agent m. (lat. agens, de la agere, a lucra). Tot ceia ce lucreaza: lumina si caldura-s agenti ai naturii. Acela care face afacerile altuia, ale statului: prefectii, ministrii is agentii guvernului. Mic functionar executiv: agent de politie. Agent de schimb, mijlocitor autorizat p. negocierea efectelor publice. Agent de afaceri, acela care se insarcineaza sa conduca p. altu afaceri de interes. Agent diplomatic, persoana trimeasa ca diplomat. – Vechi aghent (rus. agent).

POLITAI, politai, s. m. Sef al politiei intr-un oras de provincie sau intr-o circumscriptie de oras mai mare, in vechea organizare a tarii; politmaistru. ♦ (In trecut) Sergent de strada sau agent de politie. – Din germ. Polizei.

ALGUAZIL s. m. agent de politie in Spania. (< fr. alguazil, sp. alguacil)

POLICEMAN LIS-MEN/ s. m. agent de politie. (< engl. policeman)

POLITIST² ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Functionar la politie; agent la politie. /<germ. Polizist

CAVAS, cavasi, s. m. (Inv.) agent de politie; jandarm. – Din tc. kavu.

GARDIST, gardisti, s. m. (In trecut) 1. agent de politie care facea de paza pe strazile unui oras; sergent de strada. 2. Legionar. [Var.: (1) vardist s. m.] – Garda + suf. -ist.

GARDIST, gardisti, s. m. (In trecut) agent de politie care facea de paza pe strazile unui oras; sergent de strada. [Var.: vardist s. m.] – Garda + suf. -ist.

ZAPCIU, zapcii, s. m. (Inv.) 1. Carmuitor al unei plasi, subordonat ispravnicului (si insarcinat cu strangerea darilor). 2. Grad in armata, echivalent cu cel de capitan; persoana care avea acest grad. 3. agent de politie; sergent de strada. – Din tc. zaptiye.

POLITIST, -A, politisti, -ste s. m., adj. 1. S. m. agent de politie (1), functionar de politie. 2. Adj. Politienesc. ◊ Roman (sau film) politist = roman (sau film) in care sunt infatisate fapte criminale mai mult sau mai putin misterioase, al caror secret este descoperit in cele din urma prin ingeniozitatea unui politist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijina pe politie si pe jandarmerie si isi exercita puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.

COPOI, copoi, s. m. 1. Caine de vanatoare de talie mare, care urmareste vanatul dupa miros; ogar, prepelicar, capau. ♦ Caine politist folosit in urmarit. 2. (Arg.) Nume dat agentilor de politie. – Cf. magh. kopo.

COPOI ~ m. 1) Rasa de caini de vanatoare de talie mare, care urmareste vanatul dupa miros. 2) Caine din aceasta rasa. 3) Caine politist folosit la urmarirea infractorilor. 4) depr. agent de politie. /ung. kopo

ZAPCIU ~i m. inv. 1) Slujbas care strangea datoriile si platile neachitate. 2) Dregator insarcinat cu conducerea unei plase. 3) agent de politie; politist. /<turc. zaptiye

ALGUAZIL s.m. (Liv.) agent de politie in Spania. [Pron. -gua-zil. / < sp. alguacil].

DETECTIV s.m. agent secret al politiei judiciare; agent secret in serviciul unei persoane sau al unei institutii politienesti particulare. [< fr. detective, cf. engl. detective].

caiafa (caiafe), s. m. – 1. Ipocrit, fatarnic. – 2. (Arg.) agent de politie. De la Caifas, in rom. Caiafa (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 178).

subasa, subasi, s.m. (inv.) 1. (in teritoriile aflate sub administratie turceasca) primar rural. 2. (idem) agent (de politie, de perceptie) 3. (reg.) paznic (de camp, de vie).

iuda (iude), s. f. – 1. Camatar. – 2. Om tradator, fatarnic, prefacut. – 3. Om fara mila. – 4. Duh rau. – 5. (Arg.) agent, curcan. – 6. Vint. – 7. Copaci doboriti de vint. De la Iuda (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 184; DAR). Cihac, II, 152, explica sensul 7 din sl. judu „membru”, care nu pare clar. Ar putea fi mai curind o extindere a sensului 6, care se explica, la rindul lui, printr-o confuzie cu iuga, s. f. (vint de sud), din bg., sb. jug. – Der. iudalic, s. n. (Arg., tradare; misiunea agentului de politie); iudi, vb. (a ademeni, a seduce, a face sa pacatuiasca), cf. Iordan, BL, IX, 65 (dupa DAR, in legatura cu rut. juditi).

jandarm (jandarmi), s. m. – Militar, agent al politiei rurale. – var. (pop.) jandar, jendar(iu), jandar. Mr. geandar. Fr. gendarme; in mr., din it. gendarme, cf. tc. candarma, alb. gandarme, bg. zandarm, sb. zandar. Este cuvint popular, datorita uzului sau administrativ. – Der. jandarmerie, s. f. (post de jandarmi); jandarmeresc, adj. (de jandarm).

mumbasir (mumbasiri), s. m. – agent de politie, comisar. – Var. bumbasir. Tc. (arab.) mubasir (Seineanu, III, 85). Sec. XVIII, inv.

CAVAS, cavasi, s. m. (Inv. si arh.) agent de politie; jandarm. – Tc. kavas.

ZAPCIU, zapcii, s. m. (Inv.) 1. Carmuitor al unei plasi, subordonat ispravnicului (si insarcinat cu strangerea darilor). 2. Grad in armata; capitan. 3. agent de politie; sergent de strada. – Tc. zabtci.

agent s. 1. (inv.) zapciu, (arg.) copoi. (~ de politie.) 2. v. spion. 3. agent de perceptie v. perceptor. 4. agent sanitar v. felcer. 5. factor. (~ natural.) 6. agent chimic v. reactiv.

POLITIST I. s. m. agent, functionar de politie (1). II. adj. 2. de politie, politienesc. 2. care isi exercita puterea cu sprijinul politiei. ♦ roman (sau film) ~ = roman (sau film) in care sunt infatisate fapte criminale; polisier. (< germ. Polizist)

DETECTIV s. m. agent secret in serviciul politiei sau al unei persoane particulare. (< fr. detective, engl. detective)

DETECTIV, detectivi, s. m. agent secret aflat in serviciul politiei din unele tari sau in serviciul unei persoane particulare. – Din fr. detective.

DETECTIV ~i m. (in unele state) agent secret aflat in serviciul politiei sau al unei persoane particulare. /<fr. detective

comisar (comisari), s. m. – Ofiter de politie. – Mr. cumisar. Lat. commissarius (sec. XVII) si modern din fr. commissaire (din rus. komisar, dupa Sanzewitsch 200; se pare insa ca apare in rom. mai inainte ca in rusa). Forma mr., din it. commessario, prin intermediul ngr. ϰουμεσάρις. – Der. comiser, s. m. (agent, politist), cuvint rar; comisariat, s. n. (sectie de politiei condusa de un comisar).

agent (agenti), s. m. – Reprezentant al unei institutii care indeplineste anumite insarcinari. Fr. agent. – Der. agentie, s. f.,din fr. agence (derivat ca politie din police etc.); agentura, s. f., din germ. agentur.

agent, -A I. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei institutii, intreprinderi etc. care indeplineste anumite insarcinari. ♦ ~ diplomatic = reprezentant al unui stat in alt stat in relatiile politice cu acesta; ~ economic = persoana fizica sau juridica care participa la viata economica a unei societati comerciale; ~ secret = cel care indeplineste o misiune secreta de informare; spion; ~ de circulatie = (sub)ofiter de politie cu indrumarea, supravegherea si controlul circulatiei pe drumurile publice. II. s. m. factor activ ce determina un anumit proces fizic, chimic etc. ♦ ~ patogen = microorganism care determina aparitia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indica autorul actiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al actiunii unui verb pasiv; propozitie completiva de ~ = propozitie care arata actiunea exprimata printr-un verb pasiv. (< fr. agent, lat. agens)