MUTalAU, mutalai, s. m. (Reg.) Om tacut, care vorbeste putin; om posac, morocanos; p. ext. om prost, nerod. – Mut + suf. -alau.

mondroi s.m. (reg.) om tacut, posac, ursuz.

motohoi, -oaie, motohoi, -oaie, s.m. si f. (reg.) 1. sperietoare de pasari in grau. 2. om tacut, nesociabil, ursuz.

pas¹, pasi, s.m. (reg.) om tacut si rau, care priveste pe sub sprancene.

bufnita s i (rar) bufna f., pl. e (d. buhna, buha, buhnesc). Huhurez fara moturi, o mare pasare rapitoare nocturna. Fig. Om cu ochiii holbati. Om tacut si mizantrop. V. boaghe, bogza.

TACai, tacaiesc, vb. IV. Intranz. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjectia „tac”. ♦ A ciocani, a tacani. ♦ (Despre inima) A zvacni, a bate (ritmic). [Var.: tacai vb. IV] – Tac¹ + suf. -ai.

alINIA vb. a (se) insira, a (se) insirui, a (se) ordona, a (se) randui, (inv. si reg.) a (se) sirui. (S-au ~ in tacere.)

A TACai ~iesc intranz 1) A produce un zgomot repetat prin lovire la intervale regulate; a face „tic-tac”. 2) (despre inima) v. A TICai. /tac + suf. ~ai

juglau, juglai, s.m. (reg.) om morocanos, tacut, inchis; juvlau.

juvlau, juvlai, s.m. (reg.) om morocanos, tacut, inchis; juglau.

ascuns, -a adj. Acoperit, secret: loc ascuns. Fig. Tacut, necomunicativ: om ascuns. S. n., pl. uri. Ascundere repetata: am perdut [!] timpu cu ascunsu. Vechi. S. f. si n., pl. uri. Taina. De-a ascunsu sau n. pl. de-a ascunsele, joc copilaresc in care unii se ascund si altu-i cauta. In ascuns ori pe ascuns, in secret, pe furis, in taina.

caci, vechi cace. iar azi, in vorba, ca conj. (lat. quod quid). Arata: 1) cauza: Nu te amesteca in tarita, ca te maninca porcii (Prov.). 2) L. V. = „fiind-ca, pentru ca”: nu caci nu vrea, ci caci nu poate. Si pentru caci, cum se aude si azi. 3) L. V. = ca (relativ): fura piriti cace sint crestini (Dos.). Numai caci, numai ca, afara de faptu ca. 4) Adv. „De ce”: Cace (sau ca ce?) ati ingropat? (Dos.). Pentru caci, de ce? – Azi (exclamativ) = „ah, cum”: Of, caci nu mai tace, caci n´am bani! (Munt.).

tacea, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, ca pestele, ca pamantul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate). A sta in nemiscare. 2. A inceta sa vorbeasca, a se intrerupe din vorba. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde. ◊ Tranz. Am trecut prin viata, durerile tacand (EFTIMIU). ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.

RECULEGERE s.f. Actiunea de a (se) reculege si rezultatul ei. ♦ Moment de reculegere = moment de tacere si de meditatie in memoria unui disparut. [< reculege].

ISPRAVI, ispravesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A duce sau a ajunge pana la sfarsit, a face sa fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfarsi, a (se) mantui; a (se) infaptui, a (se) realiza. ◊ Loc. adv. Pe ispravite = aproape de sfarsit, pe sfarsite. ◊ Expr. (Tranz.) Am ispravit! = nu mai stau de vorba! Ispraveste odata! = taci! termina! (Refl.) S-a ispravit = a) ai dreptate, asa e; b) nu mai e nimic de facut. 2. Tranz. A face sa se prapadeasca, sa dispara. ◊ Refl. S-a ispravit cu el. – Din sl. ispraviti.

EXCEPTIS EXCIPIENDIS (lat.) cu exceptia a ceea ce trebuie exceptat – aluzie, mai mult ironica, la unele fapte care ar fi de dorit sa fie trecute sub tacere.

consimt, a -i v. intr. (con- si simt, dupa fr. consentir, lat. consentire). Am aceiasi simtire (vointa) cu altu, admit, aprob, accept: cine tace, consimte; a consimti la o propunere. – Si consimt (vest) si, mai rar, consimtesc.

LACAT, lacate, s. n. Incuietoare alcatuita dintr-un corp care contine mecanismul de incuiere cu cheia si o toarta care se petrece prin doua belciuge (unul prins in partea fixa si celalalt in partea mobila a obiectului care trebuie inchis). ◊ Expr. A avea (sau a-si pune) lacat la gura = a-si impune tacere. [Var.: (reg.) lacata s. f., lacat s. n.] – Din magh. lakat.

RECULEGERE, reculegeri, s. f. Actiunea de a se reculege si rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment in care se pastreaza tacere in semn de omagiu pentru o persoana care a murit. – V. reculege.

A ASTUPA astup tranz. 1) (gauri, crapaturi, adancituri etc.) A face sa nu se vada (acoperind cu ceva sau aplicand ceva). 2) (usi, ferestre, vase) A face sa nu mai aiba deschizatura. ◊ A-si ~ urechile a nu vrea sa auda ceva. ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ cuiva ochii a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. 3) (zgomote, melodii, sunete etc.) A face sa nu se auda, depasind in intensitate; a acoperi. 4) fig. (urme) A face sa dispara. /<lat. asstuppare

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. 1. A umple o gaura, o deschizatura etc.; a infunda o sticla cu un dop. ◊ Expr. A-si astupa urechile = a-si pune ceva la (sau in) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi sa auda ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva sa taca. (Fam.) A astupa gauri = a plati datorii. 2. A inchide, a bara o intrare, o deschizatura; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi, a inveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A ingropa. Frunza ca s-a scutura, Trupul ca mi-a astupa (alECSANDRI). ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Lat. *asstuppare.

circ interj. (aceiasi rad. cu circii si cricnesc). A nu zice nici circ, a nu cricni, a tacea molcom, a nu protesta. V. cir, mic, pis.

confund, a -a v. tr. (fr. confondre, d. lat. con-fundere, a amesteca [d. con-, impreuna, si fundere, a turna], dupa cufund). Amestec: aceste doua riuri isi confunda apele. Nu disting: a confunda un om, un lucru cu altu. Fig. Pun in incurcatura, in neputinta sa raspunda, reduc la tacere: a confunda un demagog. Uimesc: stirea asta ma confunda, amabilitatea ta ma confunda. V. refl. Ma turbur, ma incurc: ratiunea mi se confunda. Ma confund in scuze, le repet prea mult.

TICai¹, pers. 3 ticaie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic caracteristic in timpul functionarii; a face tic-tac. 2. (Despre inima) A bate tare (sub efectul unei emotii puternice); a zvacni, a palpita. – Tic¹ + suf. -ai.

MORMANT ~inte n. 1) Loc unde este inmormantat cineva. ◊ A duce pe cineva la ~ (sau a baga pe cineva (de viu) in ~) a) a face ca cineva sa moara inainte de vreme; b) a produce cuiva mari neplaceri; a chinui de moarte pe cineva. A sapa cuiva ~antul a face cuiva rau (pe ascuns). A fi cu un picior in ~ (sau a fi pe marginea ~antului) a fi slabit de boala sau de batranete; a nu mai avea mult de trait. A-si gasi (undeva) ~antul a muri undeva. Nici in ~ niciodata. Liniste (sau tacere) de ~ liniste perfecta. A intra in ~ a muri. 2) Movila de pamant facuta cu grija deasupra gropii unui mort. /<lat. monumentum

MORM~NTal ~a (~i, ~e) 1) Care tine de morminte; propriu mormintelor. ◊ Tacere (sau liniste) ~a tacere absoluta. 2) rar Care tine de inmormantari; propriu inmormantarilor; funerar; funebru; mortuar. 3) fig. (despre voci, sunete) Care are timbru infundat; care pare a veni din adancurile unui mormant; cavernos. /mormant + suf. ~al

CLANTA, clante, s. f. 1. Maner metalic montat la broasca usii sau a portii, care prin apasare, face sa functioneze mecanismul de inchidere si de deschidere al acestora; clampa. 2. Fig. (Peior. si fam.) Gura. ◊ Expr. A(-i) da cu clanta = a vorbi mult, intruna (si despre lucruri marunte). Rau (sau bun) de clanta, se spune despre un om care vorbeste mult (si inutil) sau despre un om certaret. A se lua (cu cineva) la clanta = a se certa (cu cineva). Tine-ti clanta! sau taca-ti clanta! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clant.

A INCHIDE inchid tranz. (in opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a impiedica trecerea dintr-o parte in alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicand piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a impreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla langa cineva in ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur imprejur (cu un gard, cu un zid); a imprejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, impreunand copertele. 5) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendand activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfarsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. inv. A cuprinde in sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere

AMAR¹, (rar) amaruri, s. n. 1. Jale, tristete; suferinta, chin; necaz. ◊ Expr. A-si varsa amarul = a-si povesti necazurile. A-si inghiti amarul = a suferi in tacere. A-si manca amarul (impreuna) cu cineva = a duce trai (greu) impreuna cu cineva. ♦ (Cu valoare de interjectie) Vai! 2. Multime, gramada. Am mai umblat pe aici... dar sunt Amar de ani (COSBUC). – Lat. amarum.

A TICai ~iesc intranz. 1) (despre ceasornice) A produce un sunet ritmic caracteristic; a face „tic-tac”. 2) (despre inima) A bate in ritm accelerat si cu putere din cauza unor emotii sau a unui efort; a zvacni; a palpita. /tic + suf. ~ai

URSUZ adj. 1. insociabil, morocanos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorat, taciturn, tacut, uracios, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (inv. si reg.) moros, sunducos, tacator, (reg.) modoroi, mutac, mutaret, (Olt.) dugos, (Mold.) paclisit, (prin Transilv.) tacatoi, (Bucov. si Mold.) talmut, (fig.) inchis. (Om ~.) 2. morocanos, posac, rautacios, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

MELC ~ci m. 1) Molusca cu corpul moale, vascos, avand pe spinare o cochilie in forma de spirala, iar pe cap patru tentacule sensibile. ◊ A se misca ca ~cul (sau cu pasi de ~) a se misca foarte incet. A tacea ca ~cul a nu rosti nici o vorba. 2) anat. Parte a urechii interne in forma de spirala. 3) tehn. Element al unui angrenaj (elicoidal), care serveste pentru transmiterea unei miscari de rotatie intre doi arbori perpendiculari. /Orig. nec.

REDUCE, reduc, vb. III. Tranz. 1. A micsora, a scadea, a diminua (ca proportii, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micsora dimensiunile unei harti, ale unei piese etc., pastrand aceleasi proportii intre elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; in expr.) A reduce o fractie = a suprima factorii comuni de la numitorul si de la numaratorul unei fractii. 2. A restrange, a limita, a margini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tacere = a face pe cineva sa nu mai spuna nimic. ♦ A aduce pe cineva intr-o stare de inferioritate, intr-o situatie mai proasta (in raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinatie cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Inv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. reduire.

tist interj. – 1. Pst, ei: serveste pentru a impune tacerea. – 2. Stai, asculta: serveste pentru a atrage atentia. – Var. tist, sst. Creatie expresiva, cf. tisti. – Der. tistui, vb. (a impune liniste, a face pe cineva sa taca; a chema); tistuitura, s. f. (actiunea de a face pe cineva sa taca).

condamn si condemn, a -a v. tr. (fr. condamner, it. condannare, d. lat. condemnare. – Condeamna, sa condemne. V. damnez, indemnitate). Osindesc, pronunt o sententa contra cuiva. Fig. Reprob: a condamna o opiniune. Declar perdut [!] fara speranta: un bolnav condamnat de medici. Astup, incui pe tot-de-a-una: a condamna o usa. Reduc, oblig: condamnat la tacere.

MELC, melci, s. m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din increngatura molustelor, care au corpul moale, de obicei aparat de o cochilie rasucita in spirala, si patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ◊ Loc. adj. Ca melcul= a) rasucit, in spirala; b) foarte incet. ◊ Expr. A tacea ca melcul = a nu scoate nici un cuvant. II. P. anal. 1. Partea osoasa a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor masini destinat sa transmita, sa transforme sau sa utilizeze in diferite feluri miscarea de rotatie. 3. Prajitura facuta din aluat incolacit in spirala, presarat cu nuca data prin masina. 4. (La pl.) Suvite de par rasucite in forma de ineluse. – Et. nec.

desmanta (-t, -at), vb. – (Trans.) A face sa se razgindeasca. Origine incerta. Pare a fi un der. de la lat. mantāre „a astepta”, intensiv de la manēre; in acest caz *dismantāre ar insemna „a exaspera” sau „a descuraja” pe cineva. Dupa Tiktin, de la un lat. *dismentāre, de la mens; dupa Giuglea, RF, II, 49, din lat. *dismonitāre. Candrea trece sub tacere etimonul, iar Scriban pare a ignora cuvintul, care este destul de rar.

CLOCI, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. (Despre pasari) A sedea pe oua incalzindu-le, pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boala = a fi pe cale de a cadea bolnav. 2. Tranz. Fig. A pune la cale; a planui, a urzi. ♦ A se gandi in tacere si insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv.; a lenevi, a trandavi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente) A prinde miros urat; a se strica, a se altera. ♦ (Despre oameni) A se molesi de trandavie. Fata ei se clocise de sedere (ISPIRESCU). – Bg. kloci.

CalM adj., s. 1. adj. domol, linistit, pasnic, potolit, stapanit, temperat. (Om ~.) 2. adj. f*******c, imperturbabil, placid. (O fire ~.) 3. s. f****a, imperturbabilitate, placiditate. (~ul unui om f*******c.) 4. adj. calmat, domolit, linistit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) 5. s. v. cumpat. 6. s. v. astampar. 7. adj. domol, linistit, molcom, netulburat, pasnic, potolit, tihnit, (inv.) paciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosfera ~.) 8. s. v. liniste. 9. adj. v. linistit. 10. adj. linistit, tacut. (Pe aleile ~.) 11. adj. v. usor.

PASTRA, pastrez, vb. I. Tranz. 1. A tine la loc sigur, pazind cu grija, a pune bine; a tine in buna stare, a avea grija, a pune bine; a tine in buna stare, a avea grija de...; a tine in posesiunea sa. ♦ Spec. A conserva alimentele in buna stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu calca, a nu viola (legi, norme de conduita, angajamente etc.) 2. A mentine, a face sa dureze. ◊ Loc. vb. A pastra tacere(a) = a tacea; a nu se destainui. ◊ Expr. A (-si) pastra calmul (sau sangele rece) = a ramane calm. A pastra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a pastra (pe cineva sau ceva) in amintire (sau in inima, in minte, in suflet) = a) a nu uita niciodata (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A ramane, a se mentine. 3. A nu divulga, a nu destainui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-si rezerva pentru alta ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.

amar, -a adj. (lat. amarus, it. amaro, pv. amar, fr. amer). De un gust aspru si neplacut (ca chinina ori pelinu), in opoz. cu dulce: migdale amare. Fig. Trist, plin de suferinta: viata amara, zile amare. Care arata adinca tristeta: lacrimi amare. Agonisit cu multa suferinta: o pine [!] amara. S. n., pl. uri. Chin, necaz, suferinta: cine n' a gustat amaru nu stie ce-i zaharu (Prov.). A-ti minca amaru cu cineva (sau undeva), a trai gustind cu cineva (sau undeva) zile bune sau rele. A-ti inghiti amaru, a suferi in tacere. A-ti varsa amaru, a-ti descarca necazu. Mare numar, mare cantitate: dupa atita amar de ani, atita amar de lume. O bautura alcoolica amara aperitiva originara din Olanda (si numita si biter). Cu amar, cu amaraciune: a plinge cu amar. Interj. Vai: vai si amar de voi, amar de viata ta!

ci si (vechi) ce conj. (lat. quid, de unde vine si ce, pron. Cp. si cu lat. quin etiam, ci inca). Dar: nu opt, ci zece: nu multe, ci mult. Nu numai, ci si; nu singur faptu cutare, ci inca: nu numai bun, ci si invatat. Fereste-te de a zice nu opt, dar zece, caci e dupa fr. mais, care e egal si cu „dar”, si cu „ci”. Noi avem, ca si Germanii, si int. lui aber, si al lui sondern. In limba vorbita, ci se suprima si poate fi insemnat mai bine prin doua puncte de cit prin virgula: nu opt: zece (sau, invers, numai pin [!] virgula: zece, nu opt). In exclamatiuni: ci taci odata sau si taci odata sau (mai bine) dar taci odata!

AMAR, -A, amari, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre alimente, bauturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necajit. ◊ Expr. Paine amara = mijloace de existenta castigate cu multa truda. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strasnic, cumplit. 3. Fig. Rautacios. II. S. n. 1. Jale, tristete; suferinta, chin, necaz. ◊ Expr. A-si inghiti amarul = a suferi in tacere. A-si varsa amarul = a face destainuiri, a-si spune durerea, suferinta. ♦ (Cu valoare de interjectie) Vai! 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multime, gramada. Amar de vreme. – Lat. amarus.

AMAR, -A, amari, -e, adj., amaruri, s. n. I. Adj. 1. (Despre alimente, bauturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necajit. ◊ Expr. Paine amara = mijloace de existenta castigate cu multa truda. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strasnic, cumplit. 3. Fig. Rautacios. II. S. n. 1. Jale, tristete; suferinta, chin, necaz. ◊ Expr. A-si inghiti amarul = a suferi in tacere. A-si varsa amarul = a face destainuiri, a-si spune durerea, suferinta. ♦ (Cu valoare de interjectie) Vai! 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multime, gramada. Amar de vreme. – Lat. amarus.

SCUMP ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre lucruri) Care costa mult; care are pret ridicat; costisitor. ◊ Piatra ~a (sau pretioasa) mineral cu proprietati fizice deosebite datorita carora este folosit la confectionarea bijuteriilor; nestemata. 2) si substantival (despre persoane) La care cineva tine (foarte) mult; drag. Prieten ~. Meleag ~. 3) fig. (despre notiuni abstracte) Care este dobandit cu pretul unor mari sacrificii si eforturi. Fericire ~a. 4) si substantival inv. Care este econom peste masura. ◊ A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi tacut. A fi ~ la ras a rade rar. /<sl. skonpu

LINISTIT adj., adv. 1. adj. v. tacut. 2. adj. calm, tacut. (Pe aleile ~.) 3. adj. patriarhal, tihnit. (Un oras ~.) 4. adj. mut, tacut. (Natura ~.) 5. adj. v. calm. 6. adj. v. domol. 7. adv. v. agale. 8. adj. v. cumpatat. 9. adj. v. strunit. 10. adj. v. calmat. 11. adj. v. domolit. 12. adj. v. atenuat. 13. adj. calm, calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 14. adj. v. usor. 15. adj. calm, domol, molcom, netulburat, pasnic, potolit, tihnit, (inv.) paciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosfera ~.) 16. adj. calm, lin, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (inv. fig.) seninos. (O viata ~.) 17. adj. v. comod. 18. adj. asezat, chibzuit, cumpatat, echilibrat, pasnic, potolit, tihnit. (A avut o tinerete ~.) 19. adj. usurat. (Sunt mai ~ acum cand mi-am incheiat treaba.)

ISIHASM ({s} gr. hesychia „tacere, liniste si concentrare interioara”) subst. Doctrina mistico-ascetica, aparuta in mediile monastice din Bizant in sec. 4-7, si care s-a dezvoltat in Biserica Ortodoxa in sec. 13-14; in dec. 4 al sec. 14 a fost fundamentata de Gr. Palamas. I. incearca sa realizeze unirea omului cu Dumnezeu prin rugaciuni launtrice pana la stadiul de a vedea lumina taborica. Evagrie din Pont a initiat cel dintai „Rugaciunea inimii” sau „Rugaciunea lui Iisus”, care consta din invocarea repetata a numelui lui Hristos, pentru ca astfel Dumnezeu sa se salasluiasca in om.

REDUCE vb. 1. v. descreste. 2. v. micsora. 3. a (se) mici, a (se) micsora, a scadea. (S-a ~ ratia.) 4. v. scurta. 5. v. prescurta. 6. a descreste, a (se) diminua, a (se) imputina, a (se) micsora, a scadea, (inv.) a (se) putina. (Numarul lor se ~ continuu.) 7. v. imputina. 8. a (se) imputina, a (se) micsora, a (se) restrange, a scadea, (inv. si reg.) a (se) stramta. (Locurile de pasune s-au ~.) 9. a descreste, a se mici, a se micsora, a scadea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea creste.) 10. v. incetini. 11. v. atenua. 12. a mic-sora, (inv. fig.) a ingusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lasa, a micsora, a scadea. (A mai ~ din pret.) 14. v. ieftini. 15. a micsora, a scadea, (fig.) a indulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentinta.) 16. v. sim-plifica. 17. a se limita, a se margini, a se multumi, a se restrange, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. v. limita. 19. a constrange, a obliga, a sili. (L-a ~ la tacere.)