POPOSI vb. 1. a se opri, a sta, a sedea, a trage, a zabovi. (A ~ la umbra unui stejar.) 2. a se opri, (inv.) a conaci. (A ~ la un han.) 3. (inv. si pop.) a manea. (Unde ai de gand sa ~ la noapte?) 4. a se aseza. (Calatorul a ~ ca sa manance.)

PAI¹ adv. (Fam.) 1. (Exprima o afirmatie, o aprobare) a) Desigur, se intelege. Pai ca bine zici (SEZ.); b) se putea altfel? 2. (Exprima rezerva, ezitare) Cum sa spun? stiu eu? Ce cei pe dansul? – Pai, ce-i vrea sa-mi dai (ISPIRESCU). 3. (Exprima neincredere) Pai cine stie ce ai de gand! 4. (Exprima mirare) Pai cum, omule! [Var.: poi adv.] – Din apai (< apoi).

CONFIDENT s. 1. intim, (inv.) tainic. (~ al domni-torului.) 2. partas. (Il face ~ al gandurilor ei.)

INTENTIONA, intentionez, vb. I. Tranz. A avea intentia; a planui, a dori, a proiecta, a avea de gand. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. intentionner. Cf. it. intenzionare.

VOI², voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotarat, a fi decis sa...; a avea de gand sa..., a intentiona, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea vointa neclintita, a starui intr-o actiune. 2. A fi de acord, a consimti, a primi. [Prez. ind. si: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). – Cf. sl. voliti.

PRAPASTIOS, -OASA, prapastiosi, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prapastii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adanc, de netrecut, de neinvins. 2. Fig. Naprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Inspaimantator, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neinchipuit; ciudat, bizar, nastrusnic. ♦ Bazat pe inchipuire; plasmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai in rau, care are numai ganduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prapastie + suf. -os.

DESFATUI, desfatuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfatui pe cineva sa nu faca ceea ce avea de gand; a abate, a opri de la... – Des¹- + sfatui (dupa fr. deconseiller).

CUGETARE, cugetari, s. f. Actiunea de a cugeta si rezultatul ei; gandire, gand, idee. ♦ Judecata, rationament. ♦ Meditatie, reflectie. – V. cugeta.

GARGAUN ~i m. Viespe mare de padure cu ac foarte veninos, care produce un bazait puternic in timpul zborului; viespar. ◊ A avea ~i in cap a avea idei, ganduri ciudate, extravagante. A scoate cuiva ~ii din cap a face pe cineva sa renunte la ideile sale ciudate, extravagante. /Orig. nec.

A gandI ~esc 1. intranz. 1) A crea idei despre obiectele si fenomenele din realitatea inconjuratoare. 2) A-si aplica reflectia; a reflecta; a medita. 3) A fi cu gandul; a fi cuprins de ingrijorare; a pasa; a se ingrijora. 2. tranz. 1) A gasi de cuviinta; a crede; a socoti; a considera. 2) A proiecta in gand; a avea in intentie; a intentiona; a dori. /Din gand

INTENTIE ~i f. 1) Pornire interioara constienta, insotita de un efort volitiv (de a infaptui ceva); gand. ◊ A avea ~i serioase (cu) a) a fi decis sa realizeze ceea ce si-a propus; b) a fi decis sa se casatoreasca. 2) Plan premeditat (de a realiza ceva). [G.-D. intentiei] /<fr. intention, lat. intentio, ~onis

CINIC, -A adj. Scoala cinica = scoala filozofica greaca din antichitate, care s-a preocupat indeosebi de problemele eticii, propovaduind autonomia morala a individului, simplitatea, intoarcerea la natura, dispretul pentru normele eticii religioase, pentru conventionalism, bogatie si onoruri. // s.m. Filozof apartinand acestei scoli. // adj., s.m. si f. (Cel) care arata pe fata, fara sfiala, fapte si ganduri condamnabile; (om) rau, nerusinat, fara scrupule; (cel) care denota sfidare, sfidator. [Cf. fr. cynique, it. cinico, gr. kynikos – cainesc].

CONFIDENT, -A s.m. si f. Cel caruia i se fac confidente; prieten. ♦ Personaj secundar intr-o piesa de teatru, caruia un erou ii face confidente menite sa informeze astfel pe spectator asupra celor gandite de el sau asupra faptelor pe care are de gand sa le savarseasca. [Cf. fr. confident, it. confidente, lat. confidens].

PROIECTA vb. I. tr. 1. A planui, a avea de gand. 2. (Tehn.) A intocmi un proiect pentru o constructie etc. 3. (Mat.) A reprezenta un corp pe o suprafata potrivit anumitor reguli. ♦ refl. A se desena, a se profila, a se contura. ♦ A reproduce pe ecran imaginile inregistrate pe un film (cinematografic). 4. A arunca cu forta un corp; a imprastia cu presiune un lichid sau un material pulverulent. ♦ A trimite un fascicul de raze de lumina. [Pron. pro-iec-. / cf. fr. projeter, it. proiettare, lat. proicere – a arunca].

INTENTIONA vb. I. tr. A avea in intentie, a avea de gand. [Pron. -ti-o-. / < intentie].

CINIC, -A I. adj. 1. care denota sfidare; sarcastic, sfidator, insolent, nerusinat. 2. scoala ~a = scoala filozofica greaca din antichitate care s-a preocupat indeosebi de problemele eticii, propovaduind autonomia morala a individului, simplitatea, intoarcerea la natura. II. s. m. filozof apartinand acestei scoli. III. adj., s. m. f. (cel) care exprima deschis si fara jena atitudini si ganduri condamnabile; (om) nerusinat, fara scrupule. (< fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de caine)

PROIECTA vb. I. tr. 1. a planui, a intentiona, a avea de gand. 2. a intocmi un proiect (3). 3. a face o proiectie (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafata potrivit anumitor reguli. ◊ a reproduce pe ecran imaginile inregistrate pe un film (cinematografic). 4. a arunca cu forta un corp; a imprastia cu presiune un lichid, un material pulverulent. ◊ a trimite un fascicul de raze de lumina. II. tr., refl. a (se) reflecta, a (se) profila, a (se) contura. (dupa fr. projeter)

APRIG, -A, aprigi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, infocat, nestapanit. De-as avea pe gandul meu, Un cal aprig ca un leu (alECSANDRI). 2. (Adesea adverbial) Aspru, crunt, nemilos; inversunat. Unchiul meu era, atunci cand interesele ii erau amenintate, aprig si fara crutare (CAMIL PETRESCU). 3. Lacom. Om aprig la castig. 4. Fig. (Despre un loc, un teritoriu etc.) Prapastios, primejdios. Se catara p-un munte stancos, inalt si aprig (NEGRUZZI).

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

A CUGETA cuget 1. intranz. 1) A gandi adanc; a chibzui; a medita; a reflecta. 2) rar A sta pe ganduri. 2. tranz. A avea in vedere. Cuget ca va trebui sa pleci. /<lat. cogitare

A INCREDINTA ~ez tranz. 1) A face sa se incredinteze. 2) (fiinte sau obiecte) A da sa ingrijeasca sau sa pazeasca (avand incredere deplina). 3) (ganduri, framantari sufletesti, intimitati etc.) A comunica in mod confidential; a destainui; a confia. ~ cuiva secretul. /in + credinta

A CUVANTA cuvant 1. tranz. 1) rar A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice; a spune. 2) (discursuri) A prezenta in fata unui public. 2. intranz. A fi in stare sa-si exprime gandurile prin cuvinte; a avea facultatea de a exprima prin viu grai. /<lat. conventare

NUTRI vb. I. tr., refl. a (se) hrani. II. tr. (fig.) a cultiva, a avea un anumit sentiment, gand etc. (< lat. nutrire)

IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

ASCUNS², -A, ascunsi, -se, adj. 1. Care nu este inca descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul sa-si ascunda gandurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gandurile, intentiile oamenilor) Care nu este dezvaluit nimanui. – V. ascunde.

MINTE s. 1. gand, ratiune. (Cand cu ~ n-ai gandit.) 2. desteptaciune, intelect v. inteligenta. 3. cuget, gandire, intelect, judecata, ratiune, spirit. (Opera a ~tii.) 4. v. judecata. 5. judecata, ratiune, (rar) cunostinta, (pop. si fam.) glagore, (inv.) rezon. (O ~ normala n-ar fi facut asta.) 6. judecata, rationament, ratiune, (inv.) socoata, socoteala, socotinta. (Iata o ~ sanatoasa!) 7. v. chibzuiala. 8. v. amintire.

GHIMPE ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar pe frunzele si pe fructele unor plante; spin. ◊ A sta (sau a sedea) ca pe ~i a nu mai avea rabdare (sa astepte). 2) fig. gand care necajeste; rana sufleteasca. ◊ A avea (sau a simti) un ~ la (sau in) inima a avea o durere ascunsa. 3) Ac sau fir de par aspru si ascutit de pe corpul unor animale (arici, porci-spinosi etc.); teapa. 4) Planta erbacee avand frunzele sau capitulele prevazute cu o astfel de formatie ascutita. ◊ ~ paduret arbust cu ramuri ascutite, avand frunze persistente, flori mici si fructe in forma de boabe rosii. /Cuv. autoht.

ASCUNS², -A, ascunsi, -se, adj. 1. Asezat astfel incat sa nu poata fi vazut sau gasit de altii. ♦ Nefolosit, nevalorificat; nedescoperit. 2. Care are obiceiul sa-si ascunda gandurile sau faptele. ♦ Tainic, tainuit; misterios. gand ascuns. – V. ascunde.

IN VINO VERITAS (lat.) adevarul este in vin – Pliniu cel Batran, „Naturalis historia”, 14, 141. Dupa cateva pahare de vin, omul, devenit expansiv, este mai putin discret ca de obicei, si-si dezvaluie ganduri (adevaruri) pe care nu are curajul sa le spuna cand este treaz.

INTENTIE, intentii, s. f. Dorinta, gand de a face, de a intreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intentie = intentionat, inadins. Fara intentie = involuntar, fara sa vrea. ◊ Loc. conj. Cu intentia sa... (sau, loc. prep., cu intentia de a...) = cu gandul, in dorinta de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intentie = a invinui pe cineva de ganduri pe care nu le-a avut. A avea intentii serioase (cu)... = a) a fi decis sa realizeze ceea ce si-a propus; b) a fi decis sa contracteze o casatorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihica a unei persoane care isi da seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevazandu-i si dorindu-i sau acceptandu-i efectele. [Var.: intentiune s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.

HOINAR adj., s. 1. adj., s. pribeag, ratacitor, vagabond, (inv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprintar, (pop.) spulberatic. (ganduri ~.)

A INTENTIONA ~ez tranz. A avea in intentie; a proiecta in gand. [Sil. -ti-o-] /<fr. intentionner

A vrea vreau tranz. 1) A avea in intentie; a proiecta in gand. vreau sa plec. vreau sa cant. ◊ Vrei nu vrei fie ca doresti, fie ca nu doresti. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasma se spune despre cineva care trebuie sa faca ceva impotriva vointei sale. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva a avea o mare influenta asupra cuiva. 2) A dori sa i se acorde; a pretinde; a cere. vrea o explicatie. 3) A exista posibilitatea; a fi posibil; a putea. vrea sa ploua. [Monosilabic] /<lat. volere

MANIFESTARE, manifestari, s. f. Actiunea de a (se) manifesta si rezultatul ei. 1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, actiuni) a gandurilor, sentimentelor, personalitatii etc. cuiva. 2. (De obicei la pl.) Actiune, fapt prin care cineva sau ceva isi manifesta existenta, activitatea; p. ext. realizare, infaptuire. ♦ Spec. Spectacol. – V. manifesta.

A UITA uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-si aminti. ~ sa scrie o scrisoare. ◊ ~ pe ce lume traieste a pierde simtul realitatii. 2) A trata cu indiferenta; a neglija. ~ prietenii. ◊ Nu-ma-uita planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face sa dispara din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) pastra ganduri de razbunare. 4) A scapa din vedere. Au uitat sa-l inscrie in lista. 5) (obiecte sau fiinte ce trebuiau luate cu sine) A lasa din nebagare de seama (fiind grabit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A inceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distractii. /<lat. oblitare

AS interj. Vorba sa fie! da de unde! nici gand!

polima, polime, s.f. (reg.) 1. intentie, gand; inceput, stare incipienta. 2. eres, ratacire. 3. soi rau, pramatie, om netrebnic, om de nimic. 4. fiinta, tipenie.

AS interj. Vorba sa fie! da de unde! nici gand!

GRIJA, griji, s. f. 1. Teama sau neliniste simtite de cineva la gandul unei eventuale primejdii sau intamplari neplacute pe care le-ar putea indura; ingrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a incepe sa fie ingrijorat. ♦ Cauza ingrijorarii cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atentie acordata unei fiinte, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grija (de cineva sau de ceva) = a (nu) se ingriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) pazi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grija (sa...) = a baga de seama, a fi atent (sa...). A da (sau a lasa) in grija (cuiva) = a da (sau a lasa) in directa supraveghere (a cuiva); a incredinta. – Din bg. griza.

CONCEPTIE s. 1. convingere, gand, idee, judecata, opinie, orientare, parere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convictiune. (Are niste ~ sanatoase.) 2. teorie, teza. (O noua ~ in biologie.) 3. (BIOL.) concepere, procreare, (inv. si pop.) zamislire. (Proces de ~.)

AMBITIE ~i f. Dorinta puternica de a realiza ceva (de a dobandi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~. ◊ A-si pune ~a a-si pune in gand sa faca ceva cu orice pret. A pune pe cineva la ~ a ambitiona pe cineva. [G.-D. ambitiei;Sil. -ti-e] /<fr. ambition, lat. ambitio, ~onis

A ASTERNE astern tranz. 1) A intinde pe o suprafata. ~ covorul. ~ o panza. ~ asfalt. 2) (patul) A pregati pentru culcare, aranjand asternutul. ◊ Cum iti vei asterne asa vei dormi ce actiuni vei intreprinde asa rezultate vei obtine. 3) (masa) A inzestra cu cele necesare pentru a manca. 4) (ganduri, idei etc.) A exterioriza in scris. 5) A face sa se astearna. /<lat. asternere

A SE LASA ma las intranz. 1) A merge la vale; a cobori o panta. 2) A veni de sus in jos. Se lasa ceata. 3) A se aseza venind din zbor. 4) (despre intuneric, ger, caldura etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a incepe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se indoi sub o povara. 6) A renunta la ceva. ~ de fumat. ◊ ~ pagubas a renunta benevol la ceva. 7) A nu se impotrivi (sa aiba loc sau sa se efectueze). 8) A cadea prada. ~ dus de ganduri. 9) (la imperativ, mai ales in constructii negative) A (nu) se da batut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea in intensitate; a se micsora. Gerul s-a mai lasat. 11) A-si sprijini greutatea; a se rezema; a se aseza. S-a lasat pe umarul lui. S-a lasat pe un scaun. /<lat. laxare

PACAT ~e n. 1) Fapta sau vorba care contrazice principiile moralei religioase. ◊ Cu ~ nedrept; vinovat. Fara ~ drept; nevinovat. A intra (sau a cadea) in ~ a savarsi o fapta regretabila. A-si ispasi (sau a-si spala) ~ul (sau ~ele) a-si ispasi vina. A face ~e cu cineva a invinovati pe nedrept pe cineva. A-l impinge la ~ (pe cineva) a fi indemnat de un gand rau. E ~ (sau e mai mare ~ul) e regretabil; n-ar trebui. 2) Intamplare nefasta; nenorocire. ◊ Din ~e din nefericire; cu regret. Ce ~ imi pare foarte rau. ~ele mele vai de mine. 3) fig. Imperfectiune morala caracteristica unei persoane. /<lat. peccatum

INTIMITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este intim. ◊ prietenie stransa, apropiata. ♦ a trai (sau a fi) in a cuiva = a avea legaturi stranse cu cineva. ◊ profunzime (a unui sentiment, a unui gand etc.). 2. (pl.) lucruri, chestiuni personale. 3. cadru restrans, familiar. (< fr. intimite)

IDEE ~i f. 1) Reprezentare generala si abstracta, care se formeaza in constiinta omului, despre un obiect sau despre un fenomen; concept; notiune. 2) Rezultat al procesului de gandire; gand. ◊ ~ fixa idee care staruie mereu in mintea cuiva; idee obsedanta. A avea ~ a avea cunostinte sumare despre ceva. 3) Fel de a vedea lucrurile din jur, de a reprezenta realitatea. 4) Conceptie de baza a unei opere. ~ea romanului. ~ea spectacolului. 5) Intentie de a intreprinde ceva. [Sil. de-e-] /<lat., gr. idea

IMPRESIE ~i f. 1) Efect asupra constiintei unei persoane (produs de o cauza din afara). 2) Opinie sau convingere subiectiva dupa o prima luare de contact (cu cineva sau ceva); senzatie; sentiment. ◊ A avea ~a a banui; a presupune. 3) mai ales la pl. Imagine sau gand, intiparit in memorie. [G.-D. impresiei; Sil. im-pre-si-e] /<fr. impression, lat. impressio,~onis

NESTATORNIC adj. 1. v. miscator. 2. v. schimbator. 3. (inv.) neasezat. (Un om vesnic ~.) 4. v. inconsecvent. 5. schimbator, (inv.) necredincios. (~ in dragoste.) 6. hoinar, sprintar, (pop.) spulberatic. (ganduri ~.)

A SE IMPACA ma impac intranz. 1) A restabili raporturile de prietenie; a se impaciui. S-au ~at dupa un conflict. 2) pop. A ajunge la o intelegere; a cadea de acord; a conveni; a se invoi. ~ cu gandul. ◊ ~ cu ceva a se obisnui; a se deprinde. 3) A trai in buna intelegere. Ei se impaca bine. /in + lat. pacare

A URMARI ~esc tranz. 1) (fiinte) A tine mereu in campul vizual, mergand pe urma. ~ hotul. 2) A privi cu atentie. ~ o emisiune. 3) (despre ganduri, sentimente, imagini etc.) A preocupa in permanenta si complet; a obseda; a stapani. 4) A supune unor observatii (cu gandul); a examina. ~ cursul evenimentelor. 5) jur. (persoane sau fapte) A supune prevederilor legii. 6) A avea drept scop. ~ instituirea unui cenaclu. /urma + suf. ~ari

OCUPA vb. I. I. tr. 1. A lua in stapanire, in posesiune; a pune mana pe..., a pune stapanire (pe o pozitie, pe o tara etc.). 2. A avea un loc, a detine un post (undeva). ♦ A locui (o casa). ♦ A stapani gandurile cuiva, a preocupa. II. refl. 1. A se indeletnici cu ceva, a exercita o meserie. 2. A se interesa, a se ingriji de cineva, de ceva. [P.i. ocup. / < fr. occuper, it., lat. occupare].

SPUNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gand, o parere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ti spuneam eu! = ai vazut ca a fost asa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formula care exprima mirarea, neincrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ti spune nimic lucrul acesta? ◊ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuitie, a intui, a presimti. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cantec; a canta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destainui, a marturisi ceva cuiva. ♦ A pari, a denunta pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lamuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obisnui, a se zice intr-un anumit fel. – Lat. exponere.

COPLESI vb. 1. a(-l) covarsi, a(-l) cuprinde, a(-l) impovara, a(-l) napadi, a(-l) razbi, (pop.) a(-l) prididi, (inv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apasa, a(-l) dobori, a(-l) rapune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 2. a(-l) covarsi, a(-l) impresura, a(-l) napadi, a(-l) prinde. (Il ~ gandurile.) 3. v. razbi. 4. a(-l) cuprinde, a(-l) razbi, (inv.) a(-l) razbate. (Il ~ setea.) 5. v. napadi.

LIMPEDE ~zi adj. 1) (despre lichide) Care este lipsit de orice impuritati; curat; straveziu. Apa ~. 2) (despre cer, atmosfera) Care este fara nori; senin. 3) (despre ochi, privire) Care reflecta curatenie sufleteasca; curat; luminos. 4) (despre sunete, voce) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebita; argintiu; cristalin. 5) (despre minte, judecata) Care intelege bine lucrurile; lucid. 6) (despre idei, ganduri) Care este clar, usor de inteles; clar; inteligibil; accesibil. Raspuns ~. ♦ ~ ca buna ziua care nu are nevoie de nici un fel de explicatii; clar. /<lat. limpidus

A LUCI pers. 3 ~este intranz. 1) (despre surse de lumina, corpuri) A raspandi lumina; a arde; a lumina. 2) A avea luciu, reflectand emanatia unei surse de lumina. 3) fig. (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a sclipi; a straluci. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a scanteia; a sclipi. 5) fig. (despre idei, ganduri) A aparea pentru scurt timp in minte. /<lat. lucire

INTIMITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este intim. ♦ Legatura stransa; prietenie intima, apropiata. ◊ A trai (sau a fi) in intimitatea cuiva = a avea legaturi stranse cu cineva, a face parte dintre apropiatii cuiva. ♦ Profunzime, adancime (a unui sentiment, a unui gand etc.). 2. (La pl.) Lucruri, chestiuni personale. [Cf. fr. intimite].

A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere

MARUNTaiE s. f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale si la om; viscere, vintre; p. restr. organele interne aflate in cavitatea abdominala. ◊ Expr. A sti toate maruntaiele (din cineva) a cunoaste gandurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦ Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. Fig. Partea cea mai adanca a unui lucru; fund, adancime, mijloc. ♦ Interiorul fiintei omenesti, considerat ca sediu al gandirii, al sentimentelor si al constiintei. [Pr.: -ta-ie] – Din lat. minutalia.

CUGET, cugete, s. n. 1. Capacitate de a gandi; gandire. 2. gand, idee, parere. ♦ Imaginatie, fantezie. 3. Minte, intelect. 4. (Inv.) Intentie, plan, proiect. 5. Constiinta. ◊ Expr. A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrari de cuget = a fi chinuit de remuscari, a-l chinui (pe cineva) remuscarea, regretul. – Din cugeta (derivat regresiv).

INTIMITATE, (3) intimitati, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este intim; prietenie bazata pe legaturi stranse. ◊ Expr. A trai (sau a fi) in intimitatea cuiva = a avea legaturi stranse (de prietenie) cu cineva, a face parte dintre cunostintele apropiate ale cuiva. ♦ Profunzime, adancime (a unui sentiment, a unui gand etc.). 2. Cadru limitat, cerc restrans, familial. 3. (La pl.) Lucruri, chestiuni personale. – Din fr. intimite.

A PIERDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinte, situatii, stari fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea in posesie; a inceta de a mai poseda; a prapadi. ~ basmaluta. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ increderea. ◊ ~ cunostinta a cadea in nesimtire; a lesina. ~ firul (gandurilor) a se incurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai sti unde se afla cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (parti ale corpului) A inceta de a mai avea (in urma unui accident, a unei operatii etc.). ◊ A-si ~ capul a se zapaci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alaturi din cauza mortii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reusi sa prinda; a scapa. ◊ ~ drumul (sau calea) a se rataci. 5) (partide, intreceri sportive, procese, lupte etc.) A face sa fie ratat; a nu castiga; a nu obtine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma in mod nerentabil si nechibzuit; a irosi; a prapadi. ~ timpul. /<lat. perdere

SOCOTEalA s. 1. calcul, (inv. si reg.) socoata, socotinta, (Transilv. si Maram.) samadas, (inv.) schepsis, seama, (inv., in Transilv.) comput. (Face o ~ elementara.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operatie. (Cele patru ~eli.) 4. cont, seama. (Cate nu i se puneau in ~!) 5. seama. (Vei da ~ de cele facute.) 6. chibzuiala, cumintenie, cumpat, intelepciune, judecata, masura, minte, moderatie, ratiune, tact. (Demonstreaza multa ~.) 7. ratiune, rost. (Are si aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regula, randuiala. (Stie ~ lucrurilor.) 10. rost, seama. (Nu mai stia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricina, problema, treaba. (S-a lamurit ~ aceea?) 12. calcul, gand, idee, intentie, plan, proiect. (Nu si-a putut realiza ~.)

PROFUND ~da (~zi, ~de) 1) (despre ape, cavitati etc.) Care are fundul departe de suprafata. 2) (despre persoane) Care este dotat cu un spirit patrunzator; capabil sa patrunda usor in esenta lucrurilor; perspicace. Savant ~. 3) (despre sentimente, ganduri, judecati etc.) Care cere o mare putere de patrundere; care vine din interior; adanc. 4) Care este mare, extrem in felul sau. Liniste ~da. 5) (despre ochi, privire) Care denota o intensa traire interioara. 6) (despre voce, ton etc.) Care are un timbru gros; jos; grav. /<lat. profundus, fr. profond

A SONDA ~ez tranz. 1) (terenuri, ape etc.) A supune unor cercetari cu ajutorul sondei. 2) fig. (persoane) A examina pe ascuns, cautand sa afle starea de spirit, intentiile. 3) fig. (ganduri, intentii etc.) A incerca sa afle pe cai ocolite. ◊ ~ terenuri a cauta sa afle din timp starea de lucruri sau de spirit (pentru a avea siguranta). /<fr. sonder

IDEE s. f. 1. forma de reflectare, de reprezentare generalizata a realitatii in constiinta; notiune, concept. ♦ a avea ~ = a avea cunostinte (sumare), a fi informat despre... 2. gandire, conceptie, fel de a vedea. 3. conceptie de baza care se desprinde dintr-o lucrare literara, artistica etc. ♦ gand, opinie, parere, convingere, judecata. ♦ ~ fixa = imagine, gand care revine mereu in mintea cuiva. 4. intentie, plan, proiect. ♦ o ~ (de) = o cantitate mica, putin. (< fr. idee, lat., gr. idea)

TARE¹ adv. 1. Foarte, mult, extrem. ◊ (Pe langa adjective sau adverbe, ajuta la formarea superlativului). Iti voi ramanea tare recunoscator (ODOBESCU). 2. Cu forta, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe langa verbe ca «a vorbi», «a spune», «a canta» etc.; in opozitie cu in gand) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; (in opozitie cu incet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. (In opozitie cu agale, incet etc.) Iute, repede. Prin targ asa mana de tare... de ti se parea ca zboara iepele (CREANGA). – Lat. talem.

EXPRESIE s. 1. forma. (A dat ~ gandurilor sale.) 2. (pop.) zicere. (Dictionar de locutiuni si ~ii.) 3. (in logica simbolica) expresie identic-adevarata v. tautologie; expresie valida v. tautologie. 4. v. fizionomie. 5. fizionomie, masca. (Actorul avea o ~ admirabila.)

A IMPARTASI ~esc tranz. 1) (ganduri, idei etc.) A face cunoscut (pentru a gasi sprijin spiritual sau moral). Sa-ti ~esc unele impresii. 2) (bucurii, necazuri etc.) A suporta impreuna; a imparti. Au ~it aceeasi soarta. 3) (pareri, opinii etc.) A primi ca bun; a accepta; a admite. ~este opiniile lui. 4) rel. A supune ritualului de impartasanie; a cumineca; a griji. /in + partas

A DESTaiNUI destainui tranz. 1) (ganduri intime, framantari sufletesti etc.) A comunica in mod confidential; a incredinta; a confia. 2) (persoane) A arata asa cum este; a da pe fata; a trada. Ochii l-au destainuit. 3) (secrete oficiale) A aduce la cunostinta generala; a da in vileag; a dezvalui; a divulga. /des- + a tainui

PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis

A STAPANI ~esc 1. tranz. 1) (bunuri materiale) A detine in calitate de stapan; a avea in posesie; a poseda; a detine. 2) (activitati, specialitati, doctrine etc.) A cunoaste bine; a poseda. ~ tehnica. ~ o limba. 3) (tari, imparatii) A conduce in calitate de stapan. 4) fig. (despre ganduri, idei, sentimente etc.) A preocupa in permanenta si complet; a urmari; a obseda. 5) (porniri, sentimente etc.) A face sa nu se manifeste; a domoli; a potoli; a infrana. 6) (persoane) A face sa se stapaneasca. 2. intranz. A se afla in fruntea unei tari; a fi domn al unei tari; a domni; a guverna. /Din stapan

IMPRESIE s. f. efect produs in constiinta de un factor din afara; ganduri, imagini etc. intiparite in amintire. ♦ a face (sau a produce) ~ = a impresiona puternic; a da (sau a lasa, a face) a ca = a parea ca. ◊ senzatie; parere. ♦ a avea a ca... = a banui, a crede ca... ◊ (pl.) pareri, puncte de vedere personale (asupra unei chestiuni, a unui fapt etc.). (< fr. impression, lat. impressio)

A SE INCURCA ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t. ◊ A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare

CHIAR¹ adv. 1. Tocmai, intocmai, exact. Acum hora era chiar in sosea (REBREANU). ♦ Insusi, singur, nu altcineva sau altceva. Copilul cu bobocii era chiar copilul lui (EMINESCU). 2. Pana si, inca si. Chiar prin somn... isi urmarea gandul hotarat (C. PETRESCU). ♦ (Precedat de „ba”) Ba inca, ce e mai mult. ♦ (Precedat de „nici”) Nici macar. ♦ (Urmat de propozitie concesiva introdusa prin „daca” sau „de”) Si daca. In casa unui prietin eu am sa ma asez chiar daca nu ma pofteste nimeni (SADOVEANU). 3. Inca (de pe vremea aceea). Chiar de-acum un an. 4. In realitate, de fapt, intr-adevar. Nu ca zic eu, dar chiar vine (CREANGA). – Lat. clarus.

A ROADE rod tranz. 1) A face sa se roada. 2) A rupe cu dintii (sau cu altceva) in bucati mici. ~ unghiile. ◊ ~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu intrebari, rugaminti etc.). 3) fig. (despre ganduri, sentimente) A preocupa in mod sistematic si insistent; a nu slabi nici pentru un moment; a framanta; a macina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora putin printr-o actiune sistematica si indelungata. Ploile dese au ros malurile. ◊ ~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fara nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu incetul, putin cate putin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre incaltaminte neajustata) A face sa simta dureri (la picioare); a bate. Ma rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necaji, cautand nod in papura. /<lat. rodere

A VORBI ~esc 1. tranz. (ganduri, sentimente) A exprima prin viu grai; a spune; a zice; a grai. ~ frumos. ◊ ~ deschis a fi sincer; a nu ascunde nimic. ~ ca din carte a vorbi liber si corect. 2. intranz. 1) A se adresa cuiva. I-am vorbit ieri. 2) A poseda o anumita limba. ~ englezeste. 3) A confirma ceva. Faptele vorbesc despre... 4) A conversa cu cineva; a sta de vorba. 5) A tine un discurs, o conferinta. /Din vorba

GRIJA ~i f. 1) gand ce provoaca neliniste, cauzat de o eventuala neplacere sau primejdie. 2) Atitudine binevoitoare, plina de atentie si de interes fata de cineva sau de ceva; preocupare pentru cineva sau ceva. ~a fata de generatia in crestere. ◊ A avea ~ sa..., a fi atent sa..., a baga in seama sa... A purta ~a cuiva, a purta ~ de cineva (sau de ceva), a purta cuiva de ~ a se preocupa de cineva (sau de ceva). A da (sau a lasa) in ~a cuiva (pe cineva sau ceva) a da insarcinare cuiva sa supravegheze ceva sau pe cineva. [G.-D. grijii] /<bulg. griza

VISA, visez, vb. I. 1. Tranz. A avea un vis (1) in timpul somnului, a vedea in vis pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A se vedea in vis. ◊ Expr. Unde te visezi? = unde crezi ca te afli? unde te trezesti? 2. Intranz. A se lasa in voia gandurilor, a imaginatiei; a-si imagina; a medita. 3. Tranz., intranz. si refl. A dori ceva (cu ardoare), a ravni la ceva. – Din vis.

DOI² doua num. card. 1) Unu plus unu. ~ copaci. Doua mere. ◊ In ~ timpi si trei miscari foarte repede. Nu face nici doua parale nu are nici o valoare. A nu scapa cu una cu doua a nu scapa usor. Din doua una (sau una din doua) ori una, ori alta; ori asa, ori asa. Nici una, nici doua repede, fara a sta pe ganduri. A nu putea lega doua vorbe (sau cuvinte) a fi redus, marginit. 2) (cu valoare de num. ord.) al doilea (a doua). /<lat. dui, duae

gind (ganduri), s. n. – 1. Idee. – 2. Meditatie, reflectie. – 3. Preocupare, grija. – 4. Opinie, parere. – 5. Intentie, hotarire. – 6. Spirit, inteligenta. Mag. gond (Cihac, II, 500; Galdi, Dict., 90; DAR). Sec. XVII. – Der. gindi, vb. (a se gindi, a medita, a reflecta; a fi de parere, a considera, a avea intentia, a-si propune); gindire, s. f. (gind, idee; reflectie); negindire, s. f. (inv., lipsa de gindire); ginditor, adj. (meditativ, preocupat); gindului, vb. (a gindi), in Mold., rar, direct din mag. gondolni; ingindura, vb. (a pune pe ginduri, a ingrijora).

IMPARTASI, impartasesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. (Bis.) A da sau a lua impartasanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A imparti cu cineva ceva; a avea parte de acelasi lucru ca si altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din”) A se face partas la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se infrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destainui cuiva un gand, o idee etc. – In + partas.

A SEMANA¹ seaman tranz. 1) (seminte de plante cultivate) A introduce in sol (pentru a incolti si a creste); a insamanta. ~ grau. ◊ Culege ce-ai semanat se spune, cand cineva trebuie sa suporte consecintele unor fapte de-ale sale. 2) pop. (persoane) A presara cu seminte de cereale dorind fericire in Noul An. 3) fig. A imprastia uniform pe o suprafata. ~ flori in calea cuiva. 4) fig. (idei, ganduri, intrigi etc.) A face sa devina cunoscut unui cerc larg de persoane; a raspandi; a propaga. /<lat. seminare

URMARI, urmaresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi dupa cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A tine pe cineva sub observatie; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare impotriva cuiva. 2. A se conduce dupa un anumit principiu, dupa o anumita conceptie calauzitoare. 3. A insoti pe cineva sau ceva cu privirile, cu gandul. ♦ A privi ceva in miscare, in desfasurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problema, o tema, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atentie o expunere orala, executarea unei compozitii muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urma + suf. -ari.

SINE pron. refl. (Forma accentuata de acuz. pers. 3 pentru toate genurile si numerele; uneori intarit prin „insusi”) 1. (Precedat de prep. „pe” sau inv. „pre”, avand functie de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede. 2. (Precedat de prepozitii, are functie de atribut, de complement indirect sau de complement circumstantial) Pastreaza totul pentru sine insasi. ◊ Expr. De la sine = fara ajutorul sau interventia cuiva, prin propriile forte; din proprie initiativa. (Substantivat) In sinea mea (sau a ta etc.) = in propria constiinta, in gand. – Lat. se (dupa mine, tine).

JUDECATA ~ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ◊ Cu ~ a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) Forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur. Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ◊ A da (sau a chema, a trimite) in ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), ~ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata

NAPADI vb. 1. a impresura. (Buruienile au ~ gradina.) 2. a inabusi. (Buruienile ~ plantele cultivate.) 3. v. cotropi. 4. a coplesi, a covarsi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) 5. v. podidi. 6. a-l cuprinde, a-l trece. (Il ~ naduselile, fiorii.) 7. v. coplesi. 8. a(-l) coplesi, a(-l) covarsi, a(-l) impresura, a(-l) prinde. (Il ~ mii de ganduri.) 9. v. napusti.

PARTAS, -A, partasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana care participa (impreuna cu altele) la o activitate, care ia parte la o actiune; participant; spec. complice. ♦ (Rar) Partizan, adept. ♦ Persoana careia cineva ii incredinteaza gandurile, planurile, sentimentele sale intime; confident. 2. Persoana care se bucura (impreuna cu altele) sau beneficiaza de un bun spiritual ori care impartaseste (cu altele) un necaz, o nenorocire. 3. Persoana care primeste o parte dintr-un bun material sau care stapaneste ori foloseste un bun material impreuna cu o alta persoana. – Parte + suf. -as.

DINaiNTE adv. 1. (Local) In fata, inainte. ◊ Loc. adj. De dinainte = aflat in fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva; a acorda cuiva o deosebita consideratie. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat; in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai inainte, de mai de mult. ◊ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioara. ♦ Din timp, de cu vreme. – De⁴ + inainte.

MUNCI, muncesc, vb. IV. 1. Intranz. A desfasura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupatie; a lucra. ♦ Tranz. A efectua munci agricole, a lucra pamantul, campul. 2. Refl. A-si da osteneala; a se stradui, a se trudi. 3. Tranz. (Inv. si pop.) A supune la cazne, a tortura. 4. Refl. si intranz. (Inv. si pop.) A suporta suferinte fizice sau morale; a se chinui, a patimi. ♦ Tranz. (Despre sentimente, ganduri etc.) A provoca suferinte (morale sau fizice), a preocupa in mod intens, a consuma. ◊ Expr. (Refl.) A se munci cu gandul = a se framanta. – Din sl. monciti.

A SCAPARA scapar 1. intranz 1) A produce scantei (prin lovirea cremenii cu amnarul, prin ciocnirea a doua corpuri tari). ◊ Cat ai ~ din amnar intr-o clipa. A-i ~ cuiva calcaiele a fugi foarte repede. 2) A se produce fulgere; a fulgera. 3) (despre lumini) A luci ca un fulger; a strafulgera. 4) (despre ochi) A arunca priviri scanteietoare. ◊ A-i ~ cuiva ochii de foame a fi foarte flamand. A-i ~ cuiva ochii de furie a fi foarte furios. 5) (despre ganduri,idei etc.) A se ivi fulgerator. ◊ A-i ~ (cuiva) prin minte (sau prin cap) a-i veni brusc in minte. 2. tranz. 1) A face sa arda; a aprinde. ~ un chibrit. 2) (scantei) A face sa se imprastie. Flacarile scapara scantei. /Orig. nec.

CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus

DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanta. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanta de... ◊ Expr. Departe de mine gandul = nici nu ma gandesc... Pana departe = pe o distanta mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici macar putin; deloc. ♦ Intr-un loc indepartat; in departare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; in continuare, inainte. De departe = de la mare distanta, din departare. Ruda de departe = persoana apartinand unei ramuri indepartate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Intr-un moment departat de timpul prezent (in trecut sau in viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprima continuarea unei actiuni sau dainuirea in timp a unei situatii. Nu mai departe = a) (in legatura cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decat..., nu mai tarziu decat... Nu mai departe de ieri; b) (rar, intarind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am vazut. – De⁴ + parte.

NEBUN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun