Marime care indica capacitatea de combinare a elementelor si a radicalilor si care reprezinta numarul atomilor de hidrogen (sau de echivalenti ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ◊ Liniuta de valenta (si eliptic) = semn grafic care marcheaza in formulele chimice legatura dintre atomii moleculelor. ♦ Forta de legatura intre doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Insusire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence.
ValVa, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre peretii exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permitand caderea semintelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armatura care serveste la stabilirea, intreruperea sau reglarea circulatiei unui fluid printr-o conducta, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva.
VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.
ZAPai, pers. 3 zapaie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre caini) A latra, a hamai. – Zapa + suf. -ai.
ZARVai, zarvaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarva. – Zarva + suf. -ai.
ZDUPai, zdupai, vb. IV. Intranz. (Reg.) A calca greu, cu zgomot; a tropai. – Zdup + suf. -ai.
ZIMT, zimti, s. m. 1. Fiecare dintre crestaturile de pe muchia unor monede. ♦ (Fam., inv., la pl.) Bani, monede; galbeni. ♦ Fiecare dintre dintii unei rotite (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai panzei de ferastrau etc. 2. (Inv.) Fiecare dintre crestaturile situate in partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – Cf. bg. zabec, scr. zubac.
ZUGRAVI, zugravesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi peretii unei cladiri sau ai unei incaperi cu o solutie apoasa de var amestecata cu huma (si cu diversi coloranti), uneori si cu desene care imita tapetul. 2. Tranz. (Rar) A picta. ♦ A desena. ♦ A scrie (caligrafic). 3. Refl. si tranz. Fig. A (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. ♦ Refl. (Despre stari psihice) A se imprima, a se reflecta, a se exterioriza pe figura cuiva. 4. Tranz. Fig. A infatisa prin cuvinte, a reda, a descrie, a prezenta. – Din zugrav.
ZUMZai, pers. 3 zumzaie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre albine) A produce un sunet caracteristic cand zboara; a bazai, a zazai. – Zum + z[um] + suf. -ai.
ZUPai, zupaiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tropai. 2. A lovi, a bate, a izbi. [Var.: zopai, zupui vb. IV] – Zup + suf. -ai.
CLAMPai, clampaiesc, vb. IV. Intranz. si tranz. A clampani. – Clamp + suf. -ai.
COTILEDON, cotiledoane, an title="substantiv neutru">s. n.an> 1. Frunza a embrionului plantelor cu seminte care serveste la hranirea plantei imediat dupa incoltire. 2. (an title="anatomie">anat.an>) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. – Din an title="limba franceza">fr.an> cotyledone.
CLANCai, pers. 3 clancaie, vb. IV. Intranz. (Despre doua obiecte) A produce un zgomot caracteristic in urma lovirii lor. – Clanc + suf. -ai.
CLANTai, clantaiesc, vb. IV. Intranz. A clantani. [Prez. ind. si: clantai] – Clant + suf. -ai.
MANI s. m. pl. Nume dat in mitologia romanilor si a vechilor popoare italice sufletelor mortilor, considerate zei ocrotitori ai caminului. – Din lat. manes, -ium.
MANTa, mantale, s. f. 1. Haina lunga, groasa sau impermeabila care apara de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniforma militara. ◊ Expr. Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi in seama decat atunci cand ai nevoie de el. A-si intoarce mantaua dupa vant a-si schimba atitudinea dupa imprejurari. A-si gasi mantaua (cu cineva) = a o pati (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (Inv.) Mantie. 2. Invelis care serveste pentru a proteja o piesa sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Rasfrangere a tegumentului care captuseste cochilia; palium. – Cf. pol., ucr., manta.
TIROID, -a, tiroide, adj. Tiroidian. ◊ Glanda tiroida (si substantivat, f.) = glanda cu secretie interna, situata in partea anterioara a gatului, in fata traheii, ai carei hormoni influenteaza cresterea, metabolismul etc. – Din fr. thyroide.
MOTai, motai, vb. IV. Intranz. 1. A atipi sezand; a adormi usor si intermitent; a picoti, a dormita. 2. A da din cap (in semn de afirmatie, de salut, de mustrare). [Prez. ind. si: motaiesc] – Mot1 + suf. -ai.
CLIPI, clipesc, vb. IV. Intranz. 1. A apropia si a indeparta in mod ritmic (si reflex) pleoapele una de alta. ◊ Expr. Cat ai clipi (din ochi) = numaidecat, imediat. 2. Fig. (De obicei despre surse de lumina) A sclipi, a licari, a scanteia. – Din sl. klepati.
MACai, pers. 3 macaie, vb. IV. Intranz. (Despre rate) A scoate strigatul caracteristic speciei; a face mac-mac; a macani. – Mac1 + suf. -ai.
CUISOR, cuisoare, s. n. 1. Diminutiv al lui cui; cuiut. 2. (La pl.) Condiment alimentar obtinut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. [Pr.: -cu-i-] – Cui + suf. -isor.
MARSalUI, marsaluiesc, vb. IV. Intranz. A se deplasa in mars; a marsui. ♦ Fam. A face un drum lung, obositor. – Mars + suf. -alui.
CLAPai, clapaiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clampani. ♦ Tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi repede (si neclar). – Clap + suf. ai.
DIADEMa, diademe, s. f. Podoaba in forma de cununa facuta din metal pretios si impodobita cu pietre scumpe, purtata pe cap de suverani, de unii reprezentanti ai bisericii si, in reprezentarile plastice, de anumite divinitati; podoaba facuta din diverse materiale si purtata de femei pe frunte, la numite ocazii. [Pr.: -di-a-] [Var.: (inv.): diadem s. n.] – Din fr. diademe, lat. diadema.
MASai, masaie, s. n. (Reg.) Fata de masa. ♦ Servet, prosop; spec. stergar pentru impodobit peretii in casele taranesti. – Masa2 + suf. -ai.
ETICHETa, etichete, s. f. 1. Bucata de hartie, de carton etc. care se aplica sau se leaga de pachete, sticle etc. si pe care se indica continutul, pretul, posesorul, destinatia etc. 2. Fig. Titlu, nume, calificativ sub care se prezinta sau figureaza cineva sau ceva, ascunzand natura adevarata. 3. Fig. Norme de comportare riguros stabilite la curtile monarhilor, in relatiile dintre diplomati etc.; p. ext. reguli conventionale de comportare (politicoasa), intrebuintate in relatiile dintre membrii unei clase, ai unei societati etc. – Din fr. etiquette.
ORBECai, orbecaiesc, vb. IV. Intranz. A umbla (incoace si in colo) pipaind si ratacind (ca orbul2) prin intuneric; a dibui, a bajbai, a orbeca. [Prez. ind. si: orbecai. – Var.: orbacai vb. IV.] – Orbeca + suf. -ai.
PLEOSCai, pleoscai, vb. IV. Intranz. A plescai. [Var.: (reg.) pleoscai vb. IV.] – Pleosc + suf. -ai.
POPULATIE, populatii, s. f. 1. Totalitatea locuitorilor unei tari, ai unei regiuni, ai unui oras etc., poporatie, poporime. ♦ Totalitatea indivizilor animali sau vegetali (din aceeasi specie) raspanditi pe un anumit teritoriu. 2. (In sintagma) Populatie de stele = ansamblu de stele grupate dupa vechime, pozitie, compozitie chimica etc. [Var.: (inv.) populatiune s. f.] – Din fr. population.
RINDELUI, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fatui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Masina de rindeluit = masina care efectueaza in mod mecanic operatii cu rindeaua, la care cutitele au o miscare de rotatie, prelucrarea asemanandu-se cu frezarea. – Rindea + suf. -alui.
FOLFai, folfaiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A vorbi sau a mesteca greu (cum fac batranii care nu au dinti); a molfai, a morfoli. – Fol + f[ol] + suf. -ai.
FONFai, fonfai, vb. IV. Intranz. A vorbi pronuntand cuvintele nazal, ca un fonf; a farnai, a fornai (2). – Fonf + suf. -ai.
FRaNCMaSONERIE an title="substantiv feminin">s. f.an> asociatie secreta raspandita in diverse tari, ai carei membri, organizati in loji, sunt adeptii principiului fraternitatii si se recunosc intre ei prin semne si embleme; masonerie. – Din an title="limba franceza">fr.an> franc-maconnerie.
FUMEGai s. n. (Reg.) Fumarie. – Fumega + suf. -ai.
PaiR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui in Franta si in Anglia in evul mediu. ♦ Membru (pe viata) al uneia dintre cele doua camere legislative din Franta intre 1815 si 1848. ♦ Titlu de noblete in Marea Britanie, care confera dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoana care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair.
PANTEON, panteonuri, s. n. 1. (La greci si la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument national in care se depun ramasitele pamantesti ale oamenilor ilustri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor ilustri ai unei tari. [Pr.: -te-on] – Din fr. pantheon.
PARC, parcuri, s. n. 1. Suprafata intinsa de teren, de utilitate publica, cu plantatii, alei si diferite constructii, amenajata pentru agrement. ◊ Parc national = suprafata intinsa de teren, pazita si ingrijita, in care exploatarile (silvica, miniera, vanatoreasca etc.) sunt interzise, pentru a se pastra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri si amenajari, situat intr-un parc (1). ♦ Teren imprejmuit, unde vanatul este crescut si ingrijit pentru vanatoare. ♦ Parc (1) situat in jurul unei cladiri si depinzand de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuinta si cu numeroase spatii verzi. 2. Loc de stationare si de garare mai indelungata a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele si materialele aflate in acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei intreprinderi, ale unei institutii etc. ♦ Totalitatea instalatiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc.
PARLAMENT, parlamente, s. n. Organ legislativ din unele tari, compus din una sau din doua camere si constituit din reprezentanti ai diferitelor partide politice alesi, total sau partial, prin votul cetatenilor; p. ext. sesiune, sedinta de lucru in care se intruneste acest organ. ♦ Cladire in care au loc sedintele acestui organ. – Din fr. parlement.
PASERIFORMa, paseriforme, s. f. (La pl.) Ordin de pasari ai caror pui ies din ou golasi si orbi; (si la sg.) pasare care face parte din acest ordin. – Din fr. passeriformes.
PATRIARH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai inalt rang in ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoana care detine acest rang. 2. (In Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducatori (spirituali si politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Barbat in varsta, cu rol de sef al familiei in comunitatea gentilica. ♦ Fig. Batran venerabil, cu numerosi descendenti. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhu, ngr. patriarhis.
PATI, patesc, vb. IV. 1. Tranz. A i se intampla cuiva ceva (neplacut, iesit din comun), a da peste ceva neasteptat (si neplacut). ◊ Expr. A o pati = a avea neplaceri, a intra intr-un bucluc; a da peste o belea. A o pati cu cineva = a intalni pe cineva care iti produce neplaceri, a-si gasi beleaua cu cineva. Din patite = din experienta. A fi patit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experienta. (Fam.) Ce-ai patit? = ce ti s-a intamplat de faci asa ceva? ce te-a gasit? 2. Tranz. si intranz. (Inv. si pop.) A suferi, a patimi, a indura. [Prez. ind. si: (pop.) pat] – Lat. pati.
ANCOSA s. f. 1. (Cin.) Decupare facuta pe marginea peliculei cinematografice pentru a declansa anumite operatii in procesul de developare. 2. (Elt.) Canal facut intr-o piesa metalica pentru a introduce in el conductorii electrici ai unei infasurari. – Din fr. encoche.
APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. A venit apoi la mine. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Atunci, in cazul acesta, daca e asa, asa fiind. Daca e adevarat, apoi ai dreptate. 2. (De obicei precedat de conjunctii; adesea cu valoare de conjunctie) Pe langa asta, si inca, unde mai pui ca; dar; altminteri. Si-apoi era razboi pe vremea aceea. [Var.: (pop.) pai, poi adv.] – Lat. ad-post.
PERDELUI, perdeluiesc, vb. IV. Tranz. si refl. A (se) acoperi, a (se) invalui ca intr-o perdea (1). – Perdea + suf. -alui.
PERMANGANIC, -a, permanganici, -ce, adj. (Chim.) Care se refera la unii compusi ai manganului, care contine unii compusi ai manganului. ◊ Acid permanganic = acid care contine mangan, stabil numai in solutie apoasa, folosit ca oxidant. – Din fr. permanganique.
ARLECHIN, (1) arlechini, s. m., (2, 3) arlechine, s. n. 1. S. m. Personaj comic din vechile farse (populare) italiene. 2. S. n. Culisa asezata in spatele fiecaruia dintre peretii laterali ai unei scene, pentru a permite micsorarea latimii acesteia; fiecare dintre extremitatile laterale, din fata, ale unei scene. 3. S. n. Fiecare dintre reflectoarele din fata scenei. – Din fr. arlequin, it. arlecchino.
PIROXILINa, piroxiline, s. f. Amestec de esteri ai celulozei, folosit la fabricarea explozivilor, a colodiului, a celuloidului, a lacurilor si a emailurilor. – Din fr. pyroxiline.
PLACEa, plac, vb. II. Intranz. si tranz. (Cu subiectul logic in dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ◊ Expr. Stii ca-mi placi? sau ca mi-ai placut? exprima mirarea, dezaprobarea in fata unei propuneri, a unei afirmatii etc. care nu-ti convine, cu care nu esti de acord etc. Imi place sa cred ca... = sper sa... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admiratie, de placere, de iubire fata de o persoana de s*x opus, a-i fi drag, a indragi. 3. A avea un sentiment de satisfactie, de multumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. – Lat. placere.
PLAVai, -AIE, plavai, adj. 1. (Pop.; despre animale, mai ales despre oi) Care are parul sau lana de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie; (despre parul sau lana animalelor) de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie. 2. (In sintagma) Poama plavaie (si substantivat, f.) = varietate de struguri cu boaba alba-verzuie si rotunda. – Plav (reg., despre boi, „care are parul de culoare (alba-)galbuie” < sl.) + suf. -ai.
PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizatii sau ai unei asociatii constituite; p. ext. adunare a unei asociatii la care participa totalitatea membrilor ei. – Din lat. plenum.
PLENAR, -a, plenari, -e, adj. 1. (Despre sedinte, adunari, reuniuni) Care se tine cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfatuire, adunare, sedinta la care participa toti membrii unui for de conducere, ai unei organizatii etc. 2. (Livr.) Total, intreg, complet; desavarsit, deplin. – Din lat. plenarius.
PLESCai, plescai, vb. IV. Intranz. 1. A manca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerul-gurii (in semn de placere); a pleoscai. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare; a pleoscai. 3. (Despre lichide, substante vascoase etc.) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare, producand un zgomot caracteristic; a pleoscai. – Pleasc + suf. -ai.
PLESNIRE, plesniri, s. f. Actiunea de a plesni si rezultatul ei. ♦ Rupere brusca produsa in peretii unui vas, ai unui tub sau ai unei piese ca efect al presiunii interioare, al unei variatii de temperatura etc. [Var.: pleznire s. f.] – V. plesni.
PLOPOVAT s. n. (Reg.) Un fel de mreaja ai carei ochi, impletiti cu laturi, se strang cand intra pestele inauntru. – Et. nec.
POLIMETRIE s. f. Suprapunere de masuri care evolueaza simultan in muzica scrisa pentru doua sau mai multe voci si care se caracterizeaza prin faptul ca timpii tari, initiali, ai masurilor nu coincid intotdeauna. – Din it. polimetria.
PORCai, porcaiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. si refl. recipr. A (se) insulta in mod grosolan. 2. Refl. A se purta ca un porc (2). – Porc + suf. -ai.
CLER, cleruri, s. n. Totalitatea preotilor unei biserici, ai unei eparhii, ai unei tari etc.; preotime. – Din lat. clerus.
PRETORIU, pretorii, s. n. 1. (La romani) Resedinta pretorului, sala in care pretorul isi exercita functiile judecatoresti. ♦ Loc dintr-o tabara romana unde era asezat cortul comandantului. 2. (Inv.) Sala de judecata (in incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (In evul mediu, in Tara Romaneasca) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiati ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. pretoire.
PRETalUI, pretaluiesc, vb. IV. Tranz. (Inv. si pop.) A pretui, a evalua. – Pret + suf. -alui.
PRIMITIV, -a, primitivi, -e, adj. 1. – Din perioada de la inceputul societatii umane; stravechi. ♦ Care se afla pe treapta cea mai de jos a dezvoltarii (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni si despre manifestarile lor) salbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se refera la inceputul istoric al existentei sale, care se afla in starea de la inceput; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care serveste ca element de baza pentru formarea de derivate; primar. ♦ (In sintagma) Culori primitive = cele sapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Denumire data pictorilor adepti ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus.
PROMOTIE, promotii, s. f. Serie de absolventi ai unei scoli, ai unei facultati etc.; totalitatea persoanelor care absolvesc in acelasi an un ciclu de invatamant. – Din fr. promotion, lat. promotio, -onis.
PUF2, (5) pufuri, s. n. 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi si fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acopera corpul unor pasari pe burta si sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plapumilor etc. ◊ Expr. A creste in puf = a creste in confort, neducand lipsa de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini si moi care cresc pe obraz; inceput de barba sau de mustata. 3. (Cu sens colectiv) Parul marunt, moale si matasos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici si fini ai unor fructe, seminte etc. 5. Obiect de toaleta care serveste la pudrat, facut din puf2 (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, in compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obtinut la cules. 7. (Spec.) Minge de badmington. – Din bg., scr. puh.
PUFai, pufai, vb. IV. Intranz. 1. A respira, a sufla greu si cu zgomot pe nari. 2. A fuma expulzand fumul cu mici intreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea brusca a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum. 3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu intreruperi ritmice, zgomotoase. – Puf1 + suf. -ai.
COLEMIE s. f. Crestere a cantitatii de bilirubina sau a altor compusi ai bilei in sange; trecere a bilei in sange. – Din fr. cholemie.
CREMENE, (rar) cremeni, s. f. 1. Varietate de roca sedimentara silicioasa, alcatuita din calcedonie, opal si cuart, care are proprietatea sa produca scantei atunci cand este lovita cu obiecte de otel. 2. Bucatica de cremene (1) folosita la scaparat cu amnarul. *Expr. Cat ai da in cremene = intr-o clipa. 2. Bucatica de cremene (1) care inlocuia la armele vechi capsa de aprindere si care, lovita de cocos, producea scantei si aprindea praful de pusca. – Din bg. kremeni.
PUPai, pupaiesc, vb. IV. Intranz. (Despre pupeze) A scoate strigate caracteristice speciei. ♦ Fig. (Despre oameni) A flecari, a cleveti. – [Pu-pu-]pup + suf. -ai.
SABORD, saborduri, s. n. Deschizatura in peretii laterali ai unei nave, folosita mai ales pentru scurgerea apei acumulate pe puntea superioara si pentru operatiile de incarcare si de descarcare. – Din fr. sabord.
OFTalMOPLEGIE, oftalmoplegii, s. f. (Med.) Paralizie a muschilor motori ai ochiului. – Din fr. ophtalmoplegie.
OLIGARHIE, oligarhii, s. f. 1. Forma de conducere a statului, in care puterea politica si economica este detinuta de un numar restrans de persoane. ♦ Grup de persoane care exercita puterea intr-o astfel de forma de guvernamant. 2. (In sintagma) Oligarhie financiara = grup restrans de mari posesori ai capitalului financiar, care domina viata economica a unui stat. – Din ngr. oligarhia, fr. oligarchie.
SONTACai, sontacaiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, schiopatand; a schiopata. – Sontac + suf. -ai.
SOPai, sopaiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A vorbi cu cineva in soapta; a sopti, a susoti. ◊ Loc. adv. Pe sopaite = in soapta. – Sopa + suf. -ai.
OFICIALITATE, (1) oficialitati, s. f. 1. Persoana oficiala; (la pl.) autoritatile dintr-o tara, dintr-un oras; reprezentantii oficiali ai autoritatii. 2. (Jur.; in sintagma) Principiul oficialitatii = principiu de baza al dreptului procesual penal, potrivit caruia procurorul si organele de urmarire penala, precum si instantele penale pot sa savarseasca din oficiu orice act care intra in competenta lor. 3. Caracter oficial, calitate, tinuta, atitudine oficiala. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialite.
SOValCai, sovalcai, vb. IV. Intranz. (Reg.) A schiopata. – Sovalc + suf. -ai.
COSMODROM, cosmodromuri, s. n. Teren special amenajat cu platforme, rampe si instalatii pentru lansarea satelitilor artificiali ai pamantului si a cosmonavelor. – Din fr. cosmodrome, rus. kosmodrom.
VENTRICULOGRAFIE, ventriculografii, s. f. (Med.) Radiografie a ventriculilor cerebrali sau ai inimii. – Din fr. ventriculographie.
OMOGENITATE s. f. Insusirea de a fi omogen. ♦ Insusire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleasi proprietati in toate punctele sale. ♦ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleasi dimensiuni in cei doi membri ai sai. [Var.: omogeneitate s. f.] – Din fr. h*********e, lat. h**********s. Cf. omogen.
STIOBalCai, stiobalcaiesc, vb. IV. Tranz. si refl. (Reg.) A (se) cufunda cu zgomot in apa; a (se) balaci. – Stiobalc + suf. -ai.
FaRaDMETRU, faradmetre, an title="substantiv neutru">s. n.an> Instrument pentru masurarea capacitatii electrice a condensatoarelor cu scara gradata in submultipli ai faradului. – Din an title="limba franceza">fr.an> faradmetre, an title="limba engleza">engl.an> faradmeter.
FaRaON, faraoni, an title="substantiv masculin">s. m.an> 1. Titlu pe care il purtau vechii regi ai Egiptului; persoana care avea acest titlu. ♦ (an title="familiar">Fam.an>, an title="ironic">ir.an> sau glumet) Tigan. 2. (an title="invechit">Inv.an>) Numele unui joc de carti. – Din an title="limba franceza">fr.an> pharaon.
ORaSENIME an title="substantiv feminin">s. f.an> (Rar) Locuitorii unui oras, multime de locuitori ai unui oras. – Orasean + an title="sufix">suf.an> -ime.
ORACai, pers. 3 oracaie, vb. IV. Intranz. (Despre broaste) A scoate strigatul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plange, a scanci. [Prez. ind. pers. 3 si: oracaieste] – Orac + suf. -ai.
CORONIU s. n. Element chimic ipotetic aflat in coroana solara, caruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse in realitate de atomii puternic ionizati ai unor elemente cunoscute. – din fr. coronium.
CORNET1, cornete, s. n. 1. Bucata de hartie rasucita in forma de con, in care se impacheteaza diferite marfuri. ♦ Continutul unui astfel de ambalaj. 2. (In sintagma) Cornet acustic = instrument acustic in forma de palnie, care intensifica v********e sonore si de care se servesc persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din alama, asemanator cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decat aceasta si cu un registru mai inalt. 4. (In sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele sase lame osoase in forma de cornet1 (1), situate pe peretii laterali ai celor doua nari. 5. Produs de patiserie asemanator cu vafela de napolitana sau de tort, in forma de con (retezat), in care se pune inghetata, frisca, crema etc. – Din fr. cornet.
ORICAT, -a, oricati, -te, pron. nehot., adv. 1. Pron. nehot. Indiferent cat, indiferent de numar sau de cantitate. ◊ (Adjectival) Oricati bani ai avea, tot nu-ti ajung. 2. Adv. (Adesea cu valoare de conjunctie concesiva) Indiferent cat, cat de mult, cat de tare; orisicum. – Ori + cat.
FILDES, (1) fildesi, s. m., (2) fildesuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre dintii incisivi ai unui elefant. ♦ (Inv.) Elefant. 2. S. n. Substanta osoasa de culoare alba din care sunt alcatuiti dintii incisivi de elefant si din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaleta etc.; ivoriu. ◊ Fildes animal (sau artificial) = substanta asemanatoare cu fildesul (2), obtinuta prin macerarea oaselor de animale in clorura de var. Fildes vegetal = material foarte dur, extras din semintele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildisi.
ZELOTISM s.n. 1. Miscare nationalista extremista printre evrei, in antichitate, ai carei adepti se entuziasmau pentru legea lui Moise si evitau contactul cu cei de alt neam. 2. Exces de zel, fanatism religios. (din fr. zelotisme)
ZETETIC2, zetetici, s.m. Nume dat filozofilor greci, discipoli ai lui Pyrrhon. (din fr. zetetique) [morf. DOOM]
FLESCai, flescaiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umbland prin noroi, prin apa etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se m**a; fig. (despre oameni) a se molesi. – Fleasc + suf. -ai.
F**Cai, f*******c, vb. IV. Tranz. A smulge parul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii pasarilor vii; fig. a bate zdravan, a parui. – F**c + suf. -ai.
LABIRINT, labirinturi, s. n. 1. Constructie cu un mare numar de camere si de galerii, in care orientarea este extrem de dificila; dedal. ♦ Grup decorativ de arbusti care alcatuiesc alei intortocheate. ♦ Fig. Incurcatura, incalcitura de drumuri in care te orientezi cu greutate; p. ext. problema, situatie incurcata, fara iesire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere si compartimente foarte inguste, folosit in diverse instalatii pentru a lungi parcursul unui fluid si a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavitatilor (si a organelor) care formeaza urechea interna. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.
LABIRINTODONT, labirintodonti, s. m. (La pl.) Grup de amfibieni fosili din triasic, ai caror dinti au incretituri sinuoase; (si la sg.) animal din acest grup. – Din fr. labyrinthodontes, engl. labyrinthodonta.
LUTISOR s. n. 1. Diminutiv ai lui lut. 2. Argila care contine hidroxizi de fier sau de mangan, colorata in galben, rosu sau brun, folosita in pictura; pamantel. – Lut + suf. -isor.
NaBaB, nababi, an title="substantiv masculin">s. m.an> 1. Titlu purtat de ofiterii superiori ai sultanului sau de guvernatorii musulmani din Iran, Pakistan, India; persoana care avea acest titlu. 2. Epitet pentru o persoana foarte bogata. – Din an title="limba franceza">fr.an> nabab.
MUSCULATURa, musculaturi, s. f. Totalitatea muschilor2 (1) corpului sau ai unui organ; sistemul muscular al corpului. [Var.: muschiulatura s. f.] – Din fr. musculature.
LEORBai, leorbaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A flecari, a trancani, a sporovai. – Leoarba + suf. -ai.
LEORCai, leorcaiesc, vb. IV. Tranz. si refl. (Pop. si fam.) A (se) face leoarca, a (se) uda (tare) cu apa. – Leoarca + suf. -ai.
SEGMENT, (1, 2, 3) segmente, s. n., (4) segmenti, s. m. 1. S. n. Portiune dintr-o figura, limitata cel putin intr-o parte de marginile ei. ◊ Segment de dreapta = portiune dintr-o dreapta marginita de doua puncte. Segment de cerc = parte dintr-un cerc cuprinsa intre o coarda si arcul subintins. 2. S. n. Portiune definita dintr-un intreg, nedetasata de acesta. Segment din coloana vertebrala. 3. S. n. Fiecare dintre inelele (sau partile) care alcatuiesc corpul unor vietuitoare. 4. S. m. Garnitura metalica a unui piston, care serveste la etansarea spatiului liber dintre acesta si cilindrul in interiorul caruia se deplaseaza, sau la razuirea uleiului de pe peretii interiori ai cilindrului. – Din fr. segment, lat. segmentum.
LICEU, licee, s. n. Scoala de cultura generala, in care sunt admisi absolventi ai scolilor generale si unde se predau cunostintele necesare continuarii studiilor in invatamantul superior sau diverse specialitati pentru pregatirea cadrelor medii. – Din fr. lycee, lat. lyceum.
LUCEAFAR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus si ai altor stele stralucitoare. ◊ Luceafarul-de-Dimineata sau Luceafarul-de-Ziua, Luceafarul-Porcilor, Luceafarul-Boului = planeta Venus (vazuta dimineata, inainte de rasaritul soarelui). Luceafarul-de-Seara sau Luceafarul-de-Noapte, Luceafarul-Ciobanilor = planeta Venus (vazuta seara). Luceafarul-cel-Mare-de-Miezul-Noptii sau Luceafarul-cel-Frumos = steaua Vega din constelatia Lirei. Luceafarul-Porcesc sau Luceafarul-Porcar = steaua aldebaran din constelatia Taurului. Luceafarul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui barbat cu calitati deosebite. – Lat. Lucifer.
LUMANARICa, lumanarele, s. f. 1. Diminutiv ai lui lumanare (1). 2. Planta erbacee medicinala, cu frunze mari alterne, cele bazale in forma de rozeta, si cu flori galbene dispuse intr-un spic (Verbascum thapsus). ♦ Compus: lumanarica-pamantului = planta erbacee cu tulpina inalta si cu frunze mari si flori albastre sau albe-galbui (Gentiana asclepiadea). – Lumanare + suf. -ica.
CITOGENETIC, -a, citogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramura a geneticii care studiaza componentii celulari ai ereditatii, precum si consecintele medicale si evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2. Adj. al citogeneticii (1), de citogenetica. – Din fr. cytogenetique.
LIPai, lipai, vb. IV. Intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergand descult sau in papuci ori lovind cu palma; a cepai. 2. (Despre animale) A bea sau a manca ceva facand un zgomot caracteristic cu limba. [Prez. ind. si: lipaiesc. – Var.: lapai, lepai, leopai vb. IV] – Lipa + suf. -ai. Cf. bg. lapam.
DOMN, domni, s. m. 1. Termen de politete pentru un barbat. ♦ (Fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care insoteste de regula o fraza exclamativa, interogativa etc. ♦ Sot. ♦ (Pop.) Orasean. 2. Persoana care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stapan. 3. Titlu purtat de suveranii Tarii Romanesti si ai Moldovei; voievod, domnitor; persoana care purta acest titlu. 4. Dumnezeu; Isus Cristos. ◊ Expr. A da (sau a lasa pe cineva) in plata (sau mila) domnului = a lasa (pe cineva) in pace, a(-l) lasa sa faca ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamatie, invocatie impersonala exprimand mirare, amaraciune, surpriza. Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! ◊ Expr. Vezi, doamne = chipurile, vorba vine. [Voc. (1-3) domnule, dom'le, (4) doamne; nom., voc. si (1) domnu, don', dom'] – Lat. dom(i)nus.
MEHai, pers. 3 mehaie, vb. IV. Intranz. (Despre oi, miei, capre) A scoate sunete caracteristice speciei; a behai. – Mehe[he] + suf. -ai.
MEROVINGIAN, -a, merovingieni, -e, adj. Care apartine primei dinastii de regi ai statului franc, privitor la aceasta dinastie. [Pr.: -gi-an] – Din fr. merovingien.
CUVIOSIE, cuviosii, s. f. Buna-cuviinta; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Insotit de un pronume posesiv) Titlu dat calugarilor si altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie.
INGHILTai, inghiltai, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbiltui. (pref. in- + ghilt + suf. -ai)
MUJDEI s. n. Preparat alimentar din usturoi pisat, otet (sau apa) si sare, care serveste ca adaos la unele mancaruri. [Var.: mojdei s. n.] – Must + de + ai („usturoi”).
CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. Punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.
MILITAR, -a, militari, -e, s. m. si f., adj. l. S. m. si f. Persoana care face parte din cadrele armatei sau care isi face stagiul militar; ostas, ostean. 2. Adj. Care apartine armatei sau militarilor (1), privitor la armata sau la militari, specific armatei sau militarilor; facut dupa principii proprii armatei; militaresc, ostasesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligati sa-l presteze toti barbatii valizi ai unei tari. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de catre armata. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militar.
MIORCai, miorcaiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre broaste) A oracai. 2. Intranz. si refl. Fig. (Despre copii) A (se) smiorcai. [Prez. ind. si: miorcai] – Miorc + suf. -ai.
MISINa, misine, s. f. 1. (Reg.) Gramada de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; stransura; multime de bunuri, bogatie, avere. 2. (Reg.) Gaura in pamant sau musuroi in care isi depoziteaza unele animale hrana pentru iarna; p. ext. vizuina, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuina. 3. (Reg.) Multime, adunatura (de fiinte). 4. Mica scobitura pe suprafata dintilor (molari ai) calului si ai altor animale erbivore, care dispare cu varsta prin roadere si dupa care se recunoaste varsta animaluiui. [Pl. si: misini. – Var.: misuna s. f.] – Cf. rus. masina.
MORMai, mormai, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ursi) A scoate sunete scurte si joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemanatoare cu ale ursului. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi nedeslusit, pe un ton coborat sau nazal, de obicei cu intentia de a manifesta o nemultumire; a bombani, a marai. ◊ Loc. adv. Pe mormaite = mormaind (pentru a-si arata nemultumirea); cu nemultumire, fara placere, cartind. [Prez., ind. si: mormaiesc. = Var.: (reg.) mornai vb. IV] – Mor + m[or] + suf. -ai.
CLONCai, pers. 3 cloncaieste, vb. IV. Intranz. A cloncani. [Prez. ind. pers. 3 si: cloncaie] – Clonc + suf. -ai.
NARODNICISM s. n. Miscare social-politica din Rusia in a doua jumatate a sec. XIX, care sustinea ca principala forta revolutionara este taranimea si intelectualitatea, si care acorda personalitatilor, eroilor rolul de creatori ai istoriei. – Narodnic + suf. -ism.
NEOANACREONTIC, -a, neoanacreontici, -ce, adj. Care se inspira din poezia lirica cultivata de imitatori tarzii ai lui Anacreon; care apartine acestei poezii. [Pr.: ne-o-a-na-cre-on-] – Din fr. neo-anacreontique.
TACai, tacaiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjectia „tac”. ♦ A ciocani, a tacani. ♦ (Despre inima) A zvacni, a bate (ritmic). [Var.: tacai vb. IV] – Tac1 + suf. -ai.
NEOPLaTONISM an title="substantiv neutru">s. n.an> Doctrina filozofica din an title="secolul">sec.an> III-VI ai carei adepti reluau filozofia lui Platon, incercand s-o concilieze cu conceptiile mistice-religioase din Orient. [an title="pronuntat">Pr.an>: ne-o-] – Din an title="limba franceza">fr.an> neo-platonisme.
ECLISa, eclise, s. f. 1. Piesa plata de metal, de lemn etc. cu care se acopera rostul dintre doua piese. 2. (La pl.) Peretii laterali ai unui instrument cu coarde. – Din fr. eclisse.
ECOSPECIE, ecospecii, s. f. (Biol.) Grup de plante sau animale format din unul sau mai muite ecotipuri, ai carui membri se pot reproduce intre ei fara ca descendentii sa degenereze. – Din engl. ecospecies.
EDENTa, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dintii unei roti dintate, ai unei perii de sarma etc. – Din fr. edenter.
EFEDRINA s. f. alcaloid solubil in alcool, in eter si in cloroform, ai carui derivati, solubili in apa, se folosesc in special in tratamentul bolilor cailor respiratorii. – Din fr. ephedrine.
EGIPTEAN, -a, egipteni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din natiunea formata pe teritoriul Egiptului, constituind majoritatea populatiei Republicii Arabe Egipt, 2. Adj. Care apartine Egiptului, Republicii Arabe Egipt sau populatiilor lor, privitor la Egipt, la Republica Araba Egipt sau la populatiile lor. ♦ (Substantivat, f.) Limba egipteana. 3. S. m. si f. (La pl.) Vechii locuitori ai vaii si deltei Nilului, care au creat in antichitate unul dintre principalele state ale Orientului; (si la sg.) persoana care apartinea acestor vechi populatii. – Egipt (n. pr.) + suf. -ean.
ELECTRONEGATIV, -a, electronegativi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) ai carui atomi capteaza cu usurinta electroni, transformandu-se in ioni negativi. – Din fr. electronegatif.
ELECTROPOZITIV, -a, electropozitivi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) ai carui atomi cedeaza cu usurinta electroni, transformandu-se in ioni pozitivi. – Din fr. electropositif.
ELECTROTERAPIE s. f. Tratament medical bazat pe actiunea curentilor electrici ca agenti terapeutici ai anumitor boli. – Din fr. electrotherapie.
ENCICLOPEDIST, -a, enciclopedisti, -ste, subst., adj. 1. S. m. pl. Nume dat ganditorilor, savantilor si scriitorilor francezi precursori ai Revolutiei Franceze de la sfarsitul sec. XVIII, care s-au grupat in scopul editarii unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. si f. (Rar) (Persoana) care are cunostinte enciclopedice. – Din fr. encyclopediste.
ESPLANADa, esplanade, s. f. 1. Suprafata (plantata cu arbori, iarba si flori) aflata, de obicei, in fata unei cladiri importante sau a unui ansamblu arhitectural. 2. Strada larga avand in mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarba si flori. – Din fr. esplanade.
DISCRIMINARE, discriminari, s. f. Actiunea de a discrimina si rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuata intre mai multe elemente. 2. Politica prin care un stat sau o categorie de cetateni ai unui stat sunt lipsiti de anumite drepturi pe baza unor considerente neintemeiate. ♦ Discriminare rasiala = segregatie. – Dupa fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.
DISLOCa, disloc, vb. I. Tranz. si refl. A (se) misca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din intregul din care face parte). ♦ Refl. (Despre straturi geologice) A-si modifica pozitia initiala (orizontala). ♦ Tranz. si refl. (Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulatii. ♦ Tranz. A deplasa trupele dintr-un loc in altul, a le schimba dintr-o garnizoana in alta. ♦ Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea intre ei a unui cuvant sau a mai multor cuvinte. – Din fr. disloquer, lat. dislocare.
DURai, pers. 3 duraie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A se da peste cap, de-a dura, a se rostogoli (cu zgomot); p. ext. a hurui. – Dura1 + suf. -ai.
DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doara adv.] – Lat. de-hora.
DOGE, dogi, s. m. Titlu purtat de conducatorii politici ai unora dintre vechile republici aristocratice italiene; persoana care avea acest titlu. – Din it. doge.
SPalIER, spaliere, s. n. 1. Suport format din stalpi intre care sunt intinse, orizontal si paralel, fire de sarma zincata pentru sustinerea anumitor plante agatatoare sau a ramurilor unor pomi a caror crestere este dirijata de om. 2. Sir de tufe sau de arbusti cu ramurile tunse dupa un anumit sistem, formand un fel de perete de verdeata de-a lungul unei alei. ♦ alee marginita de un asemenea perete de verdeata. 3. Aparat de gimnastica in forma de scara larga, fixat de perete. [Pr.: -li-er] – Din germ. Spalier.
DRAMalUI, dramaluiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A dramui. – Dram + suf. -alui.
DUPai, dupaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A calca indesat, apasat, cu zgomot; a tropai. – Dup + suf. -ai.
DRESa, dresez, vb. I. Tranz. I. A invata, a obisnui, a deprinde un animal sa faca, la porunca, anumite miscari sau sa indeplineasca anumite actiuni. ♦ Fig. (Peior.) A invata, a deprinde o persoana sa se comporte intr-un anumit fel, stabilit de mai inainte de altii. II. (Despre organe de stat sau reprezentanti ai acestor organe) A redacta, a incheia un act (oficial). – Din fr. dresser.
COD2, coduri, s. n. 1. Act normativ care cuprinde o culegere sistematica de reguli juridice privitoare la o anumita ramura a dreptului. Cod penal. Codul muncii ♦ Ansamblu de reguli privind comportarea cuiva. 2. Sistem de semne sau de semnale conventionale care serveste la transmiterea unui mesaj, a unei comunicari. ◊ Cod postal = numar atribuit unei localitati sau strazi. Cod de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor care reprezinta parametrii principali ai rezistorilor si condensatoarelor. 3. (Biol.; in sintagma) Cod genetic = mecanism prin care se inregistreaza, se conserva si se transmite informatia ereditara. – Din fr. code.
DEBUT, debuturi, s. n. Inceputul (primele manifestari, primii pasi ai) cuiva intr-o profesiune, intr-o activitate (artistica, literara etc.); opera, lucrare ce constituie acest inceput. – Din fr. debut.
TACTa, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diversi timpi ai masurii, in procesul de executie, prin gesturi ale mainii, conform unei scheme speciale. – Din tact1. Cf. germ. taktieren.
TICai1, pers. 3 ticaie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic caracteristic in timpul functionarii; a face tic-tac. 2. (Despre inima) A bate tare (sub efectul unei emotii puternice); a zvacni, a palpita. – Tic1 + suf. -ai.
TIMUS s. n. Glanda cu secretie interna, asezata in partea superioara a toracelui, care influenteaza cresterea organismului in primii ani ai copilariei si se atrofiaza mai tarziu. – Din fr. thymus.
TINEREL, -Ea, -ICa, tinerei, -ele, adj., s. m. si f. Diminutiv ai lui tanar. – Tanar + suf. -el.
COECHIPIER, -a, coechipieri, -e, s. m. si f. Membru al unei echipe de munca sau al unei echipe sportive, considerat in raport cu ceilalti membri ai echipei. [Pr.: -pi-er] – Din fr. coequipier.
COLBai, colbaiesc, vb. IV. Tranz. si refl. (Reg.) A (se) prafui. [Var.: colbui vb. IV] – Colb + suf. -ai.
DECAT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2. (Restrictiv, in constructii negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa... = a) singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut...; b) sunt (sau esti etc.) liber sa, daca vreau (sau vrei etc.) sa... N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala opozitionala cu nuanta comparativa) In loc sa... 4. (Pop.; adversativ) Insa, dar, numai ca. – De4 + cat.
TESLAR, teslari, s. m. 1. (Reg.) Dulgher. 2. (La pl.) Subalterni ai capitanului de poduri care, in evul mediu, in tarile romane, aveau obligatia de a le repara. – Tesla + suf. -ar.
TREBalUI, trebaluiesc, vb. IV. Intranz. si tranz. A face tot felul de treburi marunte (pe langa casa); a roboti. – Treaba + suf. -alui.
TRIUMVIR, triumviri, an title="substantiv masculin">s. m.an> (In Roma antica) Fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului. [an title="pronuntat">Pr.an>: tri-um-] – Din an title="limba latina">lat.an>, an title="limba franceza">fr.an> triumvir.
TROPai, tropai, vb. IV. Intranz. A face zgomot lovind pamantul, podeaua cu picioarele sau cu copitele; a tropoti. ♦ (Fam.) A juca, a dansa (cu zgomot). – Trop1 + suf. -ai.
TRUPa, trupe, s. f. 1. Totalitatea militarilor care isi fac serviciul militar. ♦ (La pl.) Fortele armate ale unei tari, ale unei regiuni, ale unei specialitati etc.; oaste. 2. Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. – Din fr. troupe.
RECIRCULARE, recirculari, s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substante in ciclul de fabricatie, in scopul imbunatatirii unor parametri ai productiei. 2. Recirculatie. – V. recircula.
TANTIEMa, tantieme, s. f. 1. Suma de bani incasata de membrii unui consiliu de administratie sau de functionari superiori ai unei societati comerciale (din beneficiul net al acesteia) pentru participarea la conducerea ei. ♦ Comision procentual acordat mijlocitorilor de afaceri. 2. Onorariu procentual cuvenit (in trecut) unui autor dramatic, calculat in raport cu incasarile realizate la reprezentatiile piesei sale. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. tantieme.
REDACTIE, redactii, s. f. 1. Colectiv de redactori care lucreaza la un ziar, la o revista etc.; localul in care se gasesc birourile redactorilor unui ziar, ai unei reviste etc. 2. Redactare; felul, forma in care este redactata o publicatie, o scriere. [Var.: (inv.) redactiune s. f.] – Din fr. redaction.
REFRACTOMETRIE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refractie ai substantelor si pentru studierea altor proprietati legate de valorile acestor indici. – Din fr. refractometrie.
RASCOL, rascoale, s. n. I. 1. Bara de lemn prevazuta la capete cu cate o gaura in care intra carambii de sus ai loitrelor carului. ◊ Expr. A lega pe cineva in rascol = a pune (pe cineva) in obezi. 2. Ispol. II. (Pop.) Separare a oilor, toamna, la desfacerea stanii, pe fiecare proprietar in parte. ♦ (Concr.) Dispozitiv de scanduri folosit pentru a separa oile. – Din sl. raskolu.
RATACIT, -a, rataciti, -te, adj. 1. Care a gresit drumul sau a pierdut directia; dezorientat. ♦ Fig. Care greseste prin purtari, prin atitudine; cu mintea intunecata. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Care se uita in gol, fara o tinta precisa; care exprima nedumerire, nesiguranta, tulburare, absenta. 2. Care s-a pierdut, s-a instrainat de ai sai; razletit. – V. rataci.
RaZNI, raznesc, an title="verb">vb.an> IV. an title="reflexiv">Refl.an> (an title="popular">Pop.an>; despre vite) a se pierde, a se departa de card sau de turma; (despre oameni) a se desparti, a se izola de ai sai; a se instraina. – Din razna.
COLTAR, (1, 2, 3, 4, 5) coltare, s. n., (6) coltari, s. m. 1. S. n. Polita asezata in coltul dintre doi pereti ai unei camere; dulapior in forma de prisma triunghiulara, asezat intr-un colt al camerei. 2. S. n. (Reg.) Soba de caramida, cu coloane, instalata in coltul unei camere. 3. S. n. Piesa metalica sau din lemn, cu doua aripi sau laturi asezate in unghi drept, utilizata la consolidarea si la protejarea unor imbinari de colt. 4. S. n. Echer. 5. S. n. Calibru folosit la controlul inaltimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alama sau de plumb, folosit la formarea coltului unui chenar. 6. S. m. Rama metalica prevazuta cu cuie lungi si ascutite, care se ataseaza la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a impiedica alunecarea pe stanci, pe gheata, pe busteni. – Colt + suf. -ar.
REZON, rezoane, s. n. (Inv.) 1. Indreptatire, justificare, cauza, motiv, temei. 2. Ratiune, judecata dreapta. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a invata minte (pe cineva), a pune la respect; a constrange sa judece mai bine, sa se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjectie) ai dreptate! just! da! desigur! – Din fr. raison.
REVERBERATIE, reverberatii, s. f. 1. Persistenta a unui sunet intr-o incapere inchisa, datorita reflexiei, dupa ce izvorul sonor a incetat sa mai emita unde. ◊ Reverberatie artificiala = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemanatoare celor determinate de reverberatia (1) naturala. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetata a caldurii pe peretii unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberatie = cuptor cu acoperisul boltit, captusit cu caramida refractara, in care incalzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere si prin radiere din acoperisul boltit. – Din fr. reverberation.
RUDISTI s. m. pl. Grup fosil de lamelibranhiate, ai caror reprezentanti au valvele foarte modificate din cauza fixarii lor. – Din fr. rudistes.
COMBINa, combin, vb. I. 1. Tranz. A imbina, a impreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A planui, a chibzui. 2. Tranz. si refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substante) printr-o reactie chimica, dand nastere unei substante compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.
COMENSURABIL, -a, comensurabili, -e, adj. (Mat.; despre doua sau mai multe marimi) Care pot fi masurate cu aceeasi unitate de masura, valorile amandurora fiind multipli intregi ai unitatii folosite. – Din fr. commensurable, lat. commensurabilis.
DELIBERa, deliberez, vb. I. 1. Intranz. (Despre membrii unei instante judecatoresti, ai unei adunari legiuitoare) A chibzui in comun si a discuta (in secret) asupra luarii unei hotarari. 2. Tranz. A decide, a rezolva. – Din fr. deliberer, lat. deliberare.
DINASTIE, dinastii, s. f. Familie ai carei membri se succeda la carma unui stat (ca principi, regi sau imparati); sir de suverani care alcatuiesc o astfel de familie. – Din fr. dynastie.
DIOIC, -a, dioici, -ce, adj. (Despre plante unisexuate) Care are florile mascule si femele pe indivizi deosebiti ai aceleiasi specii. [Pr.: di-o-ic] – Din fr. dioique.
DIPLOID, -A adj. (Biol.; despre celule organice sau organisme) Cu numar dublu de cromozomi. ◊ Faza diploida = perioada in dezvoltarea unor organisme in care numarul de cromozomi ai celulelor obisnuite este dublu in raport cu acela al celulelor sexuale. – Din fr. diploide.
DIPLOMAT2, -a, diplomati, -te, subst., adj. I. 1. S. m. si f. Persoana oficiala care are misiunea de a intretine relatii cu reprezentantii oficiali ai altor state sau de a trata in numele statului sau. 2. S. m. si f. Persoana care stie cum sa trateze o afacere, cum sa se comporte intr-o situatie (pentru a-si atinge scopurile). 3. Adj. Care este abil, subtil, siret in relatiile sociale; care arata, tradeaza abilitate, subtilitate, siretenie; diplomatie2. II. S. n. Prajitura preparata dintr-o crema aromata cu rom peste care se adauga frisca si fructe zaharisite. – Din fr. diplomate.
RONTai, rontai, vb. IV. Tranz. A manca sfaramand intre dinti putin cate putin dintr-un aliment tare, crocant, producand un zgomot caracteristic. ♦ A roade cu dintii un obiect. – Ront + suf. -ai.
SalEP, salepuri, s. n. 1. Nume dat tuberculilor uscati ai unor specii de orhidee; p. ext. praf de amidon extras din acesti tuberculi si care, fiert in lapte sau in apa, se foloseste ca intaritor pentru copii sau convalescenti. 2. Bautura preparata de orientali din salep (1), miere si apa. [Var.: (reg.) salip s. n.] – Din tc. salep.
SAU conj. 1. (Cu functie disjunctiva) Ori, fie: a) (Leaga notiuni sau propozitii care se exclud ca opuse sau contradictorii) Plange sau rade? (al doilea membru al disjunctiei este o negatie) Sunt sau nu sunt? b) (Leaga notiuni sau propozitii care se exclud ca alternative) Doriti cafea sau ceai? ♦ (Corelativ, indica necesitatea de a alege intre doua alternative) Sau luni, sau miercuri. ◊ (In enumerari, precedand fiecare element al enumerarii sau numai pe ultimul) Pentru a da la rindea se intrebuinteaza sau rindeaua sau cioplitorul sau gealaul. 2. (Cu functie explicativa) Adica, cu alte cuvinte. Adunarea, sau soborul intregii tari. 3. (Cu functie copulativa) Precum, si. Nisipul se gaseste pe fundul raurilor, lacurilor sau marilor. 4. (In propozitii interogative, cu functie conclusiva, atenuata de o nuanta de indoiala) Nu cumva? oare? poate? De ce nu scrii? Sau n-ai timp? – Sa + au1.
SCOPIT, -a, scopiti, -te, adj. s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, juganit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai carei adepti se supun castrarii; scapet. – V. scopi.
SCROMBai, scrombaiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica, a scalcia incaltamintea. – Scroamba + suf. -ai.
SCAPET, scapeti, s. m. Barbat care a fost castrat. ♦ Spec. Membru al unei secte religioase crestine ai carei adepti se supuneau castrarii. – Din rus. sckopet.
SENaT, senate, an title="substantiv neutru">s. n.an> 1. (In Roma antica) Sfatul batranilor; (sub republica) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire data camerei superioare a Parlamentului care, impreuna cu Camera Deputatilor, constituie corpurile legiuitoare in unele tari. 3. (Si in sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei institutii de invatamant superior, format din profesori universitari si reprezentanti ai studentilor, prezidat de rector. 4. Loc in care se aduna senatorii. – Din an title="limba franceza">fr.an> senat, an title="limba latina">lat.an> senatus.
SENIORIE, seniorii, an title="substantiv feminin">s. f.an> 1. Demnitatea de senior1. ♦ Titlu de onoare dat vechilor pairi ai Frantei si membrilor Camerei Lorzilor din anglia. 2. Domeniul unui senior1. [an title="pronuntat">Pr.an>: -ni-o-] – Din an title="limba franceza">fr.an> seigneurie.
SFORai, sforai, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu in timpul somnului, producand un zgomot caracteristic; a horcai, a horai; p. ext. a dormi sforaind. 2. (Despre cai) A forai. [Prez. ind. si: sforaiesc] – Sfor1 + suf. -ai.
SIGNORIE, signorii, s. f. 1. Forma de guvernamant instituita in unele orase italiene in evul mediu tarziu si in Renastere. 2. Organ de conducere in unele orase-republici italiene, in evul mediu, ales dintre membrii de vaza ai breslelor. [Pr.: siniorie] – Din it. signoria.
SIMA s. f. Invelis intern al Pamantului alcatuit in special din compusi ai siliciului si ai magneziului. – Din fr. sima.
STRATEG, strategi, s. m. 1. Comandant militar in unele cetati ale Greciei antice; fiecare dintre cei zece magistrati supremi ai Atenei, alesi pe o durata de un an. 2. Comandant de osti, bun cunoscator al strategiei. – Din fr. stratege, lat. strategus.
SESIUNE, sesiuni, s. f. Perioada de timp in care membrii unui organ reprezentativ, al unei institutii stiintifice sau ai altui colectiv organizat se intrunesc pentru a rezolva impreuna unele probleme; p. ext. sedintele tinute in aceasta perioada de timp. ◊ Sesiune de examene = perioada de timp in cursul careia se tin examene. [Pr.: -si-u-] – Din fr. session, lat. sessio, -onis.
SINGUR, -a, singuri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este insotit de nimeni, fara nici un tovaras, fara altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; parasit. 2. Prin fortele sale, fara ajutorul, interventia, indemnul, voia cuiva; din proprie initiativa. ♦ De la sine. 3. (Precedand substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oras. ♦ (In constructii negative) Nici un. Nu putea articula un singur cuvant. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai placut. 4. (Determina subiectul sau obiectul; uneori tine locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) insumi (insuti, insusi etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) in persoana. Am eu singur grija. – Lat. singulus.
SPUNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gand, o parere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ti spuneam eu! = ai vazut ca a fost asa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formula care exprima mirarea, neincrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ti spune nimic lucrul acesta? ◊ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuitie, a intui, a presimti. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cantec; a canta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destainui, a marturisi ceva cuiva. ♦ A pari, a denunta pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lamuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obisnui, a se zice intr-un anumit fel. – Lat. exponere.
STAFILOCOC, stafilococi, s. m. Bacterie sferica ai carei indivizi se grupeaza sub forma de ciorchini, care produce procese purulente locale (abcese) sau generalizate (septicemii). – Din fr. staphylocoque.
STANIC, -a, stanici, -ce, adj. (Despre compusi ai staniului) Care contine staniu (tetravalent). ◊ Acid stanic = acid oxigenat al staniului. ♦ Privitor la staniu. – Din fr. stannique.
STANOS, -OASa, stanosi -oase, adj. (Despre compusi ai staniului) Care contine staniu (bivalent). – Din fr. stanneux.
SOITaR, soitari, an title="substantiv masculin">s. m.an> Fiecare dintre cei patru mascarici ai domnilor (fanarioti) din tarile romanesti, care insoteau pe domn la parade, la petreceri etc. [an title="varianta">Var.an>: (an title="invechit">inv.an>) suitar an title="substantiv masculin">s. m.an>] – Din an title="limba turca">tc.an> soytari.
CRUSTa, cruste, s. f. 1. Strat exterior care se formeaza, prin solidificare, uscare etc., la suprafata unor corpuri moi; coaja, scoarta. ◊ Spec. Strat anatomic protector format la suprafata unei plagi care incepe sa se cicatrizeze. 2. Strat indesat, uscat si intarit care se formeaza uneori la suprafata terenului arabil in urma ploilor, batatoririi excesive etc. 3. Strat solid de saruri depuse pe peretii unui vas sau ai unei tevi in care se afla sau prin care curge un lichid continand saruri dizolvate. 4. Invelis impregnat cu saruri de calciu la unele nevertebrate. – Din lat. crusta.
SUFLai, suflaiuri, s. n. 1. Tub metalic subtire si indoit, cu un orificiu stramt de iesire, prin care se sufla aer intr-o flacara de gaz sau de alcool, pentru a se obtine activarea arderii; suflator (4). 2. Instalatie folosita la aerisirea puturilor adanci de exploatare, formata din burlane prevazute cu o palnie care se poate roti in directia vantului. – Sufla + suf. -ai.
SULFUROS, -OASa, sulfurosi, -oase, adj. 1. Care apartine grupului compusilor oxigenati ai sulfului. ◊ Acid sulfuros = acid oxigenat al sulfului intrebuintat ca decolorant, conservant pentru fructe etc. 2. Care contine sulf dizolvat. – Din fr. sulfureaux.
COMUNITATE, (2) comunitati, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinte; posesiune in comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune; totalitatea locuitorilor unei localitati, ai unei tari etc. – Comun + suf. -itate (dupa fr. communaute). Cf. lat. communitas, -atis, it. comunita.
CONFERINTa, conferinte, s. f. 1. Expunere facuta in public asupra unei teme din domeniul stiintei, artei, politicii etc., cu intentia de a informa, de a instrui, de a omagia etc. 2. Reuniune a reprezentantilor unor state, ai unor organizatii politice, stiintifice etc., cu scopul de a dezbate si de a hotari asupra unor probleme curente si de perspectiva ale activitatii lor. 3. For superior al unei organizatii de partid, care se intruneste pentru a dezbate probleme ale activitatii organizatiei, a alege organele sale de conducere etc. 4. Consfatuire, convorbire. ◊ Conferinta de presa = intalnire in cadrul careia o personalitate a vietii politice, sociale, culturale etc. face o expunere sau declaratii si raspunde la intrebarile reprezentantilor presei. [Var.: (inv.) conferenta s. f.] – Din fr. conference, lat. conferentia.
CONSFATUIRE, consfatuiri, s. f. Actiunea de a se consfatui si rezultatul ei. ♦ Intalnire de lucru a salariatilor unei institutii sau intreprinderi, a membrilor unei organizatii, a reprezentantilor unor domenii de activitate, ai unor state etc., in care se discuta probleme de interes comun, general. – V. consfatui.
COOPERATIVIST, -a, cooperativi sti, -ste, adj., s. m. si f. (Adept) ai cooperativismului. – De la cooperativism cu schimbarea sufixului.
COTIZATIE, cotizatii, s. f. Suma fixa platita periodic de membrii unei asociatii, ai unei organizatii etc.; p. ext. contributie baneasca la o cheltuiala comuna. [Var.: cotizatiune s. f.] – Din fr. cotisation.
CRENEL, creneluri, s. n. 1. Fiecare dintre deschizaturile inguste, facute din loc in loc, in partea superioara a parapetului unui turn de aparare, a unui castel sau a unei cetati medievale, prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului. 2. Deschizatura ingusta in peretii unei cazemate, ai unui adapost sau in parapetul unei transee, prin care se pot observa miscarile inamicului si se pot executa trageri cu armament automat portativ. – Din engl. crenel. Cf. fr. creneau.
AFLA vb. 1. v. gasi. 2. a se auzi, (fig.) a rasufla, a transpira. ( Secretul s-a ~ repede.) 3. a descoperi, a ghici, ( rar) a banui. ( ai ~ ce am vrut sa spun.) 4. a cunoaste, a sti. (Vrei sa ~ adevarul?) 5. a auzi, a sti, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 6. a gasi, a prinde. (Voia sa-l ~ singur ca sa-i poata vorbi.) 7. v. inventa. 8. a exista, a fi, a se gasi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo marfuri in mare cantitate.) 9. a fi, a se gasi, a sta. (Plicul se ~ pe masa nedesfacut.) 10. a fi, a figura, a se gasi, a se numara. (Se ~ printre invitati.) 11. v. pomeni. 12. v. situa. 13. v. consta. 14. v. primi.
ai s. (BOT.) 1. ai salbatic (allium ochroleucum) = (reg.) pur. 2. aiul sarpelui (allium scorodoprasum) = (reg.) pur.
aI s. v. praz, pur, usturoi.
aI-DE-PaDURE s. v. crin de padure, rostopasca.
alEGE vb. 1. v. selectiona. 2. v. opta. 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotari, a (se) stabili, (pop.) a (se) indemna, (inv.) a (se) rezolva, (fig., in Mold. si Transilv.) a (se) cumpani. (Ei, ai ~?) 4. a vota. (L-au ~ deputat.) 5. a desemna, a investi, a pune. (Poporul il ~ domn.) 6. a ramane. (Cu ce te-ai ~?)
aMaBILITaTE s. 1. v. bunavointa. 2. v. serviabilitate. 3. bunatate, bunavointa. (ai te rog ~ sa-mi spui cat e ceasul?) 4. v. curtoazie. 5. v. politete.
ANGAJAMENT s. 1. asigurare, cuvant, fagaduiala, fagaduinta, legamant, promisiune, vorba, (astazi rar) parola, (inv. si reg.) juruita, (reg.) fagada, (Transilv.) tagadas, (Mold.) juruinta, (inv.) promitere, sfatuit, (turcism inv.) bacalam. (Si-a tinut ~ul.) 2. indatorire, obligatie, sarcina, (pop.) legatura. (Ce ~e ai?)
ANGAJAT s. 1. salariat, slujbas, (inv. si pop.) naimit, (pop. si fam.) simbrias, (inv.) lefegiu, supus. (Era ~ al statului.) 2. (la pl.) personal, salariati (pl.), slujbasi (pl.). (~ti ai unei institutii.)
ASCUNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tainui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) matrasi, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (inv.) a (se) supune. (S-a ~ in padure.) 2. a se baga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. v. feri. 5. v. acoperi. 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, a tainui, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevarul.) 8. a masca, a tainui, (inv. si reg.) a tagadui, (inv.) a retacea, (fig.) a acoperi. (Isi ~ ignoranta.) 9. a tainui, (fig.) a inabusi. (Si-a ~ durerea.)
ASTEPTA vb. 1. (inv. si pop.) a adasta, (inv. si reg.) a acera, (prin Transilv.) a agodi. (~ de o ora acolo.) 2. a sta, a zabovi. (Mai ~ putin, ca vin!) 3. a ingadui, a permite. (~ o clipa!) 4. v. pasui. 5. v. spera. 6. v. prevedea. 7. a crede, a-si imagina, a-si inchipui. (Ce te-ai ~ sa vezi?) 8. v. ezita.
aTRIBUTIE s. indatorire, rol, sarcina. (Ce ~ ai in aceasta comisie?)
AUZI vb. 1. a prinde. (~ cateva soapte.) 2. a deslusi. (~ prin vijelie un strigat.) 3. v. asculta. 4. a suna. (Se ~ clopotele.) 5. v. afirma. 6. v. afla. 7. a afla, a sti, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce ai facut.) 8. v. pomeni. 9. v. intelege.
AVANTAJ s. 1. beneficiu, castig, folos, profit, (inv. si reg.) seama, (inv.) folosinta, (inv.,in Transilv.) dobanda, (fig.) rod. (Ce ~ ai din asta?) 2. afacere, chilipir, castig, folos, pricopseala, profit, (Transilv. si Maram.) hazna, (fam. si ir.) scofala. (Nu e nici un ~ sa ...) 3. favoare, inlesnire, privilegiu, usurinta, (pop. si fam.) hatar. (I-a facut unele ~e.) 4. favoare, privilegiu. (Se bucura de ~ul de a-l cunoaste.) 5. binefacere, dar, folos, privilegiu. (~ele tehnicii moderne.) 6. v. superioritate.
BalTA vb. a (se) tarca. (Ce te-ai baltat asa?)
BINE adv., adj., s., interj. 1. adv. v. placut. 2. adj. v. prezentabil. 3. adv. v. prieteneste. 4. adv. v. comod. 5. adv. cumsecade, (inv. si reg.) tare. (Sa-l repare ~.) 6. adv. corect, just. (ai procedat ~.) 7. adv. v. exact. 8. adv. clar, deslusit, distinct, lamurit, limpede, (reg.) razvedit. (Vede ~.) 9. v. tare. 10. s. v. binefacere. 11. interj. v. bravo!
BRUSCA vb. 1. (pop. si fam.) a bruftui, a bruftului, (fig.) a repezi. (El ti-a vorbit frumos si tu l-ai ~.) 2. v. maltrata.
CARACTERIZA vb. 1. a defini. (Cum l-ai ~ pe X?) 2. a individualiza. (Isi ~ sugestiv personajele.) 3. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se defini. (Se ~ veridic in memoriile sale.)
CaTENa s. (CHIM.) lant. (O ~ leaga intre ei atomii de acelasi fel ai unei substante.)
CEL adj., pron. 1. adj. acel. 2. adj., pron. (pop.) al. (~ mai mare.)
CINa vb. a supa. (Unde ai ~ dupa spectacol?)
CLAR adj., adv. 1. adj. deslusit, distinct, evident, lamurit, limpede, precis, (inv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronuntie ~.) 2. adv. v. bine. 3. adj. v. transparent. 4. adj. v. citet. 5. adj. v. senin. 6. adj. v. limpede. 7. adj. evident, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, invederat, limpede, neindoielnic, neindoios, netagaduit, pregnant, vadit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boala.) 8. adv. evident, limpede, (inv. si reg.) acurat. (Este ~ ca ai dreptate.) 9. adj. v. limpede, nealterat, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 10. adj. deslusit, explicit, expres, inteligibil, lamurit, limpede, net, precis, raspicat, (livr.) comprehensibil, (inv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmatie ~.) 11. adv. deslusit, explicit, expres, lamurit, limpede, raspicat, (rar) aievea, (inv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.) 12. v. evident.
CONVOCA vb. 1. a tine (A ~ o sedinta.) 2. v. chema. 3. a aduna, a intruni, a reuni, a strange. (I-a ~ pe toti ai sai.)
CRACANA vb. (pop. si fam.) a se craci, a se rascracana, (reg.) a se tarsi. (Ce te-ai ~ asa?)
CRIN s. 1. (BOT.; Lilium candidum) (Transilv.) lilie, liliom. 2. (BOT.) crin de padure (Lilium martagon) = (reg.) aisor, fiere, ai-de-padure, crin pestrit, lilie rosie; crin-galben (Hemerocallis flava) = (reg.) stanjen, crinul-fanului, dret-galben. 3. (ZOOL.) crin-de-mare = crinoid. (~ denumeste un grup de echinoderme.)
CUNOASTE vb. 1. a pricepe, a stapani, a sti, (fam.) a vedea. (~ la perfectie mai multe meserii.) 2. a poseda, a stapani, a sti. (~ trei limbi straine.) 3. a intelege, a pricepe, a sti. (~ franceza?) 4. v. afla. 5. v. sti. 6. a (se) sti. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 7. v. recunoaste. 8. a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se ~ ca ai fost tu aici.)
CUNOSTINTa s. 1. v. pregatire. 2. (la pl.) v. invatatura. 3. (la pl.) v. elemente. 4. v. stire. 5. (concr.) relatie, (fam. fig.) pila. (ai vreo ~ la minister?)
Da adv. desigur, fireste, (inv. si reg.) dar, (turcism, in Mold.) helbet. (- ai vrea sa mergi cu mine ~!)
DATORIE s. 1. (inv.) dator, indatorinta, indatorire. (Ti-ai platit ~?) 2. credit, (pop. si fam.) veresie, (Transilv. si Olt.) credinta. (Cumpara pe ~.) 3. v. obligatie. 4. v. oficiu. 5. indatorire, obligatie, (livr.) servitute. (~ fata de propria noastra con-ceptie.)
DEPARTA vb. 1. v. indeparta. 2. a (se) dezlipi, a (se) indeparta. (Sa nu te ~ de mine.) 3. v. spatia. 4. v. scoate. 5. v. izgoni. 6. a se indeparta, v. instraina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. v. abate.
DERANJA vb. 1. a rascoli, a ravasi, a zapaci, (reg.) a rantui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hartiile?) 2. a strica. (Sa nu-mi ~ pieptanatura.) 3. v. defecta. 4. a incomoda, a incurca, a jena, a stingheri, a stanjeni, a supara, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zaticni, (Mold. si Bucov.) a zahai, (inv.) a sminti. (Te rog sa nu-l ~ de la lucru; sa nu fie ~ de nimeni.) 5. a perturba, a tulbura. (A ~ linistea cuiva.) 6. v. strica. 7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul sa te ~ pana la mine.)
DESCOPERI vb. 1. v. dezveli. 2. v. gasi. 3. v. inventa. 4. a afla, a ghici, (rar) a banui. (ai ~ ce am vrut sa spun.) 5. a dezvalui, a revela, (livr.) a decela. (Nu i-am putut ~ marea mea taina.) 6. (rar) a surprinde. (A ~ infractiunea.) 7. a stabili. (El e cel care a ~ etimologia cuvantului.)
DESTUL adj., adv., interj. 1. adj. v. suficient. 2. adv. indeajuns, suficient, (reg.) buget, (inv.) indestul. (ai vorbit ~.) 3. interj. v. ajunge.
DESI conj. 1. (concesiv) (Transilv. si Mold.) batar, (prin Transilv.) maga, maram, pedig, (inv.) barem, savai. (~ n-ai fost cu mine, totusi ...) 2. (adversativ si concesiv) ca. (Calul, ~ e cu patru picioare, si tot se poticneste.)
DEZBRACA vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepada, (inv.) a (se) dezvesti, (fam.) a (se) dezechipa. (~ camasa de pe tine; se ~ de camasa.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. si Bucov.) a (se) tarsi. (De ce te-ai ~?)
DOSI vb. 1. v. ascunde. 2. a ascunde, a pune. (Spune-mi imediat unde ai dosit banii!)
DUMERI vb. 1. a intelege, a se lamuri, a pricepe, a sti, (reg.) a se nadai, (fag.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce-am vrut sa-ti spun?) 2. v. lamuri.
ESCROCA vb. a insela, a pungasi, (Mold.) a sufari, (fam.) a cotcari, a potlogari, a smecheri. (De ce m-ai ~?)
EVIDENT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adj. accentuat, marcat, pronuntat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent strain.) 3. adj. v. categoric. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, insemnat, mare, sensibil, simtitor, vadit, (livr.) manifest. (O ameliorare ~ a starii bolnavului.) 6. adj. v. indiscutabil. 7. adj. invederat, notoriu, patent, vadit, (fig.) patentat. (O hotie ~.) 8. adv. clar, limpede, (reg. inv.) acurat. (Este ~ ca ai dreptate.)
EXACT adj., adv. 1. adj. adevarat, corect, drept, just. (Concluzii ~.) 2. adv. bine, corect, precis. (I-a dat ~ calculul.) 3. adj. fidel. (Reproducere ~.) 4. adv. intocmai, literal, textual, ad litteram. (A reprodus ~ cele citite.) 5. adj. fix, precis. (A batut ora ~.) 6. adv. fix, precis, punct, (fig.) matematic. (~ la ora 9.) 7. adv. normal, regulat. (Trenul soseste ~.) 8. adj. v. punctual. 9. adj. v. riguros. 10. adv. v. precis. 11. adv. v. riguros. 12. adv. v. intocmai. 13. adv. v. drept. 14. adv. asa, intocmai. (Este ~ cum spui; ai sa faci ~ cum ti-am spus?) 15. adv. v. chiar.
EXECUTA vb. 1. a face, a realiza, (pop. si fam.) a mesteri, a mesterui. (A ~ un obiect.) 2. v. confectiona. 3. a efectua, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a realiza, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de facut.) 4. a efectua, a face, a fauri, a infaptui, a realiza, a savarsi. (~ o lucrare durabila.) 5. v. desfasura. 6. v. efectua. 7. v. canta. 8. a aplica, a indeplini. (~ o hotarare judecatoreasca.) 9. (JUR.) (pop.) a implini, (inv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)
EXPEDIA vb. 1. a trimite, (reg.) a mana, (inv.) a porni, (grecism inv.) a proftaxi. (A ~ coletele.) 2. a adresa, a scrie, a trimite, (reg.) a mana. (Cui i-ai ~ scrisoarea?) 3. v. inainta.
FAPTA s. 1. lucru. (A comis o ~ nedemna.) 2. isprava. (Ce ~ ai mai comis?) 3. v. opera. (~ de binefacere.) 4. act, actiune, (inv.) deala, (fig.) pas. (Raspund de ~ele mele.)
FASTACI vb. a se intimida, a se incurca, a se zapaci, (reg.) a se tesmeni, a se ului, (Transilv.) a se ingaimaci, (Olt., Munt. si Transilv.) a se ratuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ asa?)
GHICI vb. 1. v. intui. 2. a afla, a descoperi, (rar) a banui. (ai ~ ce-am vrut sa spun.) 3. v. banui. 4. a dezlega. (A ~ o cimilitura.) 5. a prevesti, a prezice, a proroci, (frantuzism inv.) a devina. (A ~ viitorul cuiva.)
GROSOLANIE s. badaranie, impolitete, indelica-tete, mahalagism, mitocanie, marlanie, mojicie, necuviinta, nepolitete, taranie, vulgaritate, (pop.) mocofanie, mocofanism, (reg.) modora-nie, (inv.) grosime, ratanie, (rar fig.) necioplire. (ai comis o ~.)
INSTalA vb. 1. v. stabili. 2. a trage. (La ce hotel te-ai ~?) 3. a (se) aseza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) posta. (S-a ~ in fata usii.) 4. v. monta.
IMBUCATATI vb. 1. (reg.) a bucateli, a bucati, a rupturi. (De ce-ai ~ in halul asta carnea?) 2. v. im-parti.
INCASA vb. 1. a lua, a primi. (Ti-ai ~ retributia?) 2. a primi, a ridica. (Si-a ~ drepturile de autor.) 3. a scoate. (ai ~ banii din banca?) 4. v. primi. 5. v. capata. 6. v. percepe.
INCARUNTI vb. 1. (pop.) a suri, (inv.) a insuri. (I-a ~ parul.) 2. a albi, a carunti. (Ce tare ai ~!)
INCRUNTA vb. a se intuneca, a se mohori, a se posomori. (Ce te-ai ~ astfel?)
INGROPa vb. 1. v. inmormanta. 2. (inv.) a semana. (Ce ai ~ acolo?)
INHaiTA vb. (reg.) a se incardosa, a se incardui. (Cum te-ai putut ~ cu el?)
INSTRaiNA vb. 1. (inv. si reg.) a (se) straina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se departa, a se indeparta. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)
INSTRaiNAT adj. 1. strain, (fig.) dezradacinat. (~ printre ai sai.) 2. (JUR.) alienat. (Bunuri ~.)
INTOARCE vb. 1. a se inapoia, a reveni, a veni, (pop.) a se inturna, (prin Ban.) a proveni, (inv.) a se toarce, a se turna. (Cand te-ai ~ acasa?) 2. v. recidiva. 3. v. reflecta. 4. v. replica. 5. v. rasuci. 6. (pop.) a carni. (~ carma spre dreapta.) 7. a da. (A ~ filele la o carte.) 8. v. rasturna. 9. v. indrepta.
INTELEPT adj., s., adv. 1. adj. (livr. rar) sapient, (pop.) iscusit, (inv.) mandru, preamandru. (Un om ~.) 2. s. filozof, ganditor. (Cei sapte ~ti ai lumii antice.) 3. adj. v. chibzuit. 4. adj. v. judicios. 5. adj. chibzuit, cuminte, destept, inteligent. (O fapta ~eapta.) 6. adv. v. chibzuit.
INVERSUNA vb. 1. a se indarji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se natangi. (Ce te-ai ~ asa pe el?) 2. v. infuria. 3. v. indarji.
LANT s. 1. (rar) zale (pl.), (inv. si reg.) ratez, (Maram.) stir, (inv.) catena, lantug, veriga. (Vaca prinsa in ~.) 2. (CHIM.) catena. (Un ~ leaga intre ei atomii de acelasi fel ai unei substante.) 3. (GEOGR.) sistem muntos, (livr.) catena. 4. (GEOGR.) brau, sir, sirag. (~ul dealurilor extracarpatice.) 5. v. convoi.
LENEVI vb. 1. a trandavi, (rar si fam.) a tandali, (rar) a tolani, a trantori, (reg.) a migali, a milcosi, a putori, a zacari, (prin Ban.) a modosi, (fig.) a cloci. (Toata ziua ~.) 2. a se puturosi, (inv.) a se leni. (Te-ai ~ de tot!)
LIBERA vb. 1. v. elibera. 2. v. dezrobi. 3. v. iesi. 4. a (se) elibera, a scapa, (inv. si pop.) a (se) s*****i. (Te-ai ~ din armata?) 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. evacua.
MARUNTIS s. 1. v. albitura. 2. marunt, (inv. si reg.) paralac, (arg.) maruntaie (pl.). (ai ceva ~ la tine?) 3. bagatela, chitibus, fleac, nimic, prostie, (inv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri!)
MINTE s. 1. gand, ratiune. (Cand cu ~ n-ai gandit.) 2. desteptaciune, intelect v. inteligenta. 3. cuget, gandire, intelect, judecata, ratiune, spirit. (Opera a ~tii.) 4. v. judecata. 5. judecata, ratiune, (rar) cunostinta, (pop. si fam.) glagore, (inv.) rezon. (O ~ normala n-ar fi facut asta.) 6. judecata, rationament, ratiune, (inv.) socoata, socoteala, socotinta. (Iata o ~ sanatoasa!) 7. v. chibzuiala. 8. v. amintire.
MAHNI vb. 1. a (se) amari, a (se) indispune, a (se) indurera, a (se) intrista, a (se) necaji, a (se) supara, (inv. si pop.) a (se) obidi, (inv. si reg.) a (se) scarbi, (inv.) a (se) otari, a (se) ravni, (fig.) a (se) catrani. (L-ai mahnit pe tata cu vorbele tale.) 2. v. intrista. 3. v. posomori.
MANCARE s. 1. (mai ales in vorbirea copiilor) papare, (inv. si pop.) ospatare, (fam.) halire, (depr.) rumegare. (~ felului intai, la masa.) 2. consumare, mancat, (inv. si reg.) mancatura, (fam.) halire. (Dupa ~ unui codru de paine.) 3. alimentare, alimentatie, hranire, mancat, nutrire, nutritie. (In timpul ~rii.) 4. v. masa. 5. (concr.) aliment, hrana, (mai ales in vorbirea copiilor) papa, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demancare, demancat, leguma, merinde (pl.). de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. si Bucov.) menaja, (inv.) pista, vipt, (fam.) haleala, (fam. depr.) crapelnita. (Ce ~ ai luat la drum?)
MOTIV s. 1. v. cauza. 2. v. argument. 3. argument, dovada, temei. (Are ~ sa fie optimist.) 4. v. prilej. 5. v. pretext. 6. pretext, scuza, (inv.) cale, (inv., in Transilv.) steamat, (grecism inv.) profasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi?) 7. v. tema.
NaIV adj. 1. v. ingenuu. 2. credul, prost, (inv., in Transilv., Ban. si Olt.) lud, (fam.) fraier. (ai fost ~ si l-ai crezut.) 3. v. copilaresc.
NAValNICUL-al-MARE s. v. sanziene-de-gradina.
NEPLACERE s. 1. nemultumire, suparare, (inv., reg. si fam.) parapon, (inv. si reg.) scarba, (inv.) pricinuire. (Ce ~ ai?) 2. v. necaz. 3. v. neajuns. 4. neajuns, (livr.) dezagrement. (Aceasta situatie comporta unele ~i.) 5. v. vicisitudine. 6. v. dezgust.
NIMERI vb. 1. v. lovi. 2. a ochi, (pop.) a pali, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (A ~ drept in tinta.) 3. v. potrivi. 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treaba.) 6. (pop. si fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibaci. (Cum de ai ~t-o atat de bine?) 7. a se intampla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (inv. si reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a talali, (prin Maram.) a se talni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ sa fiu si cu acolo.) 8. a apuca, a se intampla, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce a ~.) 9. v. cadea.
NORMal adj., adv. 1. adj. intreg, sanatos, zdravan. (Esti om ~, iti dai seama ce ai facut?) 2. adj. v. obisnuit. 3. adj. firesc, obisnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obisnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur.
NUMAR s. 1. (MAT.) numar fractionar = numar rational; numar rational = numar fractionar; numar zecimal = fractie zecimala. 2. cifra, suma, total. (Un ~ record de exemplare vandute.) 3. suma, (inv.) cisla. (~ul total al vitelor.) 4. cantitate. (In ~ mare.) 5. v. seama. 6. marime, masura. (Ce ~ ai la pantof?) 7. v. multime.
OaRE adv. (interogativ) 1. poate?, (astazi rar) au?, (inv. si pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ti-am dat ce ai vrut?) 2. dar?, pai? (~ asa sa fie?)
OBSERVA vb. 1. v. examina. 2. v. constata. 3. v. supraveghea. 4. v. spiona. 5. a percepe, a remarca, a retine, a sesiza, a vedea, a zari, (inv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. v. vedea. 7. v. cunoaste. 8. v. semnala.
ORA s. 1. ceas. (O ~ are 60 de minute.) 2. v. rastimp. 3. v. moment. 4. clasa, curs, lectie. (De ce ai lipsit de la ~?)
ORICAT pron., adj., adv., conj. 1. pron. orisicat, (inv.) oarecat. (Cat zahar vrei? – ~!) 2. adj. orisicat. (~ lume ar fi ...) 3. adv. orisicat. (~ ai avea de mult, tot nu te saturi!) 4. conj. cat. (~ ai vrea, dar nu poti.)
PAREA vb. 1. a arata, a semana. (~ a fi mai mult o proza versificata.) 2. a crede, a-si imagina, a-si inchipui, a i se nazari, (inv. si pop.) a i se naluci. (Ti s-a ~ numai ca l-ai vazut.)
PATI vb. 1. (Olt.) a o impatra, (inv.) a o implini, (fam.) a o sfecli. (De data asta ai ~t-o!) 2. v. indura.
PaNDa s. (rar) pandit. (N-ai observat nimic in timpul ~?)
POATE adv. 1. posibil, probabil. (~ sa vin.) 2. pesemne, probabil, (pop.) pasamite, (reg.) samite. (~ nu stie ce sa faca.) 3. cumva, eventual, (inv.) candai. (Aveti ~ o tigara?) 4. doar. (Asteapta ~ o face vreo greseala.) 5. (interogativ) oare?, (astazi rar) au?, (inv. si pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ti-am dat ce-ai vrut?)
POPOSI vb. 1. a se opri, a sta, a sedea, a trage, a zabovi. (A ~ la umbra unui stejar.) 2. a se opri, (inv.) a conaci. (A ~ la un han.) 3. (inv. si pop.) a manea. (Unde ai de gand sa ~ la noapte?) 4. a se aseza. (Calatorul a ~ ca sa manance.)
PRAZ s. (BOT.; allium porrum) (reg.) ai, hasma, horceag, poroaica, poroi, pur, ceapa-alba, ceapa-blanda, coada-vacii.
PRETEXTA vb. a invoca, (inv.) a pricinui, a propune, a protapi, (grecism inv.) a profasisi. (Ce motiv ai ~?)
PROCEDA vb. 1. a actiona, (inv.) a purcede. (Cum ai ~?) 2. a face. (~ cum crezi!)
PUNGASI vb. 1. a(-l) fura, (pop.) a(-l) pungui, (inv.) a(-l) pungi. (Umbla sa-l ~.) 2. a escroca, a insela, (Mold.) a sufari, (fam.) a cotcari, a potlogari, a smecheri. (De ce m-ai ~ in tranzactia incheiata?)
PUR s. (BOT.) 1. (allium rotundum) (Transilv.) ai. 2. (allium vineale) usturoi salbatic, (reg.) samurasla.
PUR s. v. ai salbatic, aiul sarpelui, arpagic, ceapa-ciorii, ghiocel, hagima, lumanare, lumanarica, praz.
RaGUSI vb. (reg.) a sitivi, (Mold. si Transilv.) a (se) stiri, (fig.) a se dogi, a se hodorogi. (ai ~ de tot; i-a ~ glasul.)
RASPANDIT adj. 1. v. imprastiat. 2. imprastiat, prefirat, presarat, rasfirat, risipit. (Nisip ~ pe alei.) 3. v. cunoscut. 4. popularizat, propagat. (Cunostinte ~.)
RaZGaNDI vb. a reveni. (De ce te-ai ~?)
REalIZA vb. 1. v. executa. 2. a efectua, a executa, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 3. a infaptui, (pop.) a ispravi. (Ce ai ~?) 4. a efectua, a executa, a face, a fauri, a infaptui, a savarsi. (A ~ o lucrare durabila.) 5. v. crea. 6. v. desavarsi. 7. a se desavarsi. (S-a ~ ca poet.) 8. v. alcatui. 9. v. concretiza. 10. v. turna. 11. v. obtine. 12. v. aduce. 13. v. inventa. 14. v. ajunge. 15. v. infaptui. 16. v. fauri. 17. a se infaptui, a se produce. (Cand s-a ~ Unirea?) 18. v. repurta. 19. v. stabili. 20. a obtine, (pop.) a cunoaste, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 21. a implini, a indeplini, a satisface, (inv.) a plini, (rar fig.) a satura. (I-a ~ dorinta.) 22. a se implini, a se indeplini, a se infaptui, (pop.) a se intampla, (inv. si reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 23. v. adeveri.
RESTANTA s. rest, (inv. si reg.) ramasita, (inv. si reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de platit?)
RETRAGE vb. 1. (Transilv, Maram. si Ban.) a rateri, (inv.) a retrograda, a (se) trage. (Trupele se ~ din fata inamicului.) 2. v. pleca. 3. a se izola. (S-a ~ in mijlocul naturii.) 4. (rar) a scoate. (De ce l-ai ~ de la liceu?) 5. v. scoate.
ROSTOPASCA s. (BOT.; Chelidonium majus) (pop.) negelarita, (reg.) alandurise (pl.), galbinare, laptiuga, maselarita, oiasca, paparuna, pleoscanita, pleoscarita, rostopalnita, rostopastica, rostopol, salatea, scanteita, tatarcele (pl.), ai-de-padure, buruiana-de-negei, buruiana-de-pecingine, buruiana-de-tatarca, calce-mare, crucea-voinicului, iarba-randunelei, iarba-de-negei, iarba-de-negi, mac-salbatic.
SCAPA vb. 1. v. desprinde. 2. v. cadea. 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbavi, a (se) mantui, (inv.) a (se) haladui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) ratui. (Cum ai izbutit sa ~?) 4. v. elibera, a libera, a salva, a scoate, (inv. si pop.) a s*****i, (pop.) a mantui, (inv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 5. v. iesi. 6. v. libera. 7. v. evada. 8. v. scoate. 9. v. scutura. 10. v. descotorosi. 11. v. debarasa. 12. a se achita. (A ~ de o mare obligatie.) 13. v. dezbara. 14. v. sustrage. 15. v. pierde. 16. v. omite. 17. v. strecura.
SANZIANA s. 1. (la pl.) v. dragaica. 2. (BOT.; Galium verum) dragaica, (reg.) samiana, sanzanioara, smantanica, floarea-lui-Santion. 3. v. racuina. 4. (BOT.) sanziana alba (Galium mollugo) = dragaica, (reg.) beteala-reginei. 5. (BOT.) sanziene-de-gradina (Solidago canadensis) = (reg.) dragaica, salcioara, navalnicul-al-mare; sanziene-de-padure (Asperula odorata) = vinarita, (reg.) mama-padurii.
SUPARA vb. 1. (pop. si fam.) a se burzului, (prin Mold.) a(-i) banui, (Transilv.) a se spulbera, (fam.) a se imbufna, a se zborsi, (fam. fig.) a se zbarli, (arg.) a se sucari. (S-a ~ tare pe el.) 2. v. certa. 3. v. inciuda. 4. v. mahni. 5. v. nemultumi. 6. v. enerva. 7. v. deranja. 8. a se ofensa, (livr. si fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se sifona. (Ce te-ai ~ asa?!) 9. v. jena. 10. v. chinui.
STI vb. 1. a afla, a auzi, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 2. v. dumeri. 3. v. cunoaste. 4. a cunoaste, a poseda, a stapani. (~ trei limbi straine.) 5. a cunoaste, a intelege, a pricepe. (~ franceza?) 6. a avea, a gasi, a poseda. (~ eu solutia problemei.) 7. v. afla. 8. a cunoaste, (astazi rar) a pricepe. (Nu ~ inca secretul?) 9. a (se) cunoaste. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 10. v. recunoaste. 11. v. banui. 12. a-si aminti. (~ cum erai acum doi ani?)
STIRE s. 1. veste, (rar) semn, (inv.) cuvant, glas, havadis, pliroforie, stafeta, (turcism inv.) mujdea. (Asteapta cu nerabdare o ~ de la el.) 2. mesaj, veste, (inv.) solie. (I-a transmis urmatoarea ~ ...) 3. comunicare, informatie, instiintare, veste. (A primit o ~ de mare importanta.) 4. cunostinta, informatie, veste, (prin Transilv.) hir, (inv.) marturie, pliroforie, stiinta. (ai vreo ~ despre el?)
TOLaNI vb. a se intinde, a se lungi, (reg.) a racasi, (prin Munt. si Olt.) a rabuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ asa in fotoliu?)
TRANSMITE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (inv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 2. a prezenta. (Iti ~ salutarile lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutari de la ...) 4. v. inmana. 5. v. preda. 6. v. impartasi. 7. v. anunta. 8. a da, a trece, (fam.) a pasa. (~ scrisoarea din mana in mana.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din mana in mana.) 10. v. transfera. 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. v. raspandi. 13. v. propaga. 14. v. emite.
TRIMITE vb. 1. (inv. si pop.) a mana. (L-am trimis la cumparaturi.) 2. v. porni. 3. v. expedia. 4. a adresa, a expedia, a scrie, (reg.) a mana. (Cui i-ai trimis scrisoarea?) 5. v. inainta. (A trimite o cerere unei institutii.)
USTUROI s. (BOT.) 1. (allium sativum) (Transilv.) ai. 2. usturoi salbatic (allium vineale) = pur, (reg.) samurasla.
VEDERE s. 1. v. vizibilitate. 2. ochi, vaz, (inv. si reg.) vazut, (inv.) vaza, vedeala, vedenie. (Are o ~ agera.) 3. aspect, chip, faptura, infatisare. (Frumos la ~.) 4. v. perspectiva. 5. cadru, peisaj, v. priveliste. 6. ilustrata. (I-a trimis o ~ de la mare.) 7. v. conceptie. 8. intentie, proiect. (Ce ai in ~?)
VESTE s. 1. v. stire. 2. mesaj, stire, (inv.) solie. (I-a transmis urmatoarea ~ ...) 3. v. informatie. 4. cunostinta, informatie, stire, (prin Transilv.) hir, (inv.) marturie, pliroforie, stiinta. (ai vreo ~ despre el?) 5. faima, renume, (rar) pomina. (I-a mers ~ pretutindeni.)
VaRSTa s. 1. etate, (inv. si reg.) timp, (inv.) crescut. (Ce ~ ai?) 2. (pop.) seama. (Copii de ~ lui.)
ZABOVI vb. 1. v. intarzia. 2. a intarzia, a sta. (Sa nu ~ mult acolo!) 3. v. poposi. 4. a ramane, a sta, (inv.) a prebandi. (Cat ai ~ la ei?) 5. v. astepta.
ZARI vb. 1. v. vedea. 2. a (se) vedea. (Il ~ venind spre noi.) 3. v. aparea. 4. a observa, a percepe, a remarca, a retine, a sesiza, a vedea, (inv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare ?)
ZICE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~-i inainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A ~ urmatoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunta. (A ~ urmatoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (~ ca marfa e de buna calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ ca a plecat.) 9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a ~ un cuvant.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Sa ~ ca-i asa cum sustii.) 12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)
ZODIE s. 1. zodiac, semn zodiacal. (Exista 12 ~ii.) 2. constelatie, semn. (Cele 12 ~ii ale zodiacului.) 3. zodia racului = (pop.) zodia cancerului. 4. (inv. si pop.) planeta. (In ce ~ te-ai nascut?) 5. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soarta, ursita. (Asa i-a fost ~.)
ai interj.
ai s. m., pl. ai, art. aii
al art. m., pl. ai; f. sg. a, pl. ale, g.-d. m. si f. alor
ala (unitate romana de cavalerie) s. f., g.-d. art. alei; pl. ale
alee s. f., art. aleea, g.-d. art. aleii; pl. alei
alelei/alei interj.
avea vb., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. are, 1 pl. avem, 2 pl. aveti, 3 pl. au, perf. s. 1 sg. avui/avusei, 1 pl. avuram/avuseram, m. m. c. perf. 3 sg. avusese; conj. prez. 3 sg. si pl. aiba; imper. 2 sg. ai, 2 pl. aveti, neg. 2 sg. nu avea/n-avea, 2 pl. nu aveti/n-aveti; part. avut
al adj. m. (antepus), art. m., g.-d. alui, pl. ai; f. sg. a, g.-d. alei, pl. ale, g.-d. m. si f. alor
bancaizan s. n. (sil. -ai-; mf. banc-), pl. bancaizane
de al (a, ai, ale) prep. + art. (cel de al doilea, in tempo lent)
de-al (-a, -ai, -ale) prep. + art. (cel de-al doilea, in tempo rapid)
eifelian s. n. (sil. -li-an) [ei- pron. germ. ai-]
in cat prep. + pr. sau + adj. (in cat suntem astazi?, in cat timp ai scris articolul? )
luna s. f., g.-d. art. lunii; (sateliti ai unei planete, perioade) pl. luni
meu/al meu adj. m., pl. mei/ ai mei; f. sg. mea/a mea, g.-d. mele/a mele , pl. mele/ale mele (si: -meu m. sg., -mea f. sg., -mii/-mei g.-d. f. sg., in imbinari ca frate-meu, sora-mea)
