QUIDQUID AGIS, PRUDENTER AGAS ET RESPICE FINEM (lat.) orice ai face, fa cu bagare de seama si ai in vedere sfarsitul – „Gesta Romanorum” (culegere de povestiri, legende, anecdote inspirate din istoria poporului roman, datand din sec. 14). 103. V si Age quod agis.

AMAUROZA s. f. Diminuare sau pierdere a vederii datorita lezarii retinei, cailor nervoase optice sau centrilor cerebrali ai vederii. [Pr.: -ma-u-] – Din fr. amaurose.

DACA conj. 1. (Introduce o propozitie conditionala) In cazul ca..., presupunand ca..., de... Doar daca. Numai daca. 2. (Introduce o propozitie optativa) Numai de... Daca nu m-ar vedea cineva. 3. (Introduce o propozitie temporala, avand uneori si o nuanta conditionala sau cauzala) Cand, in (sau din) momentul cand, de indata ce, dupa ce. 4. (Introduce o propozitie cauzala) Fiindca, pentru ca, deoarece. Daca nu stia sa scrie, umbla de la unul la altul. ♦ De vreme ce. 5. (Introduce o propozitie concesiva) Cu toate ca, desi. 6. (Introduce o propozitie interogativa indirecta) Ca, de... 7. (Cu valoare adverbiala) Cu greu, abia. 8. (In expr.) Las' daca = a) desigur ca nu; b) (in constructii negative) nu mai incape indoiala ca... – De⁴ + ca.

EMETROP, -A, emetropi, -e, adj. (Despre ochi; adesea substantivat) Care are vederea normala. – Din fr. emmetrope.

DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanta. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanta de... ◊ Expr. Departe de mine gandul = nici nu ma gandesc... Pana departe = pe o distanta mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici macar putin; deloc. ♦ Intr-un loc indepartat; in departare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; in continuare, inainte. De departe = de la mare distanta, din departare. Ruda de departe = persoana apartinand unei ramuri indepartate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Intr-un moment departat de timpul prezent (in trecut sau in viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprima continuarea unei actiuni sau dainuirea in timp a unei situatii. Nu mai departe = a) (in legatura cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decat..., nu mai tarziu decat... Nu mai departe de ieri; b) (rar, intarind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am vazut. – De⁴ + parte.

SIGNORIE, signorii, s. f. 1. Forma de guvernamant instituita in unele orase italiene in evul mediu tarziu si in Renastere. 2. Organ de conducere in unele orase-republici italiene, in evul mediu, ales dintre membrii de vaza ai breslelor. [Pr.: siniorie] – Din it. signoria.

SPUNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gand, o parere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ti spuneam eu! = ai vazut ca a fost asa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formula care exprima mirarea, neincrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ti spune nimic lucrul acesta? ◊ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuitie, a intui, a presimti. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cantec; a canta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destainui, a marturisi ceva cuiva. ♦ A pari, a denunta pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lamuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obisnui, a se zice intr-un anumit fel. – Lat. exponere.

BANal adj. 1. v. monoton. 2. v. arhicunoscut. 3. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 4. v. prozaic. 5. v. comun. 6. comun, obisnuit, ordinar, (inv.) prost, prostesc. (In lucruri ~ ei vad numai minuni.) 7. marunt, meschin, neinsemnat. (Interese ~.)

CAND conj. 1. (temporal) ca. (Acum ~ ne-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) daca. (~ vede ca ..., pleaca repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ invie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am vazut ...) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 6. (conditional) daca, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc.)

COMUN adj. 1. v. general. 2. (GRAM.) (iesit din uz) apelativ. (Substantiv ~.) 3. v. obisnuit. (Un om ~.) 4. mediocru, mijlociu, potrivit. (Un elev ~.) 5. grosolan, ordinar. (Panza ~.) 6. v. banal. 7. banal, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 8. v. prozaic. 9. banal, neinsemnat, obisnuit, sarac. (Viata pictorului a fost uimitor de ~.) 10. banal, obisnuit, ordinar, (inv.) prost, prostesc. (In lucruri ~ voi vedeti numai minuni.)

GRAMADA s., adv. 1. s. maldar, morman, movila, purcoi, (rar) stransura, (pop.) troian, (reg.) magla, (Mold.) clada, (Mold. si Transilv.) gireada, (pop. fig.) namol. (O ~ de cartofi, de crengi, de praf.) 2. s. v. teanc. 3. s. v. multime. 4. s. v. ceata. 5. s. multime, (fig.) armata. (O ~ de muncitori.) 6. s. (SPORT; la rugbi) meleu. 7. adv. v. buluc. 8. s. multime, seama. (Si-a rezolvat o ~ de probleme.) 9. s. multime, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vesti.) 10. s. multime, sir, (fam.) card. (A trecut o ~ de ani de cand nu ne-am vazut.)

MULTISOR adj., adv. multicel. (Nu l-am vazut cam de ~.)

MULTIME s. 1. v. ceata. 2. duium, gramada, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (inv. si pop.) mare, poiede, (inv. si reg.) intuneric, (reg.) posmol, talaba, (Transilv. si Mold.) sila, (inv.) multit, putere, (fig.) groaza, grozavenie, grozavie, (reg. fig.) polog. (O ~ de dusmani.) 3. colectivitate, masa, (pop.) obste, (peior.) gloata. (Din ~ s-a ridicat un glas.) 4. v. gloata. 5. v. gros. 6. numar. (Coplesit de ~ dusmanilor.) 7. gramada, (fig.) armata. (O ~ de amatori s-a prezentat.) 8. v. puzderie. 9. gramada, seama. (Si-a rezolvat o ~ de probleme.) 10. multitudine, pluralitate, (rar) pluritate. (~ problemelor abordate.) 11. gramada, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vesti.) 12. gramada, sir, (fam.) card. (A trecut o ~ de ani de cand nu ne-am vazut.) 13. (MAT.) domeniu.

OBTINE vb. 1. v. primi. 2. v. capata. 3. a capata, a primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (Au ~ o recolta bogata.) 5. v. procura. 6. v. repurta. 7. v. dobandi. 8. a capata, a castiga, a dobandi. (A ~ o mare faima, o mare experienta.) 9. v. realiza. 10. a realiza, (pop.) a cunoaste, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 11. v. intruni. 12. v. lua.

ORDINAR adj., s., adv. 1. adj. normal, obisnuit. (Sesiune ~.) 2. adj. banal, comun, obisnuit, (inv.) prost, prostesc. (In lucruri ~ voi vedeti numai minuni.) 3. adj. comun, grosolan. (Panza ~.) 4. adj. v. inferior. 5. adj., s. v. mitocan. 6. adj. v. mitocanesc. 7. adv. v. mitocaneste.

PAREA vb. 1. a arata, a semana. (~ a fi mai mult o proza versificata.) 2. a crede, a-si imagina, a-si inchipui, a i se nazari, (inv. si pop.) a i se naluci. (Ti s-a ~ numai ca l-ai vazut.)

PERSOANA s. 1. chip, fata, figura, individ, ins, om, (pop.) crestin, suflet, (Ban. si Transilv.) nat, (inv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutra, tip, (peior.) creatura, specimen. (Am vazut acolo multe ~ cunoscute.) 2. v. om. (~ iubita.) 3. cap, individ, ins, om, (fig.) caciula. (Cate 5000 de lei de ~.) 4. (PSIH.) personalitate.

PRIVIRE s. 1. v. vaz. 2. (inv.) vedere. (Are o ~ patrunzatoare.) 3. ochi. (Isi plimba ~ peste ...) 4. v. ochire. 5. cautatura, uitatura, (inv.) priveala, priveliste, privitura. (avea o ~ inteligenta.) 6. (MED.) privire incrucisata v. strabism. 7. v. cercetare.

REalIZA vb. 1. v. executa. 2. a efectua, a executa, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 3. a infaptui, (pop.) a ispravi. (Ce ai ~?) 4. a efectua, a executa, a face, a fauri, a infaptui, a savarsi. (A ~ o lucrare durabila.) 5. v. crea. 6. v. desavarsi. 7. a se desavarsi. (S-a ~ ca poet.) 8. v. alcatui. 9. v. concretiza. 10. v. turna. 11. v. obtine. 12. v. aduce. 13. v. inventa. 14. v. ajunge. 15. v. infaptui. 16. v. fauri. 17. a se infaptui, a se produce. (Cand s-a ~ Unirea?) 18. v. repurta. 19. v. stabili. 20. a obtine, (pop.) a cunoaste, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 21. a implini, a indeplini, a satisface, (inv.) a plini, (rar fig.) a satura. (I-a ~ dorinta.) 22. a se implini, a se indeplini, a se infaptui, (pop.) a se intampla, (inv. si reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 23. v. adeveri.

SIR s. 1. v. rand. 2. v. sirag. 3. succesiune, (fig.) lant. (Un ~ de case.) 4. v. convoi. 5. rand, sirag, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 6. (GEOGR.) brau, lant, sirag. (~ul Carpatilor.) 7. insirare, insiruire, serie, succesiune. (Un lung ~ de rationamente.) 8. (FIZ., CHIM.) sirul lui Volta = serie electrochimica. 9. succesiune, sirag, (Munt.) siretenie. (Un ~ de evenimente.) 10. gramada, multime, (fam.) card. (A trecut un ~ de ani de cand nu ne-am vazut.) 11. coerenta, logica, noima, sens. (Vorbeste fara ~.)

A alEGE aleg tranz. 1) (fiinte, lucruri, situatii) A considera ca fiind mai acceptabil (in raport cu altcineva sau cu altceva); a prefera. 2) (persoane) A desemna prin vot; a vota. 3) pop. A deosebi dintre altii; a distinge. 4) A separa de restul masei. ~ samanta. ~ untul din zara. 5) A curata prin selectie. 6) rar A admite cu fermitate; a hotari; a decide. ◊ Urma alege (sau va alege) la sfarsit se va vedea rezultatul. 7) A face sa se aleaga. /<lat. allegere

CINEVA pron. nehot. 1) O persoana necunoscuta, neidentificata; careva. A venit ~. 2) fig. Om de vaza. vrea sa fie ~. /cine + va

LA prep. 1) (exprima un raport spatial indicand directia) A pleca la oras. 2) (exprima un raport temporal, concretizand o perioada, un interval de timp) Plecarea la ora patru. Vom vedea la primavara. 3) (exprima un raport modal) A merge la pas. Te intorci la fuga. 4) (exprima un raport instrumental) A canta la pian. 5) (exprima destinatia) Le-am comunicat la ai mei. 6) (exprima o aproximatie) Cam; aproape. S-au adunat la doua sute de oameni. 7) (se foloseste in componenta prepozitiilor compuse) Se intoarce de la serviciu. Vine pe la doua si ceva. /<lat. illac

LUMINA ~i f. 1) Radiatie electromagnetica, emisa de un corp incandescent sau luminescent, care actioneaza asupra ochilor facand vizibila lumea inconjuratoare. ~a soarelui. ◊ A se face ~ a se face ziua. Pe ~ la lumina zilei; dupa ce s-a luminat de ziua sau inainte de a insera. A vedea ~a zilei a) a avea vedere; b) a se naste. A vedea ~a tiparului a aparea de sub tipar. (Limpede) ca ~a zilei absolut clar; de netagaduit. 2) Sursa, izvor care lumineaza. ◊ A aprinde ~a a aprinde ceva de luminat. ~ electrica iluminare pe baza de energie electrica. 3) Deschizatura din mijlocul irisului prin care patrunde radiatia electromagnetica a corpurilor incandescente sau luminescente; pupila. ~a ochilor. 4) fig. Desteptare a mintii. ◊ A se face ~ in capul (sau mintea) cuiva a deveni clar. 5) Deschidere libera intr-o constructie. [G.-D. luminii] /Probabil din lume

Mai¹ adv. 1) (serveste la formarea gradului comparativ) ~ incet. ~ inalt. ~ bun. 2) (in imbinare cu articolul cel, cea (cei, cele) serveste la formarea gradului superlativ relativ) Cel ~ bun. Cel ~ inalt. 3) (atenueaza ideea exprimata de cuvantul determinat) In parte; intrucatva; intr-o oarecare masura. Ploaia ~ incetase. 4) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; aproximativ. Cam ~ imi vine a crede. 5) In oarecare masura; putin. Vantul s-a ~ potolit. vrea sa ~ lucreze. 6) (arata ca o actiune dureaza inca) ~ lucreaza lacatus. 7) (arata repetarea unei actiuni) Din nou; iar. L-ai ~ vazut pe Gheorghe? 8) (cu sens intensiv) Ce ~ fulgera! 9) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; cam; aproximativ. ~ cat dansul de mare. ~ nimic. ◊ ~-~ gata-gata; cat pe ce. 10) In afara de aceasta; in plus. ◊ Ce ~ atata vorba sa terminam discutia. /<lat. magis

PARCA¹ adv. 1) (atribuie celor spuse valoare de nesiguranta, dubiu, probabilitate etc.) Face impresia ca; (se) pare ca. ~ l-am vazut ieri. 2) (atribuie unei propozitii valoare interogativa afirmativa) Oare. ~ nu ti-am spus despre aceasta? /a parea + ca

TOAMNA adv. In timpul toamnei; pe timp de toamna. ◊ ~ se numara bobocii rezultatele se vor vedea la sfarsit. /<lat. autumnus

A UITA uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-si aminti. ~ sa scrie o scrisoare. ◊ ~ pe ce lume traieste a pierde simtul realitatii. 2) A trata cu indiferenta; a neglija. ~ prietenii. ◊ Nu-ma-uita planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face sa dispara din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) pastra ganduri de razbunare. 4) A scapa din vedere. Au uitat sa-l inscrie in lista. 5) (obiecte sau fiinte ce trebuiau luate cu sine) A lasa din nebagare de seama (fiind grabit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A inceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distractii. /<lat. oblitare

A vedea vad 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A percepe prin vaz. ~ bine. ◊ ~ lumina zilei a se naste. ~ lumina tiparului a aparea de sub tipar. ~ lumina rampei a juca o piesa in fata publicului. 2) (persoane) A vizita sau a intalni. Nu l-am vazut de mult. ◊ Sa ne vedem sanatosi formula de salut la despar-tire. 3) (persoane, lucruri, obiecte etc.) A cerceta cu privirea; a privi. ~ ce se petrece in jur. 4) A fi martor la un eveniment. ~ multe in viata. 5) A-si da seama; a pricepe. ~ ca e bolnav. 2. intranz. A avea grija (de cineva sau de ceva). ~ de casa. /<lat. videre

MIOPIE s.f. (Med.) Defect al cristalinului care nu permite formarea imaginilor obiectelor indepartate pe retina, ci inaintea ei; vedere scurta; miopism. ♦ (Fig.) Marginire, lipsa de perspectiva in judecarea situatiilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myopie].

VIZIONARE s.f. Actiunea de a viziona si rezultatul ei; vedere. [< viziona].

EMETROP, -A adj. (Despre ochi) Care are vederea normala. [< fr. emmetrope, cf. gr. en – in, metron – masura, ops – ochi].

pioncait², -a, adj. (reg.) 1. slab, topit de boala sau de batranete; care este fara putere, fara vlaga. 2. care merge, care se deplaseaza greu.3. care are vederea slaba.

pioncanit², pioncanita, adj. (reg.) 1. slab, topit (de boala sau de batranete); care este fara putere, fara vlaga; pioncanit. 2. care merge, care se deplaseaza greu. 3. care are vedere slaba. 4. mocosit, mocait.

SINOPTIC, -A adj. Care permite sa se vada dintr-o privire diferitele parti ale unui tot. ♦ Harta sinoptica = harta cu date culese simultan in diferite localitati asupra diferitelor elemente meteorologice, cu ajutorul carora se stabileste timpul probabil pentru urmatoarele 48 de ore. [< fr. synoptique, cf. gr. syn – cu, opsomai – voi vedea].

APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ Mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. Totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – Lat. ad-post.

v-ar pr. + vb. aux. (v-ar vedea)

v-ar pr. + vb. aux. (v-ar vedea)

CEAFA, cefe, s. f. Partea de dinapoi a gatului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Cand mi-oi vedea ceafa = niciodata. A face ceafa = a se ingrasa. Gros in ceafa = gras; fig. bogat; influent. – Comp. alb. cafe.

batalama si (ob.) pat- f. (turc. ar. batalama, anularea unui act). Iron. Certificat, act, diploma: bine ca m’am vazut cu palamaua la mina!

OCULOS HABENT ET NON VIDENT (lat.) au ochi si nu vad – „Oculos habent et non videbunt. Quid habet aures audiendi audiat” („Au ochi si vor vedea. Cine nu are urechi de auzit sa auda”). Cuvinte care se gasesc de mai multe ori in Evanghelie (Matei, 13, 14; Luca 8, 10; Ioan, 12, 40 s.a.) urmand parabolele lui Iisus. Se folosesc pentru a avertiza pe cineva ca trebuie sa tina seama de un sfat.

VENI, VIDI, VICI (lat.) am venit, am vazut, am invins – Continutul lapidar al scrisorii prin care Cezar vestea Senatului biruinta sa rapida de la Zela asupra lui Pharnaces, regele Pontului. Expresia unui succes fulgerator.

cascatura f., pl. i. Rezultatu cascarii: de la prima cascatura am vazut ca ti-e somn. Crapatura, prapastie.

chear (ea dift.) adj. (lat. clarus, limpede, ca adv. claro; it. chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheara si adevarata istorie. Adv. Limpede, lamurit: mai chear ne spune, va vedea bine si chear, mult mai chear. Azi. Curat, in adevar [!]: era chear el (sau el insusi sau el singur), acesta e chear d***u (curat d***u, d***u curat, d***u´n persoana, d***u gol). Tocmai: chear ma gindeam (sau ma gindeam chear) sa vin la tine, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma insasi). Insusi: chear d***u sa fie, tot nu ma tem. Chear asa, curat asa, bine zici (cind e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formeaza locutiune, si acc. e pe asa: e chear asa cum iti spun). Ba ca chear (iron.), da, da! bine zici! curat! curat asa! Chear atunci, in ori-ce caz, chear daca, ori-ce ar fi, chear asa sa fie: Zicea ca ma va ucide! Chear atunci, tot nu trebuia sa-i spui! Chear din senin sau din chear senin (dintr´un senin clar), fara cel mai mic motiv: s´a suparat chear din senin. V. savai.

Archemorus (sau Opheltes), fiul lui Lycurgus, regele Nemeei. Cind cei sapte eroi porniti impotriva cetatii Thebae au trecut Nemea, ei au silit-o pe Hypsipyle, doica lui Archemorus, sa le arate drumul. Punind un moment copilul jos linga o fintina, pe iarba, ca sa-i poata indruma, Hypsipyle l-a gasit la intoarcere mort, muscat de un sarpe. Grecii au vazut in moartea copilului un semn funest trimis de zei. Cu toate acestea, dupa ce l-au plins pe Archemorus si au instituit in amintirea lui Jocurile Nemeiene, ei si-au continuat expeditia.

bucurie f. (alb. bukurt, frumuseta). Emotiune placuta pe care o simte sufletu cind dobindeste ori spera ca o va dobindi ceia ce-i place: a fost o mare bucurie pe noi cind am vazut c’ai scapat de moarte. Bucuria mea (ta, lui s.a.) simt, am simtit o mare bucurie: cind ninge, bucuria copiilor! V. chita 2.

contractiune f. (lat. contractio, -onis. V. tractiune). Anat. Stringerea, contragerea muschilor, nervilor. Gram. Sinalefa, reducerea a doua silabe ori vocale intr´una singura fara eliziune, ca: te-am vazut ild. te am vazut. – Si -actie.

CalUGAR, calugari, s. m. I. Barbat care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieste intr-o comunitate manastireasca; monah. II. Instalatie hidrotehnica cu ajutorul careia se poate evacua apa din helesteie, lacuri sau bazine artificiale in vederea primenirii ei. – Din sl. kalugeru (< gr.).

CEAFA, cefe, s. f. 1. Partea de dinapoi a gatului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Cand mi-oi (sau ti-oi etc.) vedea ceafa = niciodata. A face ceafa = a se ingrasa. Gros in (ori la) ceafa sau cu ceafa groasa = gras; fig. bogat; influent. ♦ Regiunea cervicala. 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei (1), afumata sau sarata. – Cf. alb. cafe.

CENTRUIRE s. f. Operatie de prelucrare a gaurilor de centrare la o piesa, in vederea prelucrarii ei ulterioare la o masina-unealta. – Din centru.

INaiNTE adv. I. (Cu sens local) In fata. ♦ In locul dintai, in frunte. ♦ (Cu valoare de interjectie) Indemn de a inainta. II. (Cu sens temporal) 1. Mai devreme, mai intai. ◊ Expr. Mai inainte = a) mai demult; b) mai repede (decat altcineva sau altceva). De mai inainte = de mai demult. Cu... (mai) inainte sau (mai) inainte cu..., arata cat timp a trecut de la intamplarea de care este vorba. Inainte vreme = odinioara. ◊ Compus: inainte-mergator s. m. = inaintas (3), precursor; p. ext. om cu vederi inaintate. 2. Mai departe, in continuare. ◊ Expr. De azi (sau aici, acum etc.) inainte = de azi (sau aici, acum etc.) incolo. [Var.: nainte adv.] – Lat. in ab ante.

PARCHET, parchete, s. n. I. Pardoseala executata prin imbinarea intre ele (in forma de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (inguste si scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseala. II. Fiecare dintre suprafetele in care este impartita o padure in vederea exploatarii ei rationale; p. ext. suprafata de teren pe care s-a facut o taiere intr-o padure. III. Institutie judiciara care functioneaza pe langa unele instante judecatoresti, cu atributia de a exercita actiunea penala si de a sustine acuzarea la judecarea proceselor penale; membrii acestei institutii; local in care functioneaza aceasta institutie. – Din fr. parquet.

POLIGLOT, -A, poligloti, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vorbeste mai multe limbi. ♦ Care cuprinde sau are in vedere mai multe limbi. Dictionar poliglot. 2. (Rar) Care se refera la un poliglot (1), de poliglot. – Din fr. polyglotte.

FUNCTIONalISM s. n. Curent in arhitectura secolului al XX-lea, care are in vedere in primul rand necesitatea corespondentei dintre forma si functie, astfel incat aceasta din urma sa fie determinanta. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. fonctionnalisme (dupa functional).

ANAFORIC, -A, anaforici, -ce, adj. Care reia o notiune, o idee exprimata anterior, in vederea accentuarii ei. – Din fr. anaphorique.

PORTUNEalTA, portunelte, s. f. Piesa sau dispozitiv de prindere a unei unelte in vederea manuirii ei la prelucrari efectuate manual sau cu masini-unelte; portscula. – Port¹- + unealta (dupa fr. port-outil).

OBSTESTE adv. (Inv.) Din punct de vedere obstesc; avand in vedere interesul comun, colectiv; in general; indeobste. – Obste + suf. -este.

FINalITATE s. f. Scop in vederea caruia are loc o activitate. ♦ Tendinta sau orientare a cuiva sau a ceva spre un anumit scop. – Din fr. finalite.

CONT, conturi, s. n. 1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Evidenta acestor operatii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica. A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.

ETNOPEDAGOGIE s. f. Orientare in pedagogia de la inceputul secolului al XX-lea care are in vedere educatia intregului popor. – Etno[logie] + pedagogie.

CONSIDERA, consider, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) privi, a (se) socoti (ca...) ◊ Expr. (Tranz.) considerand ca...= avand in vedere ca... ♦ Tranz. A cinsti, a stima. 2. Tranz. A analiza, a studia, a cerceta. – Din fr. considerer, lat. considerare.

CONSIDERATIE, consideratii, s. f. 1. Stima, respect. 2. Motiv, considerent, ratiune. ◊ Expr. A avea (sau a lua) in consideratie = a tine seama de..., a avea in vedere. 3. Parere, idee, reflectie. [Var.: consideratiune s. f.] – Din fr. consideration, lat. consideratio, -onis.

TEGLICI, teglice, s. n. Unealta folosita de cojocari si de cizmari pentru a intinde pielea in vederea prelucrarii ei. – Din bg. teglic.

DEZINTERESAT, -A, dezinterersati, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu are in vedere interesul, folosul personal, care nu cauta un castig pentru sine. – V. dezinteresa. Cf. fr. desinteresse.

SISTEMATIC, -A, sistematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se bazeaza pe un anumit sistem sau are in vedere constituirea unui sistem, care se refera la un sistem sau este alcatuit dupa un anumit sistem. ♦ (Substantivat, f.) Mod de impartire, de sistematizare. ♦ (Adesea adverbial) Care se efectueaza dupa un plan, dupa o metoda dinainte gandita; metodic, organizat; p. ext. care se exercita cu staruinta si cu perseverenta. 2. S. f. (Biol.) Stiinta care studiaza diversitatea organismelor vegetale si animale, diferentele si inrudirile dintre ele; taxonomie. – Din fr. systematique.

ASTEPTA vb. 1. (inv. si pop.) a adasta, (inv. si reg.) a acera, (prin Transilv.) a agodi. (~ de o ora acolo.) 2. a sta, a zabovi. (Mai ~ putin, ca vin!) 3. a ingadui, a permite. (~ o clipa!) 4. v. pasui. 5. v. spera. 6. v. prevedea. 7. a crede, a-si imagina, a-si inchipui. (Ce te-ai ~ sa vezi?) 8. v. ezita.

CERE vb. 1. a pretinde, a reclama, a revendica, (inv. si reg.) a striga, (inv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism inv.) a pretenderisi. (~ sa i se faca dreptate.) 2. a pretinde, (inv. si pop.) a apuca. (~ cuiva birul.) 3. v. vrea. 4. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii vad, inima ~.) 5. v. solicita. 6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 7. v. peti. 8. v. cersi. 9. v. necesita. 10. v. implica. 11. v. trebui. 12. v. cauta.

CANDVA adv. 1. demult, odata, odinioara, vreo-data, (inv. si reg.) oarecand, (inv.) vreodinioara. (~ in trecut.) 2. v. odinioara. 3. odata, vreodata, (inv. si reg.) oarecand, (inv.) odinioara, vreodi-nioara. (Poate ne vom mai vedea ~.)

HalUCINATIE s. nalucire, nazareala, nazarire, vedenie, (inv.) vedere. (A avut o ~.)

INVIORA vb. 1. a (se) redresa, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) revigora, (reg.) a (se) inviosa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ dupa criza.) 2. v. insufleti. 3. a (se) improspata. (Florile din vaza s-au ~.) 4. v. atata. 5. v. activa.

ODATA adv. 1. v. candva. 2. v. odinioara. 3. candva, vreodata, (pop.) oarecand, (inv.) odinioara, vreodinioara. (Poate ne vom mai vedea ~ .) 4. concomitent, simultan, (pop.) deodata. (Au inceput sa vorbeasca ~ .) 5. v. deodata.

PRIMI vb. I. 1. v. incasa. 2. a incasa, a ridica. (Si-a ~ drepturile de autor.) 3. a incasa, a vedea. (N-am ~ chiria de la el de un an.) 4. v. capata. 5. a capata, a dobandi, a obtine, (inv. si reg.) a prande, (inv.) a ispravi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva in dar; a ~ invoire; a ~ ajutorul solicitat.) 6. v. obtine. 7. v. receptiona. 8. v. afla. II. 1. v. admite. 2. v. coopta. 3. a accepta, a admite, a impartasi. (Nu ~ opiniile lui.) 4. v. consimti. 5. v. aproba. 6. v. adopta. 7. v. angaja. 8. v. gazdui. 9. a lua. (L-a ~ in gazda.) III. v. intampina.

SONDA vb. 1. a fora. (A ~ la mari adancimi.) 2. a explora. (A ~ fundul marii.) 3. a cerceta, a examina, a incerca, (pop.) a cerca. (~ terenul sa vezi daca avem sanse de reusita.)

SOSIT adj. venit. (Vezi ce vor noii ~ti.)

VENIT adj. sosit. (Vezi ce vor noii ~ti.)

VREODATA adv. 1. candva, odata, (pop.) oarecand, (inv.) odinioara, vreodinioara. (Poate ne vom mai vedea ~.) 2. candva, demult, odata, odinioara, (inv. si reg.) oarecand, (inv.) vreodinioara. (~ in trecut.)

noi pr., d. acc. noua, neacc. ne, ne-, -ne (dandu-ne), -ne-, ni, ni-, -ni- (spunandu-ni-se ); ac. acc. noi, neacc. ne, ne-, -ne (vazandu-ne), -ne- (vedea-ne-ar)

tu pr., d. acc. tie, neacc. iti, ti, ti-, -ti (dandu-ti), -ti- (dandu-ti-se), ac. acc. tine, neacc. te, te-, -te (intreaba-te), -te- (vedea-te-as )

AGRARIAN ~ana (~eni, ~ene) 1) Care se refera la agricultura si la legislatia agricola. 2) Care are in vedere agricultura sau pe agricultori. Partid ~. [Sil. -gra-ri-an] /<fr. agrarien

A CONSIDERA consider tranz. 1) (de obicei, urmat de o propozitie complementara) A gasi de cuviinta; a gandi; a crede; a socoti. ◊ Considerand ca... avand in vedere ca... 2) A aprecia printr-o judecata; a socoti; a crede. Consideram acest fapt drept o incalcare flagranta a legii. 3) (persoane) A desemna printr-un calificativ, de obicei depreciativ; a califica; a numi; a face; a taxa; a eticheta. 4) (persoane) A trata cu consideratie; a pretui; a aprecia. 5) A supune unei analize; a analiza; a cerceta; a studia; a investiga. /<fr. considerer, lat. considerare

CONSIDERATIE ~i f. Sentiment de stima inalta fata de o persoana; deferenta; condescendenta. ◊ A avea (sau a lua) in ~ a avea in vedere; a tine cont. [Art. consideratia; G.-D. consideratiei; Sil. -ti-e] /<fr. consideration, lat. consideratio, ~onis

A CUGETA cuget 1. intranz. 1) A gandi adanc; a chibzui; a medita; a reflecta. 2) rar A sta pe ganduri. 2. tranz. A avea in vedere. Cuget ca va trebui sa pleci. /<lat. cogitare

DAT¹ data (dati, date) v. A DA. ◊ ~ d******i a) foarte istet; ager; b) smecher. La un moment ~ la un moment oarecare; dintr-o data. In cazul ~ in cazul de fata. ~ fiind (ca...) avand in vedere; deoarece; intrucat. ~ uitarii parasit; uitat. / v. a da

A INTERESA ~ez tranz. 1) (persoane) A face sa aiba interes; a preocupa in mod special, trezind interes. 2) (persoane, colectivitati, organizatii etc.) A avea in vedere in mod obisnuit; a situa in mijlocul intereselor; a privi. 3) (persoane) A asocia la o afacere; a face partas la un castig sau la o actiune. /<fr. (s')interesser, it. interesare, germ. interessieren

MOASTE f. pl. 1) (in religia crestina) Ramasita (oseminte, resturi de imbracaminte sau alte obiecte) apartinand unei persoane considerate ca sfanta; relicva. 2) fig. poet. Obiect (ramas de la o persoana iubita sau de la un om de vaza) pastrat ca o amintire scumpa; relicva; vestigiu. /<sl. mosti

NATIONalISM n. Atitudine care are in vedere, in primul rand, apararea drepturilor si aspiratiilor nationale (insotite, in anumite imprejurari, si de xenofobie). [Sil. -ti-o-] /<fr. nationalisme

OPORTUN ~a (~i, ~e) Care convine locului si timpului avut in vedere; corespunzator situatiei; prielnic; favorabil; propice. /<fr. opportun, lat. opportunus

PERDEA ~ele f. 1) Bucata de tesatura care se atarna la ferestre (uneori la usi, la paturi etc.) in scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ◊ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu intelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a impiedica pe cineva sa inteleaga corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva sa inteleaga lucrurile asa cum se prezinta ele in realitate. Cu ~ a) in mod indirect; b) cuviincios. Fara ~ a) in mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fasie continua de vegetatie (arbori, tufari) menita sa protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce impiedica vederea. ~ de ceata. ~ de fum. 4) pop. Boala de ochi care se manifesta prin opacifierea cristalinului; cataracta. 5) Adapost de iarna pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde

A PRIVI ~esc 1. tranz. 1) A supune unei examinari cu ajutorul vazului; a se uita. ◊ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furis la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul ratiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situatii, lucruri, actiuni etc.) A interpreta intr-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea in vedere; a interesa. Aceasta te ~este doar pe dumneata. ◊ In ceea ce ~este (sau cat ~este) in privinta; referitor la. 2. intranz. A-si orienta vazul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti

RAMPA ~e f. 1) Platforma situata la nivelul care inlesneste operatiile de incarcare si de descarcare a unui vehicul. 2) Balustrada a unei scari sau a unui pod. 3) Partea din fata a unei scene, unde sunt instalate aparatele de iluminare. ◊ A vedea lumina ~ei a fi jucat spectacolul in fata publicului; a intra in repertoriul unui teatru. A chema la ~ a cere, prin aplauze, ca artistii sa revina pe scena la sfarsitul spectacolului. 4) Portiune inclinata a unui drum. 5) Excavatie miniera de legatura intre un put de extractie si galeria de transport. /<fr. rampe, germ. Rampe

RECRISTalIZARE ~ari f. Cristalizare repetata a unei substante in vederea purificarii ei. /re- + cristalizare

A SLABI ~esc 1. intranz. 1) (despre fiinte) A deveni slab (pierzand din greutate, puteri etc.). 2) (despre organe ale corpului omenesc, facultati mintale etc.) A incepe sa nu mai functioneze normal. I-au ~it vederile. 3) (despre procese, actiuni etc.) A deveni mai putin intens; a scadea din intensitate; a se amortiza; a se atenua. 2. tranz. A lasa sa fie liber; a elibera. ◊ A nu ~ pe cineva a urmari cu insistenta pe cineva (incomodand). ~este-ma! da-mi pace! /Din. slab

TERMOREGULATOR ~oare n. Apa-rat pentru controlul temperaturii (intr-o incapere, intr-un recipient etc.) in vederea mentinerii ei constante. /<fr. thermoregulateur

A TINTI tintesc 1. tranz. 1) A lua ca tinta; a lua la ochi; a ochi. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3) fig. A avea in vedere printr-o aluzie; a viza. 4) rar v. a atinti. 2. intranz. 1) A potrivi din ochi tinta pentru a putea nimeri; a ochi. 2) fig. A-si orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stapanit de o dorinta puternica); a nazui; a tinde; a aspira. /Din tinta

A SE UITA ma uit intranz. 1) A-si indrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi. ◊ ~ chioras a privi cu banuiala, dusmanos. ~ cu ochi buni a simpatiza. ~ in gura cuiva a fi atent la spusele cuiva; a da ascultare (mecanic) sfaturilor cuiva. ~ lung la cineva a) a privi cu banuiala, cu neincredere; b) a examina indeaproape pe cineva. ~ in pamant a) a nu dori sa vada pe cineva; b) a-i fi rusine sa priveasca in ochii cuiva. ~ unul la altul a) a face schimb de priviri, dand ceva de inteles; b) a comunica ceva numai prin priviri. 2) (in constructii negative) A avea in vedere; a tine cont; a cauta. ◊ Nu te uita la el nu-l asculta, nu-i urma exemplul. A nu ~ la cineva a) a nu raspunde la dragostea cuiva; a refuza orice relatii cu cineva; b) a ignora pe cineva. /<lat. oblitare

VESTIGIU ~i n. 1) Ramasita din trecut, care aminteste despre ceva disparut demult. ~i ale unei civilizatii. 2) Obiect (ramas de la o persoana iubita sau de la un om de vaza) pastrat ca o amintire scumpa; relicva. ~i de familie. /<lat. vestigium, fr. vestige

A VIZA² ~ez tranz. 1) (obiecte) A prinde in vizor; a ochi; a tinti. 2) fig. A avea in vedere (printr-o aluzie); a tine in centrul de interese; a tinti. /<fr. viser

CONSTITUTIONalISM s.n. 1. Guvernare constitutionala, regim constitutional; conceptie, atitudine constitutionala. 2. Conceptie care are in vedere constitutia individuala in aparitia si pronosticul bolilor. [Cf. fr. constitutionnalisme, germ. Konstitutionalismus].

VIZA² vb. I. tr. 1. A prinde in campul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea in vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmari, a avea ca scop. [< fr. viser, cf. lat. visus – vazut].

ANTROPOGEOGRAFIE s.f. 1. Ramura a geografiei care considera, in mod gresit, conditiile mediului natural ca factor primordial al dezvoltarii societatii. 2. Curent care are in vedere raporturile dintre om si natura si repartitia populatiei pe glob. [Gen. -iei. / < fr. anthropogeographie, cf. gr. anthropos – om, geographia – geografie].

acioaie, s. f. – Bronz (sau alt aliaj). – Var. cioaie. < It. acciaio „otel” (Hasdeu), etimon respins de DAR, insa admis de Candrea si Scriban. Este unul din putinele cuvinte it. intrate in vechime in limba populara, probabil pe filiera comerciala. Schimbarea semantica, ce constituie principala obiectie a DAR, este posibila, daca se are in vedere faptul ca uzul popular indica prin acioaie orice aliaj, fara a fi posibila o identificare mai exacta.

CONSIDERATIE s.f. 1. Stima, respect. 2. Motiv, considerent, ratiune. ◊ A avea (sau a lua) in consideratie = a tine seama de..., a avea in vedere. 3. Parere, reflectie, idee. [Gen. -iei, var. consideratiune s.f. / cf. fr. consideration, lat. consideratio].

CONT s.n. 1. Fiecare dintre diviziunile operatiilor contabile ale unei intreprinderi, constand in inregistrarea cheltuielilor si a veniturilor pe o anumita perioada. ♦ Evidenta acestor operatii. 2. A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare; pe cont propriu = pe proprie raspundere; independent. [< it. conto, germ. Konto, fr. compte].

agura (-rez, -at), vb. – A prezice, a prevesti. Lat. a(u)gurāre (Densusianu, Rom., XXVIII, 61; Puscariu 39; Candrea-Dens., 23; REW 784; DAR); cf. v. it. a(g)urare (lec. auru, mil. ingura, sard. aura), prov. aurar, sp. agorar, port. agourar. Rar, Trans. de Vest. Mr. ugure, s. n. (profetie), a fost interpretat de Pascu, I, 178, ca der. de la lat. augurium, ceea ce poate fi adevarat numai daca se are in vedere complicata cale de transmitere a cuv.: lat. augurium a dat in ngr. γουρί, de unde tc. ogur, care este etimonul cuv. mr., cf. ursuz.

ECHISTICA s.f. Disciplina urbanistica de ansamblu a asezarilor umane temporare sau permanente, care are in vedere in special orasele viitorului. [Et. incerta].

INTERESAT, -A adj. 1. Care este in cauza, care are interes intr-o afacere. 2. Foarte atasat intereselor personale; meschin, avid. 3. Care are in vedere un interes, un profit. [< interesa].

MICIURINISM s.n. Teorie elaborata de I. V. Miciurin, care se refera la metoda de hibernare artificiala, de educare dirijata si de selectie artificiala, avand in vedere ca variatiile individuale au caracter adecvat ca urmare a unitatii organism-mediu, iar ereditatea nu este legata de un anumit substrat. [Pron. -ciu-. / < Miciurin – biolog sovietic + -ism].

PERSONAJ s.n. 1. Persoana, erou intr-o opera literara, muzicala, cinematografica sau plastica. ♦ Persoana care indeplineste un rol intr-o anumita intamplare. 2. Om cu vaza; personalitate marcanta; figura. [Var. personagiu s.n. / < fr. personnage, it. personaggio].

coleasa s. f. – 1. Terci. – 2. Mamaliga. – Mr. culeas. Origine necunoscuta. Apare in mai multe limbi sl. (bg. kuljasa, sb. kulijes, rut. kułesa, pol. kułesz(a), rus. kules, ceh. kulase, gulase); (Cihac, II, 68; Iordan, Dift., 77), dar nu pare a fi cuvint autentic sl., cf. Berneker 642. Este greu de sustinut din mag. koles „mei” (Weigand, Jb., XVI, 222; Galdi, Dict., 88), daca se are in vedere raspindirea cuvintului; totusi, trebuie sa aiba legatura cu mag. gulyas › rom. gulas „terci cu sos si carne”. – Der. coleser, s. n. (mestecau de mamaliga); colesi, vb. (a dilua, a dizolva, a topi).

tu pr., d. acc. tie, neacc. iti, ti (ti se da), ti- (ti-a dat, ti-l da), -ti (dandu-ti), -ti- (dandu-ti-se), ac. acc. tine (prep. + tine), neacc. te (te vede), te- (te-ntreaba, te-a vazut), -te (intreaba-te), -te- (vedea-te-as)

noi pr., d. acc. noua, neacc. ne (ne da), ne- (ne-a dat), -ne (dandu-ne), -ne- (da-ne-ar), ni (ni se da), ni- (ni-l da), -ni- (dandu-ni-se); ac. acc. noi (prep. + ~), neacc. ne (ne vede), ne- (ne-a vazut), -ne (vazandu-ne), -ne- (vedea-ne-ar)

cotruta (cotrute), s. f. – 1. Vatra, partea din fata a cuptorului sau a sobei. – 2. Aparatoare la horn. – 3. Lant pentru ceaun. – 4. Cotet pentru pisica, pentru ciini sau gaini. – Var. cotret, catret. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrc „coliba”; mag. katroc, katrocz, kotroc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR considera ca sensul 4 reprezinta un cuvint diferit, si il deriva pe cel anterior din bg. kotor „groapa”, fiind insa putin probabil sa fie asa. Pentru a explica semantismul, trebuie sa avem in vedere vechiul obicei popular de a face o nisa sub vatra pentru animalele mici, cum sint pisicile, cateii, puii, pentru a folosi astfel caldura sobei. Cf. cotet, ca si legatura semantica a lui cotar, cu cotirlau.

UTILITARIST, -A adj. Referitor la utilitarism; (p. ext.) care are in vedere, care urmareste numai utilul. // s.m. si f. Adept al utilitarismului; (p. ext.) cel care vede in toate numai profitul personal si utilitatea. [< fr. utilitariste].

descaleca (descalec, descalecat), vb. – 1. A se da jos de pe cal. – 2. A popula, a se aseza intr-un loc determinat. – Var. descalica. Mr. discalic. De la incaleca, dupa echivalenta incuia-descuia, imbraca-desbraca, etc. Totusi, se are in vedere adesea posibilitatea unui lat. *discaballiāre (Candrea-Dens., 214; REW 1439; Tiktin; Candrea), cf. sp. descabalgar; ipoteza putin probabila, mai ales daca se tine seama de conservarea lui i aton. Cel de al doilea sens se datoreaza desigur unei influente turanice, caci se stie ca anumite semintii turanice traiau in corturi portabile si ca, pentru ele, „a descaleca” insemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu. – Der. descalecat, s. n. (actiunea de a descaleca; intemeiere, colonizare); descalecator, s. m. (intemeietor); descalecatura, s. f. (inv., intemeiere).

duluta s. f. – (In expresia a fugi duluta) A fugi iute. Origine necunoscuta. Dupa Seineanu, Chien, 258 si Puscariu, Dimin., 77, de la dulau „ciine”. Pascu, Beitrage, 40, pleaca de la vb. a tuli „a fugi” pentru a forma un dim. *tuluta. In sfirsit, Scriban il considera un vocativ, de la un nume Duluta care nu apare. Stabilirea unui etimon este si mai dificila daca se are in vedere ca nu se cunoaste valoarea exacta a cuvintului. Ar putea fi o der. umoristica de la du-l (cf. ia-l si du-l), cu suf. dim. -uta.

falnogiu (-gi), s. m. – (In Trans.) Primar. Mag. falnagy „om de vaza dintr-un loc” (DAR). Termen administrativ (sec. XIX).

CONSIDERATIE s. f. 1. stima, respect. 2. motiv, considerent, ratiune. ♦ a avea (sau a lua) in ~ = a tine seama de..., a avea in vedere. 3. parere, reflectie, idee. (< fr. consideration, lat. consideratio)

CONSTITUTIONalISM s. n. 1. guvernare, regim constitutional. 2. (med.) conceptie care are in vedere constitutia individuala in explicatia diferitelor afectiuni. (< fr. constitutionnalisme)

DECOMPOZITIE s. f. descompunere prin analiza a unei substante in vederea cunoasterii ei. (< fr. decomposition)

DISCONTA vb. tr. a determina valoarea prezenta a unui venit viitor, avand in vedere conjunctura pietei, evolutia costurilor etc. ♦ a ~ o polita = a cumpara o polita inainte de scadenta. (< germ. diskontieren)

ETNOPEDAGOGIE s. f. orientare in pedagogie care are in vedere educatia intregului popor. (< etno- + pedagogie)

INTERESAT, -A adj. 1. care este in cauza, care are interes intr-o afacere. 2. foarte atasat intereselor personale; meschin. 3. care are in vedere un interes. (< interesa)

PERSONAJ s. n. 1. persoana, erou intr-o opera literara, muzicala, cinematografica. ◊ persoana care indeplineste un rol intr-o anumita intamplare. 2. om cu vaza; personalitate. (< fr. personnage, it. personaggio)

PRAGMATISM s. n. curent in filozofia contemporana, care, indentificand obiectul cunoasterii cu procesul cunoasterii, considera notiunile, ideile, teoriile etc. exclusiv din punctul de vedere al eficacitatii lor practice. ◊ (p. ext.) atitudine, conceptie etc. care are in vedere (numai) eficacitatea, utilitatea practica. (< fr. pragmatisme, engl. pragmatism)

SISTEMIC, -A adj. 1. referitor la sistem; cu caracter de sistem. 2. care are in vedere elementele globale, faptele in ansamblu. (< fr. systemique, engl. systemic)

STRETTO I. s. m. tehnica de compozitie, specifica muzicii baroce, care are in vedere intrarea unei a doua voci inainte ca prima sa-si fi epuizat tema. II. adv. strangand, accelerand. (< it. stretto)

UNILATERal, -A adj. 1. asezat pe o singura parte. 2. care are in vedere numai o singura latura a lucrarilor, care se rezuma la un singur domeniu de cunostinte; marginit; arbitrar. ◊ (despre contracte) care creeaza obligatii numai pentru una dintre parti. ◊ (despre un act juridic) emanat de la o singura persoana. (< fr. unilateral)

VIZA vb. tr. 1. a pune o viza (pe un pasaport, pe un permis etc.). 2. a prinde in campul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea in vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmari. (< fr. viser)

indelete adv. – 1. alene, cu incetul, fara graba. – 2. La indemina, comod. – 3. (Inv.) Timp potrivit, moment oportun. Sl. leto „timp”, cf. leat, cu pref. inde- (Puscariu, Dacor., I, 232-4; DAR). Mai putin probabila este der. din alb. lete „usor” (Weigand, BA, III, 218). Este de asemenea posibil sa aiba in vedere o compunere a lui leto cu de-, si ca adaugarea tirzie a lui in-, caci circula inca der. deletnic, adj. (pregatit; iscusit), cu var. mai rara indeletnic; cf. (in)deletnici, vb. (a se ocupa, a-si trece vremea; a se dedica).

jib (jiba), adj. – (Trans. de Nord) Puternic, voinic, robust. Origine necunoscuta. Dupa DAR, din mag. zsib „actor comic”; dupa Draganu, Dacor., IX, 209, din rut., rus. ziv „viu”. Ambele solutii par improbabile si dificile din punct de vedere fonetic. Ar putea fi mai curind o alterare, desi dificil de explicat, a lui jid, cu sensul de „gigant”.

patachina (patachine), s. f. – 1. Roiba (Rhamnus fragula). – 2. P*********a, tirfa. Pentru primul sens cf. sb. pasjakovina (Candrea, GS, VI, 324); sensul al doilea, dificil din punct de vedere semantic, ar putea fi o apropiere intimplatoare, pornind de la o formatie expresiva, ca motochina.

prefera (prefer,preferat), vb. – A considera mai bun. – Var. preferi. Fr. preferer; var., mai putin frecventa, a avut in vedere paralelismul cu oferi, suferi, conferi etc. – Der. preferabil, adj., din fr. preferable; preferent, adj. (care prefera); preferenta (var. preferinta), s. f., din fr. preference; preferanta (var. preferans(a), preferant), s. f. (un anumit joc de carti, azi inv.).

starui (staruiesc, staruit), vb. – 1. (Inv.) A se baza, a consista. – 2. A persevera, a continua. – 3. A permanentiza, a dura, a dainui in aceleasi conditii. – 4. (Inv.) A-si indrepta privirea, a avea in vedere. – 5. A insista, a persista, a se incapatina. – 6. A sprijini, a recomanda, a aprecia, a ocroti. Pare formatie culta, pornind de la stare, pentru a obtine cu ajutorul suf. nuantele pe care limbile romanice le indica prin intermediul pref. (Tiktin; Candrea), cf. dare si darui, tirg si tirgui etc. Apare pentru prima oara la Cantemir. In evolutia sa semantica ar fi putut sa se sprijine pe pol. staworac „a insista”, cf. ceh. starati „a insista” (Cihac, II, 363; Conev 98); dar aceasta coincidenta ar putea fi intimplatoare. Der. staruinta, s. f. (permanenta, persistenta; insistenta; perseverenta; favoare, protectie); staruitor, adj. (insistent).

BAC², bacuri, s. n. 1. (In expr.) Bac de celula electrolitica = vas de ebonita, de sticla sau de rasini sintetice, care contine electrozii si electrolitul unui acumulator electric. Bac de racire = aparat folosit la racirea mustului de bere. 2. Dispozitiv in care se prinde o piesa in vederea prelucrarii ei. 3. Fiecare dintre piesele de aschiere ale unei filiere. – Fr. bac.

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).

alunecatura f., pl. i. Modu alunecarii: asa alunecatura n' am mai vazut.

arat, a arata v. tr. (din mai vechiu aret, areata, sa arete, uzitat si azi in Trans., d. lat. ad-rectare d. arrigo, -igere, -ectum, a ridica. V. direct. – Arat, arati, arata, – sa arate si sa arate). Indrept ochii cuiva spre ceva, indic: a arata drumu, ceasornicu arata ceasu. Demonstrez: a arata periculu. Scot, dau la iveala: a arata pasaportu. Fac sa vada ca am putere (de ex., razbunindu-ma, pedepsind) lasa, ca-i arat eu! Vechi. Mustru. V. intr. Am infatisare, par: arati foarte bine (la fata), arati rau (esti bolnav). V. refl. Apar, ma ivesc: luna se arata. Ma revelez: dupa zazboi multi viteji s' arata (Prov.).

argus m., pl. si (dupa numele unui strasnic pazitor mitologic cu o suta de ochi). Om care vede si observa foarte bine: ochi de Argus. Zool. Un fel de fazan din Malaezia. Un fel de fluture.

asemenea (est) si asemeni (vest) adj. fix (lat. ad-similis. V. semenea). Identic, egal: acest copil e asemenea cu tatal lui. Ast-fel de, asa: n´am mai vazut asemenea om (mai rar un asemenea om), ochii unui asemenea om, unor asemenea oameni. Adv. Tot asa, identic, egal: s´a purtat asemenea. – Se zice si de asemenea si tot asemenea (ca adv.). Vechi semenea, adv.

2) ca conj. (lat. quia, fiind-ca). In unire cu sa al conjunctivului, arata scopu (pentru a) sau rezultatu (in cit): Maninc ca sa traiesc. Adun azi ca sa am mine [!]. Era prea mindru ca sa cerseasca (era asa de mindru in cit nu putea cersi). Cu verbele de necesitate ori deciziune, se pune ca numai cind aceste vorbe-s separate de subjunctiv: e necesar, trebuie, se cuvine, s´a hotarit ca patria sa fie aparata. Dar: patria trebuie (sa fie) aparata, hotarim sa´ncepem lupta. Tot asa: ca sa porti razboi, iti trebuie bani (urit pentru ca sa!). Cu vorbele de miscare sau de afect e mai elegant fara ca: ma duc sa vad (nu ca sa vad), doresc, vreau sa ma duc (nu ca sa ma duc). Vechi (in porunci): ca sa n´aiba = sa n´aiba. Est. Fam. Ca mai ba, de loc, nici de cum (cu conjunctivu): auzind asta, ca mai ba sa plece (n´a mai plecat).

NON SCHOLAE, SED VITAE DISCIMUS (lat.) nu invatam pentru scoala, ci pentru viata – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 106. Instruirea nu este un scop in sine. Ea are in vedere pregatirea omului pentru viata sociala.

NIZA, Marcos de ~ (c. 1495-1558) (supranumit Fratele Marcos), calugar si explorator franciscan, originar din Savoia. Misionar in Peru (1531-1535), Guatemala (1535-1536) si Mexic (din 1537). A descoperit (1539) Arizona si New Mexico. Sustinea ca ar fi vazut „Cele sapte orase ale Cibolei”, dar, F.V. de Coronado a demonstrat ca acestea erau simple asezari indiene, pe care le-a vizitat in timpul expeditiei sale din 1540.

SERTIZARE (‹ sertiza) s. f. 1. Sistem de fixare a unei pietre ornamentale intr-o montura metalica prin indoirea marginilor monturii sau a unor gheare ale ei. 2. (TEHN.) Operatie de reducere, prin deformarea plastica a sectiunii la capatul unei piese tubulare, in vederea asamblarii ei cu o alta piesa.

ceva pron. indefinit (ce si -va). Un lucru oare-care: sa-ti spun ceva. Adv. Putin: ceva mai jos. Ceva-ceva, (acc. ca si la incet-incet), foarte putin. Asa ceva (ca germ. so etwas). 1) asemenea lucru: n´am mai vazut asa ceva (asa lucru, asemenea comedie); 2) cam asa. – In Olt. ceva. V. oare-ce.

REal POLITIK (cuv. germ.). Actiune politica care are in vedere toate posibilitatile concrete. Este uzitat in special in legatura cu politica externa.

TAPOSICA (‹ tepos) s. f. 1. Planta erbacee perena din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenusie, cu tulpina scunda (10-30 cm), aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si spiculete uniflore dispuse unilateral intr-un spic terminal ingust (Nardus stricta); paisita, parul-porcului (1 b). Raspandita in etajul montan si cel subalpin, pe soluri acide, sarace; formeaza adesea asociatii compacte, monodominante (nardete) sau in asociatie cu paiusul rosu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapasunate, orizontale sau slab inclinate. Nardetele sunt asociatii cu biodiversitate redusa, montane, slab productive; actiunile de ameliorare a pajistilor au in vedere inlocuirea t. cu alte specii mai valoroase. 2. Planta erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-paroasa, cu frunze penate, cu flori albe sau roz si cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).

OCEANOLOGIE (‹ fr.; {s} gr. okeanos „ocean” + logos „stiinta”) s. f. Termen folosit de unii specialisti pentru studiul Oceanului Planetar, dar avand acelasi continut (sfera de cuprindere, metode de studiu etc.) ca si oceanografia. Termenul scoate in evidenta faptul ca in prezent studiul oceanelor, este deosebit de complex, implicand specialisti din diferite ramuri ale stiintei (hidrologi, geologi, biologi etc.) si prezinta un interes deosebit avand in vedere rolul major al oceanelor in mentinerea echilibrului intregii planete.

HIDROCORTIZON s. n. Hormon secretat de glandele suprarenale, care, preparat sintetic, are actiune antiinflamatoare^{Vezi nota} si antialergica; cortizon. – Din fr. hydrocortisone.

NEVAZATOR, -OARE, nevazatori, -oare, adj., s. m. si f. (Om) lipsit de vedere, orb. – Ne- + vazator.

LINGVISTIC, -A, lingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care studiaza limba (II) si legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistica generala = domeniu al lingvisticii care studiaza limba din punctul de vedere al trasaturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistica diacronica = studiu al faptelor de limba privite in evolutia lor. Lingvistica sincronica = studiu al faptelor de limba asa cum se prezinta ele la un moment dat. 2. Adj. Care apartine lingvisticii (1), privitor la lingvistica. [Var.: linguistic, -a s. f., adj.] – Din fr. linguistique.

COASOCIAT, -A, coasociati, -te, s. m. si f. Fiecare dintre persoanele care s-au asociat in vederea unei actiuni, considerata in raport cu celelalte persoane din asociatie. [Pr.: co-a-so-ci-at] – Dupa fr. coassocie.

DESFASURARE, desfasurari, s. f. Actiunea de a (se) desfasura si rezultatul ei. ♦ Intindere in plan a suprafetei anumitor corpuri geometrice (con. cilindru etc.). ♦ (In literatura si in reprezentari scenice, in sintagma) Desfasurarea actiunii = evolutia actiunii, succesiunea diferitelor ei momente in vederea deznodamantului. – V. desfasura

SCANTEIE, scantei, s. f. 1. Particula solida incandescenta care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care insoteste o descarcare electrica, si care se stinge foarte repede. ◊ Expr. A i se face (cuiva) scantei (pe dinaintea ochilor), se zice cand cineva primeste o lovitura puternica (si are senzatia ca vede scantei). A se invata (sau a se deprinde) ca tiganul cu scanteia = a se deprinde cu raul. ♦ P. ext. Lumina slaba, de-abia intrezarita, cu sclipiri intermitente; licarire. 2. Fig. Fapt in aparenta neinsemnat care declanseaza o actiune, un sentiment etc. 3. Fig. Particica neinsemnata din ceva; farama, pic. O scanteie de talent. [Pr.: – te-ie. – Var.: (inv.) schinteie s. f.] – Lat. *scantillia (= scintilla).

CUNOASTE vb. 1. a pricepe, a stapani, a sti, (fam.) a vedea. (~ la perfectie mai multe meserii.) 2. a poseda, a stapani, a sti. (~ trei limbi straine.) 3. a intelege, a pricepe, a sti. (~ franceza?) 4. v. afla. 5. v. sti. 6. a (se) sti. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 7. v. recunoaste. 8. a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se ~ ca ai fost tu aici.)

FIZIONOMIE s. 1. aer, aspect, chip, expresie, fata, figura, infatisare, mina, obraz, (inv. si pop.) boi, (reg.) sabas, (inv.) schima, vedere, (fam.) mutra. (Are o ~ satisfacuta.) 2. (livr.) facies. (Are o ~ mongoloida.) 3. expresie, masca. (Actorul are o ~ admirabila.) 4. v. fata. 5. v. configuratie.

vedere s. 1. v. vizibilitate. 2. ochi, vaz, (inv. si reg.) vazut, (inv.) vaza, vedeala, vedenie. (Are o ~ agera.) 3. aspect, chip, faptura, infatisare. (Frumos la ~.) 4. v. perspectiva. 5. cadru, peisaj, v. priveliste. 6. ilustrata. (I-a trimis o ~ de la mare.) 7. v. conceptie. 8. intentie, proiect. (Ce ai in ~?)

ENCICLOPEDIST² ~sta (~sti, ~ste) m. si f. 1) Autor de enciclopedii. 2) Persoana care poseda cunostinte enciclopedice. 3) (in Franta sec. XVIII) Fiecare dintre cugetatorii care s-au unit in vederea elaborarii unei enciclopedii. /<fr. encyclopediste

SCURT² ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu lung) 1) (despre obiecte, distante, parti ale corpului etc.) Care are o lungime mica sau mai mica decat cea obisnuita. Rochie ~ta. Picior ~. ◊ A lua (pe cineva) din ~ a manifesta asprime (fata de cineva). A tine (pe cineva) din ~ a supune (pe cineva) unui control sever. ~ de vedere miop. A avea mana ~ta a fi zgarcit. A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi necomunicativ. In ~ta vreme (sau in ~ timp) peste putin timp; in curand. 2) (despre lucrari literare, muzicale etc.) Care este de proportii reduse. /<lat. excurtus

A SE SITUA ma ~ez intranz. A detine un anumit loc (in spatiu, in timp sau intr-un sistem ierarhic de valori). ◊ ~ pe o (anumita) pozitie a) a lua o (anumita) atitudine; a-si expune punctul de vedere; b) a avea o parere personala. ~ pe punctul de vedere (al cuiva) a accepta opinia cuiva; a adera la punctul de vedere (al cuiva). /<fr. situer, lat. situare

DECOMPOZITIE s.f. 1. Analiza a unei substante (mai ales a unei tesaturi) in vederea cunoasterii structurii ei. 2. Atrepsie. [Gen. -iei, var. decompozitiune s.f. / cf. fr. decomposition].

ENCICLOPEDIST, -A s.m. si f. 1. Nume dat filozofilor materialisti burghezi si altor ganditori progresisti precursori ai revolutiei franceze de la sfarsitul sec. XVIII, care s-au unit in vederea elaborarii Enciclopediei. 2. (Rar) Persoana care are cunostinte enciclopedice; encicloped. [< fr. encyclopediste].

NICTalOP, -A adj., s.m. si f. (Om, animal) care vede mai bine noaptea decat ziua. [< fr. nyctalope, cf. gr. nyktalops < nyx – noapte, ops – vedere].

PROGNOZA s.f. 1. Previziune, prevedere bazata pe date stiintifice; (p. ext.) pronostic. ♦ Text in care se arata modul cum va evolua vremea intr-un anumit interval de timp. 2. Anticipare a desfasurarii in viitor a unor fenomene si procese din domeniul economiei, tehnologiei, stiintei, societatii in ansamblul ei etc., plecand de la experienta anterioara si folosind metode si tehnici necesare obtinerii de cunostinte privind evolutia acestora intr-o perspectiva mai indepartata. 3. Prevedere a aparitiei unor boli criptogamice sau a unor daunatori ai plantelor in vederea luarii din timp a masurilor de combatere. [Cf. fr. prognose, lat., gr. prognosis < pro – inainte, gnosis – cunoastere].

EMETROP, -A adj., s. m. f. (om, ochi) cu vederea normala. (< fr. emmetrope)

RARA AVIS loc. s. raritate; om scump la vedere. (< lat. rara avis, pasare rara)

CHINEZESC, -EASCA (‹ chinez) adj. Chinez (2). ◊ Marele Zid c. = constructie uriasa, ridicata incepind cu sec. 3 i. Hr., ca masura de aparare impotriva invaziilor hunilor; forma sa actuala, de peste 3.000 km lungime si 10 m inaltime, dateaza din sec. 15-16, din timpul dinastiei Ming, si este singura constructie realizata de om care se vede de pe Luna; fig. stavila, opreliste.

1) as v. ajutator (lat. vŏlebam, [imperfectu lui volo] din care s´a facut vurea, vrea [ca vream d. vreau si-a adaugat mai tirziu m de la pl.], apoi s´a adaugat lat. sic, asa [rom. si] ca si in acelasi, si s´a facut reasi [ca la Istrieni], apoi as. Tot asa celelalte pers.: volebas, -at, -amus, -atis,. ebant au dat rom. vureai, vurea, vuream, vureati, vurea, apoi vreai, vrea, vream, vreati, vrea, apoi reai, rea [influentat de ajutatoru are, ar´, cum se vede de la Cost. 1, 289, 290 si 309: n´are hi halduit, are hi rasarit, s´are hie uitat], ream, reati, rear [ca la Istrieni] si, in sfirsit, ai, ar, am, ati, ar (face). V. voi 2.

ADAPTAT, -A, adaptati, -te, adj. 1. Care a fost transformat pentru a corespunde anumitor cerinte sau pentru a fi intrebuintat in anumite imprejurari; care este potrivit pentru ceva. 2. (Despre organisme) Care a suferit un proces de adaptare (2). 3. (Despre textele literare) Caruia i s-au adus modificari in vederea reprezentarii lui pe scena, a utilizarii ca scenariu de film etc. – V. adapta.

SINE pron. refl. (Forma accentuata de acuz. pers. 3 pentru toate genurile si numerele; uneori intarit prin „insusi”) 1. (Precedat de prep. „pe” sau inv. „pre”, avand functie de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede. 2. (Precedat de prepozitii, are functie de atribut, de complement indirect sau de complement circumstantial) Pastreaza totul pentru sine insasi. ◊ Expr. De la sine = fara ajutorul sau interventia cuiva, prin propriile forte; din proprie initiativa. (Substantivat) In sinea mea (sau a ta etc.) = in propria constiinta, in gand. – Lat. se (dupa mine, tine).

PONIVOS, -OASA, ponivosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. (Fiinta) care are un defect de vedere, care nu vede bine, care sufera de miopie sau nu vede decat cu un singur ochi. 2. (Om) prost, natang, lenes sau uracios. [Var.: ponihos, -oasa adj.] – Poniv (reg. „miop” < rus.) + suf. -os.

OCHELARI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protectie format din doua lentile (fixate intr-o rama), care se pune la ochi (sprijinit pe radacina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apara ochii de praf, de o lumina prea puternica etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din doua bucati de piele prinse de curelele laterale ale capetelei si asezate in dreptul ochilor cailor pentru a-i impiedica sa vada lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane marginite, care vad lucrurile printr-o prisma prea ingusta. – Din ochi¹ (dupa lat. ocularis).

RECURS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instante superioare sa verifice legalitatea si temeinicia unei hotarari judecatoresti nedefinitive, in vederea anularii sau modificarii ei. 2.(Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.

SCAPARE, scapari, s. f. Actiunea de a (se) scapa si rezultatul ei; eliberare, salvare. ◊ Expr. Scapare din (sau de) vedere = omitere involuntara. A avea (sau a-si pastra) o portita de scapare = a avea (sau a-si pastra) un mijloc de a iesi onorabil dintr-o situatie neplacuta, incurcata. ♦ Mijloc, posibilitate de a scapa (1). – V. scapa.

APUCA vb. 1. v. lua. 2. v. inhata. 3. v. cuprinde. 4. v. agata. 5. v. prinde. 6. v. surprinde. 7. a se indrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a pasi, a pleca, a porni, (rar) a se indruma, (pop.) a purcede, a se purta, (inv. si reg.) a nazui, (Transilv.) a aradui. (A ~t-o pe drumul acela.) 8. v. incepe. 9. a prinde, a trai, a vedea. (Simtea ca nu va mai ~ ziua de maine.) 10. a cuprinde, a-i veni. (L-a ~ ameteala.) 11. v. mosteni. 12. v. nimeri. 13. v. nazari.

CONCEPTIE s. 1. convingere, gand, idee, judecata, opinie, orientare, parere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convictiune. (Are niste ~ sanatoase.) 2. teorie, teza. (O noua ~ in biologie.) 3. (BIOL.) concepere, procreare, (inv. si pop.) zamislire. (Proces de ~.)

LAUR ~i m. 1) Arbust meridional cu frunze persistente, lucioase si aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de ~. ◊ Cununa de ~i cununa din frunzele acestui arbust oferita in trecut oamenilor ilustri in semn de inalta pretuire. A culege ~ii a deveni celebru. A se culca pe ~i a fi satisfacut de succesele obtinute candva. 2) Planta erbacee veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa, folosita in medicina. ◊ A mancat ~ (sau ~i) sau doar n-am mancat ~i! doar nu si-a (sau mi-am) iesit din minti; vezi bine, n-a (sau n-am) innebunit. /<lat. laurus

OFTalMOMETRU ~e n. 1) Instrument medical pentru determinarea astigmatismului vizual. 2) Instrument medical pentru determinarea distantei la care ochiul are capacitatea de a vedea distinct. /<fr. ophtalmometre

ORBESTE adv. 1) In felul orbilor; ca orbii; fara a vedea; pe dibuite. 2) fig. Fara a avea un punct de vedere propriu; fara a chibzui. A se supune ~. 3) fig. Fara alegere si fara crutare. /orb + suf. ~este

INTIMARE s.f. Actiunea de a intima si rezultatul ei; avertizare, punere in vedere. [< intima].

P*****S, -A adj., s. m. f. 1. (om) anormal din punct de vedere sexual; corupt, depravat. 2. (om) perfid; inclinat spre fapte rele. (< fr. p*****s, lat. p*****sus)

SCHEMA s. f. 1. plan, proiect cuprinzand doar liniile, ideile generale ale unei lucrari, care permite o vedere de ansamblu asupra ei. 2. reprezentare grafica simplificata, cu ajutorul unor simboluri, a unui aparat, a unei constructii, a unui proces sau fenomen etc. 3. tablou cuprinzand denumirea posturilor si retributiile respective ale unei intreprinderi sau institutii. (< fr. scheme, germ. Skema, lat. schema)

ADAPTAT, -A, adaptati, -te, adj. 1. Care a fost transformat pentru a corespunde anumitor cerinte sau pentru a fi intrebuintat in anumite imprejurari; care a devenit apt pentru ceva. 2. (Despre organisme) Care a suferit un proces de adaptare (2). 3. (Despre textele literare) Caruia i s-au adus modificari in vederea reprezentarii lui pe scena, a utilizarii ca scenariu de film etc. – V. adapta.

CAPATANA, capatani, s. f. 1. Cap de animal mort sau taiat (in vederea consumului). 2. Cap de om mort desprins de trup; p. ext. (ir.) cap. 3. Parte bulbucata a unei plante, formata din tulpina sau din suprapunerea frunzelor. Capatana de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Capatana de zahar. – Lat. *capitina.

carantina f., pl. e (it. quarantina, d. quaranta, patru-zeci, fiind-ca atitea zile dura la inceput; fr. quarantine; turc. karantina). Sedere silita citeva zile intr´un loc supravegheat al calatorilor veniti din regiuni molipsite (de ciuma, de holera) p. a vedea daca-s bolnavi ori nu. Fig. A pune la carantina, a izola, a exclude.

IMPaiENJENIRE s. f. Actiunea de a (se) impaienjeni si rezultatul ei; fig. tulburare, incetosare a vederii. [Pr.: -pa-ien-. – Var.: (reg.) impaiejenire, impainjenire s. f.] V. impaienjeni.

COORDONA, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord partile unui tot, a indruma in sens unitar o serie de activitati desfasurate in vederea aceluiasi scop. [Pr.: co-or-] – Din fr. coordonner.

METEMPSIHOZA s.f. Conceptie mistica potrivit careia sufletul omului ar strabate, dupa moarte, in vederea purificarii, un lung ciclu de incarnari succesive in plante, animale si oameni.

PRIVIRE, priviri, s. f. Actiunea de a (se) privi si rezultatul ei. 1. Functia organica a ochilor, vaz; mod de a privi, cautatura, uitatura. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugara, de ansamblu). 3. (In loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., in privinta..., in ceea ce priveste... – V. privi.

ORB¹ s. n. (In sintagma) Orbul gainilor (sau gainii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifesta prin imposibilitatea de a vedea seara dupa apusul soarelui; p. ext. miopie. ◊ Expr. A avea orbul gainilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. – Din orbi (derivat regresiv).

CIRAC, ciraci, s. m. 1. (Livr.) Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoana care impartaseste in mod servil si mecanic vederile, parerile etc. cuiva. 3. (Inv.) Om de incredere al cuiva. – Din tc. cirak.

METEMPSIHOZA s. f. Conceptie despre transmigratia sufletelor oamenilor care ar parcurge, dupa moarte, in vederea purificarii, un lung sir de reincarnari succesive in animale, plante si oameni. – Din ngr. metempsihosis, fr. metempsyc(h)ose.

REANIMARE, reanimari, s. f. Actiunea de a reanima si rezultatul ei. ♦ Procedeu terapeutic folosit in vederea restabilirii functiunilor vitale ale organismului (circulatia, respiratia etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

RETINITA, retinite, s. f. Inflamatie a retinei care determina scaderea progresiva a vederii, mergand pana la pierderea ei, si care constituie, adesea, un simptom al unei afectiuni generale. – Din fr. retinite.

STAFIE, stafii, s. f. Fiinta ireala pe care cred (sau pretind) ca o vad unii oameni, si care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pamant; fantoma, naluca, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoana urata (si slaba). [Acc. si: stafie] – Cf. ngr. stihion.

CONDENSATOR, condensatori, s. m. 1. Aparat care serveste la lichefierea unei mase de vapori in vederea recuperarii lichidului din care au provenit sau a eliminarii unor componenti volatili. 2. Sistem de doua conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statica. ◊ Condensator variabil = condensator a carui capacitate poate fi variata prin deplasarea relativa a armaturilor lui. – Din fr. condensateur.

OBSERVA vb. 1. v. examina. 2. v. constata. 3. v. supraveghea. 4. v. spiona. 5. a percepe, a remarca, a retine, a sesiza, a vedea, a zari, (inv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. v. vedea. 7. v. cunoaste. 8. v. semnala.

RESPECTAT adj. 1. apreciat, considerat, pretuit, stimat, (pop. fig.) vazut, (inv. fig.) vederos. (Un om ~.) 2. v. onorabil.

STIMAT adj. 1. apreciat, considerat, pretuit, respectat, (pop. fig.) vazut, (inv. fig.) vederos. (Un om ~.) 2. cinstit, onorabil, onorat, pretuit, respectabil, respectat, stimabil, venerabil, (inv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.)

ZARI vb. 1. v. vedea. 2. a (se) vedea. (Il ~ venind spre noi.) 3. v. aparea. 4. a observa, a percepe, a remarca, a retine, a sesiza, a vedea, (inv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare ?)

GaiNA ~i f. Pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslusit (mai ales seara). De rasul ~ilor de nimic; de batjocura. A se culca o data cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseara. A sta ca o ~ (sau curca) plouata a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apa pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu, avand un mot alb intre ochi; lisita. [G.-D. gainii] /<lat. gallina

ORB¹ n. : ~ul gainilor boala constand in diminuarea sau pierderea vederii in conditii de iluminare redusa. ◊ A avea ~ul gainilor a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. /v. a orbi

ORIZONT ~uri n. 1) Linie care delimiteaza aparent sfera cereasca de suprafata globului pamantesc. 2) Portiune a suprafetei globului terestru vizibila pe un teren deschis. 3) fig. Cerc de cunostinte si de interese ale unui om; nivel intelectual. ◊ Fara ~ cu vederi inguste; cu conceptii inapoiate. 4) Subdiviziunea stratigrafica cea mai mica in cuprinsul unui etaj geologic. 5) Totalitate a constructiilor miniere situate la acelasi nivel. 6) (in artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat. 7) (la teatru) Decor care acopera partea din fund a unei scene. /<lat. horison, ~ntis, ngr. orizon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon

A PRAPADI ~esc tranz. 1) A inceta de a mai poseda; a nu mai avea in posesie; a pierde. 2) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A folosi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. ~ ziua. 3) A face sa se prapadeasca; a distruge; a nimici. 4) A inceta de a mai avea in campul vizual. ◊ ~ din ochi (pe cineva sau ceva) a) a nu mai vedea (pe cineva); b) a avea o afectiune deosebita (pentru cineva sau ceva). /<bulg. propadam

PUPILA ~e f. Orificiu central al irisului care permite patrunderea luminii in ochi si care are rolul de a adapta vederea in functie de luminozitate si de distanta; lumina a ochiului. /<fr. pupille, lat. pupilla

ASPIRANTURA s.f. (In trecut) Forma de studiu care era organizata pe langa institutiile de invatamant superior pentru pregatirea specialistilor si cercetatorilor, absolventi ai facultatilor si institutelor, in vederea obtinerii titlului de „candidat in stiinte”. [< rus. aspirantura].

DEPRAVAT, -A adj., s.m. si f. (Om) descompus din punct de vedere moral; d*******t, corupt; p*****s. [< deprava].

PREMONITIE s.f. 1. Figura retorica prin care oratorul prepara auditoriul in vederea unui anumit fapt care ar putea sa displaca; premunitie (2) [in DN]. 2. Senzatie care preceda, care anunta un fapt; prevestire, avertisment. [Var. premonitiune s.f. / < fr. premonition, lat. praemonitio].

SCIENTISM¹ s.n. Conceptie de esenta pozitivista care considera stiinta conceputa ca un ansamblu de cunostinte exacte, singura in masura sa rezolve toate problemele cunoasterii. ♦ Pozitie teoretica avansata a unor savanti cu vederi dialectice, dar care nu au ajuns la un materialism consecvent. [Pron. sci-en-. / < fr. scientisme, cf. it. scientismo].

bei (bei), s. m. – 1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administratiei otomane, era si titlu al domnitorilor din Munt. si Mold. – 2. Unghi concav la arsice. – Mr. bei. Tc. beg sau bey (Roesler 589; Seineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf. ngr. μπέης, alb. bek, bg. bei.

prabalau, prabalai, s.m. (reg.) om care probeaza, care incearca sa vada daca ceva este bun; om smecher.

DEPRAVAT, -A adj., s. m. f. (om) descompus din punct de vedere moral; d*******t, corupt. (< deprava)

PERSPECTIV, -A I. adj. (despre desene, proiectii etc.) care reprezinta un obiect, un peisaj etc. in perspectiva; perspectivic. II. s. f. 1. imagine prin proiectarea unui obiect pe o suprafata plana, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ◊ disciplina care studiaza metodele pentru construirea acestor imagini. 2. aspect pe care il are un peisaj, un obiect vazut din departare; priveliste. ◊ bulevard mare in linie dreapta. 3. posibilitatea realizarii sau a desfasurarii in viitor a unei actiuni, a unui plan etc. ◊ (pl.) ceea ce poate ajunge cineva in viitor; posibilitati de viitor. ♦ in ~a = pe cale de a se infaptui in viitor. (< fr. perspectif, lat. perspectivus, /II/ fr. perspective)

aiDOMA adv. 1. La fel, asemenea, exact, intocmai. Arata... o scrisoare de amenintare aidoma celeilalte (DUMITRIU). 2. aievea, intr-adevar. Tot ce auzim din gura ei, ni se pare ca vedem aidoma (VLAHUTA). – Din a³ + v. sl. vidomu „vizibil”.

HORRIBLE DICTU (ET AUDITU) (lat.) groaznic de spus (si de auzit) – Introducere in atmosfera in vederea relatarii unor fapte grave. Are, in egala masura, un sens ironic.

antic, -a adj., pl. f. e (lat. antiquus). Foarte vechi: la Pompeji se vad ruine antice. Fig. Care are calitatile lucrurilor de acelasi fel la cei vechi: simplicitate antica. S. m. pl. Cei vechi (mai ales Grecii si Romanii). S. f., pl. i si e. Obiect vechi (mai ales moneta [!]) de sute sau mii de ani. Fig. Iron. Persoana batrina sau cu obiceiuri invechite. – Fals antic.

ROBOTICA (‹ engl., fr.) s. f. Domeniu pluridisciplinar al stiintei si tehnicii care studiaza proiectarea si tehnica construirii sistemelor mecanice, informatice sau mixte si a robotilor, in scopul inlocuirii totale sau partiale a omului in procesele tehnologice, in actiunea asupra mediului inconjurator etc. Multe aspecte ale r. implica inteligenta artificiala: robotii pot fi echipati cu senzori echivalenti cu organele de simt ale omului, pentru vedere, pipait, perceperea temperaturii. Unii au chiar capacitatea de a lua decizii simple, iar in prezent cercetarile in domeniu sunt orientate spre obtinerea de roboti cu un grad de autocontrol care sa le permita mobilitatea si luarea de decizii intr-un mediu necontrolat direct de catre oameni.

Europa 1. Fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. El s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. Fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.

GASCA, gasti, s. f. (Peior.) Grup restrans de oameni, uniti intre ei prin preocupari, mai ales in vederea savarsirii unor actiuni reprobabile; grup de oameni care se afla la periferia societatii. ◊ Expr. A (se) sparge gasca = a (se) risipi, a (se) destrama o cardasie, o clica. – Et. nec.

HOMUNCULUS, homunculusi, s. m. Omulet artificial pe care alchimistii pretindeau ca au reusit sa-l fabrice; p. ext. om foarte mic de statura, nedezvoltat^{Vezi nota}, pipernicit. – Din lat. homunculus, fr. homuncule.

IA interj. 1. Cuvant prin care se atrage atentia ascultatorului asupra unui indemn care i se va adresa; ian! 2. Iata! iaca¹! uite! vezi! ian! ◊ Expr. Ia asa = numai asa, fara nici o intentie precisa. 3. Arata indiferenta fata de ceea ce urmeaza. 4. Introduce un raspuns. Unde te duci? – Ia, pana la colt. Cf. bg. ja.

COORDONARE, coordonari, s. f. 1. Actiunea de a coordona si rezultatul ei. 2. Relatie stabilita, in cadrul unei enuntari, intre cuvinte, constructii si propozitii care stau pe acelasi plan, fara ca unul dintre elemente sa depinda din punct de vedere gramatical de celalalt. [Pr.: co-or-] – V. coordona.

PRAPASTIOS, -OASA, prapastiosi, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prapastii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adanc, de netrecut, de neinvins. 2. Fig. Naprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Inspaimantator, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neinchipuit; ciudat, bizar, nastrusnic. ♦ Bazat pe inchipuire; plasmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai in rau, care are numai ganduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prapastie + suf. -os.

ERATIC, -A, eratici, -ce, adj. Care nu este fix. ◊ Bloc eratic sau stanca eratica = bloc de piatra adus mai ales de ghetari si asezat in regiuni cu care nu are nimic comun din punct de vedere geologic. – Din fr. erratique, lat. erraticus.

SENTIMENT, sentimente, s. n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprima atitudinea omului fata de realitate; simtamant. ♦ Afectiune. 2. Facultatea de a simti, de a cunoaste, de a aprecia ceva; constiinta. ♦ Credinta, impresie intima; convingere. avea sentimentul ca l-a mai vazut undeva. [Var.: (inv.) simtiment s. n.] – Din fr. sentiment.

CRISTalIN, -A, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munti etc.) Care este format din sisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezinta sub forma de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, asezata indaratul irisului si care are un rol important in acomodarea vederii la diferite distante. 5. S. n. Ansamblu sau formatie de sisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. si: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

REvedea vb. 1. a (se) regasi, a (se) reintalni. (S-au ~ dupa o vreme.) 2. a se vedea. (Sa ne ~ sanatosi.) 3. a cerceta, a controla, a inspecta, a revizui, a verifica, (inv.) a revedui, (grecism inv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele intreprinderii.) 4. a recapitula, a repeta. (A ~ materia pentru examen.)

CHIOR chioara (chiori, chioare) si substantival 1) Care vede numai cu un ochi; care are numai un ochi teafar. 2) reg. Care nu vede deloc; orb. ◊ A da ~ peste cineva a se lovi de cineva. 3) Care vede rau la distanta; miop. 4) Care se uita crucis; sasiu. 5) fig. (despre surse de lumina) Care nu da lumina suficienta. 6) (despre lumina) Care nu lumineaza bine; slab. 7): Apa chioara a) mancare sau bautura rara si fara nici un gust; b) vorbarie goala. A nu avea para chioara a nu avea nici un ban. /<turc. kor

CONFIRMATIE s.f. Ritual catolic, oficiat de obicei de un episcop, in vederea intaririi botezului pentru copiii care au implinit sapte ani. ♦ Act prin care, in confesiunea protestanta, se confirma oficial juramantul botezului inainte de impartasanie. [Gen. -iei. / < fr. confirmation, lat. confirmatio].

PERSONIFICATIE s.f. (Liv.) Personificare. ♦ Forma de halucinatie constand in vederea si auzirea simultana a unui om in cadrul unor scene de masa ciudate, intuita in cazuri de delir. [Gen. -iei. / < fr. personnification].

PERSPECTIVA s.f. 1. Imagine obtinuta prin proiectarea unui obiect pe o suprafata plana, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ♦ Disciplina care studiaza metodele folosite pentru construirea acestor imagini. 2. Aspect pe care il are un peisaj, un obiect etc. vazut din departare; priveliste cu un asemenea aspect. ♦ Bulevard mare in linie dreapta. 3. Posibilitatea realizarii sau a desfasurarii in viitor a unei actiuni, a unui plan etc. ♦ (De obicei la pl.) Ceea ce poate ajunge cineva in viitor; posibilitati de viitor. [< fr. perspective, cf. lat. perspectiva < per – prin, spectio – privire].

ciceris, cicerisi, s.m. (reg.) om care nu trece nimic cu vederea, intepator, critic.

CONFIRMATIE s. f. 1. ritual catolic oficiat (de un episcop), in vederea intaririi botezului pentru copiii care au implinit sapte ani. 2. act prin care, in confesiunea protestanta, se confirma juramantul botezului inainte de impartasanie. (< fr. confirmation, lat. confirmatio)

PERSONIFICATIE s. f. personificare. ◊ forma de halucinatie in vederea si auzirea simultana a unui om in cadrul unor scene de masa ciudate, in cazuri de delir. (< fr. personnification)

ASPIRANTURA s. f. Forma de studiu organizata pe langa universitati si institute de cercetari stiintifice, pentru pregatirea persoanelor care au trecut examenul de stat, in vederea obtinerii titlului superior de „candidat in stiinte”. – Rus. aspirantura.

ATUNCI adv. I. 1. In momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea. ◊ Expr. Atunci si nici atunci = niciodata. 2. Intr-un moment concomitent cu o actiune sau urmand imediat dupa aceasta. Pun mana pe revolver, atunci auz tare un glas (CARAGIalE). ◊ (Precedat de adverbe sau prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Tot atunci. De atunci. Pe atunci. II. Numai asa, numai in acest caz. Sa te vedem cum lucrezi, si atunci te vom aprecia. ♦ (Cu rol de conjunctie) In cazul acesta. [Var.: atunce, atuncea adv.] – Lat. *ad-tuncce.

care pron. rel. si interog., pl. tot asa; cu alte cuvinte, e invariabil la nominativ. In vechime varia: care, f. carea, pl. carii, f. carile (lat. qualis, ce fel; it. quale, pv. pg. qual, fr. quel, sp. cual). Cine, ce: Munte care arunca foc. Care e muntele cela? Munti care (fals cari) arunca foc. Barbatu a carui femeie, femeia al carei barbat, barbatu ai carui copii, femeia ai carei copii, oamenii al caror gind, oamenii a caror tara, parintii ai caror fii, m****e ale caror fiice. – Care de care, fie-care mai mult de cit cel-lalt, unu mai mult de cit altu. – Care... care, unii... altii: s´a (ori s´au) dus care pe jos, care cu caruta. – Care pe care? Cine va invinge? – Fie-care: care, cum vedea, se mira (fie-care, indata ce vedea, se mira; indata ce vedea, fie-care se mira. Care cum formeaza o locutiune si se poate scrie si fara virgula: care cum vedea, se mira). – In est se zice si care e acolo? ild. cine e acolo?

cinetoscop n., pl. oape (cineto- ca in cinetic si scop ca in telescop). Fiz. Un aparat optic inventat de Edison. Se compune dintr´o vacalie de ciur care are niste deschizaturi pin [!] care se vad niste imagini facute in interioru vacaliii. Cind se invirteste, produce impresiunea cinematografului. Se numeste si fenacistiscop. V. cinematograf.

consideratiune f. (lat. consideratio, -onis). Atentiune, luare in sama [!]: a lua pe cineva, a lua un lucru in consideratiune. Fig. Ratiune, motiv, punct de vedere: aceasta consideratiune m´a decis, am cedat acestei consideratiuni. Stima: am mare (multa) consideratiune p. el, il am in mare consideratiune. Pl. Reflexiuni, observatiuni. In consideratiunea unui om, unui lucru, din cauza stimei sau importantei lui. – Ob. -atie.

HAMADRIADA, hamadriade, s. f. (In mitologia greaca) Fiecare dintre nimfele padurii, care se nasteau si mureau odata^{Vezi nota} cu arborii in care isi aveau salasul. [Pr.: -dri-a-] – Din fr. hamadryade.

IMPORTANT, -A, importanti, -te, adj. Care are insemnatate, valoare; insemnat. ♦ (Despre persoane) De vaza; remarcabil, ilustru. ♦ (Ir.) Care se crede om de seama; plin de aroganta, ingamfat. – Din fr. important.

INFERIOR, -OARA, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.

VEDENIE, vedenii, s. f. 1. Halucinatie; naluca, fantoma. ♦ (Rar) Miraj. ♦ Fiinta care apare in mod nedeslusit sau neasteptat, care sperie prin aspectul ei ciudat; aratare. 2. (Inv.) Imagine, reprezentare. 3. (Pop.) vedere (I 1). – Din sl. videnije (dupa vedere).

VISA, visez, vb. I. 1. Tranz. A avea un vis (1) in timpul somnului, a vedea in vis pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A se vedea in vis. ◊ Expr. Unde te visezi? = unde crezi ca te afli? unde te trezesti? 2. Intranz. A se lasa in voia gandurilor, a imaginatiei; a-si imagina; a medita. 3. Tranz., intranz. si refl. A dori ceva (cu ardoare), a ravni la ceva. – Din vis.

PROGRAMARE, programari, s. f. Actiunea de a programa si rezultatul ei. ♦ Operatia de elaborare a programului in vederea rezolvarii unei probleme la calculatorul electronic. – V. programa.

CIUDATENIE s. 1. bazaconie, bizarerie, bazdaganie, curiozitate, d****e, d********e, minunatie, nastrusnicie, nazdravanie, pozna, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dananaie, nagoda, sozenie, (Ban. si Olt.) miraz, (Transilv. si Ban.) mirazenie, (Mold.) sant. (Multe ~ a mai vazut.) 2. v. extravaganta. 3. curiozitate, (grecism rar) paraxenie. (avea unele ~ in comportare.)

ORIUNDE adv. 1. oriincotro, orisiunde, pretutindeni, (rar) fieunde, (inv.) oareunde, tutindeni. (~ te voi urma.) 2. incotro, oriincotro, orisiunde. (Du-te ~ vezi cu ochii.)

PERSPECTIVA s. 1. priveliste, vedere, (inv. si reg.) priveala, (inv.) prospect. (Avem o ~ minunata spre mare.) 2. viziune. (Are o ~ clara asupra dezvoltarii economice.) 3. viitor. (Plan de ~.) 4. (inv.) prospect, (fig.) orizont. (Ce ~ are acest tanar?)

A GASI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautand sau din intamplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ◊ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte ingrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine in urma unui efort; a dobandi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea intr-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa incuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti

LACTEE adj. : Calea ~ multime de stele, avand forma unui brau luminos, care se vede pe bolta cereasca in timpul noptilor senine; Calea Laptelui; Calea (sau Drumul) Robilor. [Sil. -te-e] /<fr. lactee, lat. lactea

MODalITATE ~ati f. 1) Mod de a actiona in vederea realizarii unui anumit scop; maniera; procedeu; metoda; mijloc. 2) log. Caracter necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecati. 3) gram. Atitudine, apreciere a vorbitorului fata de cele comunicate. /<fr. modalite

PARLAMENTARE s.f. Actiunea de a parlamenta si rezultatul ei; (spec.; la pl.) discutii, tratative in vederea incheierii unui acord, a unui armistitiu etc. [< parlamenta].

metehau (-ai), s. m. – Pocitanie, slutenie; badaran. Creatie expresiva, cf. matahai, motirca. In Mold., sensul de „prost, nating” care apare in toate dictionarele, nu este decit secundar, cf. poezia populara: de la noi a treia casa este-o nevasta frumoasa si barbatu-i metehau, aude si vede rau. Pentru sens, cf. meteahna. Nu are feminin, poate pentru specializarea sa in sensul propriu de matahala. E dubletul lui meteleu, s. m. (Trans., pocitanie, prost), meteloaie, s. f. (badaranca, p*********a).

MAHOMED (in araba Mohammed „cel laudat”) (c. 570-632), reformator religios arab. Fondatorul islamismului (mahomedanismului). Propagator si autor partial al textelor coranice; considerat ultimul dintre profetii care incheie revelatia initiata de „Vechiul Testament” si completata de Evenghelii. Probabil, personaj istoric, n. la Mecca (Arabia), predicator din 610 la Mecca, refugiat (hegira) la Medina 622, data considerata ca inceputul erei musulmane; a provocat un „razboi sfant” (jihad) de convertire a intregii Arabii, neapucand sa vada insa izbanda totala. Potrivit traditiei, M. ar fi scris „Coranul” dictat de allah sau l-ar fi primit gata scris pentru el si transmis prin ingerul Gabriel, originalul pastrandu-se in cer. Mormantul lui M. de la Medina este loc de pelerinaj pentru musulmanii din intreaga lume.

albeata f., pl. eti (d. alb). Calitatea de a fi alb: albeata zapezii. Pata alba care se formeaza une-ori pe lumina ochiului si impedeca [!] vederea.

Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).

GONITOR, -OARE, gonitori, -oare, s. m. si f., adj. (Vita cornuta) care are varsta la care se poate impreuna (in vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

HANZELA, hanzele, s. f. Instalatie de fabricat bomboane, caramele, avand ca elemente principale o masina de rolat^{Vezi nota}, un dispozitiv de stantare si o pompa cu care se introduce umplutura. – Et. nec.

IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

NUMITOR, numitori, s. m. Termen al unei fractii ordinare, scris sub linia de fractie, care reprezinta impartitorul operatiei de impartire. ◊ Expr. A aduce la acelasi numitor = a) a face ca doua sau mai multe fractii ordinare sa aiba acelasi numitor; b) a impaca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fara temei) pareri, tendinte, conceptii diferite. – Numi + suf. -tor.

OMENESTE adv. 1. Din punct de vedere omenesc, in mod omenesc; cat poate un om. 2. In conditii omenesti, ca oamenii; p. ext. cu omenie, cumsecade, cum se cuvine. – Om + suf. -este.

ELECTROIZOLANT, -A, electroizolanti, -te, adj., s. m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pr.: -tro-i-] – Din fr. electro-isolant.

SCOFalCI, scofalcesc, vb. IV. Refl. 1. A slabi foarte mult, a avea obrajii descarnati, a ajunge sa i se vada oasele; p. ext. a imbatrani sau a parea batran. ◊ Tranz. Boala l-a scofalcit. 2. Fig. (Despre obiecte) A se stramba, a se deforma, a se incovoia, a se turti; a se coscovi, a se scoroji. – Et. nec.

CONCLAV ~e n. 1) Intrunire a cardinalilor in vederea alegerii unui nou papa. 2) Sala in care are loc o astfel de intrunire. 3) iron. Adunare care isi propune sa rezolve false probleme. /<fr., lat. conclave

CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus

IDEE ~i f. 1) Reprezentare generala si abstracta, care se formeaza in constiinta omului, despre un obiect sau despre un fenomen; concept; notiune. 2) Rezultat al procesului de gandire; gand. ◊ ~ fixa idee care staruie mereu in mintea cuiva; idee obsedanta. A avea ~ a avea cunostinte sumare despre ceva. 3) Fel de a vedea lucrurile din jur, de a reprezenta realitatea. 4) Conceptie de baza a unei opere. ~ea romanului. ~ea spectacolului. 5) Intentie de a intreprinde ceva. [Sil. de-e-] /<lat., gr. idea

A INARMA ~ez tranz. 1) A inzestra cu armament; a pregati pentru lupta. 2) fig. A dota cu ceva necesar (in vederea realizarii unei actiuni). ~ cu date. [Sil. in-ar-] /in + arma

MEMORANDUM ~uri n. 1) Document diplomatic in care se expune punctul de vedere al unui guvern asupra unei probleme, ce va constitui obiectul viitoarelor negocieri. 2) inv. Carnet de note. /<lat. memorandum, germ. Memorandum, fr. memorandum

NaiBA f. Una din numirile populare ale diavolului. ◊ La ~! se spune, cand cineva vrea sa se lepede de ceva. Ce ~! se spune pentru a exprima nerabdarea sau nemultumirea. al ~ii! se spune pentru a exprima mirarea. Dat ~ii a) care pricinuieste multa bataie de cap; b) care este foarte dezghetat si descurcaret. Pe ~! se spune pentru a nega ceva. Nici pe ~ absolut nimic. A cauta pe ~ a se aventura in ceva, care poate avea urmari neplacute. A da de ~ (sau a vedea pe ~) a nimeri intr-o incurcatura. A da (sau a lasa) pe cineva sau ceva la ~ (sau ~ii) a renunta la cineva sau ceva. Du-te (sau fugi) la ~! sau du-te ~ii!, lua-te-ar ~!, fire-ar (sau fir-ar) al ~ii (sa fie)! se spune pentru a exprima o imprecatie sau un blestem. [G.-D. naibei] /Orig. nec.

ORBET ~eata (~eti, ~ete) m. si f. 1) Fiinta care nu vede (bine sau deloc). ◊ A se bate ca ~etii a se bate tare, lovind unde se nimereste. 2) rar Cersetor orb. /orb + suf. ~et

A SE REvedea ma revad intranz. 1) A se vedea din nou; a se intalni iar. S-au revazut dupa o vreme. 2) A-si evoca lucruri, fapte din trecut. /re- + a se vedea

VAZA¹ f. la sing. Autoritate pe care o are o persoana (sau un lucru) datorita anumitelor calitati sau merite; prestigiu. ◊ De ~ care se distinge prin merite deosebite; cu valoare recunoscuta; vestit; marcant. Cu ~ cu trecere; cu prestigiu; influent. /v. a vedea

ELECTROIZOLANT, -A adj., s.m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pron. -tro-i-. / < fr. electroisolant].

azi adv. – In ziua de fata, astazi, acum. – Pina azi, pina acum. – De azi, de acum. – De azi inainte, de acum inainte. – De azi in, de acum in (atitea zile). – Azi sunt, acum (atitea zile). – Azi noapte, noaptea trecuta. – Mr. aza, a(n)zi, megl. aza, as. Lat. hāc die, redus la *hādie, probabil prin confuzie cu hŏdie, pe care a ajuns sa-l inlocuiasca (Puscariu, Lat. ti, 48; Puscariu 176; REW 4163; DAR; cf. Cipariu, Gram., 113). Dupa Tiktin, ar fi contractie de la astazi. Avind in vedere accentul, este greu de admis opinia lui Hasdeu 1895, conform caruia ar reprezenta lat. ad diem.

ACOLISITURA s.f. (Trans. SV) Insistenta. Savai nu s-ara scula sa-i dea lui pentru ce e priiaten lui, iara pentru acolisitura lui scula-se-va si-i va da. N TEST. (1648). Etimologie: acolisi + suf. -tura. Vezi si acolisi.

haihui adj. – 1. Neglijent, zapacit, aiurit. – 2. Fara rost, fara tinta, razna. – Mr. haihui. Pare a fi tc. hay-huy, interj. care exprima zgomotul (Bogrea, Dacor., I, 277). Evolutia semantica nu este clara. S-ar potrivi mai curind, din acest punct de vedere, mag. haja-huja „usor” (Scriban); dar aceasta explicatie nu este valabila pentru mr. Cf. hai.

aiEVEA adv. I. Adv. 1. In realitate. Intelese... ca... tot ce i se intampla nu-i in vis, ci aievea (CARAGIalE) ♦ Cu adevarat, intr-adevar. Credeam aievea in basmul Cosanzenei (BENIUC) ♦ Ca si cum ar fi sau s-ar intampla in realitate. Inchise ochii si-l vazu pe Mitrea aievea in fata (SADOVEANU) ♦ (Adjectival) Real, palpabil, concret. 2. In vazul tuturor, pe fata; deschis. ♦ Limpede, lamurit. [Var.: aieve adv.] – Slav (v. sl. jave, bg. jave).

STELI, stelesc, vb. IV. Intranz. (In expr.) A-i steli (cuiva) ochii, se spune cand cineva are o ameteala si i se pare ca vede stele in fata ochilor. – Din stele (pl. lui stea).

acustic, -a adj., (vgr. akustikos). Relativ la auz: nerv acustic. Cornet acustic, cornet care aduna sunetele ca sa le auzi mai bine. S. f., pl. i. Fiz. Stiinta sunetelor; felu cum se aud sunetele unei sali: acest teatru are o acustica buna. Adv. Din punct de vedere acustic.

Acrisius, rege al Argosului si fiu al lui Abas. De teama unui oracol care-i prezisese ca va fi ucis de catre unul dintre urmasii sai, Acrisius si-a zavorit unica fiica, pe Danae, intr-un turn inalt. Indragostindu-se de frumusetea tinerei fete, Zeus reuseste totusi sa patrunda pina la ea transformindu-se in ploaie de aur. Din unirea lor se naste un baiat, Perseus. Pentru a zadarnici prezicerea oracolului, Acrisius o inchide pe Danae impreuna cu Perseus intr-un cufar si le da drumul pe mare. Salvati de la inec, dupa ani de zile in care timp Perseus crescuse, cei doi se reintorc in Argos sa-l vada pe Acrisius. In cadrul unor intreceri care au loc in Thessalia si la care participa si Perseus, discul lansat de el il loveste din greseala pe Acrisius, ucigindu-l pe loc. In felul acesta oracolul se implineste (v. si Perseus).

Arachne, tinara din Lydia, fiica lui Idmon din Colophon, vestita pentru maiestria cu care-si tesea pinzele. Sfidind-o cu indeminarea ei pe zeita Athena, patroana tesatoarelor si a torcatoarelor, se spunea ca zeita insasi ar fi coborit din Olympus pentru a-i vedea pinzele. Intre cele doua incepe o intrecere: Athena infatiseaza pe pinzele ei chipurile celor doisprezece zei ai Olympului si scene care zugravesc pedepsele la care au fost supusi muritorii ce au incercat sa se razvrateasca impotriva ordinii divine. Arachne tese, la rindu-i. minunate pinze pe care sint zugravite scene de iubire dintre zei si muritoare. Infuriata, zeita ii sfisie pinzele. Atunci, de desperare, Arachne se spinzura. Athena n-o lasa insa sa moara ci, cuprinsa in ultima clipa de mila, o transforma intr-un paianjen, sortit de atunci sa-si teasa pinza la infinit.

AGRICULTURA, agriculturi, s. f. 1. Cultivare a pamantului. 2. Ramura a productiei materiale care are ca obiect cultura plantelor si cresterea animalelor in vederea obtinerii unor produse alimentare si a unor materii prime; totalitatea lucrarilor si a metodelor intrebuintate in acest scop. – Din fr. agriculture, lat. agricultura.

GHIMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari si ascutite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte parti ale unor plante; spin¹. ◊ Expr. A avea (sau a simti) un ghimpe la (sau in) inima (sau in cuget) = a avea un necaz, o suparare sau o nemultumire (nedestainuita^{Vezi nota 1} nimanui). A sta (sau a sedea ca) pe ghimpi = a nu mai avea rabdare, a fi extrem de nerabdator. 2. Fiecare dintre tepii^{Vezi nota 2} care acopera corpul unor animale (in special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-paduret = arbust totdeauna verde, cu ramurile latite si terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi si cu fructe in forma de boabe rosii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a doua dansuri populare romanesti; melodie dupa care se executa fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjemp.

GRADINA, gradini, s. f. 1. Suprafata de teren arabil, de obicei ingradita, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi, in vederea obtinerii unor produse; gradinarie. ◊ Expr. O gradina de om = om placut, simpatic. 2. Suprafata de teren plantata (si amenajata cu alei, banci etc.) care serveste ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Gradina botanica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt cultivate (in scopul prezentarii si studierii) colectii de plante vii. Gradina zoologica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pamantului. ♦ Gradina de vara = restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. 3. (In sintagmele) Gradina de copii = gradinita (de copii). Gradina sezoniera = gradina de copii care functioneaza in mediul rural in timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.

INTalNI, intalnesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. recipr. A da de cineva sau de ceva; a se afla in prezenta cuiva sau a ceva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta intr-un punct. 2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva in urma unei intelegeri prealabile; a avea intrevedere cu cineva. 3. Tranz. A gasi; a descoperi. ♦ (De obicei in constructii negative) A da peste..., a avea parte de... 4. Tranz. si refl. A (se) gasi, a (se) afla. 5. Tranz. si refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar intr-o competitie sportiva; a se lupta, a se confrunta cu cineva intr-o competitie sportiva. – In + talni (Inv. „a intalni”, probabil < magh.).

LUSTRUIRE, lustruiri, s. f. Actiunea de a (se) lustrui; lustruiala. ♦ Spec. Operatie de prelucrare fina, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafetei unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios in vederea infrumusetarii, maririi rezistentei la coroziune si a imbunatatirii ei. – V. lustrui.

DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doara adv.] – Lat. de-hora.

DACA conj. 1. (conditional) de. (Doar ~ n-ar pleca.) 2. (conditional) cand, (pop.) de. (Ce pot face sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc?) 3. (conditional) (inv. si reg.) ca. (Ce folos ca vin, ~ nu-l gasesc!) 4. (temporal) cand. (~ vede ca pleaca, se duce dupa el.) 5. (temporal) de. (~ va fi sa plec ...) 6. (cauzal) deoarece, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ nu stie sa scrie, merge de la unul la altul.)

ACTIVITATE ~ati f. 1) Ansamblu de actiuni fizice sau spirituale in vederea obtinerii unui rezultat. ~ pedagogica. ~ stiintifica. 2) fiziol. Functie a unui organ. 3): ~ solara totalitate a fenomenelor care au loc in paturile exterioare ale Soarelui. [G.-D. activitatii] /<fr. activite, lat. activitas, ~atis

TRANSHUMANTA ~e f. Migratie periodica a pastorilor cu turmele de oi, vara la munte si iarna la ses, in vederea asigurarii pasunatului. [G.-D. transhumantei] /<fr. transhumance

NEGOCIERE s.f. Actiunea de a negocia si rezultatul ei. ♦ Tratative, discutie, tratare. ◊ Negocieri diplomatice = tratative duse in vederea incheierii unor conventii internationale. ♦ Cumparare, vanzare. [Pron. -ci-e-. / < negocia].

CARANTINA s. f. 1. izolare preventiva a oamenilor, animalelor, navelor sau marfurilor care provin dintr-o regiune unde bantuie o epidemie. ◊ mentinere in izolare a persoanelor banuite ca ar putea raspandi o boala contagioasa. ◊ restrictii aplicate in vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. ◊ izolare a unui organism vegetal, pentru o anumita perioada, de pericolul contaminarii cu un anumit agent patogen transmisibil. 2. (fig.) izolare. (< fr. quarantaine, rus. karentin)

EXPLICATIE s. f. 1. explicare; lamurire (a ceea ce este neinteles, obscur), clarificare a unei chestiuni. ♦ a cere ĩi (cuiva) = a cere socoteala; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva in vederea evitarii unui diferent. 2. cauza. 3. operatie prin care se dezvaluie temeiul sau scopul unei actiuni, unui fenomen sau eveniment. ◊ rezultatul acestei operatii; propozitiile, expresiile prin care se realizeaza. (< fr. explication, lat. explicatio)

alIANTA, aliante, s. f. 1. Legatura (temporara) intre doua sau mai multe grupuri in vederea realizarii unui scop comun; legatura stabilita intre doua sau mai multe state, pe baza unui tratat. ◊ alianta dintre clasa muncitoare si taranimea muncitoare = legatura stransa, tovarasie, colaborare intre clasa muncitoare si taranimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, in vederea luptei comune pentru desfiintarea exploatarii omului de catre om, pentru construirea socialismului si desfiintarea claselor. 2. (In expr.) Ruda prin alianta = persoana devenita, prin contractarea unei casatorii, ruda cu rudele sotiei sau ale sotului. [Pr.: -li-an-] – Fr. alliance.

ASCUNS², -A, ascunsi, -se, adj. 1. Asezat astfel incat sa nu poata fi vazut sau gasit de altii. ♦ Nefolosit, nevalorificat; nedescoperit. 2. Care are obiceiul sa-si ascunda gandurile sau faptele. ♦ Tainic, tainuit; misterios. Gand ascuns. – V. ascunde.

IREVERSIBILITATE (‹ fr.) s. f. Proprietate a unei transformari de a fi ireversibila. ◊ (BIOL.) Ireversibilitatea evolutiei = legitate conform careia un organism nu mai poate reveni, nici macar partial, la starea o data parcursa in sirul stramosilor sai, deoarece fiecare specie, fiecare etapa in evolutia filogenetica a unei ramuri filetice reprezinta un unicat din punct de vedere genetic, morfofiziologic, ecologic, biogeografic. De ex. vertebratele terestre au provenit filogenetic din grupul pestilor; unele mamifere, in mod secundar, s-au readaptat la mediul acvatic (ex. cetaceele), dar nu au redevenit pesti, ci au ramas mamifere.