CHINTESENTA s.f. 1. (Rar) A cincea esenta, substanta eterica considerata de alchimisti ca al cincilea element in afara de pamant, apa, aer si foc. 2. Esenta, principalul, esentialul intr-o conceptie, intr-un lucru, intr-o opera etc. [Var. cvintesenta s.f. / < fr. quintessence, cf. lat.sc. quinta essentia – a cincea esenta].

CHINTESENTA s. f. 1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antica drept al cincilea element (in afara de pamant, apa, aer si foc). 2. esenta, principalul, esentialul intr-o conceptie, intr-o doctrina, intr-o opera etc. (< fr. quintessence)

ETER¹ I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamant). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil si inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent in industrie, in medicina etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosfera, cer, vazduh. (< fr. ether, lat. aether, gr. aither, cer)

chintesenta f., pl. e (fr. quintessence, dupa latinu scolastic quinta essentia, a cincea esenta). In filosofia scolastica, substanta foarte subtila care era considerata ca al cincilea element. Azi, esenta, partea cea mai subtila si mai pretioasa din ceva: chintesenta de mizerii (Em.). – Fals -zenta.

ETER, (1, 2, 4) eteri, s. m. (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinatie organica lichida, incolora, foarte volatila si inflamabila, cu miros aromatic specific, obtinuta din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri in industrie. 2. S. m. Substanta ipotetica (a carei existenta nu este admisa de fizica moderna) avand proprietati fizice contradictorii, care ar umple intregul spatiu si ale carei oscilatii ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosfera, cer, vazduh. 4. S. m. (In conceptia unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alaturi de foc, apa, pamant si aer) din care ar fi alcatuite corpurile ceresti. – Din fr. ether, lat. aether.

ETER s.m. 1. (In filozofia antica) al cincilea element constitutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamant). 2. Compus organic obtinut din alcooli sau din fenoli, foarte intrebuintat in industrie. 3. Fluid ipotetic care ar exista pretutindeni in spatiu si ale carui oscilatii ar constitui undele electromagnetice. // s.n. (Fig.) Spatiul atmosferic. [Pl. -ri, (s.n.) -ruri. / < fr. ether, cf. gr. aither – aer curat].

CHINTESENTA s. f. 1. Ceea ce este esential, de baza intr-un lucru, intr-o conceptie etc. 2. (In filozofia antica) Substanta considerata drept al cincilea si cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcatuite corpurile ceresti. [Var.: (inv.) cvintesenta s. f.] – Din fr. quintessence.

DOMINANTA ~e f. 1) Parte care domina; element caracteristic. 2) muz. Sunet care domina in modul major sau in cel minor; treapta a cincea a gamei diatonice. 3) Acord major plasat pe treapta a cincea a gamei diatonice. /<fr. dominant