AUTOFON, -A, autofoni, -e, adj. (Despre instrumente muzicale de tipul clopotelului, gongului etc.) Care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fara ajutorul unei tensiuni speciale. [Pr.: a-u-] – Din engl. autophone.

AUTOPLASTIE, autoplastii, s. f. Interventie chirurgicala prin care se reface o parte distrusa din tesutul corpului cu ajutorul unei grefe² luate din insusi corpul individului respectiv. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoplastie.

BROASCA, broaste, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fara coada, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sarit, cu gura larga si ochii bulbucati. ◊ Expr. Ochi de broasca = ochi bulbucati. ◊ Compus: broasca-testoasa = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul inchis intr-o carapace osoasa, dintre care unele traiesc pe uscat (Testudo graeca si hermanni), iar altele in apa (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = planta erbacee acvatica cu frunze lucioase, cufundate in apa, si cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Planta arborescenta exotica cu flori mari, galbene si cu frunze groase, cultivata ca planta de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o usa, la un sertar etc., pentru a le incuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

BRONHOGRAFIE, bronhografii, s. f. Radiografie a bronhiilor cu ajutorul unei substante de contrast. – Din fr. bronchographie.

CAPSULA, capsulez, vb. I. Tranz. 1. A inchide ermetic o sticla cu ajutorul unei capsule. 2. A inchide sau a acoperi anumite parti aflate sub tensiune dintr-un utilaj pentru a proteja personalul de servire. – Din fr. capsuler.

CELOSTAT, celostate, s. n. Mecanism care urmareste miscarea diurna a unui astru, transmitandu-i imaginea cu ajutorul unei oglinzi, tot timpul in aceeasi directie. – Et. nec.

CHULO s. m. Toreador care lupta pe jos si are misiunea de a intarata taurul cu ajutorul unei pelerine rosii. [Pr.: ciulo] – Cuv. sp.

CIANURARE, cianurari, s. f. Operatie industriala de extragere a metalelor nobile din minereuri sarace cu ajutorul unei solutii de cianura de sodiu. [Pr.: ci-a-] – Dupa fr. cyanuration.

DAGHEREOTIPIE, daghereotipii, s. f. Vechi procedeu de fotografiere, astazi abandonat, care fixa imaginile cu ajutorul unei camere obscure pe o placa de cupru argintata, sensibilizata cu vapori de iod si de brom. [Pr.: -re-o-. – Var.: dagherotipie s. f.] – Din fr. daguerreotypie.

DANTURA, danturez, vb. I. Tranz. A taia dintii unei roti cu ajutorul unei freze speciale. – Din dantura.

GODIA, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vasli cu ajutorul unei rame asezate la pupa, facand ca barca sa inainteze in zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.

GREFAT, -A, grefati, -te, adj. (Despre un tesut) Refacut cu ajutorul unei grefe². – V. grefa.

GREFA², grefe, s. f. 1. Fragment de tesut sau organ transplantat dintr-o regiune in alta a corpului aceluiasi individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operatie de refacere a unui tesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe² (1). – Din fr. greffe.

HELIOGRAF, heliografe, s. n. Nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hartie de calc cu ajutorul unei hartii speciale impregnate cu o solutie sensibila la lumina, developarea facandu-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectarii razelor solare; c) masurarea puterii calorice a Soarelui si inregistrarea perioadelor din zi cu timp insorit; d) fotografierea Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographe.

HONUI, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafata interioara cilindrica a unei piese cu ajutorul unei masini speciale. ◊ Masina de honuit = masina-unealta dotata cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o miscare de rotatie si una rectilinie, netezeste suprafata interioara cilindrica a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.

INJECTIE, injectii, s. f. 1. Introducere, pe cale intravenoasa, intramusculara etc., sub presiune, a unui medicament in stare lichida in tesuturile sau in umorile organismului cu ajutorul unei seringi; p. ext. Lichidul introdus in acest mod. 2. Introducere sub presiune a unui fluid sau a suspensiilor unui corp pulverulent intr-un material sau intr-un spatiu inchis. [Var.: injectiune s. f.] – Din fr. injection.

INGURZIT, -A, ingurziti, -te, adj. (Reg.) Strans, adunat in creturi (cu ajutorul unei sfori, al unei cureluse); incretit². – V. ingurzi.

LEGA¹, leg, vb. I. I. Tranz. 1. A impreuna, a uni strans (printr-un nod, o funda) capetele de sfoara, de ata, de sarma, de lant etc. (astfel incat sa formeze un tot). ◊ Expr. A lega (sau a strange) baierile de la punga (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom. 2. A inchide la gura un sac, o punga, o boccea etc., adunand marginile si innodandu-le sau petrecand in jurul lor o sfoara ale carei capete se innoada; a strange, a impacheta un obiect sau un material intr-o invelitoare (basma, sac, punga etc.) si a o inchide in felul aratat. ◊ Expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi zgarcit. ♦ A uni diferite lucruri intr-un manunchi, intr-un tot (prinzandu-le laolalta). ◊ Expr. (Pop.) A (nu) lega doua in trei = a (nu) pune la o parte ceva din castigul obtinut. 3. A fixa, a strange ceva cu o funie, cu un siret etc. ca sa nu se desfaca sau sa nu se clatine. ♦ A strange cu un cerc piesele care alcatuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 4. A prinde una de alta foile unei carti si a-i pune scoarte; a brosa, a cartona; p. restr. a coperta. II. 1. Tranz. A prinde, a agata, a atarna un obiect de altul cu ajutorul unei franghii, a unui lant etc. 2. Tranz. Fig. A inlantui intre ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi. 3. Tranz. A stabili o legatura intre doua puncte (indepartate) in spatiu sau in timp. ♦ (Tehn.) A stabili o legatura intre doua elemente ale unei instalatii sau intre o instalatie si o sursa de forta (care-i asigura functionarea). 4. Tranz. si refl. Fig. A (se) infiripa sau a (se) stabili relatii (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor). ♦ Refl. A se ocupa cu ravna de ceva, a simti un mare atasament pentru o anumita preocupare, meserie. 5. Refl. Fig. A plictisi pe cineva (cautand cearta); a se agata de cineva. III. Tranz. 1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei franghii, al unui lant etc.; a pune in lanturi, in fiare; a inlantui, a incatusa. ◊ Expr. Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoana care se poarta ca un nebun. A lega pe cineva de maini si de picioare = a impiedica pe cineva sa actioneze. A lega limba (sau gura) cuiva = a impiedica pe cineva sa vorbeasca. (Refl.) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate. A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate. 2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legaturi pentru a-l impiedica sa fuga; a priponi. IV. Fig. 1. Refl. A se obliga sa faca ceva; a se angaja, a se indatora. 2. Tranz. (In superstitii si in basme) A opri, a impiedica de la ceva prin vraji. V. Tranz. si refl. A(-si) infasura sau a(-si) acoperi o parte a corpului (reinnodand, prinzand); spec. a (se) pansa, a (se) bandaja. ◊ Expr. (Tranz.) A lega la ochi pe cineva = a insela pe cineva. (Refl.) Fiecare se leaga unde-l doare = fiecare isi cunoaste greutatile proprii. A se lega la cap (cand nu-l doare) = a-si crea complicatii inutile. VI. 1. Intranz. (Despre plante) A face rod; a rodi. 2. Refl. si intranz. (Despre sosuri, dulceturi etc.) A se ingrosa, a se inchega. – Lat. ligare.

STRAPAZAN, strapazane, s. n. (Reg.) Cui (de lemn) fixat pe marginea barcii, de care se leaga vasla cu ajutorul unei cureluse; ujba. – Cf. tc. trabzan.

VARTEJ, vartejuri, s. n. I. 1. Portiune din masa unui fluid in care acesta, datorita unui obstacol ivit in cale, are o miscare de rotatie; turbion, bulboana. valtoare, varticus. ♦ Rotire a apei (sau a spumei) sub forma de cercuri repetate, in locul unde se cufunda cineva sau ceva. ♦ (Fiz.) Miscare a unui fluid, in cursul careia particulele componente au o deplasare complexa de translatie si de rotatie. 2. Vant puternic, vijelios, care se invarteste cu viteza pe loc, ridicand in aer obiecte usoare (praf, hartii, frunze uscate etc.) ♦ Sul, coloana, tramba (de praf, de fum, de zapada etc.). ♦ Compus: vartejul-pamantului = a) planta erbacee cu tulpina taratoare si cu flori galbene (Medicago orbicularis); b) mica planta erbacee, cu cate trei frunze la un nod, cu flori rosii dispuse in varful tulpinii, care creste prin locuri stancoase din regiunea alpina (Pedicularis verticillata). 3. Miscare (ametitoare) in cerc. ♦ Fig. Valmasag care taraste pe cineva ca o valtoare; ameteala, buimaceala, zapaceala. 4. Loc in crestetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde parul porneste in toate directiile. II. Nume dat unor unelte care, atunci cand functioneaza, descriu o miscare circulara: a) fus pe care se desfasoara o funie sau un lant la capatul carora se afla o galeata, si care se invarteste cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apa din put, pamant din gropi etc.; b) (reg.) unealta cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata; c) incuietoare la usa sau la poarta, compusa dintr-o bucata de lemn care se invarteste in jurul unui cui; d) unealta din lemn folosita pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strans (la masa dulgherului); e) unealta de dogarie care serveste la strangerea doagelor la butoaie, ciubere etc. – Din bg. vartez.

ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I S. m. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un urias cu puteri supranaturale, intruchipand rautatea si fiind intotdeauna invins de fortele binelui. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejeste. ♦ Fig. Cal focos si aprig. 2. Balaur. 3. (In credintele populare) Boala pricinuita de dragoste. II S. n. Jucarie facuta dintr-un dreptunghi de hartie, panza etc. fixat pe un schelet usor de lemn, care se ridica in aer la bataia vantului si care este manuita de pe pamant cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij.

MAGNETOFON, magnetofoane, s. n. Aparat care inregistreaza si reproduce sunetele cu ajutorul unei benzi speciale, acoperite cu o substanta feromagnetica. – Din fr. magnetophone.

MAINA, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A cobori o greutate cu ajutorul unei instalatii de manevra de forta. [Pr.: ma-i-] – Din tc. mayna.

MATRITA, matritez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastica, cu ajutorul unei matrite. – Din matrita.

COLORA, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da unui obiect o anumita culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. 2. Fig. A da o nuanta expresiva stilului, exprimarii etc., a nuanta, a reliefa. – Din fr. colorer, lat. colorare.

COMPRIMA, comprim, vb. I. Tranz. 1. A micsora volumul unui corp cu ajutorul unei presiuni exterioare; a presa. ♦ Fig. A impiedica sa se manifeste; a inabusi. 2. A restrange, a reduce personalul unei intreprinderi. – Din fr. comprimer.

FREZA¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin aschiere un material cu freza. ◊ Masina de frezat = masina-unealta destinata prelucrarii prin aschiere a suprafetelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule aschietoare; freza¹ (2). – Din fr. fraiser.

FOALE, foale, s. n. 1. Aparat care foloseste la comprimarea si la suflarea aerului cu ajutorul unei camere cu burduf de piele cu pereti plisati, actionata prin manere sau printr-un sistem de parghii. ♦ Burduf plisat al unor instrumente muzicale (acordeon, armonica etc.). ♦ Sac primitiv facut din pielea unor animale; burduf. 2. (Reg., fam.) Abdomen. [Var.: (1) foi s. m.] – Lat. follis.

SATELIT, sateliti, s. m. 1. Corp ceresc care se roteste in jurul altui corp ceresc, insotindu-l in cursul miscarii lui de revolutie. ♦ Fig. Persoana, colectivitate, stat care urmeaza si executa (orbeste) ordinele cuiva; acolit. ◊ (Adjectival) Stat satelit. 2. (In sintagmele) Satelit artificial = corp metalic de forme diverse (prevazut cu aparataj), lansat de oameni in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care apoi se roteste in jurul Pamantului fara a mai avea nevoie de propulsie. Satelit de radioamatori = satelit artificial dotat cu echipament special permitand radioamatorilor stabilirea legaturilor la mari distante si la ore precise. Satelit de telecomunicatii = satelit artificial dotat cu echipament special care face posibila realizarea unor canale de telecomunicatii, folosite in cercetarea stiintifica, navigatie, comunicatii, difuziunea programelor de televiziune etc. Satelit meteorologic = satelit artificial dotat cu echipament special folosit pentru operatii de cercetare a intregului invelis al oceanului aerian si pentru obtinerea unor informatii specifice din zonele terestre mai putin accesibile. – Din fr. satellite, lat. satelles, -itis.

TIPARI, tiparesc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei masini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Inv.), A lasa o urma; a intipari. 3. (Pop.) A apasa, a indesa, a framanta ceva cu mana sau cu un obiect pentru a da o anumita forma. – Din tipar.

PARANGA, parangi, s. f. Prajina; spec. prajina, bara cu care se transporta o greutate de catre doua persoane (pe umeri). ◊ Loc. adv. In paranga sau de-a paranga = pe umerii a doua persoane (cu ajutorul unei prajini) sau pe umarul unei singure persoane. – Lat. phalangae.

ANCORA, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A fixa o nava sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) fixa. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pamant (pentru a impiedica deplasarea sau rasturnarea lui). – Din ancora.

VIBROLAMINARE, vibrolaminari, s. f. (Constr.) Confectionare a panourilor mari de beton armat cu ajutorul unei instalatii care lamineaza si vibreaza concomitent betonul. – Vibra + laminare.

PERFORAT², -A, perforati, -te, adj. Gaurit, strapuns cu ajutorul unei unelte sau al unei masini. ♦ Spec. (Despre parti ale corpului) Strapuns de un glont, de o arma ascutita (care produce o gaura). ♦ (Despre organe, tesuturi) Gaurit, cu orificiu aparut in urma unui proces patologic. – V. perfora.

POLIZOR¹, polizoare, s. n. Masina-unealta folosita la prelucrarea prin aschiere a suprafetelor cu ajutorul unei pietre abrazive in forma de disc, de cilindru, de trunchi de con etc., care are o miscare de rotatie. – Din fr. polissoir.

POMPA, pompez, vb. I. Tranz. A impinge sau a aspira un fluid cu ajutorul unei pompe¹. ◊ Expr. A pompa (de undeva) bani = a obtine, a stoarce (de undeva) bani fara incetare. ♦ Fig. (Fam.) A starui, a interveni cu insistenta pe langa cineva pentru a obtine un avantaj, o favoare etc. – Din fr. pomper.

PRECIPITA, precipit, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa se desfasoare sau a se desfasura intr-un timp mai scurt sau intr-un ritm mai rapid decat cel obisnuit sau decat cel asteptat; a (se) grabi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A actiona (prea) in graba (si in dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reactii chimice) depunerea unei substante dizolvate intr-un lichid. ♦ Refl. si intranz. (Despre o substanta solida dizolvata intr-un lichid) A se separa, a se depune sub forma de precipitat. – Din fr. precipiter, lat. praecipitare.

SANFRENA, sanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei masini, o fateta oblica la extremitatea unei gauri cilindrice sau la marginea unei suprafete plane, a unei piese, pentru a inlatura muchiile ascutite. ♦ A taia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

TONOMAT, tonomate. s. n. Pick-up semiautomat care se declanseaza cu ajutorul unei monede sau al unui jeton si care are un sistem selector de discuri. – Din germ. Tonomat.

STANTA, stantez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a taia obiecte de metal sau de mase plastice, in curs de prelucrare, cu ajutorul unei stante (1); a stantui. 2. A grava prin presiune un model, o cifra etc. cu ajutorul unei stante (2). [Var.: stanta vb. I] – Din germ. stanzen.

CORODA, corodez, vb. I. Tranz. 1. A roade, a degrada unele materiale, metale etc. in mod progresiv cu ajutorul agentilor chimici. 2. A pregati o forma de tipar prin gravare chimica cu ajutorul unei solutii corozive. 3. A decolora pe anumite portiuni o tesatura vopsita in vederea obtinerii unor desene. – Din fr. corroder.

FERMOAR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru incheiat obiecte de imbracaminte, genti, serviete etc., format din doua siruri de lame (fixate pe o suvita de panza, de piele etc.) asezate fata in fata si care se imbuca reciproc cu ajutorul unei mici piese, facute sa lunece intre ele. ♦ Inchizator de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir.

FISIBILITATE s. f. Proprietate a lemnului de a crapa sau a se despica de-a lungul unei suprafete paralele cu fibrele, la lovirea in aceasta directie cu ajutorul unei pene. – Din fr. fissibilite.

REFULA, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge, a inabusi din domeniul constientului in subconstient imagini, dorinte, reprezentari, idei sau tendinte neplacute, care contrazic constiinta morala a individului. 2. (Tehn.) A deplasa sau a impinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid intr-o conducta sau intr-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, partial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

YOYO s.n. inv. Jucarie dintr-un disc scobit care poate fi facut sa urce sau sa coboare cu ajutorul unei sfori. (din fr. yo-yo)

LAMA², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafata frontala, circulara a unei gauri cu ajutorul unei lame speciale, cand strunjirea este dificila. – Din fr. lamer.

LANTERNA, lanterne, s. f. 1. Felinar. ◊ Lanterna venetiana = lampion. Lanterna magica = aparat care proiecteaza pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase si al unui sistem de lentile, imaginea marita a unei figuri desenate pe o placa de sticla sau imprimate pe o placa fotografica. 2. Lampa mica, portativa, care functioneaza cu baterie electrica. 3. Lanternou. – Din fr. lanterne.

LUCRU, lucruri, s. n. I. Tot ceea ce exista (in afara de fiinte) si care este conceput ca o unitate de sine statatoare; obiect. ◊ Lucru in sine = notiune a filozofiei lui Kant desemnand realitatea obiectiva, existenta independent de cunoasterea noastra, care, desi perceputa sub forma de reprezentare, nu poate fi cunoscuta in esenta ei. (Jur.) Lucru imobil (sau nemiscator) = lucru care, in mod natural sau prin vointa omului, nu poate fi stramutat dintr-un loc intr-altul. Lucru mobil (sau miscator) = lucru care poate fi stramutat dintr-un loc intr-altul. ◊ Expr. Lucru rau (sau prost), se spune, familiar, unei persoane (sau despre o persoana) de care suntem nemultumiti sau care nu e buna de nimic. ♦ Bun care apartine unei persoane sau unei colectivitati; p. gener. obiect, bun. II. 1. Activitate (fizica sau intelectuala) intreprinsa pentru realizarea unui scop; munca, treaba; actiune, fapta. ◊ Front de lucru = portiune dintr-o constructie la care lucreaza concomitent mai multe formatii de lucru, echipate cu materialele si utilajele necesare. ◊ Loc. adj. De lucru = a) in care se lucreaza. Zile de lucru; b) cu care se lucreaza, folosit la treaba. Haine de lucru; c) intrebuintat la lucru, folosit intr-o activitate. Metoda de lucru. ◊ Expr. A avea de lucru = a) a avea treaba, a fi (foarte) ocupat; b) A avea o ocupatie, a fi in slujba; c) (reg.) a avea de luptat, a avea dificultati (cu cineva). A nu avea de lucru = a) a nu avea, a nu gasi ce sau unde sa munceasca; b) se spune cand cineva nu-si vede de treaba sau face un lucru nelalocul lui, nepotrivit. A pune (pe cineva) la lucru = a sili (pe cineva) sa munceasca. A-si face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) a-si pierde vremea cu o treaba lipsita de importanta sau cu o persoana care creeaza dificultati; a parea ca lucreaza; b) a-si crea singur incurcaturi. A fi in lucru = a fi in curs de fabricare, de executare, de elaborare. Lucru in (sau pe) banda = organizare a productiei in care obiectele de realizat se deplaseaza (continuu sau cu intermitenta) cu ajutorul unei benzi rulante. Lucru in lant = mod de organizare a productiei in care obiectul care se lucreaza se deplaseaza ritmic in raport cu echipele specializate de muncitori. (Ist.) Lucru domnesc = obligatie pe care o aveau in evul mediu taranii dependenti din tarile romane si care consta in prestatii de munca in folosul domnitorului. (Fiz.) Lucru mecanic = energie dezvoltata de o forta care actioneaza asupra unui corp, egala cu produsul dintre componenta fortei care actioneaza asupra corpului in directia deplasarii punctului ei de aplicatie si marimea acestei deplasari. 2. Ceea ce se efectueaza, rezultatul muncii. III. 1. Chestiune, problema. 2. Situatie, fapt, fenomen; (la pl.) intamplare, eveniment. ◊ Expr. Lucru de nimic = fapt lipsit de importanta, ceva fara insemnatate. Lucru mare = a) ceva rar, deosebit, realizare de valoare; b) (adverbial; cu valoare intensiva) S-a necajit lucru mare; c) (determinand un adjectiv, ii da valoare de superlativ) Frumos, lucru mare. – Din lucra (derivat regresiv).

LACARIT s. n. Procedeu de extragere a titeiului cu ajutorul unei linguri cilindrice, folosit in sondele mai putin adanci. – Et. nec. Cf. lac¹.

LEPUI, lepuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi extrem de fin suprafata unei piese metalice cu ajutorul unei substante abrazive speciale. – Et. nec.

LEGAT¹ s. n. Faptul de a (se) lega¹. 1. Strangere cu ajutorul unei legaturi a unor lucruri pentru a le impiedica sa se desfaca. 2. Brosare, cartonare a unei carti. 3. Rodire. – V. lega¹.

RABDOMANTIE s. f. Arta de a ghici viitorul cu ajutorul unei baghete magice. – Din fr. rhabdomancie.

LIENOGRAFIE, lienografii, s. f. Radiografie a splinei cu ajutorul unei substante de contrast. [Pr.: li-e-] – Lien + [radi]ografie.

LIMFOGRAFIE, limfografii, s. f. (Med.) Radiografiere a vaselor limfatice cu ajutorul unei substante de contrast. – Din fr. lymphographie.

LIPI, lipesc, vb. IV. 1. Tranz. 1. A impreuna, a uni, a imbina, a asambla intre ele doua sau mai multe obiecte (sau parti de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizand un tot nedemontabil. ♦ Spec. A inchide un plic, umezindu-i marginea cleioasa si suprapunand-o peste cealalta margine. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secretii patologice; fig. a se inchide fara voie de somn. 2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi. 3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera. 4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ◊ Expr. A se lipi invatatura (de cineva) = a asimila usor invatatura, a putea invata usor. 5. Tranz. si refl. A (se) apropia strans, a (se) alatura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A lipi cuiva o palma = a trage, a carpi cuiva o palma. ♦ Refl. Fig. A se apropia sufleteste (de cineva sau de ceva), a intra in relatii stranse (cu cineva). 6. Tranz. A intinde, netezind cu palma uda, un strat de lut pe podeaua sau pe peretii caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crapaturile, a nivela etc. – Din sl. lepiti.

LIPIT², -A, lipiti, -te, adj. 1. Prins, unit, impreunat, imbinat cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Despre pleoape sau despre ochi) Care nu se poate deschide din cauza unor secretii patologice; fig. care se inchide fara voie din cauza somnului. 2. (Si adv.) Foarte apropiat, alaturat strans de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flamand. Sarac (sau calic) lipit(-pamantului) = foarte sarac. – V. lipi.

LIPITURA, lipituri, s. f. 1. Unire, imbinare, asamblare a doua lucruri cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Concr.) Locul unde s-a facut o lipire. 2. Pamant, lut framantat cu apa care serveste la lipitul podelei, peretilor etc. caselor. – Lipi + suf. -tura.

MORTEZA, mortezez, vb. I. Tranz. A prelucra un metal prin aschiere cu ajutorul unei morteze. – Din fr. mortaiser.

UZINA, uzinez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material in uzina cu ajutorul unei masini-unelte. 2. A fabrica un produs intr-o uzina. (din fr. usiner) [def., etim. MDN]

NEFROGRAFIE, nefrografii, s. f. (Med.) Radiografie a rinichiului facuta cu ajutorul unei substante de contrast. – Din fr. nephrographie.

EPILATIE, epilatii, s. f. Operatie de smulgere a firelor de par (cu ajutorul unei pensete etc.). – Din fr. epilation.

ENZIMATIC, -A, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. – Din fr. enzymatique, engl. enzymatic.

TAHIMETRU, tahimetre, s. n. 1. Instrument topografic alcatuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optica a distantei pana la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire asezate in acest punct. 2. Aparat folosit pentru masurarea vitezei curentului cursurilor de apa. – Din fr. tachymetre.

TRACTIUNE, tractiuni, s. f. Actiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forte exterioare (animale sau mecanice); forta care pune in miscare un vehicul, un sistem tehnic etc. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. traction.

TURBOREACTOR, turboreactoare, s. n. Reactor echipat cu un compresor care comprima (cu ajutorul unei turbine) aerul atmosferic si il trimite sub presiune in camera de ardere, folosit la propulsia unui avion de mare viteza. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. turboreacteur.

RADIOAMPLIFICARE, radioamplificari, s. f. Receptia, amplificarea si distribuirea prin fire a programelor de radiodifuziune sonora cu ajutorul unei instalatii de amplificare. [Pr.:-di-o-] – Radio¹ + amplificare. Cf. fr. radioamplification.

RADIOSONDAJ, radiosondaje, s. n. Explorare a paturilor superioare ale atmosferei cu ajutorul unei radiosonde. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiosondage.

RAZUI, razuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A indeparta un strat subtire de pe suprafata unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealta sau cu o unealta, pentru a obtine un material maruntit. – Rade + suf. -ui.

RAZUIT, -A, razuiti, -te, adj. (Despre obiecte) De pe suprafata caruia s-a indepartat un strat subtire cu ajutorul unei unelte speciale. – V. razui.

RIFLUIRE, rifluiri, s. f. Operatie de executare a unor santuri sau canale in forma de elice pe suprafata activa a cilindrului de la valturile de moara, prin aschiere cu ajutorul unei masini-unelte speciale, numita masina de rifluit. – V. riflui.

UZINA, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material in uzina cu ajutorul unei masini-unelte. – Din fr. usiner.

ROLARE, rolari, s. f. 1. Operatie de netezire a unui material (metalic), prin deformare plastica la cald sau la rece, care se realizeaza cu ajutorul unei role (2). 2. Operatie de netezire sau de imprimare, executata cu ajutorul unei role (4). – Din rola.

ROTOHELIOGRAFIE s. f. Tipar caracterizat prin folosirea unei forme de tipar curbe cu suprafata activa gravata in adancime prin procedee fotochimice si cu ajutorul unei site speciale, care se foloseste pentru reproducerea si multiplicarea originalelor in semitonuri (la reviste, timbre, ilustratii etc.); rotogravura, rotoheliogravura. [Pr.: -li-o-] – Din fr. rotoheliographie.

DIAFRAGMA, diafragmez, vb. I. Tranz. A limita deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragmer.

DIAFRAGMAT, -A, diafragmati, -te, adj. (Despre obiective fotografice) Care are deschiderea limitata cu ajutorul unei diafragme. [Pr.: di-a-] – V. diafragma.

SALPINGOGRAFIE, salpingografii, s. f. (Med.) Radiografie a trompelor uterine cu ajutorul unei substante de contrast. – Din fr. salpingographie.

SCAMOSA, scamosez, vb. I. 1. Refl. (Despre produse textile; la pers. 3) A se face scame, a se face ca scama, a se destrama (in urma uzurii, a unui defect de fabricatie etc.). 2. Tranz. A face ca o tesatura sa capete un aspect pufos si sa devina mai moale (prelucrand-o cu ajutorul unei masini speciale). – Din scamos.

SERVO- Element de compunere care intra in denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor marimi caracteristice acestora) in care, cu ajutorul unei energii mici folosite pentru comanda, se declanseaza dezvoltarea unei energii utile mari. – Din fr. servo-.

SONDA, sondez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a supune unui sondaj straturile unui teren, adancimea sau fundul unei ape etc.; a explora. ♦ A cerceta sau a evacua o cavitate a organismului cu ajutorul unei sonde. 2. Fig. A incerca sa afli gandurile, sentimentele, intentiile cuiva; a iscodi, a ispiti; a tatona. – Din fr. sonder.

AEROAUTOMOBIL ~e n. Vehicul care se poate deplasa deasupra solului cu ajutorul unei perne de aer. /aero- + automobil

A ANCORA ~ez 1. intranz. 1) (despre persoane) A scufunda ancora pentru a opri nava din deplasare; a arunca ancora. 2) (despre nave sau corpuri plutitoare) A imobiliza cu ajutorul unei ancore. 3) fig. A ajunge definitiv (undeva). 2. tranz. (sisteme tehnice, elemente de constructie) A fixa de pamant (sau de alt sistem tehnic) un element de constructie. /Din ancora

A BARA ~ez tranz. 1) (cai, drumuri, accese) A inchide cu ajutorul unei bare; a bloca. 2) (torente de apa) A opri cu ajutorul unui baraj; a stavili; a zagazui; a indigui. 3) (texte, cifre) A face o linie pentru a anula. /<fr. barrer

BROASCA² ~ste f. Incuietoare montata la o usa, la un sertar etc., care se incuie si se descuie cu ajutorul unei chei. [G.-D. broastei; Sil. broas-ca] /<lat. brosca

A CALA ~ez tranz. 1) (vehicule sau rotile lor) A imobiliza, cu ajutorul unei cale. 2) (piese mecanice) A pune in pozitie fixa. /<fr. caler

A DANTURA ~ez tranz. tehn. (roti) A inzestra cu dantura (cu ajutorul unei freze speciale). /Din dantura

A DEPRESA ~ez tranz. (piese strans imbinate sau contacte fortate) A separa cu ajutorul unei prese. /<fr. depresser

A EGRENA ~ez tranz. (seminte) A separa (cu ajutorul unei masini speciale) din fibrele de bumbac pentru a obtine puful curat. [Sil. e-gre-] /<fr. egrener

FERMOAR ~e n. 1) Dispozitiv format din doua siruri de dinti, ce se imbuca unii in altii cu ajutorul unei mici piese metalice mobile, folosit pentru incheiere. 2) Dispozitiv pentru inchidere; inchizatoare. [Sil. fer-moar] /<fr. fermoir

FOTOLITOGRAFIE ~i f. 1) Procedeu de reproducere a desenelor pe o piatra litografica cu ajutorul unei hartii speciale. 2) Desen obtinut prin acest procedeu. [Art. fotolitografia; G.-D. fotolitografiei; Sil. -fi-e] /<fr. photolithographie

A FRETA ~ez tranz. tehn. 1) (doua sau mai multe tuburi coaxiale) A supune unui fretaj; a monta fortat unul in altul. 2) (tuburi, piese de beton armat etc.) A asambla cu ajutorul unei frete. /<fr. fretter

A HONUI ~iesc tranz. (suprafata interioara a unei piese). A slefui cu ajutorul unei masini speciale. /hon + suf. ~ui

A IEZI ~esc tranz. (torente de apa) A opri cu ajutorul unei iezaturi; a zagazui; a indigui; a stavili. /sb. jaziti

A INTERCEPTA ~ez tranz. 1) (obiecte in miscare) A prinde pe neasteptate. 2) (obiecte in zbor) A descoperi si a urmari cu ajutorul unei instalatii speciale. 3) (convorbiri telefonice) A asculta fara permisiune. 4) (corespondenta) A deschide si a citi fara permisiune. /<fr. intercepter

IOLA ~e f. Ambarcatie sportiva de dimensiuni mici, condusa de o persoana cu ajutorul unei singure vele. [G.-D. iolei; Sil. io-la] /<fr. yole

A IMPANA ~ez tranz. 1) (carne sau unele legume) A cresta, introducand slanina, usturoi (si condimente). 2) (unelte) A asambla cu ajutorul unei pene, asigurand stabilitatea. 3) (spatii, suprafete etc.) A umple, distribuind elemente omogene printre alte elemente. /<lat. impinare

A SE INCLEIA ma inclei intranz. 1) (de-spre obiecte sau despre parti ale lor) A se impreuna cu ajutorul unei substante lipicioase. ◊ A i ~ (cuiva) falcile a i se inclesta (cuiva) falcile. A i ~ (cuiva) limba (in gura) a-i intepeni (cuiva) limba (in gura). 2) (despre substante vascoase) A adera ramanand prins (de alte obiecte). Aluatul s-a ~t de maini. 3) A deveni cleios. Painea se incleie. /in + clei

A LEGA¹ leg 1. tranz. 1) (capetele unei sfori, funii etc.) A uni printr-un nod, formand un intreg; a innoda. 2) (saci, pungi etc.) A infasura cu o sfoara, strangand marginile; a inchide la gura (cu ajutorul unei sfori). ◊ ~ baierile (de) la punga a reduce cheltuielile, facand economii. ~ paraua cu zece noduri a face economii exagerate. 3) (capetele unei boccele) A innoda crucis. 4) (obiecte) A uni impreuna (cu ajutorul unei sfori), formand un manunchi. ~ snopi. 5) (obiecte) A fixa (de ceva) cu ajutorul unei funii, al unui siret etc. 6) (piese ce alcatuiesc un obiect) A strange laolalta (cu ceva), constituind un tot. 7) (foile tiparite) A uni cosand impreuna, prevazand cu o coperta; a brosa. 8) (lucruri) A uni printr-un raport logic sau functional. 9) (puncte indepartate in spatiu sau in timp) A pune in raport unul cu altul. 10) (sunete ale vorbirii, cuvinte) A articula, unind intre ele si formand lantul vorbirii. 11) (relatii) A face sa se nasca. ~ dragoste. 12) (persoane) A pune in lanturi; a fereca; a inlantui. ◊ ~ burduf (sau butuc, cobza) a lega foarte strans, imobilizand. ~ de maini si de picioare a) a imobiliza; b) a impiedica sa actioneze. ~ limba (sau gura) cuiva a reduce la tacere (pe cineva). 13) (animale) A prinde de ceva (cu o funie sau cu un lant), impiedicand sa fuga. 14) (parti ale corpului ranite) A infasura strans (cu un bandaj); a pansa; a bandaja. ◊ ~ la ochi a insela. 15) (in superstitii) A opri prin vraji, farmece. 2. intranz. (despre plante) A fi in faza cand incepe sa dea rodul. /<lat. ligare

A LIPI ~esc tranz. 1) (obiecte sau parti ale unui obiect) A uni cu ajutorul unei substante cleioase; a impreuna cu ajutorul cleiului. 2) (scrisori, plicuri) A inchide, umezind marginea cleioasa si suprapunand-o peste cealalta. 3) (piese metalice) A uni prin topire sau prin presare in stare incandescenta; a suda. 4) (urmat de prepozitiile de, in, la) A apropia, alaturand strans. ~ fruntea de geam. ◊ ~ (cuiva) o palma a lovi cu palma pe cineva; a da (cuiva) o palma. 5) A face sa se lipeasca. 6) (pereti, crapaturi de pe pereti) A acoperi cu un strat de lut framantat cu apa (in scopuri protectoare); a murui. /<sl. lepiti

LUCRU ~ri n. 1) Obiect material (concret sau abstract, real sau imaginar). ~rile din casa. ◊ ~ prost (sau rau) se zice despre ceva care nu e bun de nimic. 2) la sing. Activitate, munca pentru a realiza ceva. ◊ Zi de ~ zi in care se lucreaza. ~ manual a) lucru de mana; b) obiecte lucrate de mana. Metoda de ~ metoda folosita in procesul muncii. A avea de ~ a) a fi ocupat cu ceva; b) a avea de furca cu cineva. Nu e ~ curat e ceva la mijloc. ~ mecanic a) lucru efectuat cu ajutorul unei masini care functioneaza cu transmisii mecanice; b) lucru facut in mod automat. 3) Rezultat al muncii. 4) Afacere care cere o rezolvare, o solutie; chestiune; problema. 5) Intamplare care a avut loc in realitate; fapt; eveniment. ◊ ~ de nimic lucru fara insemnatate. Mare ~ a) ceva vrednic de mirare; b) lucru neinsemnat. [Sil. lu-cru] /v. a lucra

A PERIA~ez tranz. 1) (haine, incaltaminte etc.) A curata cu ajutorul unei perii. 2) (parul, fuioarele) A pieptana cu o perie speciala. 3) fig. (lucrari, texte etc.) A aduce la conditia necesar (redactand si scotand lucrurile in plus); a cizela. 4) fig. fam. A lauda in mod exagerat (pentru a castiga bunavointa cuiva); a maguli; a lingusi; a flata; a adula. [Sil. -ri-a] /Din perie

A PISA ~ez tranz. 1) (corpuri solide) A preface in farame cu ajutorul unei unelte. ~ piper. 2) fig. (fiinte) A bate crunt; a snopi in bataie. 3) fig. (persoane) A deranja intruna, repetand insistent acelasi lucru; a necaji; a plictisi. /<lat. pi[n]sare

POLIGONOMETRIE f. 1) Compartiment al geometriei care se ocupa cu studiul poligoanelor. 2) Tehnica de ridicare topografica cu ajutorul unei retele de poligoane. /<fr. polygonometrie

A POMPA ~ez tranz. (lichide sau gaze) A deplasa (inauntru sau dinauntru) cu ajutorul unei pompe; a refula. /<fr. pomper

POPIC ~ce n. 1) la pl. Joc distractiv cu noua piese cilindrice de lemn asezate vertical, care consta in doborarea lor cu ajutorul unei bile de lemn, aruncate pe un jgheab. 2) la sing. Piesa cilindrica de lemn folosita in acest joc. /pop + suf. ~ic

PREPOZITIONAL ~a (~i, ~e) 1) Care este realizat cu ajutorul unei prepozitii. Constructie ~a. ◊ Locutiune ~a imbinare de cuvinte cu valoare de prepozitie. 2) Care este impus de o prepozitie; cerut de o prepozitie. Regim ~. [Sil. -ti-o-] /<fr. prepositionnel

PRESOR² ~i m. Muncitor specializat in operatiile de presare a obiectelor (cu ajutorul unei prese). /<fr. presseur

A RABOTA ~ez tranz. (suprafete, piese din material dur etc.) A prelucra cu ajutorul unei raboteze. /<fr. raboter

A RACLA ~ez tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a razui. 2) med. (tesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a c******a. /<fr. racler

A RASCHETA ~ez tranz. (tencuiala, parchet, obiecte de metal etc.) A prelucra cu ajutorul unei raschete. /Din rascheta

A REFULA ~ez tranz. 1) (dorinte, imagini, idei etc.) A respinge ca fiind in contradictie cu normele morale ale individului. 2) (fluide) A impinge sau a deplasa cu ajutorul unei pompe (intr-o conducta sau intr-un recipient); a pompa. 3) (piese de metal) A prelucra prin batere sau prin presare. /<fr. refouler

SONDAJ ~e n. 1) Operatie de cercetare a straturilor unui teren cu ajutorul unei sonde. ◊ ~ meteorologic determinare a conditiilor meteorologice in diferite straturi ale atmosferei. 2) Luare de probe dintr-un sol. 3) med. Introducere a unei sonde intr-o cavitate a organismului cu scopuri curative sau de diagnosticare. 4) fig. Examinare intreprinsa intr-un domeniu oarecare cu scopul de a stabili ceva. ~ sociologic. ~ statistic. /<fr. sondage

A STAVILI ~esc tranz. 1) (torente de apa) A opri cu ajutorul unei stavile; a pune un baraj; a zagazui; a indigui; a bara. 2) fig. (actiuni, planuri, idei etc.) A impiedica sa se manifeste; a frana. /Din stavila

STOR ~uri n. Perdea de protectie a interiorului unei incaperi contra caldurii si luminii soarelui (care poate fi ridicata sau lasata cu ajutorul unei sfori sau al unui resort); transperant. /<fr. store

A STRUJI ~esc tranz. 1) (obiecte de lemn sau de metal) A ciopli cu ajutorul unei unelte (dalta, cutit, barda etc.). 2) (obiecte) A curata de invelis (coaja, piele, panusi etc.). ~ un bat. /<sl. struziti

Snec ~uri n. tehn. Transportor pentru materiale pulverulente sau in forma de pasta, in care antrenarea materialului se face cu ajutorul unei benzi elicoidale, fixata pe un arbore care se roteste. /<germ. Schnecke

A TRAGE trag 1. tranz. 1) A misca spre sine sau spre alt punct, apucand de un capat, de un maner sau de altceva. ~ dulapul. ◊ ~ pe sfoara a pacali; a insela. ~ la raspundere a cere ca cineva sa dea socoteala pentru faptele sale. ~ sapa a) a prasi; b) a munci din greu. 2) (persoane, animale de tractiune, masini etc.) A face sa se miste ducand dupa sine; a tari. Locomotiva trage vagoanele. ~ jugul a munci din greu. A(-si) ~ piciorul, ~ cu piciorul (pe la cineva sau pe undeva) a intra din cand in cand pe la cineva sau pe undeva. 3) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A imbraca potrivind in graba pe corp. ~ pantalonii. 4) (linii, urme, brazde etc.) A imprima pe o suprafata plana. 2. intranz. 1) (despre drumeti, calatori etc.) A se opri pentru un timp; a face un popas. ~ la han. 2) (despre instalatii de ardere sau de ventilare) A asigura evacuarea normala a gazelor de ardere sau a aerului viciat. Soba trage bine. 3) A lansa un proiectil (cu ajutorul unei arme). ~ cu pusca. /<lat. trahere

TRANSPERANT ~e n. Perdea de protectie (care poate fi ridicata sau lasata in jos cu ajutorul unei sfori sau al unui resort) folosita contra caldurii si a luminii soarelui; stor. /<fr. transparent

VEZICULOGRAFIE s.f. Explorare radiologica a unei vezicule cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. vesiculographie].

AEROSCUTER s.n. Motocicleta care se deplaseaza cu ajutorul unei perne de aer. [< fr., engl. aeroscooter].

ANGIOCARDIOGRAFIE s.f. Metoda radiologica de examinare a inimii si vaselor mari cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. angiocardiographie].

ANGIOTRIPSIE s.f. (Med.) Efectuarea unei hemostaze prin compresiune cu ajutorul unei pense. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. angiotripsie].

AORTOGRAFIE s.f. Radiografie a aortei, facuta cu ajutorul unei substante de contrast. [< fr. aortographie].

ARTERIOGRAFIE s.f. Radiografie a arterelor, facuta cu ajutorul unei substante de contrast. V. sfigmografie. [Pron. -ri-o-, gen. -iei. / < fr. arteriographie, cf. lat. arteria – artera, gr. graphein – a descrie].

AUTOSIFON s.n. Tub pentru prepararea sifonului cu ajutorul unei minibutelii de acid carbonic, fixata intr-un dispozitiv special. [Cf. fr. autosiphon].

LANTERNA s.f. 1. Felinar. ♦ Lampa electrica portativa cu baterie. ◊ Lanterna venetiana = lampion; lanterna magica = aparat care proiecteaza pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase si al unui sistem de lentile, imaginea marita a unei figuri desenate pe o placa de sticla sau imprimate pe o placa fotografica. 2. Aparat de control prevazut cu vizori de sticla, care se intercaleaza in conductele de produse lichide pentru a face vizibila circulatia acestora. 3. Un fel de turn mic pentru iluminarea si impodobirea unei cupole. 4. (Text.) Mecanism inversor folosit la flaierele de fibre liberiene pentru ridicarea si coborarea mosoarelor pe care se infasoara semitortul sau la unele masini de bobinat pentru infasurarea firului. [< fr. lanterne, it. lanterna].

BREUVAJ s.n. (Vet.) Introducere a unui medicament lichid in cavitatea bucala a unui animal cu ajutorul unei sticle cu gatul lung. [Pron. bro-. / < fr. breuvage – bautura].

CATETERIZA vb. I. tr. A explora cu ajutorul unei sonde. [< fr. catheteriser].

COLANGIOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a cailor biliare facuta cu ajutorul unei substante de contrast. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. cholangiographie, cf. gr. chole – bila, angeion – vas, graphein – a scrie].

DANTURA vb. I. tr. A taia dintii unei roti cu ajutorul unei freze speciale. [< dantura].

ENOPTROMANTIE s.f. Pretinsa arta de a ghici cu ajutorul unei oglinzi despre care se spunea ca ar avea forte magice. [Gen. -iei. / < fr. enoptromancie, cf. gr. enoptromanteia].

EPILATIE s.f. Operatie de smulgere a firelor de par (cu ajutorul unei pensete etc.); depilatie. [Gen. -iei, var. epilatiune s.f. / < fr. epilation].

FLEBOGRAFIE s.f. Punerea in evidenta a venelor cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. phlebographie, cf. gr. phleps – vena, graphein – a scrie].

GAVAJ s.n. 1. Hranire cu ajutorul unei sonde introduse in stomac. 2. Indopare a pasarilor de curte. [< fr. gavage].

HEPATOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a ficatului, facuta cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. hepatographie, cf. gr. hepar – ficat, graphein – a scrie].

IATROLEPSIE s.f. (Med.) Absorbtie a medicamentelor prin piele, facuta cu ajutorul unei frictiuni. [Pron. ia-, gen. -iei. / < fr. iatrolepsie, cf. gr. iatros – medic, lepsis – fixare].

LARGA vb. I. tr. A desprinde dintr-o aeronava un obiect pentru a fi lansat in timpul zborului. ♦ A indeparta o ambarcatie de la chei sau de la nava cu ajutorul unei cangi. [< fr. larguer, it. largare].

MERLINA vb. I. tr. (Mar.) A coase grandeea de marginea velei cu ajutorul unei ate rezistente. [< fr. merliner].

PETRARCHISM s.n. Imitare a manierei de a scrie a lui Petrarca, cantand alternanta de bucurii si dureri a dragostei cu ajutorul unei poetici rafinate si utilizand metafora, antiteza, hiperbola si jocul subtil de cuvinte. [< it. petrarchismo, fr. petrarquisme, cf. Francesco Petrarca – poet italian].

RADICULOGRAFIE s.f. Radiografie a radacinilor rahidiene, puse in evidenta cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. radiculographie].

RADIOMETEOROGRAF s.n. Aparat inregistrator al datelor atmosferice la diferite inaltimi cu ajutorul unei radiosonde. [< germ. Radiometeorograph].

extrudare s.f. Procedeu de prelucrare a metalelor si maselor plastice prin deformare cu ajutorul unei prese si al unei filiere cu un profil dat; extruziune (2). (< extruda)

REFRIGERATIE s.f. Racire; inghetare; refrigerare; scadere artificiala a temperaturii cu ajutorul unei instalatii frigorifice. ♦ (Med.) Metoda chirurgicala de racire in scop anestezic sau terapeutic a unui membru ori a unei portiuni de tegument cu ajutorul pungilor de gheata sau al unui aparat refrigerent. [Gen. -iei, var. refrigeratiune s.f. / cf. fr. refrigeration, lat. refrigeratio].

SATELIT s.m. 1. Nume dat in antichitate mercenarului care isi insotea stapanul. ♦ (Fig.) Cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. Corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. Satelit artificial = corp metalic de forme diverse, prevazut cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (Tehn.) Roata dintata care se roteste liber in jurul unui ax. 5. Localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. [< fr. satellite, cf. lat. satelles].

SCINTIGRAFIE s.f. Metoda de inregistrare grafica a suprafetei unui organ cu ajutorul unei substante radioactive; scintilografie. [Gen. -iei. / < fr. scintigraphie].

SIALOGRAFIE s.f. (Med.) Explorare radiologica a glandelor salivare cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. sialographie, cf. gr. sialon – saliva, graphein – a scrie].

SPLANHNOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a viscerelor, facuta cu ajutorul unei substante opace la razele X. [Gen. -iei. / < fr. splanchnographie, cf. gr. splanchnon – viscere, graphein – a scrie].

SPLENOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a splinei cu ajutorul unei substante opace la razele X. [Gen. -iei. / < fr. splenographie, cf. gr. splen – splina, graphein – a scrie].

URETROGRAFIE s.f. Radiografie a uretrei cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. uretrographie, cf. gr. ourethra – uretra, graphein – a scrie].

UROGRAFIE s.f. Radiografie a cailor u*****e cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. urographie, cf. gr. ouron – u***a, graphein – a scrie].

VASOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a aparatului circulator cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. vasographie].

VOLUM s.n. I. (Ant.) Manuscris antic al carui capat era legat de un betisor in jurul caruia se infasura. ♦ (Astazi) Carte brosata sau legata; tom. II. 1. Spatiul ocupat de un corp. ♦ Marimea spatiului unui corp, aflata cu ajutorul unei formule. 2. Debitul (de apa al) unei fantani, al unui izvor, al unui fluviu etc. ♦ Cantitate de bunuri economice. 3. Forta, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument. ♦ Nivelul de intensitate sonora al semnalelor audio. [Pl. -me, -muri. / < fr., it. volume, cf. lat. volumen – rulou, carte].

AEROAUTOMOBIL s.n. Vehicul terestru care se poate sustine deasupra solului cu ajutorul unei perne de aer. [Et. incerta].

AEROTERM s.n. (Tehn.) Instalatie de incalzire cu ajutorul unei baterii si a unui ventilator, folosita in hale si in sali mari. [Var. aeroterma s.f. / < fr. aerotherme].

ALGRAFIE s.f. (Poligr.) Tipar obtinut cu ajutorul unei forme executate pe o placa de aluminiu. [< fr. algraphie].

ANGIOGRAFIE s.f. 1. Studiul vaselor sanguine. 2. Radiografie a vaselor sanguine cu ajutorul unei substante radioopace. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. angiographie].

VERTICAL, -A adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(a) pe un plan orizontal in directia unui fir tinut intins cu ajutorul unei greutati atarnate la capat. ◊ Verticala locului = directie determinata de pozitia firului cu plumb aflat in stare de echilibru intr-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei ceresti care trece prin zenit si nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – varf].

CHULO s.m. Toreador care lupta pe jos si are misiunea de a intarata taurul cu ajutorul unei pelerine rosii. [Pron. ciu-lo. / < sp. chulo].

COLECISTOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a vezicii biliare cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. cholecystographie].

CORODA vb. I. tr. 1. (Despre agenti chimici) A roade, a degrada unele materiale, metale etc. 2. (Poligr.) A pregati o forma de tipar prin gravare chimica cu ajutorul unei solutii corosive. 3. (Text.) A decolora pe anumite portiuni o tesatura in vederea obtinerii unor desene; a ronja. [< fr. corroder].

CROMOCISTOSCOPIE s.f. (Med.) Examinare cu cistoscopul a functiei renale si a permeabilitatii ureterelor cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. chromocystoscopie].

DIAFRAGMA vb. I. tr. A limita deschiderea unui obiect fotografic cu ajutorul unei diafragme. [< fr. diaphragmer].

DRAGA vb. I. tr. 1. A sapa sub apa si a indeparta materialul sapat cu ajutorul unei drage. 2. A curata de mine o cale navigabila. [< fr. draguer, it. dragare].

DRENAJ s.n. 1. Drenare. ◊ Retea de drenaj = lucrare executata cu ajutorul unei retele de drenuri in vederea asanarii unui teren. 2. Scoaterea puroiului dintr-o rana. [Cf. fr. drainage, it. drenaggio].

ENZIMATIC, -A adj. Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. [< fr. enzymatique].

impenit, -a, adj. (reg.) fixat cu ajutorul unei pene.

insfora, insforez, vb. I (reg.) 1. a snurui (o carte, o condica, un registru). 2. (la plasa de pesti) a prinde cele doua margini cu ajutorul unei sfori (care trece prin ochiurile marginilor).

EXTRUDARE s.f. Procedeu de prelucrare la cald a metalelor si maselor plastice cu ajutorul unei prese si al unei filiere cu un profil dat; extruziune. [Dupa fr. extrudage].

FOTOGRAFIE s.f. 1. Arta si tehnica de a fixa pe o suprafata sensibila la actiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsa intr-o camera obscura, care apoi se poate reproduce prin copierea cliseului negativ pe care a fost imprimata; tehnica fotografierii. 2. Imagine a unei privelisti, a unei fiinte, a unui obiect etc. fixata pe hartie fotografica. [Gen. -iei. / < fr. photographie, cf. gr. phos – lumina, graphein – a scrie].

FRETA vb. I. tr. A lega, a asambla doua piese, doua tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. ♦ A arma o piesa de beton supusa la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armaturii longitudinale. [< fr. fretter].

GODIA vb. I. intr. A vasli cu ajutorul unei rame asezate la pupa, facand ca barca sa inainteze in zigzag. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. godiller].

HOCHEI s.n. Joc pe iarba sau pe gheata care se disputa dupa reguli asemanatoare cu cele ale jocului de fotbal, jucatorii urmarind sa introduca in poarta echipei adverse o minge mica de piele, respectiv un disc mic, cu ajutorul unei crose. [< engl., fr. hockey].

IRIGOSCOPIE s.f. (Med.) Examen radiologic al colonului facut cu ajutorul unei substante de contrast prin rect. [Gen. -iei. / < fr. irrigoscopie, cf. lat. irrigare – a iriga, gr. skopein – a privi].

IZOLA vb. I. 1. tr. A da, a pune deoparte, a separa de ceea ce inconjura. ♦ A impiedica trecerea unei forme de energie in alta sau a unor substante dintr-un mediu (sau dintr-un corp) in altul cu ajutorul unei materii izolante. 2. tr., refl. A (se) indeparta de viata sociala. [< fr. isoler, it. isolare].

pilhui, pilhuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre drumurile de munte) a pune pilhe (lemne) de-a curmezisul pentru a usura tragerea cu vitele a bustenilor la vale. 2. (despre partea dinapoi a tablei de pluta) a pune o pilha pentru a o intari. 3. (despre pluta) a lega sau indeparta de mal pluta cu ajutorul unei pilhe.

LIENOGRAFIE s.f. Radiografie a splinei cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen -iei. / < fr. lienographie, cf. lat. lien – splina, gr. graphein – a scrie].

LIMFOGRAFIE s.f. Inregistrare radiologica a vaselor limfatice cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. lymphographie, cf. lat. lympha – apa, gr. graphein – a scrie].

MAGNETOFON s.n. Dispozitiv de inregistrare si de reproducere a sunetelor cu ajutorul unei benzi, al unei sarme de otel sau al unui film cu substanta feromagnetica. [< germ. Magnetophon – nume comercial al fabricii „Telefunken”, cf. fr. magnetophone, cf. gr. magnes – magnet, phone – voce].

NEFROGRAFIE s.f. Radiografie a rinichiului facuta cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. nephrographie, cf. gr. nephros – rinichi, graphein – a scrie].

sfori, sforesc, vb. IV (reg.; despre suprafete de teren) a masura cu ajutorul unei sfori.

sigou s.n. (reg.) sanie mica cu talpi de fier, care este pusa in miscare cu ajutorul unei prajini lungi.

PANSAMENT s.n. Acoperire a unei rani cu un material protector (vata, tifon etc.), legat cu ajutorul unei fesi; legatura, oblojeala. ♦ Materialul insusi. [< fr. pansement].

RABDOMANTIE s.f. Pretinsa arta de a ghici viitorul cu ajutorul unei baghete magice. [Gen. -iei. / < fr. rhabdomancie, cf. gr. rhabdos – bagheta, manteia – divinatie].

RADIOSONDAJ s.n. Cercetare a atmosferei cu ajutorul unei radiosonde. [Cf. fr. radiosondage].

REFULA vb. I. tr. 1. A respinge, a inabusi din domeniul constientului in subconstient imagini, dorinte care contrazic constiinta morala a individului. 2. A deplasa, a ridica cu ajutorul unei pompe un fluid intr-o conducta sau intr-un vas. 3. A bate la cald sau la rece un metal ori un aliaj destinat confectionarii unor piese pentru a vedea cum se comporta. [< fr. refouler].

ROTAPRINT s.n. (Poligr.) Masina mica de imprimare, la care cerneala se transmite mai intai pe o suprafata de cauciuc intermediara si apoi pe hartie. ♦ Sistem de imprimare monocroma cu ajutorul unei astfel de masini. [< engl. rotaprint, cf. germ. Rotaprint(druck)].

vergelat s.n. (inv. si reg.) ghicirea viitorului cu ajutorul unei vergele.

ROLARE s.f. Operatia de netezire a unui material cu ajutorul unei role. [< rola].

SALPINGOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a trompelor uterine cu ajutorul unei substante de contrast. [< fr. salpingographie, cf. gr. salpinx – trompa, graphein – a scrie].

STANTA vb. I. tr. 1. A taia simultan intregul contur al unei piese prin forfecare cu ajutorul unei stante. 2. A imprima o marca sau o cifra pe suprafata unei piese. ♦ (Cinem.) A imprima mecanic subtitlurile pe filme. [Var. stanta vb. I. / < germ. stanzen].

SNEC s.n. Transportor pentru materiale pulverulente sau in forma de pasta, la care antrenarea materialului se efectueaza cu ajutorul unei benzi elicoidale sau al unor palete fixate pe un arbore care se roteste; transportor-melc. [< germ. Schnecke].

TIMBRU s.n. 1. Imprimat de dimensiuni mici care serveste ca dovada pentru plata unor impozite, a unor taxe sau a unor cotizatii; (p. ext.) stampila cu care se imprima unele imprimate de acest fel. ♦ Timbru sec = imagine imprimata in relief pe hartie, cu ajutorul unei stampile de metal. 2. Taxa reprezentand valoarea unui timbru (1) platita in numerar unei administratii publice. 3. (Fiz.; muz.) Calitate a unui sunet prin care acesta se deosebeste de un sunet de aceeasi inaltime produs de un alt izvor sonor. 4. (Herald.) Termen prin care se intelege coiful heraldic cu cimierul si lambrechinii sai. [< fr. timbre, cf. it. timbro].

TRACTIUNE s.f. 1. Deplasare a unui vehicul cu ajutorul unei forte aplicate la partea lui dinainte; forta care pune in miscare un vehicul. 2. (Impr.) Solicitarea la intindere a unui corp. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. traction, lat. tractio < trahere – a trage].

TRANSILUMINARE s.f. Examen medical constand in luminarea prin transparenta a anumitor parti ale corpului cu ajutorul unei lampi electrice. [Dupa fr. transillumination].

UZINA vb. I. tr. A prelucra un material cu ajutorul unei masini-unelte. ♦ A fabrica un produs intr-o uzina. [< fr. usiner].

AEROSCUTER s. n. motocicleta cu ajutorul unei perne de aer. (< engl. aeroscooter)

ALGRAFIE s. f. tipar inalt cu ajutorul unei forme pe o placa de aluminiu. (< fr. algraphie)

AMNIOGRAFIE s. f. radiografie a amniosului cu ajutorul unei substante de contrast. (< engl. amniography)

ANGIOCOLECISTOGRAFIE s. f. radiografie a cailor biliare cu ajutorul unei substante de contrast. (< fr. angiocholecystographie)

ANGIONEFROGRAFIE s. f. radiografie a sistemului vascular renal cu ajutorul unei substante de contrast. (< fr. angionephrographie)

ARTROGRAFIE s. f. radiografie a unei articulatii (1) cu ajutorul unei substante de contrast. (< fr. arthrographie)

AZIGOGRAFIE s. f. metoda radiografica de punere in evidenta a sistemului venos azigos cu ajutorul unei substante de contrast. (< fr. azygographie)

BREUVAJ [BRO-] s. n. introducere a unui medicament lichid in cavitatea bucala a unui animal cu ajutorul unei sticle cu gatul lung. (< fr. breuvage)

CANOE s. f. 1. barca usoara dintr-un singur trunchi, la amerindieni. 2. ambarcatie cu capetele ascutite, la care se vasleste cu ajutorul unei pagaie din pozitia in genunchi. ◊ sport nautic cu aceasta ambarcatie. (< fr. canoe, engl. canoe)

DANTURA vb. tr. a taia dintii unei roti cu ajutorul unei freze speciale. (< dantura)

DIAFRAGMA vb. tr. a limita cu ajutorul unei diafragme fasciculele de lumina care trec printr-un sistem optic. (< fr. diaphragmer)

DRAGA vb. tr. 1. a sapa sub apa si a indeparta materialul sapat cu ajutorul unei drage. 2. a curata de mine o cale navigabila. (< fr. draguer)

ENOPTROMANTIE s. f. pretinsa arta de a ghici cu ajutorul unei oglinzi despre care se spunea ca ar avea forte magice. (< fr. enoptromancie)

FOTOLITOGRAFIE s. f. procedeu de reproducere a hartilor si a desenelor prin transpunerea acestora pe o piata litografica cu ajutorul unei hartii speciale; desenul obtinut. (< fr. photolithographie)

FRETA vb. tr. 1. a asambla doua piese, doua tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. 2. a arma o piesa de beton supusa la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armaturii longitudinale. (< fr. fretter)

HOCHEI s. n. joc sportiv pe iarba sau pe gheata, care se disputa intre doua echipe, jucatorii cautand sa introduca in poarta adversa o minge mica din cauciuc presat, respectiv pucul, cu ajutorul unei crose. (< engl., fr. hockey)

IMUNOSUPRESIE s. f. inhibare a unui proces imunogenetic cu ajutorul unei substante imunosupresive. (< engl. immunosupression)

IZOLA vb. I. tr. 1. a desparti, a separa. 2. a impiedica trecerea unei forme de energie in alta, sau a unor substante dintr-un mediu (sau corp) in altul cu ajutorul unei materii izolante. II. refl. (despre oameni) a se indeparta de viata sociala. (< fr. /s'/isoler)

LANTERNA s. f. 1. felinar. ◊ lampa electrica portativa cu baterie. ♦ ~ venetiana = lampion; ~ magica = aparat care proiecteaza pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase si al unui sistem de lentile, imaginea marita a unei figuri desenate pe o placa de sticla sau imprimate pe o placa fotografica. ◊ lampa de semnalizare montata pe acoperis. ◊ lampa mica cu sageata luminoasa pentru explicatii pe desene, diapozitive etc. in cadrul expunerilor. 2. aparat de control cu vizori de sticla, care se intercaleaza in conductele de produse lichide pentru a face vizibila circulatia acestora. 3. turn mic, cu aspect de edicul, pentru iluminarea si impodobirea unei cupole. 4. (text.) mecanism inversor la flaierele de fibre liberiene pentru ridicarea si coborarea mosoarelor pe care se infasoara semitortul sau, la unele masini de bobinat, pentru infasurarea firului. (< fr. lanterne, lat. lanterna)

LARGA vb. tr. 1. a desprinde dintr-o aeronava un obiect pentru a fi lansat in timpul zborului. 2. a indeparta o ambarcatie de la chei sau de la nava cu ajutorul unei cangi. 3. a desfasura larg vela sau voalura parasutei. (< fr. larguer, it. largare)

LIENOGRAFIE s. f. radiografie a splinei cu ajutorul unei substante de contrast. (< fr. lienographie)

LIFTA vb. I. tr., intr. a trimite mingea (la tenis, tenis de masa, volei etc.) peste fileu prin lovituri de atac care nu se executa cu putere. II. tr. 1. a ridica si a aduce in pozitie, cu ajutorul unei macarale, un acoperis, planseu etc. 2. a aduce la suprafata titeiul acumulat in sonde. 3. (fam.) a sacai. (< fr. lifter, engl. tolift)

LIMFOGRAFIE s. f. examen radiografic al vaselor limfatice cu ajutorul unei substante de contrast. (< fr. lymphographie)

MAGNETOFON s. n. aparat de inregistrare si redare electromagnetica a sunetelor cu ajutorul unei benzi subtiri de otel, sau de material plastic, acoperita cu un strat fin de substanta feromagnetica. (< fr. magnetophone)

MATRITA vb. tr. a prelucra (un material) cu ajutorul unei matrite. (< germ. matrizieren)

MIELOGRAFIE s. f. 1. studiul formatiilor celulare din maduva formatoare de sange. 2. radiografie a maduvei spinarii cu ajutorul unei substante de contrast. (< fr. myelographie)

PANSAMENT s. n. 1. acoperire a unei rani cu un material protector steril legat cu ajutorul unei fesi; pansare (1). 2. material pentru pansament (1). (< fr. pansement)

PORTOGRAFIE s. f. radiografie a venei porte cu ajutorul unei substante de contrast. (< fr. portographie)

RABDOMANTIE s. f. pretinsa arta de a ghici viitorul cu ajutorul unei baghete magice. (< fr. rhabdomancie)

RADIOMETEOROGRAF s. n. aparat inregistrator al datelor atmosferice la diferite inaltimi cu ajutorul unei radiosonde. (< germ. Radiometeorograph)

RADIOSONDAJ s. n. cercetare pe verticala a atmosferei cu ajutorul unei radiosonde. (< fr. radiosondage)

REFULA vb. I. tr. 1. a inabusi, a respinge din domeniul constientului in subconstient dorinte, idei, reprezentari etc. care contrazic constiinta morala a individului. 2. a deplasa, a ridica, cu ajutorul unei pompe, un fluid intr-o conducta sau alt spatiu inchis. 3. a forja, la cald sau la rece, o piesa de metal cu scopul de a-i modifica forma si dimensiunile transversale. II. intr. (despre fluide) a iesi dintr-o conducta, dintr-un canal, a se intoarce. (< fr. refouler)

ROLARE s. f. 1. operatie de netezire a unei suprafete metalice prin deformare plastica, la cald sau la rece. 2. finisare a suprafetei unei tencuieli cu ajutorul unei role (2). (< rola)

SATELIT I. s. m. 1. (ant.) mercenar care isi insotea stapanul. ◊ (fig.) cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (mec.) roata dintata a unui mecanism planetar care se roteste liber in jurul unui ax. 5. mica masa cromatica atasata unui cromozom printr-un filament subtire. 6. localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. II. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic. (< fr. satellite)

SCINTIGRAFIE s. f. metoda de exploatare a unui tesut sau organ intern cu ajutorul unei substante radioactive; scintilografie; imaginea obtinuta. (< fr. scintigraphie, engl. scintigraphy)

SINUSOGRAFIE s. f. radiografie a sinusurilor venoase cu ajutorul unei substante opace la razele X. (< fr. sinusographie)

SPLENOGRAFIE s. f. radiografie a splinei cu ajutorul unei substante opace in razele X. (< fr. splenographie)

STANTA vb. tr. 1. a taia simultan intregul contur al unei piese cu ajutorul unei stante. 2. a imprima prin presiune o marca sau o cifra pe suprafata unei piese. ◊ (cinem.) a imprima mecanic subtitlurile pe filme. (< germ. stanzen)

STEMUI vb. tr. a etansa marginile tablelor nituite, cu ajutorul unei unelte speciale. (dupa germ. stemmen)

TERVIZIUNE s. f. inregistrare de la distanta a temperaturii cu ajutorul unei camere de televiziune. (< termo- + viziune)

TIMBRU s. n. I. 1. imprimat de dimensiuni mici care se lipeste pe anumite acte oficiale, dovada pentru plata unor impozite, taxe sau cotizatii; imprimat aplicat pe scrisori reprezentand taxa de transport. ◊ stampila care se aplica pe scrisori purtand locul si data plecarii sau sosirii acestora. ♦ ~ sec = imagine imprimata in relief pe hartie, cu ajutorul unei stampile de metal. 2. (med.) bucatica de hartie, plastic etc. care se lipeste pe piele, suport pentru o substanta cu rol terapeutic. 3. taxa reprezentand valoarea unui timbru (I, 1) platita in numerar unei administratii publice. II. calitate a unui sunet prin care acesta se deosebeste de un alt sunet produs in conditii de durata, inaltime si intensitate identice. III. coiful heraldic cu cimierul si lambrechinii sai. (< fr. timbre, it. timbro)

TORPILA vb. tr. 1. a ataca si a lovi cu torpile o nava, scufundand-o. ◊ (fig.) a face sa esueze, a submina (o actiune, un plan etc.). 2. a efectua o explozie comandata de la suprafata in interiorul unei gauri de sonda cu ajutorul unei torpile (3). (< fr. torpiller)

TRACTIUNE s. f. 1. deplasare inainte a unui vehicul cu ajutorul unei forte exterioare. ♦ forta de ~ = forta care pune in miscare un vehicul. 2. (in teoria elasticitatii) mod de lucru al unui corp supus actiunii unei forte care tinde a-l lungi. 3. miscare de gimnastica, ridicarea corpului suspendat de o bara, de inele etc. sau intins pe sol, cu ajutorul bratelor. 4. (ferov.) serviciu care dirijeaza locomotivele si personalul de conducere. (< fr. traction)

TRANSILUMINARE s. f. examen medical constand in luminarea prin transparenta a anumitor parti ale corpului cu ajutorul unei lampi electrice. (dupa fr. transillumination)

TROMBON s. n. 1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alama, in U, care produce sunete de inaltimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile. 2. (fam.; pl.) minciuni; pacaleli. (< fr. tromboane)

UTEROGRAFIE s. f. explorare radiologica a uterului cu ajutorul unei substante de contrast. (< fr. uterographie)

UZINA vb. tr. 1. a prelucra un material in uzina cu ajutorul unei masini-unelte. 2. a fabrica un produs intr-o uzina. (< fr. usiner)

VERTICAL, -A I. adj., s. f. (linie) perpendicular(a) pe un plan orizontal in directia unui fir tinut intins cu ajutorul unei greutati atarnate la capat. ♦ a locului = directie determinata de pozitia firului cu plumb aflat in stare de echilibru intr-un punct dat. II. s. n. semicerc mare al sferei ceresti, care trece prin zenit si nadir. (< fr. vertical, lat. verticalis)

VEZICULOGRAFIE s. f. explorare radiologica a veziculelor seminale cu ajutorul unei substante opace. (< fr. vesiculographie)

VIDEOFONIE s. f. tehnica ce permite a inregistra imaginea si sunetul pe un suport magnetic cu ajutorul unei camere de televiziune si a unui magnetoscop si a reda aceasta inregistrare pe un ecran de televiziune: video² (II). (< engl. videophony, fr. videophonie)

VOLUM s. n. I. 1. carte brosata sau legata. 2. diviziune a unei lucrari editate in mai multe volume (I, 1); tom. II. 1. spatiu ocupat de un corp. ◊ figura geometrica cu trei dimensiuni. ◊ marimea spatiului unui corp, cu ajutorul unei formule. 2. cantitate globala. ◊ debit (de apa) al unei fantani, al unui izvor, fluviu etc. 3. forta, amploare a sunetelor emise de o voce, produse de un instrument. ◊ nivelul de intensitate sonora al semnalelor audio. (< fr. volume, lat. volumen)

matreata (-ete), s. f. – 1. Epiderma descuamata de pe pielea capului. – 2. Lintita (Peplis portula). – 3. Planta acvatica. – 4. Lichen (Usnea barbata). – Var. matrita, s. f. (Trans., planta, Zannichellia palustris). Megl. matrita. Origine necunoscuta. Nici una dintre der. propuse nu este convingatoare. A fost considerat drept der. al lui matura cu suf. -eata si cu sensul de „ceea ce se scoate, se separa la curatat” (Cihac, II, 190; Philippide, Principii, 63; Iordan, Dift., 56; Scriban). Der. de la un lat. *matricia (Candrea-Dens., 1071; Spitzer, Dacor., IV, 641; REW 5406; Candrea), atragatoare prin paralelismul cu matrice, nu este clara semantic. Nu sint posibile urmatoarele ipoteze (legat cu it. materasso ‹ arab. matrah, cf. sp. almadraque, dupa Tiktin; din lat. tarmes „car (entom.)”, cu ajutorul unei metateze a lui *trameata dupa Giuglea, Dacor., III, 603; din gr. μαδάρος, dupa Diculescu, Elementele, 479). E cuvint de uz comun (ALR, I, 11).

musuroi (musuroaie), s. n. – 1. Furnicar. – 2. Ridicatura de pamint. – Var. mosoroi, mosunoi, mosinoi. – Mr. sumuronu. Creatie expresiva, pornind de la mis- „ideea de furnicar”, cf. misuna „a furnica, a forfoti”, misuna „furnicare”, cu suf. -oi. Cihac, II, 198, a intuit legatura cu a misui, dar pleca de la sl. mesiti „a amesteca”; in acelasi fel, Puscariu 1098 si REW 5620 pornesc de la misuna, dar il explica prin lat. mixtiōnem. Celelalte explicatii sint fara valoare: din mausoleum, cu ajutorul unei metateze *mauseolum (Giuglea, Dacor., I, 497), sau din lat. mus araneus (Candrea; Scriban), corectat in *musaroneus (Graur, BL, V, 86). – Der. musuroi, vb. (a acoperi cu pamint, a face musuroi); musuroit, s. n. (musuroire).

perie (perii), s. f. – 1. Unealta de uz casnic formata dintr-un suport pe care sint fixate fire de par, de sirma etc. – 2. Proba de tipar scoasa de mina cu ajutorul unei perii. Sl. perije „penaj” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 251), cf. perina. – Der. peria, vb. (a curata cu peria; Trans., a pieptana; a lingusi); perier, s. m. (vinzator, producator de perii); periuta, s. f. (perie mica; lingusitor); perietura, s. f. (faptul de a peria; linguseala).

plosnita (plosnite), s. f. – (Mold.) Paduche-de-lemn (Acanthia lectularia). Sl. plosku „turtit”, cf. plosca si pol. ploszczyca, ceh. plostice, rus. ploscica (Cihac, II, 266; Tiktin), rus. bloscica (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Cihac explica fonetismul rom. cu ajutorul unei incrucisari cu plesni „a pocni”, cf. bg. pljusnica „batut din palme”. Mai curind e vorba de un der. propriu rom., din sl. plosku, cu suf. -nita, cf. besnita. – Der. plosnitarie, s. f. (multime de plosnite); plosnicar, s. m. (planta, Ranunculus orthoceras); plosnitare, s. f. (planta, Actaea cimicifuga); polusca, s. f. (Trans., plosnita), din mag. poloska (Tiktin).

scula (scol, -at), vb. – 1. A ridica, a inalta, a urca. – 2. A indrepta, a desface, a pune drept. – 3. A destepta, a trezi. – 4. (Refl.) A se trezi, a se destepta. – 5. (Refl.) A se ridica, a se porni. – 6. (Refl., inv.) A se ridica din morti, a invia. – 7. (Refl.) A se e****a, a fi incins. – Mr. scol, sculare, megl. scol, sculari, istr. scolu. Origine obscura. Nu incape indoiala ca este cuvint identic cu it. collare „a urca si a cobori cu ajutorul unei sfori”, sicil. kuḍḍari „a traversa”, prov. colar „a ridica vela” (cf. REW 2041), care sint considerate ca provenind dintr-un lat. *collāre, din gr. ϰολάζω. Probabil trebuie sa se porneasca de la lat. *collum „git” in sensul de „inaltime, eminenta”, ca in lat. collis, cf. succollāre „a se urca in circa” (der. directa din succollāre, Candrea, Elements, 74, nu este posibila si a fost abandonata chiar de autorul ei). Lat. *collāre › alb. skul „a elibera” (Weigand, BA, III, 112; cf. REW 2990) nu pare clara. In general, se porneste de preferinta de la un lat. *excubulāre „a scoate din vizuina”, termen de vinatoare (Puscariu, Conv., lit., XXXV, 16; Puscariu 1559; Puscariu, Studii si notite filologice, 74; Philippide, I, 357; Pascu, I, 154; Rosetti, I, 171), imposibil din punct de vedere semantic si fonetic (ideea semantica nu este cea de „a scoate”, ci de „a ridica”; *excubulo nu putea da scol). Celalalte explicatii sint la fel de imposibile: din lat. *excollocāre (Cihac, I, 146; Koerting 3366; Cretu 365; cf. contra Densusianu, Rom., XXXIII, 285); din lat. *excollevāre (Diculescu, Originile limbii romane, Bucuresti 1907, 54; Pascu, Beitrage, 11); din lat. extollere (Geheeb 34); din sl. raskoliti, cf. rascoli (Philippide, Principii, 107). Der. sculat, s. n. (trezit); sculatoare, s. f. (orhidee, Orchis papilionacea, Orchis morio); sculatel, adj. (saltaret, vioi); scularet, adj. (priapic); sculatura, s. f. (inv., inviere).

ALPINISM s. n. Sport in care, cu ajutorul unei tehnici speciale, se executa ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. – Fr. alpinisme.

CINEMATOGRAFIE (‹ fr..) s. f. 1. Arta si tehnica de inregistrare forografica pe pelicula a unor imagini succesive si apoi a proiectarii lor cu ajutorul unei surse de lumina pe un ecran, astfel incit sa se creeze impresia unui spectacol viu. Prima proiectie cinematografica publica a fost realizata la Paris, in 1895, de L. Lumiere. In preajma anului 1930 a aparut filmul sonor. 2. Arta filmului. 3. Industrie producatoare de filme.

DEUS EX MACHINA (lat.) zeul din masinarie – Conflictul complicat al pieselor din Antichitate era rezolvat in chip fericit de un personaj supranatural, coborat pe scena cu ajutorul unei masinarii. Expresia se utilizeaza pentru rezolvarea neverosimila a unor situatii dificile.

lega¹ [At: COD. VOR.¹ 10r/12 / Pzi: leg / E: ml ligare ] 1 vt (C. i. fire, funii, fasii dintr-o tesatura etc.) A uni strans capetele printr-un nod sau cu un ochi, funda etc. pentru a forma un intreg Si: a innoda, a strange, a innadi. 2 vt (Ie) A lega gura panzei, lega nodurile, lega la gura A innoda firele de la capatul urzelii inainte de a incepe tesutul unei panze pentru a nu se destrama batatura. 3 vt (Fig; iae) A incepe cu bine un lucru sau o afacere. 4 vt (Fig; iae) A incepe sa-i mearga bine cuiva. 5 vt (Reg; ie) A lega baierile de la punga A face economii. 6 vt (Reg; iae) A deveni mai econom, multumindu-se cu un trai mai modest. 7 vt (Ivp; ie) A lega tei (sau teie) de curmei (sau curmeie) A cauta subterfugii. 8 vt (Ivp; iae) A vorbi fara temei. 9 vt A innoda sireturi, nojite etc.. pentru a incheia sau pentru a fixa incaltamintea pe picior Si: a se incalta. 10 vt (Prc; c. i. opinci, obiele) A strange pe picior cu ajutorul nojitelor. 11 vt (Reg; ie) Cat ti-ai lega nojita (sau nojitele) la un picior Foarte repede. 12 vt A face noduri, ochiuri de impletitura sau de plasa Si: a innoda. 13 vt (Ic) Ac de ~t Croseta. 14 vt (Iac) Andrea. 15 A petrece in jurul gatului cravata, pe sub gulerul camasii, fixand in fata capetele printr-un nod special executat. 16 vt (Pex) A purta cravata dupa o anumita moda. 17 vrp (D. barbati indragostiti; ie) A-i lega caltaveta A fi foarte supus femeii iubite, facandu-i toate poftele. 18 vt A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc.. pentru a-i pastra sau a-i lua cu sine. 19 vt (Spc) A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc. pentru a-i oferi ca plata, ca pomana impreuna cu obiectul in care au fost pusi. 20 vt (C. i. fire, stergare, naframe etc. de o culoare cu o anumita semnificatie) A prinde de ceva prin innodare pentru a aminti ceva sau ca semn a ceva. 21 vt (Spc; c. i. cozile impletite ale femeilor; urmat de determinarile „in cununa”, „una peste alta”) A impreuna prin infasurare in jurul capului ori prin petrecerea peste cap dintr-o parte in alta. 22 vt (Spc; reg) A innoda frunzele a doua sau mai multe fire de porumb verde pentru a face umbra. 23-24 vtr (Fig; d. prietenie) A (se) consolida. 25 vt (C. i. saci, desagi, pungi etc.) A inchide la gura, adunand marginile si innodandu-le sau strangandu-le cu o sfoara ale carei capete se innoada. 26 vt (C. i. obiecte, materii etc..) A pune intr-o invelitoare, intr-un sac, intr-o punga etc. care se strange la gura sau la margini. 27 vt (Pop; ie) Leaga sacul pana e plin Averea trebuie administrata chibzuit inca de la inceput. 28 vt (Pop; ie) In sacul ~t nu stii ce-i ~t Se spune despre o femeie insarcinata despre care nu se stie daca va naste baiat sau fata. 29 vt (Pop; ie) A lega paraua cu sapte (sau noua, zece) noduri (ate) A cheltui cu economie o suma de bani. 30 vt (Pop; iae) A fi zgarcit. 31 vt (C. i. nervi, canalele unor glande, cordonul ombilical) A obtura prin strangulare. 32 vt (C. i. documente vechi, pergamente, teancuri de foi, cutii, pachete etc.) A impacheta prin infasurare si prindere cu panglici sau sfori pentru a nu se deteriora sau pentru a fi transportate. 33 vt (Reg) A petrece funii prinse de un druc de-a lungul sau de-a latul carului incarcat cu paie etc. pentru a le presa si a le tine strans. 34 vt (Spec) A aplica o pecete pe un document, pe o scrisoare etc. pentru a o sigila. 35 vt (C. i. fire de grau, de canepa sau nuiele, vreascuri etc.) A lua si a pune laolalta, strangandu-le cu ajutorului unei chite etc. astfel incat sa nu se risipeasca, sa nu se sfarame, sa fie usor manipulate. 36 vt A incinge cu o funie etc. snopuri, manunchiuri etc. pentru a nu se desface. 37-38 vt (Pop; ie) A (nu) ~ doua in (sau intr-un) tei (prin etimologie populara trei) A (nu) pune nimic de-o parte din castigul obtinut. 39 vt (Reg; ie) A nu lega doua A nu aduna deloc bani sau avere. 40 vt (Pop; gmt; ie) Sa-i legi cu tei (intr-un curmei) si sa-i dai pe apa (sau in garla) Se spune despre doi oameni la fel de netrebnici sau de ineficienti. 41 vt (C. i. parul oamenilor) A strange la un loc cu ajutorul unei panglici, al unei funde etc., pentru a nu se imprastia in dezordine, pentru a nu acoperi ochii. 42 vt (C. i. obiecte de imbracaminte sau parti ale acestora) A aduna pe langa corp facand din doua sau mai multe parti un tot, prin innodare sau prin impreunarea capetelor, a marginilor, etc. ori cu ajutorul unui cordon, al unui brau, al unei panglici etc. ca sa nu se desfaca, sa nu alunece sau sa nu stea neglijent Si: a incinge. 43 vt (Reg; c. i. opinci, urmat de determinarea „la cioc”) A strange, a increti marginile cu o sfoara, cu o curelusa trecuta prin mai multe gauri. 44-45 vtr (D. oameni) A (se) incinge cu un brau. 46 vt (Rar; c. i. panzele corabiei) A aduna la un loc Si: a strange. 47 vt (Rar) A incepe hora. 48 vt (C. i. usi, obloane, porti etc.) A consolida prin aplicarea unor drugi, a unei sine etc. pentru a mari rezistenta ori soliditatea Si: a fereca. 48 vt (Fig; ie) A avea inima ~ta cu curele A fi nepasator. 49 vt (Fig; iae) A fi insensibil. 50 vt A strange butoaie, lazi etc. cu sine sau cercuri de fier pentru a le spori rezistenta in utilizare. 51 vt A strange cu un cerc piesele care alcatuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 52 vr (Ivp; ie) Butia cu un cerc nicicum nu se leaga A nu putea anula un rau dintr-o data. 53 vt A intari rotile de lemn ale unor vehicole prin aplicarea unei sine peste obezi. 54 vt (C. i. carute, care) A imbraca in fier caroseria. 55 vt (C. i. mai ales obiecte de podoaba) A imbraca cu placi de metal pretios Si: a placa. 56 vt (C. i. piese de mobilier, pergamente sau acte de pret) A imbraca, prin acoperire integrala sau partiala, cu piele, cu catifea etc. pentru a proteja sau pentru a infrumuseta. 57 vt A prinde una de alta foile unei carti, prin coasere sau lipire si a-i pune scoarte Si: a brosa, a cartona, a coperta (reg) a compacta. 58 vr (Rar; d. oameni, urmat de „in zale”) A-si imbraca armura Si: (inv) a se implatosa, a se inzaua. 59 vt (C. i. obiecte dezmembrate sau piese detasabile ale unui obiect) A (re)compune prin punerea una langa alta a partilor componente sau desfacute, prin strangerea lor cu o funie, lama metalica, sarma etc. Si: (pfm) a drege. 60 vi (Ie) Viata ~ta cu ata Se spune despre existenta precara sau periclitata a cuiva. 61 vt (Inv; ie) A lega tabara (sau, rar, lagarul) A fortifica, prin diverse intarituri, in special prin care de lupta, o armata care stationeaza sau se afla in mars, pentru a impiedica intruziunea inamicului in randurile proprii. 62 (Inv; iae) A pune o armata in dispozitiv de lupta. 63 vt (C. i. obiecte de marime sau de greutate mica) A fixa pe loc sau unul de altul cu ajutorul unui lant, al unei franghii etc. pentru a nu se desprinde, pentru a nu cadea sau pentru a ramane in pozitia sau in locul dorit Si: a agata, a atarna, a prinde, a tintui. 64 vt (Ivp; spc) A construi plute, asambland trunchiuri de copaci. 65 vt (Ivp; c. i. parti detasabile ale unor obiecte precum condeiul, coasa etc..) A fi fixat in toc sau in legatoare, pentru a putea fi utilizat sau pentru a nu-l pierde. 66 vt (Spc; c. i. lastari de vita-de-vie ori tulpine ale unor plante de cultura agatatoare) A fixa pe araci Si: a araci. 67 vt (Pop; c. i. fuiorul sau caierul de lana) A pune in furca de tors o cantitate de lana si a o prinde de aceasta cu o panglica, cu o sfoara etc. 68 vt (C. i. ambarcatiuni; udp „de”, „la” care indica locul sau obiectul de care se fixeaza) A fixa prin parame Si: a acosta, a ancora. 69 vi (Mrn; ie) A lega in barba A ancora cu doua ancore ale caror lanturi sunt paralele. 70 vt (Mrn; ie) A lega la schela A opri intr-un port o corabie, fixand-o cu parame de stalpii cheiului. 71 vt (Ivr) A intinde panzele unei corabii. 72 vt (C. i. ustensile, aparate de mici dimensiuni, greutati) A fixa de o parte a corpului cu o funie, cu o curea, cu un lantisor etc. pentru a fi usor de purtat sau de folosit.. 73 vi (Reg; ie) A umbla cu ciolanele ~te la gat Se spune despre cineva care se comporta nefiresc. 74 vt (Ivr; ie) A-i ~ (cuiva) lingurile de gat A nu astepta cu masa pusa pe cineva invitat, care a intarziat. 75 vt (Ivr; iae) A lasa flamand pe cineva. 76 vt (Irg; ie) A-i ~ (cuiva) basica (sau tinicheaua) de coada A concedia pe cineva cu scandal. 77 vt (Irg; iae) A retrage cuiva bunavointa sau favoarea de care se bucura Si: a disgratia. 78 vt (Pop; ie) Soarecele nu incape-n gaura si-si mai leaga si-o tigva de coada Se spune despre oamenii care incearca sa faca mai mult decat pot. 79 vt (Fam; ie) A lega cartea (sau vornicia etc.) de gard A intrerupe o activitate. 80 vt (Reg; ie) A nu fi ~t de gard A nu fi etern sau fara sfarsit. 81-82 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul de altul. 83-84 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul pe altul de ceva sau de cineva. 85-86 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) atarna. 87-88 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) inlantui pentru a actiona ca o singura forta. 89 vt (Pop; ie) Bun sa-l legi la rana Se spune despre un om bland si generos. 90 vt (Pop; ie) Omul batran si nebun leaga-l de gard si-i da fan Se zice despre cel care nu mai poate fi educat sau indreptat. 91 vt (Reg; d. copii mici; ie) A fi ~t de poalele mamei A depinde total de ajutorul mamei. 92 vt (Fam; ie) A tine (pe cineva) ~t de fusta (cuiva) A fi nedeslipit de cineva. 93 vt (Pop; d. musafiri; ie) A fi ~t de scaun A nu mai pleca. 94 vt (Fig; c. i. sunete, cuvinte) A imbina in conformitate cu normele specifice unei limbi pentru a vorbi sau a citi cursiv. 95 vt (Fig; c. i. propozitii, fraze) A formula si a combina pentru a exprima ceva. 96-97 vt (Ie) A (nu) putea sa lege un cuvant, o vorba (sau vreo cateva cuvinte, vorbe) A (nu) putea rosti. 98-99 vt (Iae) A (nu) putea construi (decat) cu dificultate un enunt. 100 vt (Rar; ie) A lega vorbe fara sir A vorbi incoerent. 101 vt (Rar; ie) A nu lega doua A nu putea intelege nimic din vorbirea cuiva. 102 vt (Fig; rar; c. i. subiectul scrierii, sie a lega in stihuri“) A versifica. 103-104 vtr (D. activitati psihice, in fiziologia umana) A (se) forma. 105 vt (D. divinitate, persoane cu putere de decizie) A crea. 106 vt (Ilv; d. osti) A lega impresurare A se desfasura. 107 vr (Ivr; d. caldura) A se forma. 108 vr (Ivr; d. caldura) A se degaja. 109-110 vtr (D. cai de comunicatie, poduri etc.) A uni orase, locuri etc..aflate la o oarecare distanta unele de altele. 111-112 vtr (D. sali, camere, spatii din imobile) (A face sa comunice sau) a comunica. 113 vt (C. i. obiecte perechi, piese formate din doua parti identice) A uni prin alaturare sau prin strangere cu ajutorul unui siret, lantisor etc. 114 vt (C.i. pari, stalpi etc.) A uni pentru a ingradi sau a imprejmui ceva. 115 vt (C. i. grinzi, barne etc. folosite in constructie) A impreuna cu ajutorul cuielor sau prin incastrare. 116 vt A asambla partile componente ale unor piese din structura unor unelte agricole. 117-118 vtr (D. sprancene, linii geometrice sau ornamentale) A (se) imbina. 119 vt A (re)face conexiunea dintre vase sanguine, nervi, oase, tesuturi etc. 120 vt (Med) A sutura. 121 vr (Ivr) A se incleia. 122 vr (D. lapte) A se prinde. 123 vr (D. sirop) A se ingrosa, devenind cleios. 124 vt (Teh; c. i. conductori sau anumite piese si ansamble ale unui sistem electric, electronic sau de alt tip) A realiza o conexiune intre un element al acestuia si o sursa de alimentare Si: a conecta, a cupla, a racorda. 125 vt (Teh; spc) A instala aparatele si dispozitivele necesare conectarii la retea a unei masini, a unui aparat etc. 126 vt (C. i. piatra sau blocuri de piatra de constructie, pereti etc.) A fixa intr-un ansamblu omogen si de o mare soliditate Si: a incastra, a intepeni. 127-128 vtr (D. atomi, substante chimice sau alimente in stare fluida) A fi combinat sau a se combina cu… 129 vt A uni cuvintele cu ajutorul cratimei. 130 vt (C. i. cuvinte, propozitii, fraze) A nu marca grafic, prin spatii albe, unitatile unui enunt. 131-132 vtr (D. propozitii sau d. elemente ale acestora) (A fi in relatie sau) a se relationa cu…. 133-134 vtr (D. accentul silabic, sunete, secvente muzicale) (A fi unit sau) a se uni in chip armonios Si: a (se) armoniza. 135-136 vtr (Spc; d. cuvinte, idei, secvente narative) A (se) structura in mod logic, coerent. 137-138 vtr (Fig; c. i. oameni) A (se) aduna in aceeasi parte sau la un loc. 139 vt (C. i. lucruri, fenomene, creatii sau parti, aspecte ale acestora) A grupa pe baza unor insusiri comune ori pe baza unor aprecieri, consideratii etc. 140-141 vtr (D. regiuni geografice sau istorice) A (se) situa in acelasi plan ori in acelasi sistem. 142 vr (Ilv) A se lega prieteni A se imprieteni. 143 vr (Ilv) A se lega tovarasi A se intovarasi. 144 vr (Ilv) A se lega frati de cruce A deveni frati de cruce Si: (inv) a se infrati. 145-146 vtr (C. i. raporturi afective, de rudenie etc.) A (se) stabili o relatie de prietenie, rudenie etc. 147 vt (Fam; ilv) A ~ (o) cunostinta A cunoaste pe cineva. 148 vt (Ie) A lega vorba (sau vorba, inv, voroava) A intra in vorba cu cineva. 149 vt (D. primari, conducatori, state etc.) A intra in relatii diplomatice, politice, unilaterale etc. 150 vt (Inv; ie) A lega pacea (sau impacaciunea) A incheia pace. 151 vt (Ie) A lega cuvant A face un legamant. 152 vt (Ivr; ie) A lega tablele A ratifica un acord prin documente. 153-154 vtr (Inv) A (se) casatori. 155 vt (Ivp; ie) A-si lega viata (sau, rar, vietile) ori soarta (si viata) (de cineva) A se casatori. 156-157 vt (Ivp; ie) A fi ~t cu Duhul (sau, rar, cu cel necurat) A fi unit (cu Duhul Sfant sau) cu cel necurat. 158 vt (Ie) A-si lega destinul (soarta) de cineva (sau de soarta) destinul cuiva A impartasi aceeasi soarta, evolutie cu cineva. 159 vt (Rar; ie) A fi ~t cu vesnicia A fi predestinat vesniciei. 160 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se unui in jurul aceluiasi ideal. 161 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se asocia. 162 vt (D. neamuri, asezaminte) A (se) infrati. 163 vr (Rar; d. personalitati creatoare) A se asemana pe baza afinitatilor de creatie. 164-165 vtr (D. oameni, suflet, inima, minte) A fi atasat sau a se atasa de cineva. 166 vt (Rar; ie) A-si lega ochii (de ceva) A nu-si putea lua privirea de la ceva. 167-168 vtrp (Inv; ie) A lega de glie (sau de pamant, rar, de mosie) (A aduce pe cineva sau) a fi adus in situatia de rob, de subordonare din punct de vedere economic, politic si social fata de un anumit tinut, de o anumita mosie. 169-170 vti (Inv; pex; iae) A diminua sau a ingradi libertatea de miscare si de organizare a cuiva. 171 vi (Fig; urmat de „de pamant”, „de brazda”) A fi constrans sa duca o viata limitata spiritual. 172 vi A fi atasat de locul de munca, de rangul detinut sau oamenii de care depind acestea. 173 vi (Pex) A fi in subordinea sau la cheremul cuiva. 174 vr (Ivp) A se ocupa cu pasiune de ceva. 175 vt (Inv) A fi interesat de… 176 vt (Inv; c. i. nume, orgolii, functii) A-si face un merit, un renume etc. din ceva. 177 vr (Fam) A provoca la vorba, la certa, la bataie etc. prin cuvinte, gesturi, atitudini etc. sfidatoare sau violente Si: a se agata, (inv) a se alega¹, a persecuta, (irg) a agasa, a enerva, a sacai, a supara, a plicitisi, a zadari, (liv) a bate la cap, a tracasa, (reg) a se tine de capul cuiva, a se tine scai de cineva, a zahai. 178 vr (Ie) Ce te legi de (cineva)? Se spune cand o persoana nu este lasata in pace. 179 vr (Ivp; ie) A se lega de cineva ca scaiul de oaie, a se lega de capul (cuiva) A sta mereu in preajma cuiva, devenind uneori agasant. 180 vr (Rar; ie) A se lega de coada (cuiva) A se tine dupa cineva. 181 vr (Ivr; ie) A-si lega unul si altul gura (de cineva) A barfi. 182 vr (Pop; d. dor, dragoste, boala etc.) A pune stapanire pe… Si: a se aprinde, a se lipi. 183 vr (Ivp; d. blesteme, vraji) A se adeveri. 184 vr (Ie) ~-s-ar moartea de…! Blestem prin care se doreste moartea cuiva. 185 vt A acosta o persoana de s*x opus, cu intentia de a o seduce sau de a abuza s*xual de ea. 186 vt A face avansuri cuiva intr-un mod nepermis Si: a hartui s*xual. 187-188 vtr A pretinde pe nedrept ceva. 189-190 vtr A (se) folosi (de) ceva drept pretext pentru a face scandal, a se razbuna, etc. 191 vt (C.i. fenomene, procese, obiecte etc. aparent disparate) A fi in stransa conexiune cu… 192 vt (C. i. notiuni, concepte etc.) A fi in mod strict corelat cu …Si: a se corela, a se interconditiona. 193 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A determina. 194 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A conditiona. 195 vt (Pex; c.i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A influenta. 196 vt (C. i. oameni) A depinde de… 197-198 vtr (C. i. rezultatele unor activitati intelectuale sau artistice si consecintele unor fenomene, procese etc.; udp „cu“, „de“) A (se) asocia cu... 199-200 vtr (C. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) fundamenta. 201-202 vtr (Pex; c. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) explica prin… 203-204 vtr (Ie) A(-si) lega numele (de ceva) A (se) face cunoscut prin ceva. 205-206 vtr (Iae) A i (se) asocia reputatia cu ceva. 207 vt (C. i. opinii, idei etc. sau efecte, rezultate etc.) A desprinde pe cale de consecinta Si: a decurge, a deriva. 207 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A se referi la... 208 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A trimite la…. 209 vt (C. i. oameni) A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei funii, al unui lant, al unor catuse Si: a fereca, a incatusa, a inlantui, a pune in fiare. 210 vt (Spc; c. i. persoane urmarite, delincventi etc.) A lua prizonier Si: a aresta, a captura, a inchide, a intemnita. 211 vt (Ie) A ~ (pe cineva) fedeles (sau burduf, butuc, bute, cobza, nod, snopi, ivr, ca butuc) A imobliliza complet pe cineva prin legaturi (89) foarte bine stranse. 212 vt (Ie) A ~ (pe cineva) spate in spate (sau la spate) A imobilza intr-o singura legatura trupurile a doi oameni asezati spate la spate. 213 vt (Fig; ie) A ~ (pe cineva) de maini si de picioare A imobiliza total pe cineva. 214 vt (Fig; pex; iae) A priva pe cineva de libertatea de miscare sau de actiune. 215 vi (Fam; ie) A fi nebun (sau, rar bun) de ~t A fi bolnav psihic, aflat intr-o criza de agitatie psiho-motorie. 216 vi (Fam; iae) A se comporta ca un nebun. 217 vt (Inv; c. i. condamnati) A imobliza, prin fixarea cu diverse legaturi, de unul sau de doi stalpi, de cozile a doua camile, de varfurile a doi copaci, etc. pentru a pedepsi, pentru a supune la cazne sau pentru a ucide Si: a tintui. 217 vt (Rar; ie) A ~ (pe cineva) la stalpul infamiei A condamna pe cineva in public Si: a blama. 218-219 vtr (Fig) A (se) incurca. 220-221 vtr A (se) prinde in cursa. 222 vt (Ivp) A lua in stapanire Si: a supune. 223 vrp (Fig) A fi tinut in loc. 224 vrp (Fig) A fi impiedicat. 225 vt (Fig; ie) A lega mainile A lipsi de puterea de a actiona. 226 vt (Inv; ie) A fi cu mainile ~te la piept A-si impreuna mainile in semn de cucernicie sau de neputinta. 227 vt (Inv; pex; iae) A fi uluit. 228 vt (Ie) A lega limba (sau gura) cuiva A impiedica pe cineva sa vorbeasca. 229 vt (Iae) A reduce la tacere pe cineva. 230-231 vtr (Ie) A i (se) lega cuiva limba (A face sa nu mai vorbeasca sau) a nu mai putea vorbi Si: a amuti. 232-233 vtr (Spc; iae) A nu mai putea vorbi din motive de boala. 234 vt (Fam; ie) Leaga-ti gura (sau clanta, fleoanca, leorpa, troampa)! Nu mai vorbi. 235 vt (Rar; ie) A-i ~ (cuiva) fierul A impiedica pe cineva sa mai lupte, blocandu-i miscarea spadei Si: a dezarma. 236 vt (Inv) A impiedica miscarea unei roti. 237 vt (C. i. animale domestice, rar, pasari; udp „cu“, „de“, „la“) A fixa printr-un lant, printr-o funie etc. petrecuta pe dupa o parte a corpului, pentru a mana in directia dorita ori pentru a impiedica sa fuga. 235 vt (Ie) A (-si) ~ magarul (sau samarul) de gard A se imbogati in urma slujbei pe care o are. 236 vt (Rar; ie) A-si lega calul (reg, caii) A se linisti. 237 vt (Reg; ie) A lega cainele la gard A se lauda in mod justificat. 238 vt (Fam) A lega cateaua, leaga-ti cateaua (sau haita)! A se opri din vorbit. 239 vr (Pop; d. pesti) A se prinde in undita, navod etc. 240 vrr A se obliga sa indeplineasca sau sa respecte conditiile sau termenii unui contract, ai unei conventii etc. 241 vrr A cadea de acord Si: a se invoi. 242 vr (Pop) A paria. 243 vr (Pop; spc; d. calusari) A se constitui in formatie in urma unui juramant Si: a se jura. 244 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi constrans prin ceva fata de cineva sau ceva. 245 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi dator. 246 vt (Ie) A spune cuvinte care leaga A-si lua un angajament fata de cineva cu ocazia logodnei sau casatoriei. 247 vt (Spc) A pune drept zalog Si: (pop) a chiezasi. 248 vt (Inv; c. i. dari, impozite etc., legi, dispozitii etc.) A institui si a face sa intre in vigoare. 249 vt (Ivr) A fixa un legamant care implica un anumit tip de credinta morala. 250 vt (Bis; ivp; c. i. sarbatori sau posturi din calendarul crestin) A institui prin hotarare sinodala zilele de sarbatorire ale unui sfant si zilele sau perioadele de timp in care crestinii sunt datori sa posteasca. 251 vt (Pop) A impune o interdictie Si: a interzice. 252 vt (Inv) A anula printr-o lege (33), amendament etc. o dare, un impozit, etc. 253 vt(a) (Bis; ioc a dezlega; d. apostoli, preoti etc.) A opri, prin anumite dispozitii, reguli, canoane, etc., de la anumite fapte, conduite etc. Si: a interzice. 254 vt(a) (Bis; pex; ioc a dezlega) A lipsi de iertare abaterile de la canoanele instituite si pe oamenii care se fac vinovati de ele. 255 vt(a) (Bis; spc) A nu dezlega pacatele cuiva. 256 vt(a) (Pex; inv; d. oameni, institutii etc. cu mare influenta sau putere de decizie) A dispune dupa bunul plac de putere, de prerogativele etc. unei functii, meserii etc. 257 vt(a) (Fig; pop; icr a dezlega) A vraji pe cineva. 258 vt(a) (Fig; pop; icr a dezlega) A descanta de ceva pe cineva. 259 vt (Pex; ivp; c. i. oameni, sentimente, privirile acestora etc.) A aduce in imposibilitate de a actiona sau de a functiona normal. 253 vt (Ivp; c. i. barbati, trupul, virilitatea acestora) A face impotent prin farmece. 254 vt (C. i. miri, sau unirea s*xuala dintre acestia) A impiedica, prin vrajitorie sa se produca. 255 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna) A opri, prin vraji, descantece, sa survina. 256 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna etc.) A face prin vraji sa se abata asupra unui anumit tinut. 257 vt (Ivr; c. i. un ritual magic, o vraja, efectele acestora) A opri sa se produca Si: a anula, a desface, a suprima. 258-259 vtrp (Ie) A ~ (cuiva) drumul A impiedica pe cineva sa mearga pe unde doreste. 260-261 vtrp (Iae) A zadarnici planurile cuiva. 262 vt (Pop; c. i. bani, comori, etc.) A fi sub puterea unui blestem. 263 vt A acoperi, de obicei prin infasurare, cu ajutorul unei bucati de panza, a unei naframe etc. pentru a proteja. 264 vt (Spc) A acoperi gura, ochii pentru a impiedica pe cineva sa vada, sa vorbeasca etc. 265-266 vtr (D. femei) (A fi imbrobodit sau) a se imbrobodi. 267-268 vtr (D. barbati, urmat de „turceste“) (A fi infasurat sau) a-si infasura capul, dupa moda orientala, cu un sal, un turban etc. 267 vt (Ie) A-si lega capul cu…, a-si lega de cap necaz (sau nevoie) A se casatori. 268 vt (Iae) A-si complica existenta. 269-270 vti (Ie) A-si lega ochii, a lega la ochi A (se) amagi. 271-272 vti (Iae) A(-si) face iluzii. 273-274 vti (Spc; iae) A fermeca. 275 vt (Pop) A acoperi cu un val, basma etc. capul miresei in cadrul ceremoniei de nunta, in semn de trecere a acesteia in radul nevestelor. 276 vt A acoperi cu ceva corpul unei fiinte sau parti ale acestora pentru a le proteja. 277 vt (Reg; c. i. stoguri, clai, capite de fan, paie, etc.) A acoperi varful cu ceva pentru a proteja de umezeala, de vant etc. 278 vt A ingriji o rana sau pe cineva bolnav prin aplicarea de pansamente, comprese, bandaje Si: a bandaja, a pansa. 279 vr (Fam; ie) A se lega la cap fara sa-l doara A-si crea complicatii, greutati inutile. 280-281 vtrp (Pop) A (se) trata. 282 vt (Pop) A alina o durere sufleteasca. 283 vi (Ivp; d. plante de cultura, florile acestora) A se afla in perioada de fructificatie Si: a face fructe. 284 vi (Ie) A lega sec A nu rodi. 285 vi (Spec; d. varza) A face capatana. 286 vi (Ivp; d. pomi altoiti) A da nastere la tulpini secundare. 287-288 vir (D. roade, fructe etc.) A incepe sa se dezvolte, trecand de la stadiul de floare la cel de fruct. 289 vi (Pan; d. animale) A concepe. 290 vi (Rar; d. anumiti compusi chimici) A se solidifica in prezenta unui reactiv. 291 vr (Fig; d. oameni) A deveni mai vanjos Si: a se intari.

CORODARE (‹ fr., lat.) s. f. 1. (POLIGR.) Operatie de pregatire a formei de tipar prin gravare chimica cu ajutorul unei solutii corosive. 2. (Ind. TEXT.) Procedeu de decolorare locala a unei tesaturi vopsite, in vederea obtinerii unor desene; ronjare.

CUADRATURA (CVADRATURA) (‹ germ., lat.) s. f. 1. (MAT.) Problema construirii unui patrat cu o arie data. ♦ Metoda de calcul a ariei unui domeniu marginit de o curba inchisa plana cu ajutorul unei integrale. ◊ Cuadratura cercului = problema construirii, cu rigla si compasul, a unui patrat cu arie egala cu a unui cerc dat. Cunoscuta din antic., imposibilitatea rezolvarii ei a fost demonstrata in sec. 19; fig. problema insolubila, irealizabila. 2. (FIZ.) Pozitie aparenta in care doi astri priviti de pe Pamint au o diferenta de longitudine de 90º. V. conjunctie.

ROHEIM [rouheim], Geza (1891-1953), psihanalist si etnolog american de origine maghiara. Prof. univ. la Budapesta si New York. A cercetat, cu ajutorul unei metode psihanalitice, populatiile primitive din Australia si Noua Guinee, sustinand existenta unui complex oedipian universal („Originea si functia culturii”, „Eroii falici si simboluri materne in mitologia australiana”).

REACTIUNE 1. (FIZ.) Forta sau cuplu de forte pe care le exercita un corp asupra altui corp atunci cand cel de-al doilea corp exercita asupra primului o forta sau un cuplu de forte considerate actiune. Conform principiului actiunii si reactiunii, acestea sunt intotdeauna egale si de sensuri contrare. 2. (CIB.) Stabilire, in sistemele de transmisiuni, in sistemele automate, in calculatoare, in organismele vii si in societate, a unui semnal (semnalul de r.) prin intermediul caruia se transmit, la intrarea acestora, informatii referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul actiunii lor. R. se efectueaza cu ajutorul unei legaturi speciale, numita legatura de r. sau legatura inversa, care asigura intoarcerea la intrare a unei parti din energia semnalului de iesire. In sistemele tehnice automate, semnalele de r. se stabilesc la intrarea unui amplificator si sunt, de regula, proportionale cu semnalele de iesire. Dupa cum semnalul de r. este in faza cu semnalul de intrare si-l intareste sau in opozitie de faza cu acesta si-l slabeste, r. poate fi pozitiva sau negativa. R. pozitiva are drept rezultat o marire a amplificarii (o intensificare progresiva a semnalelor de iesire), putandu-se ajunge pana la amorsarea de oscilatii (in care caz amplificatorul se transforma in generator de oscilatii), la functionarea nestabila a sistemului si chiar la scoaterea lui din functiune. In organismele vii, reactiunea pozitiva serveste la intensificarea sau la prelungirea unui efect (autoexcitatie). R. negativa are drept efect o reducere a amplificarii, reducerea distorsiunilor si perturbatiilor, marirea stabilitatii sistemului si adaptarea functionarii lui la solicitari. De aceea reactiunea negativa este o conditie generala a autoreglarii sistemelor automate si a organismelor vii si are un rol esential in cibernetica. 3. (ELT.) Reactiunea indusului, totalitatea fenomenelor datorite campului magnetic produs de indus la functionarea in sarcina a unei masini electrice. Campul magnetic al indusului se se compune cu campul magnetic inductor, dand campul magnetic rezultant. Compunerea acestor campuri depinde, la masinile de curent continuu, de pozitia periilor iar la masinile sincrone de factorul de putere.

HAUSTOR, haustori, s. m. Organ vegetal asemanator cu o ventuza, cu ajutorul caruia unele plante parazite isi absorb hrana din plantele pe care paraziteaza. [Pr.: ha-us-] – Dupa fr. haustorie.

MOSI, mosesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la nastere; a da nou-nascutului primele ingrijiri, a-i taia buricul. 2. Intranz. si refl. (Fam.) A lucra incet, a se trudi mult la un lucru, a se cazni (fara succes); a se mocai, a se mocosi. – Din moasa.

A APARA apar tranz. 1) (cauze, argumente etc.) A sustine acordand ajutor impotriva unei actiuni ostile. 2) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a pazi. 3) A pune la adapost; a feri; a pazi. ~ de ingheturi. 4) A mentine prin lupta. ~ o cetate. 5) A sustine in fata unei instante judecatoresti. 6) fig. A sustine respingand obiectiile aduse. ~ o cauza. ~ o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare

A CERE cer tranz. 1) A se adresa cuiva pentru a obtine ceva; a-si manifesta dorinta de a avea ceva. ~ o carte. ~ un sfat. ~ un ajutor. ◊ ~ mana (unei fete) a propune casatorie (unei fete). 2) A pretinde, pornind de la prevederile legii; a revendica; a reclama. ~ un drept. ◊ ~ cuiva socoteala a cere lamuriri de la cineva. 3) A face sa fie necesar; a necesita; a reclama; a comporta; a pretinde. Copilul mic cere multa atentie. /<lat. quaerere

LOCOTENENT s.m. 1. Loctiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unitati din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofiter care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofiter imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofiter imediat superior maiorului; (in trecut) locotenent-comandor = grad de ofiter din aviatie sau marina, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens].

LOCOTENENT s. m. 1. loctiitor. ◊ comandant ajutor al unei mari unitati din armata Romei antice. 2. grad de ofiter imediat superior celui de sublocotenent. ♦ ~ -major = grad de ofiter imediat superior locotenentului; ~ -colonel = grad de ofiter imediat superior maiorului. (< it. locotenente)

TOPOLOGIE s. f. 1. ramura a matematicii care studiaza deformatiile continue in geometrie si raporturile dintre teoria suprafetelor si analiza matematica. 2. (mat.) structura care se defineste pe o multime de puncte cu ajutorul a unei parti a acesteia. (< fr. topologie)

APARARE, aparari, s. f. Actiunea de a (se) apara. ◊ Expr. A lua apararea (cuiva) = a interveni in ajutorul cuiva. ♦ Una dintre formele principale de lupta, care consta din oprirea si infrangerea ofensivei inamicului; totalitatea masurilor necesare acestei actiuni. ♦ (Concr.) Persoana care apara cauza cuiva in fata justitiei.

BINECUVANTA, binecuvantez, vb. I. Tranz. 1. (In ritualul bisericesc sau ca obicei familiar, sub influenta religiei) A rosti o anumita formula rituala, pentru a atrage asupra unei persoane ajutorul divinitatii sau pentru ca un lucru sa aduca folos. 2. (Despre divinitate) A revarsa asupra cuiva belsug, fericire. 3. A lauda, a preamari pe cineva sau ceva. [Prez. ind. si: binecuvant] – Din bine¹ + cuvanta (dupa v. sl. blagosloviti).

AUDIOMETRIE s. f. Masurare a acuitatii auditive a unei persoane (cu ajutorul audiometrului). [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiometrie.

BURGHIERE s. f. Operatie de executare a unei gauri cu ajutorul burghiului. – Din burghiu.

CAPELAN, capelani, s. m. Preot al unei capele² catolice (ajutor al parohului unei biserici) – Din it. cappellano.

HELIOGRAFIE s. f. 1. Reproducere in mai multe exemplare a unei imagini cu ajutorul heliografului. 2. Procedeu de tipar care foloseste clisee pe placi de cupru obtinute pe cale fotochimica si acoperite cu un strat de granule foarte fine de asfalt. ♦ (Inv.) Heliogravura (1). 3. (Rar) Descriere a Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographie.

INCERCA, incerc, vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla insusirile; a proba. ◊ Expr. Pe incercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ♦ Refl. recipr. A-si masura fortele in lupta cu cineva. 2. A intreprinde un lucru ca exercitiu, de proba; a face tentative de... ♦ A-si da silinta sa..., a face sfortari, a cauta sa... 3. A fi cuprins de un sentiment, de o senzatie; (despre sentimente, senzatii etc.) a se face simtit, a cuprinde pe cineva. – Lat. pop. in-circare.

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, reprezinta o cantitate vida si care se indica prin cifra 0; nula. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru, a face sa fie neglijabil. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care serveste ca origine a unei scari cu ajutorul careia se indica valorile unei marimi. ♦ Spec. Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. 4. (Lingv.) Desinenta (sau sufix) zero = absenta unui afix gramatical la o forma flexionara, care este marcata, fata de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei marci formale propriu-zise. – Din fr. zero.

AROMATIZA, aromatizez, vb. I. Tranz. 1. A da un miros sau un gust placut unei substante cu ajutorul aromatelor¹. 2. A obtine (prin diverse procedee chimice) o hidrocarbura aromatica. – Din fr. aromatiser, lat. aromatizare.

CLOROFORMIZA, cloroformizez, vb. I. Tranz. A anestezia, a adormi un bolnav cu ajutorul cloroformului inaintea unei interventii chirurgicale. – Cloroform + suf. -iza.

FACSIMIL, facsimile, s. n. Reproducere exacta a unui text, a unei semnaturi, a unui desen sau a unei picturi cu ajutorul fotografiei, al fototipiei, prin copiere manuala etc. [Acc. si: facsimil] – Din fr. fac-simile, lat. fac simile.

PONTILARE, pontilari, s. f. (Mar.) Intarire a compartimentelor unei nave cu ajutorul pontilelor. – Din pontil.

VIRAJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira, de a(-si) schimba directia de mers; cotire. ♦ Portiune curba de sosea cu raza de curbura mica. 2. (Chim.) Schimbare a culorii unei substante cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. si: virajuri. – Var.: (rar) viragiu s. n.] – Din fr. virage.

STAVILI, stavilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stavilar; a zagazui. 2. Fig. A opri, a impiedica sau a face sa inceteze ori sa se atenueze ceva. – Din stavila.

NAVIGRAF, navigrafe, s. n. Instrument de bord al unei aeronave, cu ajutorul caruia se determina deriva si viteza fata de sol si se traseaza drumul parcurs. – Din fr. navigraphe.

EPURA, epure, s. f. Desen liniar care reprezinta in proiectii diferitele parti ale unei masini, ale unei case etc. ♦ Reprezentare grafica precisa in scopul rezolvarii unei probleme cu ajutorul constructiilor geometrice. ♦ Diagrama. – Din fr. epure.

TAMPONAMENT, tamponamente, s. n. Oprire a unei sangerari cu ajutorul unor tampoane de vata, de tifon etc. – Din fr. tamponnement.

TREPANATIE, trepanatii, s. f. Operatie care consta in executarea cu ajutorul trepanului a unei deschideri in oasele craniului, practicata in cazul extirparii anumitor tumori cerebrale, a scoaterii unor cheaguri de sange etc. – Din fr. trepanation.

CRONOMETRA, cronometrez, vb. I. Tranz. A masura durata unei actiuni cu ajutorul unui cronometru. – Din fr. chronometrer.

ABRAZARE ~ari f. Operatie de prelucrare a unei piese cu ajutorul unui abraziv. /Din abraziv sau abraziune

AUDIOMETRIE f. Metoda de masurare a acuitatii auditive a unei persoane cu ajutorul audiometrului. /<fr. audiometre

CERC ~uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata ~ului. ◊ ~ polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. ~ diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) Figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei carute. 4) Figura, desen, miscare in forma de inel. 5): ~ vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) fig. Grup de persoane unite prin interese si activitati comune. In ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. ~ de atributii. /<lat. circus

FALCA falci f. 1) Fiecare dintre cele doua oase ale fetei in care sunt fixati dintii; maxilar. ~a de sus. ~a de jos. ◊ Cu o ~ in cer si (cu) alta in pamant a) cu gura larg deschisa; b) cuprins de manie; foarte furios. 2) Fiecare dintre cele doua parti inferioare ale obrajilor. 3) Element al unui dispozitiv sau al unei masini cu ajutorul caruia se prinde sau se strange un obiect. [G.-D. falcii] /<lat. falx, ~cis

FORMULA ~e f. 1) Exprimare generalizata, concisa si exacta a unei legitati sau a unui principiu. 2) mat. Expresie care reprezinta o relatie generalizata intre mai multe marimi, fixata in simboluri si in semne speciale. ~ algebrica. 3) chim. Expresie care reprezinta compozitia si structura unei substante cu ajutorul simbolurilor. ~a apei. /<fr. formule, lat. formula

A PRIVI ~esc 1. tranz. 1) A supune unei examinari cu ajutorul vazului; a se uita. ◊ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furis la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul ratiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situatii, lucruri, actiuni etc.) A interpreta intr-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea in vedere; a interesa. Aceasta te ~este doar pe dumneata. ◊ In ceea ce ~este (sau cat ~este) in privinta; referitor la. 2. intranz. A-si orienta vazul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti

TACHELAJ ~e n. 1) mar. Totalitate a paramelor unei nave cu ajutorul carora se fixeaza catargele si se manevreaza panzele. 2) tehn. Operatie de manevrare si de deplasare a obiectelor grele cu ajutorul unor dispozitive manuale simple. /<germ. Takelage

TERMOCOAGULARE f. Metoda de oprire a unei hemoragii cu ajutorul termocauterului. /termo- + coagulare

ALTERNANTA s.f. 1. Schimbare care se petrece alternativ, rand pe rand; alternare, perindare. 2. (Lingv.) Schimbare a sunetelor unui cuvant sau a cuvintelor apartinand unei familii, cu ajutorul careia se marcheaza diferenta dintre formele gramaticale sau dintre derivate si cuvantul de baza. [< fr. alternance].

DECATA vb. I. tr. A fixa forma definitiva a unei tesaturi cu ajutorul aburului. [< fr. decatir].

DETERMINARE s.f. Actiunea de a determina si rezultatul ei; conditionare, cauzare. ♦ Operatie logica inversa generalizarii, prin care se trece de la notiuni mai generale la notiuni mai putin generale. ♦ Precizare a continutului unui cuvant sau al unei propozitii cu ajutorul unui determinant. [< determina].

GUVERNA vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor. 2. A mentine sau a schimba directia de deplasare a unei nave cu ajutorul carmei. [Cf. fr. gouverner, it. governare].

GUVERNARE s.f. Actiunea de a guverna si rezultatul ei; timp cat dureaza un guvern sau o forma de guvernamant. ♦ Conducerea unei nave cu ajutorul carmei. [< guverna].

HRISOHEDONISM s.n. Curent de idei care sustinea ca omul poate rezolva orice problema economica cu ajutorul aurului, idealul unei societati sau tari fiind de a avea cat mai mult metal pretios. [< fr. chrysohedonisme, cf. gr. chrysos – aur, hedone – placere].

INHIBITIE s.f. Actul de a (se) inhiba; franare, suprimare pe cale nervoasa a unei functii. ♦ (Chim.) Oprire sau incetinire a unei reactii cu ajutorul inhibitorilor. [Gen. -iei, var. inhibitiune s.f. / cf. fr. inhibition].

MUTUALIST, -A s.m. si f. Membru al unei societati de ajutor reciproc. // adj. Referitor la mutualism. [Pron. -tu-a-. / < fr. mutualiste].

STATIOGRAF s.n. (Mar.) Instrument de navigatie pentru determinarea pe o harta a pozitiei unei nave cu ajutorul a doua unghiuri orizontale masurate la trei repere costiere. [Pron. -ti-o-. / < it. staziografo].

DALCAUS, dalcausi, s. m. (Reg.) ajutor al carmaciului unei plute, care sta la carma de dindarat. – Tc. dalka(v)uk.

AUTOTERAPIE s.f. Vindecare pe cale naturala a unei boli, fara ajutor medical. [< fr. autotherapie, cf. gr. autos – insusi, therapeia – ingrijire].

CHESON s.n. 1. Vehicul cu doua roti, compartimentat, folosit pentru transportul munitiei. 2. Fiecare dintre incaperile etanse, create prin compartimentarea unei nave, pentru a impiedica in caz de avarie patrunderea masiva a apei in tot vasul. ♦ Lada pentru tinerea proviziilor si a ustensilelor pe bordul unui vas. 3. Constructie asemanatoare unei cutii cu ajutorul careia se pot executa fundatii sub apa. [Pl. -soane. / < fr. caisson].

CRONOFOTOGRAFIE s.f. Reprezentare fotografica a unei miscari cu ajutorul mai multor fotografii instantanee, luate la scurte intervale de timp. [Gen. -iei. / < fr. chronophotographie, cf. gr. chronos – timp, fr. photographie].

ECRANA vb. I. tr. A sustrage un anumit sistem fizic, cu ajutorul unui ecran, unei actiuni fizice exterioare. [< fr. ecraner].

HELIOGRAFIE s.f. 1. Reproducere in mai multe exemplare a unei imagini cu ajutorul unor clisee de cupru, obtinute pe cale fotochimica, pe care s-a aplicat un strat de asfalt cu granule fine. 2. (Rar) Descriere a Soarelui. [Gen. -iei. / < fr. heliographie].

pristavel, pristavei, s.m. (reg.) fiecare dintre persoanele care faceau parte din consiliul de conducere al unei comune; pargar; ajutor de pristav.

PONTILARE s.f. (Mar.) Intarire a compartimentelor unei nave cu ajutorul unor pontile in cazul formarii unor gauri de apa. [< pontil].

SERVOMOTOR s.n. Motor auxiliar al unei instalatii cu ajutorul caruia se realizeaza o comanda sau o anumita reglare. [Cf. fr. servomoteur].

TROLIU s.n. Aparat care serveste la ridicarea sau la transportul unei greutati cu ajutorul unui cablu, care se infasoara pe un cilindru rotitor; granic. [Pron. -liu. / cf. fr. treuil].

ARTROSCOPIE s. f. examinare a leziunilor unei articulatii cu ajutorul artroscopului. (< germ. Arthroskopie, engl. arthroscopy)

CIRCUMCLUZIE s. f. (med.) comprimare a unei artere cu ajutorul unui fir de sarma. (dupa lat. circumcludere, a incercui)

CRISOHEDONISM s. n. curent de idei care sustinea ca omul poate rezolva orice problema economica cu ajutorul aurului, idealul unei societati sau tari fiind de a avea cat mai mult metal pretios. (< fr. chrysohedonisme)

DECATA vb. tr. a fixa forma definitiva a unei tesaturi cu ajutorul aburului. (< fr. decatir)

FARDA vb. I. tr., refl. a (se) vopsi, a (se) da cu fard. II. tr. a izola, in scop de protejare, marfurile din hambarele unei nave, cu ajutorul unui material de separare. (< fr. farder)

GUVERNARE s. f. 1. actiunea de a guverna; timp cat dureaza un guvern. 2. conducerea unei nave cu ajutorul carmei. (< guverna)

HELIOGRAFIE s. f. 1. procedeu de reproducere calcografica a unei imagini cu ajutorul unor clisee de cupru, obtinute pe cale fotochimica, pe care s-a aplicat un strat de asfalt cu granule fine. 2. descriere a Soarelui. (< fr. heliographie)

HIPERSUSTENTATIE s. f. crestere momentana a portantei unei aripi cu ajutorul unor dispozitive speciale. (< fr. hypersustentation)

INHIBITIE s. f. 1. faptul de a (se) inhiba; suprimare pe cale nervoasa a unei functii. 2. (chim.) oprire sau incetinire a unei reactii cu ajutorul inhibitorilor. (< fr. inhibition, lat. inhibitio)

INITIERE s. f. 1. actiunea de a (se) initia. 2. provocare a unei explozii, a unei reactii cu ajutorul impulsului initial. (< initia)

MUTUALIST, -A I. adj., s. m. f. (adept) al mutualismului. II. s. m. f. membru al unei societati de ajutor reciproc. (< fr. mutualiste)

STATIOGRAF s. n. instrument de navigatie pentru determinarea pe o harta a pozitiei unei nave cu ajutorul a doua unghiuri orizontale, masurate la trei repere costiere. (< it. staziografo)

TERMOTERAPIE s. f. tratament al unei boli cu ajutorul caldurii. (< fr. thermotherapie)

VENEPUNCTIE s. f. recoltare de sange din lumenul unei vene cu ajutorul unui ac; punctie venoasa; venepunctura. (dupa engl. venepuncture)

AROMATIZA, aromatizez, vb. I. Tranz. A da un miros sau un gust placut unei substante cu ajutorul aromatelor. – Fr. aromatiser (lat. lit. aromatizare).

CAPELAN, capelani, s. m. Preot al unei capele² catolice (ajutor al parohului unei biserici) – It. cappellano.

DACTILOSCOPIE (< fr. {i}; {s} dactilo- + gr. skopeo „a examina“) s. f. Procedeu de identificare a unei persoane cu ajutorul amprentelor digitale, folosit in antropometrie, in criminalistica si in medicina judiciara.

GAURI, gauresc, vb. IV. Tranz. A face o gaura (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ Refl. A se strica, a se degrada in urma gauririi. [Pr.: ga-u-] – Din gaura.

INHIBITIE, inhibitii, s. f. 1. Proces fundamental al activitatii nervoase, opus e********i, care se manifesta prin diminuarea, franarea sau suprimarea efectelor e********i. 2. (Chim.) Fenomen de oprire, de intarziere sau de micsorare a vitezei de desfasurare a unei reactii chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din fr. inhibition, lat. inhibitio.

TERMOTERAPIE s. f. Tratament al unei boli facut cu ajutorul caldurii. – Din fr. thermotherapie.

PALOGRAMA, palograme, s. f. Curba de reprezentare a oscilatiilor unei nave, obtinuta cu ajutorul palografului. – Din fr. palogramme.

ORGA, o**i, s. f. 1. Instrument muzical complex, al carui mecanism se compune dintr-un sistem de tuburi sonore, puse in actiune cu ajutorul unor pedale, al unei claviaturi si al unor manete de registru, prin care trece aerul suflat de niste foale. ◊ Orga de lumini = a) set de becuri colorate diferit ale caror aprindere si intensitate sunt comandate electronic in concordanta cu zonele spectrale ale unui semnal acustic; b) pupitru de comanda pentru reglarea intensitatii luminoase a surselor de lumina in studiouri, teatre etc. 2. Sistem de armare a unei lucrari miniere subterane, stalp langa stalp, ca tuburile de orga (1). – Din fr. orgue.

LORAN s. n. (Nav.) Sistem de radionavigatie pentru distante mari, constand in determinarea pozitiei unei aero(nave) cu ajutorul semnalelor emise de doua perechi de statii terestre ale caror coordonate sunt cunoscute. – Din engl., fr. loran.

ECRANA, ecranez, vb. I. Tranz. A proteja o anumita regiune din spatiu, un sistem tehnic etc. contra unei actiuni fizice cu ajutorul unui ecran (2). – Din ecran.

TAHISTOSCOP, tahistoscoape, s. n. Aparat cu ajutorul caruia se prezinta unei persoane, pentru un timp foarte scurt, diferite desene, cuvinte, litere etc., in vederea studierii atentiei, perceptiei, a unor procese senzoriale etc. – Din fr. tachistoscope.

TRANSBORDOR, transbordoare, s. n. 1. Platforma mobila la nivelul unei cai ferate, cu ajutorul careia se pot trece vagoanele sau locomotivele de pe o linie pe alta (cand cele doua linii nu au legatura directa). 2. Nava care serveste la transbordarea calatorilor sau a marfurilor. – Din fr. transbordeur.

RADIOFOTOGRAFIE, radiofotografii, s. f. Cliseu al unei imagini obtinute cu ajutorul razelor X pe un ecran. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophotographie.

REPASARE, repasari, s. f. Revizuirea si retusarea tesaturilor sau a tricoturilor, efectuate cu ajutorul unui ac, al unei pensete sau al unei masini speciale, la o masa translucida luminata dedesubt. – Dupa fr. repasser.

CRIPTOGRAFIE, criptografii, s. f. 1. Scriere secreta cu ajutorul unui cod de semne conventionale. 2. Disciplina care se ocupa cu studiul criptogramelor. 3. Joc distractiv constand din dezlegarea unei fraze scrise cu ajutorul unor semne, numere, desene etc. – Din fr. cryptographie.

CROMOCISTOSCOPIE s. f. Examinare cu cistoscopul a functiunii renale si a permeabilitatii ureterelor cu ajutorul injectarii intravenoase a unei substante colorante care se elimina prin u***a. – Din fr. chromocystoscopie.

ALOCATIE ~i f. 1) Suma de bani alocata de catre stat sau de catre o institutie pentru un scop anumit. 2) ajutor in bani acordat unei persoane in anumite conditii. ~ de invaliditate. [G.-D. alocatiei; Sil. ti-e] /<fr. allocation

A CAUTERIZA ~ez tranz. (tesuturi patologice) A distruge cu ajutorul cauterului sau al unei substante caustice. /<fr. cauteriser

CLAVIR ~e n. rar Instrument muzical de percutie constand dintr-o cutie mare de rezonanta (asezat pe trei picioare) si dintr-un sistem de coarde metalice, dispuse orizontal, care produc sunete, cand sunt lovite de niste ciocanele, actionate cu ajutorul clapelor; pian. [Pl. si claviruri] /<germ. Klavier

A ECRANA ~ez tranz. A sustrage un anumit sistem fizic cu ajutorul unui ecran, a unei actiuni exterioare. /<fr. ecraner

PIAN ~e n. 1) Instrument muzical de percutie constand dintr-o cutie mare de rezonanta (asezata pe trei picioare) si dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete cand sunt lovite de niste ciocanele, actionate cu ajutorul claviaturii. A acorda ~ul. Concert de ~. 2) Arta de a canta la acest instrument. Poseda ~ul. /<germ. Piano, fr., it. piano

TERMOSTAT ~e n. fiz. Aparat pentru mentinerea unei temperaturi constante cu ajutorul unui termoregulator. [Sil. -mo-stat] /<fr. thermostat

PERCOLARE s.f. 1. Operatie de extragere a unei substante solubile, cu ajutorul unui solvent, dintr-un amestec sau dintr-o solutie de mai multe substante; percolatie. 2. Strabatere a solului de sus in jos de catre apa din precipitatii impreuna cu substantele pe care le contine. [< percola, dupa fr. percolation].

PNEUMOGRAFIE s.f. (Med.) Inregistrare a miscarilor respiratorii cu ajutorul pneumografului. ♦ Radiografie a unei regiuni anatomice dupa injectarea cu aer sau un alt gaz. [Gen. -iei. / < fr. pneumographie, cf. gr. pneuma – aer, graphein – a scrie].

RANFORSARE s.f. Actiunea de a ranforsa si rezultatul ei. ♦ Intarirea unei piese sau a unei constructii metalice cu ajutorul unor ranforti. [< ranforsa].

TERMOLIZA s.f. 1. Descompunere a unei legaturi chimice cu ajutorul caldurii. 2. Proces fiziologic prin care organismul cedeaza mediului ambiant surplusul de caldura. [< fr. thermolyse, cf. gr. thermos – cald, lysis – desfacere].

SAGRINA vb. I. tr. A da unei piei tabacite aspectul unei alte piei cu ajutorul sagrinului. [< fr. chagriner].

TERMOTERAPIE s.f. (Med.) Tratament al unei boli facut cu ajutorul caldurii. [Gen. -iei. / < fr. thermotherapie, cf. gr. thermos – cald, therapeia – tratament].

DETERMINARE s. f. 1. actiunea de a determina. 2. operatie logica, inversa generalizarii, prin care se trece de la notiuni mai generale la notiuni mai putin generale. 3. precizare a continutului unui cuvant sau al unei propozitii (determinat) cu ajutorul unui determinant. (< determina)

HIDROSEPARATOR s. n. 1. instalatie de concentrare cu ajutorul unui curent ascendent de apa, servind la prepararea mecanica a carbunilor. 2. masina de sortat diverse produse granulare cu ajutorul apei sau al unei solutii cu densitati diferite. (< fr. hydroseparateur)

PALONIER s. n. 1. parghie principala pentru actionarea directiei unui avion sau a unei ambarcatii, manevrata cu ajutorul picioarelor. 2. suport pe fundul barcilor pentru sprijinirea picioarelor celui care vasleste. (< fr. palonnier)

PERCOLARE s. f. 1. extragere a unei substante solubile, cu ajutorul unui solvent, dintr-un amestec sau dintr-o solutie de mai multe substante. 2. proces de strabatere a solului de sus in jos de catre apa din precipitatii impreuna cu substantele pe care le contine. (dupa fr. percolation)

PREHENSIUNE s. f. actiunea mainii de a prinde, de a apuca cu ajutorul degetelor, ghearelor, al unei pense etc. (< fr. prehension)

REDUCTIE s. f. 1. faptul de a reduce. ◊ copie in mic a unui obiect. 2. transpunere a unei partituri pentru orchestra, pentru voci sau pentru un instrument (pian). 3. piesa care permite racordarea tuburilor sau a tevilor de diametre diferite. 4. operatia de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 5. reducere la jumatate a numarului de cromozomi in cursul meiozei sau mitozei. 6. (log.) procedeu de a concluziona cu ajutorul caruia se scot unele premise din care se poate deduce un anumit adevar. (< fr. reduction, lat. reductio)

SHORAN [SO-RAN] s. n. sistem radiotehnic de navigatie constand in stabilirea pozitiei unei (aero)nave cu ajutorul a doua balize de pe uscat, interogate succesiv de emitatorul de la bord. (< engl. shoran)

SIMULATOR s. n. 1. sistem tehnic destinat rezolvarii ecuatiilor care caracterizeaza un anumit obiect sau fenomen ori functionarea, evolutia unui aparat. 2. (mil.) aparat care reproduce o situatie tactica, servind la instruirea personalului pe timpul aplicatiilor. 3. aparat special pentru a facilita studiul conditiilor de pilotaj al unui avion. ◊ dispozitiv identic cu cel al unui vehicul spatial pentru antrenamentele astronautilor. 4. program sau echipament (de calcul) capabil a reprezenta cu ajutorul unui ordinator functionarea unei masini, a unui sistem sau fenomen. (< fr. simulateur, engl. simulator)

ZBOR¹, zboruri, s. n. 1. Planare si miscare in aer a unei pasari, a unei insecte etc. cu ajutorul aripilor; p. ext. deplasare in atmosfera a unui corp care se mentine in aer (cu sau fara consum de energie). ◊ Platforma de zbor = platforma pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decoleaza avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau in, intr-un) zbor = a) in timpul zborului; b) in fuga, repede, iute; c) dintr-o data; d) in treacat. ◊ Expr. A-si lua zborul = a) a se inalta in aer; b) a incepe sa alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a disparea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-si lua avant. ♦ Trecere rapida prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vant. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteza, goana, fuga. ♦ Avant, elan. – Postverbal al lui zbura.

AUTODIDACT, -A, autodidacti, -te, s. m. si f. Persoana care si-a insusit, fara ajutorul unui profesor sau al unei forme de invatamant, cunostinte stiintifice si o anumita cultura. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodidacte.

CIFRU, cifruri, s. n. 1. Sistem de semne conventionale cu care se transmit comunicari secrete. 2. Combinatie de cifre sau de litere cu ajutorul careia se pot deschide unele broaste sau lacate cu inchizatoare secreta. – Din fr. chiffre (refacut dupa cifra).

INSTRUMENTATIE, instrumentatii, s. f. 1. Etapa in procesul de creatie a unei piese muzicale pentru orchestra, in care autorul repartizeaza ceea ce revine spre executare fiecarui instrument in parte. 2. Ramura a stiintei muzicale care se ocupa cu descrierea particularitatilor instrumentelor. 3. Operatie de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese ramase accidental intr-un put de petrol. – Din fr. instrumentation.

RABOTA, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin aschiere suprafata unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ◊ Masina de rabotat = masina-unealta cu ajutorul careia se efectueaza operatia de rabotare; raboteza. – Din fr. raboter.

FORJA, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastica, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger.

REAZEM, reazeme, s. n. 1. Dispozitiv care asigura sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezematoare. ◊ (Mec.) Punct de reazem = punct fix in jurul caruia forta si rezistenta tind sa ajunga in echilibru. ♦ Parte a unui sistem tehnic prin care se face legatura intre doua corpuri si care impune anumite restrictii deplasarii relative a acestora. ♦ (Rar) Balustrada. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. 3. Fig. Cauza, motivarea unei actiuni; motiv, temei. [Var.: razam, reazam, reazim s. n.] – Din rezema (derivat regresiv).

TIMONA, timone, s. f. Roata de lemn sau de metal cu ajutorul careia se manevreaza carma unei nave. – Din ngr. timoni.

RADIOEMISIUNE, radioemisiuni, s. f. 1. Producere a undelor electromagnetice in scopul realizarii unei radiocomunicatii. 2. Emisiune radiofonica cu ajutorul careia se transmit stiri, programe culturale etc. [Pr.: -di-o-e-mi-si-u-. – Var.: radioemisie s. f.] – Din fr. radio-emission.

SERIOGRAFIE, seriografii, s. f. Inregistrare a unei serii de clisee cu ajutorul seriografului; imagine astfel obtinuta. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. seriographie, engl. seriography.

SINGULATIV s. n. (Gram.; in sintagma) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul caruia se formeaza, in unele limbi, singularul din tema de plural. – Din fr. singulatif.

SUBSIDIU ~i n. Suma de bani acordata (de stat) unui asezamant sau unei organizatii cu titlu de ajutor; ajutor banesc; donatie; subventie. [Sil. -diu] /<fr. subside, lat. subsidium

SUBVENTIE ~i f. ajutor banesc acordat (de stat) unei persoane, unui asezamant sau unei organizatii; donatie; subsidiu. [G.-D. subventiei; Sil. -ti-e] /<fr. subvention, lat. subventio, ~onis

A TOCA toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A taia in bucati mici (cu ajutorul unui cutit sau al unei masini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) A bate toaca. 2) A vorbi mult si repede (ca o toaca). ◊ A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva, spunandu-i mereu aceleasi lucruri; a-i bate cuiva capul. ~ la verzi si uscate a flecari. 3) (despre arme) A tacani intruna. 4) (despre pasari, mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. /<lat. toccare

COREPETITIE s.f. Exersarea unui rol sau a unei partide de canto cu ajutorul corepetitorului. [Cf. germ. Korrepetition].

GONIO s.n. invar. Instalatie gonio = instalatie de radioreceptie, sau de radioemisie, cu ajutorul careia se determina pozitia unei nave sau a unui avion. [Pron. -ni-o. / < fr. gonio].

MODERATOR, -OARE adj. Care modereaza. // s.n. 1. Aparat care regleaza mersul unor masini, limitand marirea vitezei. ♦ Dispozitiv la unele piane si pianine, cu ajutorul caruia coardele se acopera cu o bucata de pasla, sunetul devenind astfel foarte slab. 2. Substanta care diminueaza viteza neutronilor rezultati dintr-o fisiune nucleara. [Cf. fr. moderateur, lat. moderator, it. moderatore].

SINGULATIV s.n. (Lingv.) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul caruia se formeaza in unele limbi singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. [Cf. engl. singulative].

ASISTENTA s.f. 1. Prezenta (intr-un anumit loc). ♦ Public, oameni care iau parte la ceva. 2. Sprijin, ajutor. ◊ Asistenta juridica = ajutor competent, de specialitate dat unei persoane pentru a-si sustine drepturile in fata justitiei; asistenta sociala = sprijinire materiala a unei persoane inapte de munca, facuta de stat sau de o alta organizatie sociala. [Cf. fr. assistance, germ. Assistenz].

spontui, spontuiesc, vb. IV (reg.; despre tablele unei plute) a imbina cu ajutorul sponturilor tablelor plutelor.

SERIOGRAFIE s.f. Inregistrare a unei serii de clisee cu ajutorul seriografului. ♦ Imagine astfel obtinuta. [Pron. -ri-o-, gen. -iei. / < fr. seriographie].

SIMBOL s.n. Semn care reprezinta, in mod conventional sau prin analogie, un obiect, o notiune, o idee etc. ♦ Orice semn conventional care abreviaza ceva; litera sau grup de litere care reprezinta numele unui element chimic; litera sau grup de litere care reprezinta o unitate de masura etc. ♦ Simbolul credintei = crez. ♦ Figura de stil prin care se exprima o idee abstracta cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii. [Cf. lat. symbolum, gr. symbolon – semn, marca, fr. symbole, it. simbolo].

SUBVENTIE s.f. ajutor banesc acordat (de stat) unei persoane, unei institutii etc. [Gen. -iei, var. subventiune s.f. / cf. fr. subvention, lat. subventio].

TIMONA s.f. Roata cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul careia se manevreaza carma unei nave. [< fr. timon, it. timone].

ANGIOTRIPSIE s. f. efectuare a unei hemostaze prin compresiune cu ajutorul angiotribului; vasotripsie. (< fr. angiotripsie)

ASISTENTA s. f. 1. asistare. ◊ public care ia parte la o conferinta, la un spectacol etc. 2. sprijin, ajutor (medical, material etc.). ♦ ~ juridica = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-si sustine drepturile in fata justitiei. ~ sociala = sprijinire materiala a unei persoane inapte de munca. ◊ cooperare materiala sau morala in viata internationala. (< fr. assistance)

COREPETITIE s. f. exersare a unui rol, a unei partide de canto cu ajutorul corepetitorului. (< germ. Korrepetition)

ESTAMPARE s. f. 1. (tehn.) fasonare, prin deformare plastica la rece, a unei bucati de metal cu ajutorul matritelor. ◊ tehnica decorativa in ceramica si pentru alte materiale, folosind un tipar cu motivul in relief; estampaj. 2. imprimare a unei inscriptii, a unui sigiliu sau a unui relief plat prin apasarea unei foi de hartie umezite, a unei pelicule de masa plastica etc. (dupa fr. estampage)

GONIO² s. n. inv. instalatie ~ = instalatie de radioreceptie sau de radioemisie, cu ajutorul careia se determina pozitia unei (aero)nave. (< fr. gonio)

HALAJ s. n. 1. remorcare a unui slep, a unei nave, plute etc. cu ajutorul unor mijloace mecanice, al oamenilor sau animalelor de-a lungul unei cai de navigatie. 2. manevrare a unei nave in port cu ajutorul paramelor. (< fr. halage)

JONCTIUNE s. f. 1. legatura, unire, cuplare; locul unde se face o legatura; junctura. 2. element de circuit care realizeaza contactul intre doi semiconductori diferiti. 3. legare prin coordonare sau subordonare a elementelor unei propozitii ori fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale, sau al altor cuvinte cu functie de relatie. ◊ (mil.) loc unde se realizeaza legatura dintre flancurile dispozitivelor de lupta a doua unitati. (< fr. jonction)

MODERATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (factor) care modereaza. II. s. m. 1. substanta care incetineste miscarea neutronilor rezultati dintr-o fisiune nucleara. 2. inhibator care incetineste reactia de polimerizare. III. s. m. f. cel care conduce, indruma o dezbatere publica, o masa rotunda si trage concluziile. IV. s. n. 1. dispozitiv de reglare a vitezei de miscare a unui mecanism. ◊ dispozitiv la unele piane si pianine cu ajutorul caruia coardele se acopera cu o bucata de pasla, sunetul devenind foarte slab. 2. (electr.) disc de cupru destinat a slabi oscilatiile unui indice magnetic. (< fr. moderateur, lat. moderator, it. moderatore, /III/ engl. moderator)

NOMOGRAMA s. f. reprezentare grafica plana, cu ajutorul unor linii gradate, a unei relatii matematice intre doua sau mai multe marimi variabile, servind, printr-o simpla citire, uneia dintre marimi; abac (2). (< fr. nomogramme)

PARANTETIZARE s. f. notatie care permite a reprezenta, cu ajutorul unor paranteze, structura constituentilor unei fraze. (< parantetiza)

RECURS s. n. 1. (jur.) cale de atac prin care se cere unei instante superioare casarea hotararii unei instante inferioare. 2. recurgere (la ajutor, la asistenta). ♦ a avea ~ la = a avea acces la... ◊ sprijin, ajutor; refugiu. (< lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours)

REFRIGERATIE s. f. 1. refrigerare. 2. metoda chirurgicala de racire in scop anestezic sau terapeutic a unui membru, a unei portiuni de tegument cu ajutorul pungilor de gheata sau al unui aparat refrigerent. (< fr. refrigeration, lat. refrigeratio)

SERIOGRAFIE s. f. inregistrare a unei serii de clisee cu ajutorul seriografului. ◊ imaginea obtinuta. (< fr. seriographie, engl. seriopgraphy)

SIMBOL s. n. 1. semn, obiect, imagine care reprezinta, in mod conventional sau prin analogie, o fiinta, o idee, un sentiment. 2. semn conventional, in stiinta si tehnica, pentru notarea anumitor notiuni, operatii, relatii matematice etc. ◊ denumire abreviata a elementelor chimice. ♦ ~ ul credintei = crez. 3. procedeu stilistic prin care se exprima o idee abstracta cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii. (< fr. symbole, lat. symbolum, gr. symbolon, germ. Symbol)

SINGULATIV, -A I. adj. (in limbile slave, despre o formatie derivata) care caracterizeaza un individ opus unui ansamblu. II. s. n. sufix de ~ = sufix cu ajutorul caruia se formeaza, in unele limbi, singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. (< fr. singulatif)

SUBVENTIE s. f. ajutor banesc acordat (de stat) unei persoane, institutii etc.; subsidiu. (< fr. subvention, lat. subventio)

TIMONA s. f. roata cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul careia se manevreaza carma unei nave. (< fr. timon, it. timone)

AUTODIDACT, -A, autodidacti, -te, s. m. si f. Persoana care si-a insusit prin forte proprii, fara ajutorul unui profesor sau al unei forme de invatamant in scoala, o serie de cunostinte de nivel ridicat. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. autodidacte (< gr.).

GHIDA, ghidez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) calauzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumita miscare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider.

INZAVORI, inzavorasc, vb. IV. Tranz. (Tehn.) A impiedica intentionat miscarea unei piese fata de alta cu ajutorul unor mecanisme de inchidere. – In + zavor.

MACAZ, macazuri, s. n. Dispozitiv montat la bifurcarea a doua linii de tren sau de tramvai, cu ajutorul caruia vehiculul este indrumat pe una dintre liniile bifurcatiei; portiunea de sina mobila care se deplaseaza cu ajutorul acestui dispozitiv; ac. ◊ Macaz aerian = dispozitiv montat pe firul electric aerian, care permite trecerea unui troleibuz sau tramvai de pe o cale pe alta. ◊ Expr. (Fam.) A schimba macazul = a) a indrepta in alta directie cursul unor evenimente; b) a-si schimba atitudinea fata de cineva sau de ceva; a-si schimba parerile, conceptiile etc. – Din tc. makas.

SAGRINA, sagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra si a finisa unele piei tabacite prin imprimarea, cu ajutorul sagrinului, a unui desen special, in scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafata. – Din. fr. chagriner.

VIBRAFON, vibrafoane, s. n. Instrument muzical de percutie asemanator cu xilofonul, in care sunetele produse de niste lame metalice sunt prelungite cu ajutorul unor tuburi de rezonanta. – Din fr. vibraphone.

EPUIZARE, epuizari, s. f. 1. Actiunea de a (se) epuiza; terminare, ispravire. 2. Operatie de indepartare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei sapaturi sau al unui batardou in vederea executarii unor lucrari de constructii. 3. Pierdere a capacitatii functionale a unui organ, a unui sistem sau a intregului organism in urma unei solicitari excesive; extenuare, oboseala, uzura [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza

CONCOIDA, concoide, s. f. Curba plana obtinuta dintr-o curba data, cu ajutorul unui punct fix si al unei secante care se roteste, sprijinindu-se pe punctul fix. – Din fr. conchoide.

EXPEDIENT, expediente, s. n. Mijloc ingenios cu ajutorul caruia se poate face fata unei situatii grele; p. ext. mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procura bani. [Pr.: -di-ent] – Din fr. expedient.

REFRIGERATIE, refrigeratii, s. f. Refrigerare. ♦ (Med.) Metoda care consta in racirea unui membru, a unui segment de membru sau a unei portiuni limitate de tegument cu ajutorul pungilor de gheata sau al aparatelor refrigerente, in scop anestezic sau terapeutic. – Din fr. refrigeration.

DECOLORARE, decolorari, s. f. 1. Faptul de a (se) decolora; pierderea culorii (vii). 2. Operatie care are ca scop indepartarea unei substante colorante sau colorate cu ajutorul decolorantilor, in vederea purificarii, albirii, vopsirii si imprimarii a diferite produse. – V. decolora.

SUBSIDIU, subsidii, s. n. ajutor banesc acordat (de stat) in unele tari unei persoane, unei institutii etc. – Din fr. subside, lat. subsidium.

POANSON ~oane n. 1) Unealta metalica avand un cui rezistent la varf, folosita la perforarea ori la marcarea unor obiecte din metal dur. 2) Instrument din otel calit, cu varful gravat in relief, folosit la executarea gravurilor. 3) Parte componenta a unei matrite, avand muchie taietoare, cu ajutorul careia se decupeaza sau se imprima un contur. 4) Unealta cilindrica, ascutita la varf, intrebuintata in broderie pentru a gauri panza. [sil. poan-] /<fr. poincon

SEMNAL ~e n. 1) Semn conventional (acustic sau optic) prin care se transmite o informatie la distanta. 2) Dispozitiv special pentru transmiterea unor astfel de semne conventionale. 3) Sunet conventional de recunoastere a unui post de radio sau a unei emisiuni radiofonice. 4) Mesaj transmis cu ajutorul mijloacelor de comunicatie la distanta. 5) Fapt ce anunta sau determina inceperea unei actiuni. 6) psih. Indiciu al unui obiect sau fenomen, care determina organismul sa reactioneze intr-un anumit fel. /<fr. signal, germ. Signal

BALEIAJ s.n. 1. (Fiz.) Trecere a unui fascicul electronic pe suprafata ecranului luminescent al unui tub catodic. 2. Indepartarea gazelor arse din cilindrul unei masini cu ardere interna cu ajutorul unui curent de aer. [< fr. balayage].

BARATA s.f. 1. Aparat cu ajutorul caruia se fabrica untul si unele grasimi vegetale. 2. (Text.) Toba metalica cu perete dublu pentru racire la dispozitivul in care se trateaza celuloza pentru obtinerea firelor de viscoza. [< fr. baratte].

MANDRINA vb. I. tr. A largi gaurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A imbina etans capatul unei tevi cu o placa metalica. [< fr. mandriner].

PATRONIMIC adj. (si s.n.) Nume patronimic = a) (la vechii greci) nume format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix special; b) (la unele popoare) nume de familie. [Cf. fr. patronymique, lat. patronymicus, gr. patronymikos].

AUTODIRIJARE s. f. dirijare a unei rachete, a unui avion cu ajutorul unor aparate si dispozitive instalate la bord. (< auto² + dirijare)

BARATA s. f. 1. aparat cu ajutorul caruia se fabrica untul si unele grasimi vegetale. 2. toba metalica cu perete dublu pentru racire la dispozitivul in care se trateaza celuloza pentru obtinerea firelor de viscoza. (< fr. baratte)

GHIDA vb. I. tr., refl. a (se) calauzi; a (se) conduce, a (se) orienta. II. tr. a imprima o anumita miscare unei piese, unui mecanism etc. cu ajutorul ghidajului (1). (< fr. guider)

MUS s. m. 1. elev marinar. 2. ajutor al timonierului (schiparului) la bordul unei ambarcatii cu vele. (< engl. mus, fr. mousse)

OFRANDA s. f. 1. jertfa adusa unei divinitati. 2. (fig.); dar, cadou, omagiu. ◊ ajutor oferit celor saraci. (< fr. offrande)

PLANSA s. f. 1. foaie de hartie care cuprinde un desen (tehnic). 2. reproducere cu ajutorul tiparului a unui desen, a unei picturi. 3. fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele. 4. (sport) banda speciala de lemn in forma de schi mai scurt, care permite unei persoane deplasarea, prin tractare, pe suprafata apei. (< fr. planche)

SIMBOLIC, -A I. adj. care constituie un simbol; exprimat printr-un simbol; simbolistic (I). II. s. f. 1. exprimare a unor idei, sentimente etc. cu ajutorul simbolurilor. ◊ ansamblu de simboluri proprii unei religii, unei culturi etc. 2. stiinta care studiaza si explica simbolurile. ◊ teorie a simbolurilor, in care ratiunile logice si raporturile dintre ele sunt inlocuite prin semne conventionale; simbolistica, simbologie. 3. ramura a teologiei care studiza comparativ simbolurile de credinta ale diferitelor confesiuni. (< fr. symbolique, lat. symbolicus, gr. symbolikos, /II/ germ. Symbolik)

NEOIDA s. f. curba plana dintr-o curba data cu ajutorul unui punct fix si al unei secante care se roteste sprijinindu-se pe punctul fix.

RADAR (‹ fr., germ.; engl. ra[dio] d[etecting] a[nd] r[anging], „detectare si localizare prin radio”). s. n. Sistem de radiolocatie in care, cu ajutorul unul tub catodic si al unei aparaturi anexe, se determina directia si distanta la care se afla diverse obiecte indepartate (avioane, obstacole etc.); se bazeaza pe emiterea unor unde radio si receptionarea acestora dupa reflectarea lor de catre obiectul urmarit. Sin. radiolocator. Isi are originea in opera experimentala a lui H. Hertz la sfarsitul anilor 1880. Primul r. a fost realizat in 1904 de germanul C. Hulsmeyer. In 1934, francezul Pierre David a experimentat cu succes un sistem de detectare electromagnetica a avioanelor. A fost dezvoltat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; azi r. este folosit mult mai simplu, in identificarea si monitorizarea satelitilor artificiali pe orbitele pamantene, ca ajutor de navigatie pentru avioane si vasele maritime si pentru controlul traficului aerian in jurul marilor aeroporturi; de asemenea, r. este folosit de politia rutiera pentru a stabili viteza vehiculelor auto.

HELCOMETRU, helcometre, s. n. Aparat de gimnastica folosit pentru dezvoltarea fortei musculare, care functioneaza pe principiul invingerii rezistentei unei greutati reglabile, ridicata si coborata cu ajutorul unor scripeti. – Din fr. helcometre.

NOMOGRAMA, nomograme, s. f. (Mat.) Reprezentare grafica in plan, folosind linii sau puncte cotate, a unei relatii dintre doua sau mai multe marimi variabile, cu ajutorul careia se pot determina rapid valorile unei marimi in functie de valorile cunoscute ale celorlalte marimi care intra in relatia considerata. – Din fr. nomogramme.

RANDALINA, randalinez, vb. I. Tranz. A imprima, prin deformare plastica, zimti, striuri, desene, motive ornamentale sau inscriptii pe suprafata laterala a unei piese cilindrice, conice etc.; moletare cu ajutorul randalinei. – Din germ. randalieren.

DECONT, deconturi, s. n. Justificare amanuntita, pe baza de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul caruia se face justificarea unor cheltuieli. – Din fr. decompte.

SUBPREFECT, subprefecti, s. m. Functionar in vechea organizare administrativa insarcinat cu administrarea unei plasi sau a unui judet, ca ajutor al prefectului. – Sub¹- + prefect (dupa fr. sous-prefect).

A SABLA ~ez tranz. (obiecte sau piese metalice) A supune unei operatii de curatare sau netezire cu ajutorul unui jet de nisip. /< fr. sabler

A SMANTANI ~esc tranz. 1) (laptele pus la prins) A curata de smantana. 2) (laptele dulce) A supune unei operatii de extragere a smantanii (cu ajutorul separatorului). /Din smantana

ZBOR ~uri n. 1) (la pasari si la insecte) Mentinere si deplasare in aer a unor pasari sau insecte cu ajutorul aripilor. 2) Deplasare a unui avion, a unei rachete sau a unei nave cosmice prin atmosfera sau prin spatiul interplanetar. 3) fig. Deplasare cu viteza mare; mers iute; goana. 4) fig. Stare de insufletire puternica; avant; entuzuasm. /v. a zbura

NUCLEATIE s.f. Provocare sau dezvoltare a unei condensari ori a unei cristalizari in gaze sau lichide cu ajutorul nucleelor de condensare, respectiv de cristalizare. [Pron. -cle-a-, gen. -iei. / cf. fr. nucleation].

IMUNIZA vb. I. tr., refl. A face sau a deveni imun cu ajutorul unui tratament special sau in urma unei boli. [< fr. immuniser].

PLANSA s.f. 1. Coala, foaie (mare) de hartie care cuprinde un desen (tehnic). 2. Reproducere cu ajutorul tiparului a unui desen sau a unei picturi. 3. Fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele. [< fr. planche].

RETENTIE s.f. 1. Retinere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de functionare a unor glande cu secretie interna, constand in dificultatea sau in imposibilitatea de a elimina materiile lor de excretie. 3. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale; retinere a apei in astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retentiune s.f. / cf. fr. retention, lat. retentio].

FOTOTROF, -A adj. (despre plante si unele organisme) care sintetizeaza substantele organice cu ajutorul luminii solare. (< fr. phototrophe)

IMUNIZA vb. tr., refl. a face, a deveni imun cu ajutorul unui tratament special sau in urma unei boli. (< fr. immuniser)

PISTON s. n. 1. organ de masina, cilindru infundat la unul sau la ambele capete, care, printr-o miscare rectilinie, alternativa, contribuie la transformarea energiei fluidului motorului termic in energie mecanica sau invers, la pompe, compresoare etc. 2. ventil vertical la unele instrumente de suflat de alama, cu ajutorul caruia, marindu-se lungimea coloanei de aer, se coboara inaltimea sunetului emis. (< fr. piston)

RETENTIE s. f. 1. retinere, oprire. ◊ retinere si pastrare in gaj de catre creditor a unui lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. ◊ (fig.) stapanire, infranare. 2. retinere si acumulare in organism a unor produse biologice datorita functionarii defectuoase a unor glande cu secretie externa. 3. proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale. (< fr. retention, lat. retentio)

SCHEMA s. f. 1. plan, proiect cuprinzand doar liniile, ideile generale ale unei lucrari, care permite o vedere de ansamblu asupra ei. 2. reprezentare grafica simplificata, cu ajutorul unor simboluri, a unui aparat, a unei constructii, a unui proces sau fenomen etc. 3. tablou cuprinzand denumirea posturilor si retributiile respective ale unei intreprinderi sau institutii. (< fr. scheme, germ. Skema, lat. schema)

ABLUTIUNE, ablutiuni, s. f. 1. Spalare rituala pe corp sau pe o parte a lui, prescrisa de unele religii pentru purificare. 2. Spalare sau imbaiere cu ajutorul dusului. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.