nostru/al nostru adj. m., pl. nostri/ai nostri; f. sg. noastra/a noastra, g.-d. noastre/a noastre, pl. noastre/ale noastre

nostru (precedat de al) pr. m., pl. ai nostri, g.-d. alor nostri; f. sg. a noastra, pl. ale noastre, g.-d. alor noastre

NOI pron. pers., pers.¹ pl. (noua, ne, ni, (pe) noi, ne) 1) (indica grupul de persoane, in care se include si vorbitorul) ~ am fost la spectacol. ◊ ~ intre ~ in cercul nostru; numai intre noi; intre ai nostri. 2) (formele atone de dativ, inaintea verbului, au valoare de dativ posesiv) Orasul ne e frumos. 3) (se foloseste ca plural al modestiei, avand valoare de persoana¹ singular) (Noi) vom face totul. 4) inv. (in stilul oficial-administrativ se foloseste ca plural al autoritatii) Eu. Noi, domnitorul Moldovei... /<lat. nos

nostru² noastra (nostri, noastre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de un grup din care face parte vorbitorul) Voi chema dintre ai nostri sa ma ajute. ◊ ai nostri membrii familiei, rudele, prietenii. /<lat. noster, nostra

nostru¹ / al nostru¹ adj. pr. m. (prietenul nostru / un prieten al nostru, al nostru prieten; prietenului nostru / unui prieten al nostru), pl. nostri / ai nostri; f. noastra / a noastra (prietena noastra / o prietena a noastra, a noastra prietena), g.-d. noastre / a noastre (prietenei noastre / unei prietene a noastre), pl. noastre / ale noastre (prietenele noastre, niste prietene ale noastre, ale noastre prietene; prietenelor noastre / unor prietene ale noastre)

nostru² (al ~) pr. m. (prietenul vostru e medic, al nostru e profesor), pl. ai nostri, g.-d. alor nostri; f. a noastra, pl. ale noastre, g.-d. alor noastre

PORNIRE s. I. 1. plecare, (pop.) porneala, (inv.) purcedere, purces. (~ noastra are loc in zori.) 2. v. plecare. 3. duca, plecare. (E gata de ~.) 4. v. demaraj. II. 1. v. dezlantuire. 2. v. aspiratie. 3. v. imbold. 4. v. entuziasm. 5. v. aptitudine. 6. v. tendinta. 7. v. dusmanie. 8. v. antipatie. 9. v. invidie.

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. ♦ (Inv.) Veche moneda austriaca de argint (care a circulat in trecut si in tara noastra), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 2. (In basme) Pasare foarte mare, cu doua capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rau, avar, hraparet. [Var.: zgripsor s. m.] – Comp. ngr. gryps.

CACI conj. 1. (Introduce propozitii explicative) Pentru ca, deoarece, fiindca. Eu ii cunosc pre boierii nostri, caci am trait cu dansii (NEGRUZZI). 2. (Rar) De ce nu! cum! Caci nu pot eu s-o ajung, sa-i dau o scarmanatura buna! (CREANGA). – Din ca + ce.

POSTERITATE s. 1. descendenti (pl.), urmasi (pl.), (inv.) maradic. (Ce va zice ~?) 2. viitor, viitorime, (inv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)

VIITOR adj., s. 1. adj. (inv.) venitor. (Generatiile ~oare.) 2. s. v. perspectiva. 3. s. posteritate, viitorime, (inv.) viitorie. (~ul va aprecia eforturile noastre.)

VIITORIME s. posteritate, viitor, (inv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)

EXTERIOR, -OARA adj. Care este in afara, din afara; extern. ◊ Comert exterior = relatiile comerciale ale unui stat cu statele straine. ♦ Care este in afara fiintei noastre. [Pron. -ri-or. / cf. fr. exterieur, lat. exterior – mai in afara].

APROAPE² s. m. art. Orice om; semen. Aproapele nostru. – Lat. ad-prope.

URANUS, planeta a sistemului nostru solar. Stralucirea ei pe cer se afla la limita vizibilitatii cu ochiul liber. Diametrul: 51.120 km. A saptea planeta de la Soare, situata la o departare de c. 2.870 mil. km. Revolutie: c. 84 ani. Rotatia: 17 ore si 54 minute. Magnitudine aparenta: 5,7. Atmosfera de hidrogen(82,5%), heliu si metan; norii de metan absorb radiatia rosie, dand planetei un aspect albastrui; se considera ca temperatura medie a suprafetei este de -215ºC. Are 21 de sateliti (10 fiind descoperiti de sonda „Voyager”) si 11 inele, situate la o distanta intre 40.000 si 55.000 km de planeta. A fost descoperita de W. Herschel (in 1781). si a fost botezata cu numele zeului grec al cerului. La suprafata este fluida iar interiorul este format din metan inghetat. Axa ei de rotatie este paralela cu planul orbitei (caz unic in sistemul planetar). Are un camp magnetic foarte puternic. Survolata si fotografiata de sonda „Voyager” 2 in 1986.

VESNIC adj., adv. 1. adj. etern, nemuritor, nepieritor, nesfarsit, neuitat, perpetuu, viu, (livr.) sempitern, (inv.) neapus, pururelnic, nesavarsit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 2. adv. etern, pururi, totdeauna. (~ va ramane in inimile noastre.) 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. intotdeauna.

PARTID, partide, s. n. (Adesea urmat de determinarea „politic” sau de alte determinari care arata caracterul, structura etc.) Grupare de oameni uniti prin comunitatea conceptiilor politice, ideologice, a intereselor sociale. Partide istorice = nume dat partidelor politice care s-au succedat la conducerea tarii noastre pana la instaurarea regimului democrat-popular. – Dupa fr. parti.

DOCENT, docenti, s. m. 1. (In alte tari) Grad didactic onorific in invatamantul superior, corespunzand de obicei aceluia de conferentiar; persoana care are acest grad. 2. (In tara noastra; de obicei in sintagma doctor docent) Titlu stiintific acordat doctorilor in stiinte care s-au distins printr-o activitate valoroasa; persoana care are acest titlu. – Din germ. Dozent.

conscienta si (ob.) constiinta f., pl. e (lat. con-scientia, fr. conscience. V. stiinta si inconscienta). Notiune, ideie, stiinta: a avea constiinta de drepturile tale [!]. Simtu binelui si a [!] raului: constiinta e judecatoru nostru. Simtu datoriii, moralitate, integritate: om fara constiinta. Libertate de constiinta, libertatea de a te inchina cui vrei, de a profesa ori-ce religiune. A avea pe constiinta, a te simti vinovat. Cu mina pe constiinta, cu toata sinceritatea. A avea constiinta larga, a ierta usor pacatele tale [!] sau ale altora. V. cunostinta.

nostru¹ noastra (nostri, noastre) adj. pos. 1) Care apartine grupului in care se include si vorbitorul. 2) Care se afla in anumite relatii (de prietenie, de inrudire etc.) cu cel caruia i se adreseaza vorbitorul. Mama noastra. 3) (in naratiuni) Despre care s-a mai vorbit; pomenit, amintit mai sus; cunoscut de noi. Eroul ~ a avut multe de infruntat. 4) (se foloseste ca plural al modestiei in stilul oficial, administrativ, solemn, avand valoare de singular) Meu. Opinia noastra. /<lat. noster, nostra

chemare f. Actiunea de a chema. Semnal din trompeta: asta e chemarea regimentului nostru. Fig. Dispozitiune naturala, aplicatiune: acest copil are chemare de artist. Rol, misiune: acest popor are chemarea de a se opune barbariii.

APROAPE adv., s. m. art. I. Adv. 1. La o distanta mica in spatiu de cineva sau de ceva; in preajma, in vecinatate. Gara este aproape. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) de aproape = A cunoaste (pe cineva) foarte bine. 2. La un interval mic de timp (in viitor sau in trecut) fata de prezent. Vara este aproape. ◊ Aproape de... = cu putin timp inainte de... Aproape de sfarsitul anului. 3. Cam, mai, aproximativ. N-a mancat aproape nimic. ♦ Gata, mai-mai, cat pe ce. Aproape sa-l prinda. II. S. m. art. Orice om (in raport cu altul, considerat apropiat); semen¹. Aproapele nostru. – Lat. ad-prope.

INDATORIRE s. 1. v. obligatie. 2. v. oficiu. 3. v. atributie. 4. angajament, obligatie, sarcina, (pop.) legatura. (~ ta fata de el este ...) 5. obligatie, raspundere. (Are multe ~.) 6. datorie, obligatie, (livr.) servitute. (~ fata de propria noastra conceptie.)

OBLIGATIE s. 1. datorie, indatorire, insarcinare, sarcina, (inv.) dator, datorinta, indatorinta. (~ ta este sa rezolvi problema.) 2. v. oficiu. 3. an-gajament, indatorire, sarcina, (pop.) legatura. (~ ta fata de el este ...) 4. indatorire, raspundere. (Are multe ~.) 5. datorie, indatorire, (livr.) servitute. (~ fata de propria noastra conceptie.) 6. v. cerinta.

BARBAR, -A s.m. si f. 1. Nume dat de greci si romani oricarui individ care apartinea unei populatii straine care nu vorbea latina sau greaca; strain. 2. (La pl.) Nume dat in trecut popoarelor migratoare care au invadat Imperiul roman in primele secole ale erei noastre; (la sg.; rar) individ care apartine unui asemenea popor. 3. (Fig.; adesea adj.) Om crud, salbatic, necivilizat; grosolan. [Acc. si barbar. / < lat. barbarus, gr. barbaros – strain, cf. fr. barbare].

CONDITIE ~i f. 1) Factor exterior de care depind fiintele sau lucrurile. 2) mai ales la pl. Concurs de imprejurari in care se produce un fenomen; context; conjunctura; circumstanta. In aceste ~i. In ~i favorabile. ◊ ~i de existenta totalitate a factorilor de mediu care asigura existenta oamenilor. 3) (despre acorduri, conventii etc.) Dispozitie suplimentara. ~ile unui armistitiu. ~i de pace. 4) Situatie sociala; loc in societate. ◊ De ~ care are calitati morale inalte; nobil. 5) Situatie de moment. In ~a noastra. 6) Situatie juridica. ~a unei persoane. [Art. conditia; G.-D. conditiei; Sil. -ti-e] /<fr. condition

RUJUTA, rujute, s.f. (Bot.) Rujulita. Mandro, de iubirea noastra Rasarit-a ruja-n coasta. Cine-n lume s-ar afla Ca sa rupa rujuta, Mare iubire-ar strica.

LA BRUYERE [la bruier], Jean de (1645-1696), prozator francez. Reprezentant al clasicismului. Unul dintre cei mai importanti moralisti ai literaturii universale. Principala sa opera, „Caracterele sau Moravurile secolului nostru”, alcatuita din portrete si maxime, este o satira a moravurilor timpului, scrisa intr-un limbaj viu, incisiv si concis.

SANGE s. 1. rasa. (Cal de ~ arab.) 2. familie, neam. (E din ~le nostru.) 3. viata. (Si-a dat ~le pentru patrie.) 4. jertfa, sacrificiu. (Si-au dobandit libertatea prin ~.) 5. (BOT.) sangele-voinicului = a) (Lathyrus odoratus) indrusaim, (reg.) haragica, mazarata, mazarean, mazarica, mazariche, mazaroi, mazaruica, oresnita, pejma, floare-de-mazare; b) (Nigritella rubra) (reg.) musucel; c) (Nigritella nigra) (reg.) musucel, putoi.

TATA s. 1. parinte, (frantuzism) papa, (inv. si pop.) taica, (pop.) tatan, (inv. si reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babaca, babaie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. si sudul Transilv.) tete, (fam.) batranul (art.), tati, (arg.) puriu. (Are ~ doi copii.) 2. tata-mare v. bunic. 3. v. Dumnezeu. 4. (BIS.) tatal nostru = (inv. si reg.) ocinas.

antipod n., pl. uri si oade (vgr. antipodos, d. anti, contra, si pū, podos, picior. V. ahtapod). Loc al pamintului opus diametral altuia. Fig. Lucru contrar: rationamentu lui e antipodu bunului simt. S. m. Locuitor de la „antipod”. – Antipozii nostri isi au picioarele opuse cu ale noastre. Dar in realitate nefiind nici sus, nici jos in spatiu, iar josu fiind pentru toti centru pamintului, au ca si noi picioarele in jos, si capu in sus. Oceanu de la vestu Nouai Zelande e aproape antipodu Romaniii. Cind e ameaza la noi, e mezu noptii acolo. Cei vechi si cei din evu mediu nu credeau asta. De aceia Columb a reusit foarte greu sa obtina cele trei corabii pentru descoperirea Americii.

CIRCUMFLEX adj.n. 1. Accent circumflex = semn diacritic care marcheaza in ortografia noastra caciula literelor a, i. 2. (Despre artere, vene, nervi) Care inconjura, care are un traiect rasucit. 3. (Despre plante) Cu ramurile curbate in jos. [Pl. -ecsi, -exe, var. circonflex adj.n. / < lat. circumflexus < circum – imprejur, flexus – curbat, cf. fr. circonflexe].

NEBULOASA ~e f. 1): ~e galactice obiecte cosmice de forma neregulata, luminoase sau obscure, formate din nori gigantici de pulbere si gaze rarefiate, care se observa in Galaxia noastra si in interiorul altor galaxii. 2): ~e extragalactice roiuri stelare din Universul extragalactic, avand forme eliptice sau spiralate, stralucire slaba sau slab vizibila (din cauza departarii) si numarand sute de miliarde de stele fiecare; galaxii. /<fr. nebuleux

CalINESCIANISM s. n. atitudine creatoare deschisa fata de fenomenul cultural-estetic, avand drept coordonate conturarea unei viziuni dinamice, constructive, in concordanta cu clasicitatea spiritului nostru latin, apartinand lui G. Calinescu. (< calinescian + -ism)

METAFIZIC, -A, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei avand drept obiect cunoasterea absoluta, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simturile noastre, care depasesc cadrul experientei. 2. S. m. (Inv.) Metafizician. 3. Adj. Care apartine metafizicii (1), privitor la metafizica; care nu poate fi perceput cu simturile noastre, depasind cadrul realitatii; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisiki, metafisikos, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. metaphysique.

POL², poli, s. m. Moneda de metal sau de hartie valorand douazeci de lei, care a circulat in tara noastra; douazeci de lei. ♦ Nume dat mai multor monede rusesti si frantuzesti (de aur) care au circulat in tarile romane in sec. XIX; napoleon. – Din rus. pol.

DRAMATIC, -A adj. 1. Care tine de drama sau de teatru. ◊ Gen dramatic = gen literar care cuprinde operele in care ideile si sentimentele, ducand la desfasurarea unui conflict intre personaje, sunt prezentate dinamic pe scena; cronica dramatica = prezentare (analitica) a unei reprezentatii teatrale; arta dramatica = arta si teoria punerii in scena si interpretarii operelor dramatice. ♦ (Despre voci) Care se caracterizeaza printr-o sonoritate colorata si plina de gravitate, dar avand o mobilitate limitata. 2. (Fig.) Bogat in contraste, in conflicte; care se desfasoara dinamic in fata noastra; zguduitor, emotionant. [Cf. fr. dramatique, it. dramatico, lat. dramaticus].

CARTEZIANISM (‹ fr.) s. n. 1. Filozofia lui Descartes. 2. Filozofia discipolilor lui Descartes („scoala carteziana”) si a celor care s-au numit ei insisi cartezieni: Malebranche, Spinoza, Leibniz. 3. Traditie filozofica si stiintifica, de la Descartes pina in zilele noastre (G. Bachelard, Ed. Husserl, N. Chomski), pretinzind caracteristicile gindirii lui Descartes: metoda, origine, rigoare, recuperarea perspectivei idealiste.

atmosfera f., pl. e (d. vgr. atmos, abur, si sphaira, sfera). Aeru care invaleste tot pamintu. Masura fortei aburului dintr´o masina (1 kg. 033 pe un centimetru patrat): presiune de zece atmosfere. Fig. Mediu in care traim: atmosfera de intrigi. A face cuiva atmosfera (favorabila sau nu), a pregati publicu pentru sau contra lui. – Inaltimea atmosferei, dupa invatatu francez Biot, e de 40,000 de metri. Presiunea atmosferei pe un om de marime obisnuita e de 17,000 de chilograme, care-s contrabalantate de reactiunea fluidelor din corpu nostru. Astronomia zice ca toate plantele si satelitii lor, afara de luna, au atmosfera.

HELIOCENTRIC, -A, heliocentrici, -ce, adj. Care apartine heliocentrismului, referitor la heliocentrism; care are soarele drept centru. ◊ Sistemul heliocentric = teorie fundamentata de Copernic, conform careia Soarele se afla in centrul sistemului nostru planetar, iar Pamantul si celelalte planete se rotesc in jurul sau; heliocentrism. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliocentrique.

DIGNUS EST INTRARE (lat.) este demn sa intre – „Dignus este intrare in nostro docto corpore” („Este demn sa intre in invatatul nostru corp”). Formula solemna de acordare a titlului de doctor in universitatile medievale, pastrata pana astazi in unele tari. Are uneori un sens glumet.

CATRE prep. 1. (Cu sens local) Spre, inspre, la. Catre casa. ◊ Expr. De catre = dinspre, de la... ♦ (Pop.) Aproape de..., pe langa. Zari catre un desis un fel de casa (ISPIRESCU). 2. (Cu sens temporal) Pe la..., cam la... Catre seara. 3. Fata de... Am aratat asprime catre multi (NEGRUZZI). ♦ (Inv.) Impotriva, in contra. Razvratit catre cer (BalCESCU). 4. (Precedat de prep. „de”) De. Eliberarea patriei noastre de catre Armata Sovietica. 5. (Cu sens final; inv.) Cu scopul... pentru...Sa randuiasca tunuri... catre impuscare (ARHIVA ROMANEASCA). [Var.: (reg.) catra prep.] – Lat. contra.

HaiDE interj. 1. Exclamatie care exprima un indemn (la o actiune). ◊ (Cu ton de comanda, exprimand nerabdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, vino mai repede! ♦ Exclamatie care exprima incercarea de a imbuna pe cineva. 2. (Cu functie de imperativ, corespunzand unor verbe de miscare) Vino! veniti! sa mergem! ◊ (Imprumutand desinente verbale de pers. 1 si 2 pl.) Haidem la plimbare. ◊ (Adverbial, in compuse) Haide-hai, haida-hai, haide-ha = incet, anevoios. ◊ (Marcheaza inceputul unei actiuni) Lua toporul si haide la treaba. 3. (In expr.) Haida-de!, exclamatie prin care se respinge o parere sau se dezaproba o comportare; as! Haide-haide sau haide-hai, se spune cand mustram cu indulgenta pe cineva care nu ia in seama sfaturile sau avertismentele noastre. [Var.: haida, haid, aida, aide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. aide.

DATORIE s. 1. (inv.) dator, indatorinta, indatorire. (Ti-ai platit ~?) 2. credit, (pop. si fam.) veresie, (Transilv. si Olt.) credinta. (Cumpara pe ~.) 3. v. obligatie. 4. v. oficiu. 5. indatorire, obligatie, (livr.) servitute. (~ fata de propria noastra con-ceptie.)

corespondenta f., pl. e (d. corespondent; fr. correspondance). Schimb de scrisori, comunicatiune, relatiuni: corespondenta intre doi oameni, intre state. Scrisori si alte lucruri scrise, trimese [!] ori primite pin [!] posta: imi citesc corespondenta, acest scriitor a lasat o insemnata corespondenta. Conformitate, potriveala: perfecta corespondenta a tuturor partilor corpului, a gindurilor noastre. – Mai vechi corespondentie si raspundentie; in Let. 2, 252 si 3, 257 respundentie (dupa pol. korespondencya).

ASTEROID (‹ fr. {i}; {s} aster „stea” + eidos „aspect”) s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale caror orbite se afla, in general, intre orbitele planetelor Marte si Jupiter. A. nu pot fi vazuti cu ochiul liber; majoritatea lor au diametrele de 1-1.000 km. Pina in prezent au fost descoperiti c. 2.500 de a. (ex. Adonis, Apolo, Eros, Hermes, Hidalgo, Icar, Iunona, Pallas, Vesta s.a.); primul a. descoperit a fost Ceres in 1801. Sin. planetoid.

COSTACHESCU, Neculai (1876-1939, n. Husi), chimist si om politic roman. M. de onoare al Acad. (1936), prof. univ. la Iasi. Elev al lui P. Poni. Cercetari in domeniul cunoasterii si valorificarii bogatiilor naturale ale tarii noastre (petrol, sare) si al chimiei combinatiilor complexe. Fruntas al Partidului Taranesc si al Partidului National-Taranesc (aripa centrista); ministru al Instructiunii Publice.

PLACERE, placeri, s. f. 1. Actiunea de a placea si rezultatul ei; stare afectiva, fundamentala, determinata de satisfacerea unor tendinte, a unor cerinte vitale; sentiment sau senzatie de multumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorinta noastra. ◊ Loc. adv. Cu placere = a) cu drag, bucuros, din toata inima; b) formula de raspuns la multumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. Fara placere = in sila, fara voie. ◊ Expr. Fa-mi placerea... = fii bun..., te rog... 2. Distractie, petrecere; desfatare, agrement. 3. Dorinta, voie, chef, gust. ◊ Loc. adv. Dupa (sau de) placere = pe plac, dupa voie, dupa gust. – V. placea.

INCOACE adv. 1. Inspre mine, spre locul unde ma aflu; in directia mea. ◊ (In loc. adv.) Incoace si incolo = dintr-o parte in alta. (Pop. si fam.; substantivat, n.) A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atragator. ◊ Expr. Ce mai incoace (si) incolo = de ce atat a vorba? e inutila orice discutie. 2. Inspre momentul de fata, mai apropiat de epoca noastra. [Var.: incoa adv.] – Lat. in-eccu(m)-hocce.

CA² conj. (Urmat, cu sau fara intercalari, de „sa”, introduce o propozitie subordonata cu predicatul la conjunctiv) 1. (Introduce o propozitie finala) Daca ti-am fagaduit atunci, a fost numai ca sa te impac (ISPIRESCU). 2. (Introduce o propozitie consecutiva) Auzi, dar cine-i el, paganul Ca sa-mi sarute fete-n drum? (COSBUC). 3. (Introduce o propozitie subiectiva) Ca sa trecem prin padure e peste poate (ISPIRESCU). 4. (Introduce o propozitie atributiva) Veti crede c-aveti dreptul si voi ca sa traiti (EMINESCU). 5. (Introduce o propozitie completiva directa) Am jurat ca peste dansii sa trec falnic, fara pas (EMINESCU). 6. (Introduce o propozitie completiva indirecta) Ma tem ca nu cumva sa ma cheme. 7. (Introduce o propozitie predicativa) Angajamentul nostru este ca pana maine sa terminam lucrarea. – Lat. qu[i]a.

KARSH [karʃ], Yousuf (1908-2002), fotograf canadian de origine turca. Unul dintre marii maestri ai portretului. Exceleaza in sugestia rafinata a detaliului si in exprimarea efectelor de lumina („Sir Winston Churchill”, „George Bernard Shaw”, „John F. Kennedy”). Colectii de portrete („Chipurile destinului”, „Portretele maretiei”, „Chipurile timpurilor noastre”).

cometa f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kometes, iar acesta d. kome, coama, par lung). Stea ratacitoare care descrie in prejuru [!] soarelui o lunga elipsa ori parabola si care e insotita de o coada luminoasa (si de aceia poporu o numeste stea cu coada). – Unii zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astazi ca cometele tin de sistema noastra planetara si ca strabat spatiu in orbite foarte excentrice, al caror focar il ocupa soarele. Is multe al „caror mers si inturnare [!] poate fi calculata din ainte [!] cu oare-care aproximatiune. Cometa numita a lui Halley revine la fie-care 75 de ani; alta isi face revolutiunea in trei ani si jumatate, alta in sase si trei sferturi s. a. – Poporu, in ignoranta lui, atribue [!] cometelor oare-care influenta asupra lucrurilor de pe pamint, ceia ce e o pura superstitiune.

PRIMAVARA, primaveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmeaza dupa iarna si preceda vara, cuprinzand (in emisfera noastra) intervalul dintre echinoctiul de la 21 martie si solstitiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primavara vietii = tineretea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) In timpul sau in cursul acestui anotimp; in fiecare primavara. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerete). Are 20 de primaveri. [Acc. si: primavara] – Lat. primavera.

RENGA, poeme japoneze inlantuite, formate din 31 de silabe in grupe de cate 5, 7, 5 si 7, 7, la care isi aduc de obicei contributia doi poeti. Genul literar a cunoscut o deosebita inflorire intre sec. 13 si 16, atingand punctul culminant in sec. 15. In zilele noastre se considera ideal un grup de 7-8 persoane care sa compuna aproximativ 100 de strofe. Regulile de compozitie sunt stricte, deoarece importanta nu este legatura, ci efectul general creat de poem. Se aleg teme traditionale cum ar fi: particularitati ale anotimpurilor, florile de cires, luna plina, dragostea etc.

CURCA, curci, s. f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ◊ Curca bronzata = rasa de curci crescuta si in tara noastra, cu greutate corporala mare. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curca plouata (sau beata) = a fi (sau a sta, a umbla) abatut, dezorientat, zapacit. Nici curca, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situatie precisa. Rad si curcile = e din cale-afara de caraghios. – Din bg. kurka.

TATA tati m. 1) (si cuvant de adresare) Barbat considerat in raport cu copiii sai. ◊ ~ bun tata adevarat. ~-socru tatal sotului sau al sotiei, privit in raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-mosu bunic. Din ~ in fiu din generatie in generatie. 2) Barbat de varsta aproximativ egala cu a unui parinte. 3) (si ca termen de adresare a unui tanar catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva. 4) pop. Persoana care a initiat un domeniu de activitate sau o realizare importanta. 5) Persoana care protejeaza pe cineva sau ii acorda un sprijin. 6) (in religia crestina) Creator a tot ce exista; Dumnezeu. ◊ ~l nostru numele unei rugaciuni la crestini. (A sti) ca (pe) „~l nostru” a sti (ceva) foarte bine; a sti pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata

STRaiN adj., s. 1. adj., s. pripasit, venetic, (inv.) nemernic. (Om ~ prin acel loc.) 2. s. venetic, (prin Ban.) avenitura, (inv.) curbet, venitura. (Un ~ pripasit undeva.) 3. adj., s. pribeag, (inv.) nemernic, venit, (slavonism inv.) proidit. (E ~ pe la noi.) 4. adj., s. (inv.) varvar. (E ~ de aceste locuri.) 5. adj. v. instrainat. 6. adj. v. stingher. 7. adj. v. necunoscut. 8. adj. extern. (Probleme ~ preocuparilor noastre.)

AZI adv. 1. In ziua aceasta, care e in curs; astazi. ◊ Compuse: azi-noapte = in noaptea care tocmai a trecut; azi-dimineata = in dimineata acestei zile. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e in curs. Din sanul vecinicului ieri Traieste azi ce moare (EMINESCU). ♦ (In corelatie cu maine) a) (Exprima o continuitate sau o repetare) Il vede azi, il vede mani, Astfel dorinta-i gata (EMINESCU). b) (Exprima opozitie intre prezent si viitor) Azi aici, maine-n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut (CARAGIalE). ◊ Expr. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. ◊ Expr. In ziua de azi = in zilele noastre; astazi. ♦ (Fam.) Acum, momentan, cat mai repede. – Lat. hac die.

NOU³ noua (noi) (in opozitie cu vechi) 1) Care este facut de curand; care exista de putin timp; proaspat; recent. ◊ ~-nout absolut nou. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anului in curs. Paine noua. 3) si fig. Care exista de putin timp; recent. Carte noua. ◊ Luna noua a) luna in faza ei initiala, in forma de secera subtire; b) timpul cat dureaza aceasta faza. (Copil) ~-nascut (copil) care s-a nascut de curand. Ce mai (e) ~? ce noutati mai sunt? Nimic ~ nici un fel de noutati. 4) (despre persoane) Care a venit undeva de curand (si este inca necunoscut sau putin cunoscut). 5) Care nu a fost cunoscut mai inainte. Metoda noua. 6) Care difera (in mod esential) de ceea ce a fost in trecut. Vremuri noi. 7) Care tine de timpurile noastre; propriu timpului prezent sau trecutului apropiat; modern; contemporan. Tehnica noua. 8) (inaintea unui substantiv) Care prin calitatile sale aminteste de cineva (sau de ceva). ~l Orfeu. 9) Care se adauga la cele de mai inainte. Forte noi. /<lat. novus

OBIECT, obiecte, s. n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumita intrebuintare. ◊ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra carora actioneaza omul in cadrul procesului de productie, direct sau cu ajutorul mijloacelor de munca, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra careia e indreptata gandirea, activitatea intelectuala a omului. ◊ Loc. adj. si adv. La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) in tema, fara divagatii inutile. ♦ (Fil.) Ceea ce se afla in afara eului; lucru care afecteaza simturile noastre sau asupra caruia se indreapta gandirea noastra. ♦ Continutul asupra caruia se indreapta cunoasterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formeaza materia unei discipline, disciplina de studiu; materie. 4. Scop, tinta, tel; obiectiv. 5. (Gram.; in sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din lat. obiectum, germ. Objekt.