BAZAR, bazaruri, s. n. Loc in aer liber sau magazin in care se vand tot felul de obiecte mai ales maruntisuri. – Din fr. bazar.

CAMPING, campinguri, s. n. Suprafata de teren (la ses, deal sau munte) pe care sunt instalate corturi sau baracamente pentru turisti. ♦ Faptul de a trai in aer liber, sub cort. [Pr.: chemping] – Din engl., fr. camping.

CHERMESA, chermese, s. f. Petrecere publica (in aer liber), cu muzica si dans. [Var.: chermeza] – Din fr. kermesse.

GOL², GOALA, goi, goale, adj., GOL², goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) nici un fel de imbracaminte. V. dezbracat, nud, descult. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina rupta in coate; b) (a fi imbracat) saracacios; (a fi) sarac. Adevarul gol (-golut) = adevar spus direct, fara menajamente; adevar evident, care nu poate fi negat. Minciuna goala = minciuna evidenta. ♦ Care are haine putine, care este saracacios (sau prea usor) imbracat; p. ext. sarac. ◊ Expr. A lasa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre pasari sau alte animale) Golas (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereti) Care nu are agatat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafete, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetatie, cu case etc. sau care este fara fiinte, pustiu. ♦ Care nu are acoperis sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fara adapost; b) afara, in aer liber. Pe pamantul gol sau pe scandura goala = fara asternut, direct pe pamant sau pe scandurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Paine goala. 4. (Despre recipiente, spatii inchise etc.) Care nu contine nimic inauntru; desert. ◊ (Substantivat) Suna a gol. ◊ Expr. Cu mana goala = a) fara nici un dar, fara nici un ban; b) care nu are (sau neavand) nici o arma asupra sa. Pe inima goala sau pe stomacul gol = fara sa fi mancat ceva inainte; pe nemancate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate in interior. 5. Fig. Care este fara temei, fara fond; neintemeiat. II. S. n. Spatiu liber, cavitate (in interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zona din atmosfera unde o aeronava intalneste un curent de aer descendent. Gol de productie = stagnare temporara a productiei. ◊ Loc. adv. In gol = a) in abis sau prin aer (indreptandu-se cu viteza in jos); b) cu privirea fixa, fara tinta; c) fara folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsa, a satisface o nevoie reala. A simti un gol la (sau in) stomac = a avea o senzatie neplacuta de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trada, a (se) demasca. (In superstitii) A(-i) iesi (cuiva) cu gol(ul) = a iesi inaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetatie, de asezari. – Din sl. golu.

GRADINA, gradini, s. f. 1. Suprafata de teren arabil, de obicei ingradita, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi, in vederea obtinerii unor produse; gradinarie. ◊ Expr. O gradina de om = om placut, simpatic. 2. Suprafata de teren plantata (si amenajata cu alei, banci etc.) care serveste ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Gradina botanica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt cultivate (in scopul prezentarii si studierii) colectii de plante vii. Gradina zoologica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pamantului. ♦ Gradina de vara = restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. 3. (In sintagmele) Gradina de copii = gradinita (de copii). Gradina sezoniera = gradina de copii care functioneaza in mediul rural in timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.

HELIAST, heliasti, s. m. Membru al unui cunoscut tribunal din Atena, care-si tinea sedintele in aer liber la rasaritul soarelui. [Pr.: -li-ast] – Din fr. heliaste.

NUDISM s. n. Expunere (in scop terapeutic) a corpului uman gol la razele solare. ♦ Doctrina care preconizeaza viata in aer liber, practicarea sporturilor complet dezbracat. – Din fr. nudisme.

MANGAL, (2) mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Carbune usor, sfaramicios, obtinut prin arderea incompleta a lemnelor in cuptoare speciale sau prin stingerea fortata a jeraticului. 2. Vas metalic in care se aprind carbuni si care serveste iarna pentru incalzit celor care se afla in aer liber. ◊ Expr. A tarnosi mangalul = a pierde vremea in zadar. [Pl. si (2, rar) mangale] – Din tc. mangal.

PICNIC, picnicuri, s. n. (Livr.) Masa (si petrecere) comuna (in aer liber), de obicei cu contributia fiecarui participant. [Acc. si: picnic] – Din fr. pique-nique.

POLEI¹, poleiuri, s. n. Strat subtire de gheata, continuu si neted, care acopera uneori portiuni din suprafata solului, arborii sau obiectele care se afla in aer liber si care este format prin inghetarea apei provenite din ploaie sau din topirea zapezii. ♦ Fig. Stralucire, lustru, luciu. ♦ (Reg.) Promoroaca, chiciura. – Din polei² (derivat regresiv).

TABARA, tabere, s. f. 1. Loc (intarit) unde stationeaza trupele un timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren cu efective de mari unitati; tabie (2). ♦ Popas; etapa. 2. Asezare vremelnica in corturi. ♦ Asezare (in aer liber) pentru adapostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflati la odihna sau a sportivilor in timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care in mers sau in popas; convoi. 4. (Inv.) Oaste; p. ext. multime, gloata. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociatie care lupta pentru o anumita cauza. – Din sl. taboru.

PADOC, padocuri, s. n. Loc ingradit intr-o pasune, rezervat pentru unele animale domestice; teren imprejmuit si amenajat in mod special, in apropierea grajdurilor, destinat intretinerii si miscarii animalelor domestice in aer liber. ♦ Spec. Loc ingradit langa boxa unui cal de curse sau langa un hipodrom, unde sunt lasati in libertate sau plimbati caii, inainte de alergari. – Din fr., engl. paddock.

PLEIN-AIR subst. Pictura practicata in aer liber, in scopul sugerarii atmosferei si luminii specifice peisajului natural. [Pr.: plen-er] – Cuv. fr.

PODIUM, podiumuri, s. n. 1. Estrada demontabila, amenajata intr-o sala sau in aer liber in vederea unei conferinte, a unui spectacol etc. 2. Platforma de scanduri, inaltata fata de nivelul unei suprafete, servind ca postament pentru diverse obiecte. ♦ Mica instalatie mobila, in forma de platforma cu trepte, pe care stau sportivii in momentul inmanarii premiilor. [Pr.: -di-um] – Din lat., fr. podium, germ. Podium.

LIBER², -A, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucura de libertate, de independenta individuala si cetateneasca, care are drepturi politice si cetatenesti depline. ♦ (Despre popoare, state, orase) Independent, neatarnat, nesupus (unei puteri straine), autonom. 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a actiona dupa vointa sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constrangeri; slobod. ◊ Liber arbitru = libertate absoluta a vointei omului, postulata la idealismul filozofic¹, in opozitie cu determinismul. 3. (Despre actiuni) Care nu este supus unei restrictii cu caracter arbitrar. ◊ Traducere libera = traducere care reda continutul originalului in formele proprii limbii in care se traduce, fara sa respecte riguros forma originalului. Versuri libere = randuri de poezie neprozodica, in care normele prozodice, daca apar, sunt aplicate necanonic, dupa dorinta autorului. Intrare libera = intrare fara plata intr-o sala de spectacol, pe un stadion etc. Lovitura libera = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitura acordata unei echipe drept compensatie pentru o infractiune sau o greseala comisa de echipa adversa. Profesiune libera = profesiune exercitata de o persoana pe cont propriu (fara sa fie angajata permanent intr-o institutie sau intreprindere). ◊ Compus: (Substantivat) liber-profesionist = persoana care exercita o profesiune libera. 4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul plac, care este in afara obligatiilor (profesionale). ◊ Expr. (Substantivat) A avea liber = a se afla in afara obligatiilor (mai ales profesionale) pe o perioada de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligatiile (profesionale) pe care le are in mod obisnuit, a putea dispune de timpul sau. 5. (Despre banci, scaune, locuinte etc.) Care nu este ocupat, gol; neinchiriat. 6. (Despre oameni) Care nu are obligatii fata de altii; neangajat, disponibil. 7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, usor. ◊ Expr. (Adverbial) A vorbi liber = a) a tine un discurs, o prelegere etc. fara a citi un text; b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gandesti; c) a vorbi fara perdea, obscen. (A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fara ajutorul unui instrument optic. Desen liber = desen artistic efectuat fara ajutorul vreunui instrument tehnic. 8. (In loc. adv.) In aer liber = in plin aer, in mijlocul naturii. Sub cerul liber = afara, intr-un loc descoperit. – Din fr. libre, lat. liber.

ESTRADA, estrade, s. f. 1. Platforma (demontabila) de dimensiuni mici, adesea improvizata, intr-o sala sau in aer liber, pe care se desfasoara reprezentatii artistice. ◊ Loc. adj. De estrada = (despre muzica, concerte, spectacole) distractiv, usor si variat; (despre teatre) care da spectacole cu program distractiv, usor si variat. ♦ Platforma ridicata fata de nivelul unei sali, pe care este asezata masa prezidiului, catedra etc. 2. Gen muzical usor, distractiv, cuprinzand mici piese vocale si instrumentale cu caracter dansant. – Din fr. estrade.

SCENA, scene, s. f. 1. Parte mai ridicata si special amenajata in incinta unei sali de spectacole sau in aer liber, unde se desfasoara reprezentatiile. ◊ Expr. A pune in scena = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A parasi scena = a) a parasi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Actiune capabila de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atentia; intamplare interesanta. ♦ (Concr.) Compozitie plastica in care sunt de obicei infatisate mai multe personaje. 5. Fig. Cearta, iesire violenta. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scena = a aduce cuiva imputari violente (cu amenintari, cu lacrimi etc.). – Din fr. scene, it. scena, lat. scaena.

CROCHET s. n. Joc sportiv in aer liber in care mai multe persoane lovesc pe rand, cu un ciocan, niste bile de lemn, facandu-le sa treaca, dupa anumite reguli, printr-o serie de portite instalate pe terenul de joc. – Din fr. croquet.

CER¹ ~uri n. 1) Spatiu infinit de deasupra pamantului, ce pare a avea forma emisferica; bolta cereasca; firmament. ~ plin de stele. ◊ Sub ~ pe pamant. In inaltul ~ului la o inaltime foarte mare. Sub ~ul liber in aer liber; afara. A fi departe ca ~ul de pamant (sau ca ~ul si pamantul) a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta. A cadea (sau a pica) din ~ a) a veni pe neasteptate; b) a nu fi la curent cu ceea ce se petrece in jur. Nu pica din ~ nu se obtine fara eforturi, fara munca. A fagadui (sau a promite, a jurui) ~ul si pamantul a fagadui lucruri irealizabile. Cat ii ~ul si pamantul niciodata. ~ul gurii peretele superior al cavitatii gurii; palatul bucal. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer; vazduh. ◊ ~ senin atmosfera fara nouri. A ridica pe cineva pana la ~ (sau in slava ~ului) a lauda foarte mult pe cineva; a proslavi; a glorifica. A fi (sau a se crede) in al saptelea (sau in al noualea) ~ a avea o bucurie foarte mare; a fi foarte fericit. 3) (in credintele religioase) Lacas al lui Dumnezeu. ◊ A se ruga cu ~ul, cu pamantul a ruga foarte tare (din tot sufletul); a implora. Imparatia ~urilor raiul. Nedreptate strigatoare la ~ nedreptate evidenta care provoaca revolta. /<lat. caelum

CHERMESA ~e f. livr. rar Serbare la aer liber cu muzica si dans. /<fr. kermesse

CROCHET n. Joc sportiv in aer liber, cu bile de lemn, care, lovite de un ciocan cu coada lunga, trebuie sa treaca prin niste portite instalate pe terenul de joc. /<fr. croquet

ESTRADA ~e f. 1) Scena improvizata intr-o sala sau in aer liber pe care au loc reprezentari artistice. ◊ Concert (muzica) de ~ concert (muzica) cu caracter usor, distractiv, variat. 2) Parte mai ridicata intr-o sala, pe care este asezata masa unui prezidiu, o catedra etc. [G.-D. estradei; Sil. e-stra-da] /<fr. estrade

GOL¹ goala (goi, goale) 1) (despre persoane) Care nu are nici o haina pe el; fara imbracaminte; neimbracat; nud; dezbracat. ◊ Cu capul ~ cu capul descoperit. Cu picioarele goale fara incaltaminte in picioare; descult. Cu pielea goala fara nici o haina. Cu coatele goale a) cu haina rupta la coate; b) imbracat saracacios. Adevarul ~(-golut) adevarul asa cum este el in realitate; adevarul pur. Minciuna goala minciuna evidenta. 2) Care nu are (in masura suficienta) ceea ce-i trebuie; sarac. Odaie goala. ◊ Sub cerul ~ a) in aer liber; b) fara adapost. A fi ~ pistol (sau pusca) a fi lipsit de orice mijloace de existenta. A lasa ~ a lipsi de tot ce are. 3) (despre arbori si despre arbusti) Care este fara frunze; desfrunzit; golas. 4) (despre regiuni, suprafete) Care este lipsit de vegetatie si de populatie; pustiu. 5) (despre puii de pasari) Care este fara pene; golas. 6) Care nu este acoperit; fara asternut. Pe podeaua goala. Pe pamantul ~. 7) (despre alimente) Care nu este insotit de alt aliment (la mancare); fara altceva. A manca paine goala. 8) (despre recipiente, spatii etc.) Care nu are nimic in interior; desert. Pahar ~. Geanta goala. ◊ Cu mana goala a) fara nici un dar; b) fara nici o arma. Pe stomacul ~ (sau pe inima goala) fara sa fi mancat ceva. 9) Care este lipsit de baza reala; fara temei; neintemeiat. /<sl. golu

GRADINA ~i f. 1) Teren, de obicei ingradit, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi. ◊ ~ botanica gradina in care se cultiva plante din diferite regiuni ale globului. ~ zoologica gradina in care se cresc si se intretin animale din diferite regiuni ale globului. 2) Suprafata de teren plantata si amenajata (cu alei, banci etc.), care serveste ca loc de agrement; parc. ◊ ~ de vara restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. [G.-D. gradinii] /<bulg., sb. gradina

A LUA iau 1. tranz. 1) A apuca (cu mana sau cu un instrument) pentru a avea in posesie. ◊ ~ armele a se inarma. ~ (pe cineva) la ochi a) a suspecta (pe cineva); a avea banuieli; b) a supraveghea (pe cineva). ~ pasarea din zbor a fi un bun ochitor. ~ alta vorba a schimba subiectul discutiei. ~ foc cu gura a face tot posibilul si imposibilul. ~ jaratic cu mana altuia a intreprinde o actiune riscanta, folosind in acest scop o alta persoana. 2) A apropia de sine, asezand pe o parte a corpului. ~ in brate. ~ pe genunchi. ~ in carca. ◊ ~ (pe cineva) in unghii a certa cu brutalitate (pe cineva). 3) (alimente, medicamente etc.) A pune in gura, inghitind. ~ un ceai. ◊ ~ o gustare a servi in fuga o mancare usoara. ~ masa a sta la masa; a manca. A nu ~ nici roua in gura a nu manca absolut nimic. ~ aer a se plimba putin in aer liber. 4) (obiecte de imbracaminte) A pune pe sine; a imbraca. 5) (portiuni, cantitati dintr-un lucru) A face sa iasa din interiorul sau. ◊ ~ (cuiva) sange a face sa curga sange printr-o incizie, pentru analiza sau in scopul descongestionarii. 6) (lucruri, drepturi, favoruri etc.) A face sa nu mai fie in posesia (cuiva). ◊ A-i ~ (cuiva) comanda a inlatura (pe cineva) dintr-un post de raspundere. A-i ~ (cuiva) apa de la moara a-l priva (pe cineva) de avantajele pe care le-a avut. A-i ~ (cuiva) durerea (sau suferinta) a face (pe cineva) sa simta momentan o usurare. A-i ~ (cuiva) viata (sau zilele) a omori (pe cineva). A-i ~ (cuiva) mintea (sau mintile) a face (pe cineva) sa-si piarda dreapta judecata. A-i ~ (cuiva) auzul a asurzi (pe cineva). 7) A-si asuma, intrand in stapanire. 8) (sume de bani) A primi in calitate de venit; a incasa. 9) A gasi pentru a duce cu sine. ◊ Ia-l de unde nu-i se spune despre cineva sau despre ceva care nu se mai gaseste la locul unde se afla mai inainte. 10) A obtine in schimbul a ceva; a cumpara. ◊ ~ pilda a urma exemplul (cuiva). 11) (lucruri straine) A sustrage, insusindu-si. A-i ~ cuiva banii. ◊ A-i ~ (cuiva) painea de la gura a lipsi (pe cineva) de sursa de existenta. 12) (fortificatii, terenuri straine) A pune stapanire (prin forta armata); a cuceri, a ocupa. ~ un oras. 13) (mijloace de transport) A folosi drept mijloc de deplasare. ~ trenul. 14) (persoane) A trata intr-un anumit fel. ~ cu binisorul (pe cineva). ◊ ~ (pe cineva) pe sus a lua cu forta (pe cineva). ~ (pe cineva) pe nepusa masa a ataca (pe cineva) pe neasteptate. 15) (persoane) A primi in familie, stabilind legaturi de rudenie. ~ de nevasta. ~ de barbat. ◊ ~ de suflet (un copil) a infia. 16) (despre stari fizice sau psihice) A pune stapanire in intregime (pe cineva). A-l ~ frica (pe cineva). ◊ A o ~ din loc a pleca repede (de undeva). A o ~ la fuga a porni in fuga. A-si ~ zborul a porni in zbor. 2. intranz. (despre cai de comunicatie, ape curgatoare) A-si schimba directia (spre)... Raul a luat-o in dreapta. [Sil. lu-a] /<lat. levare

MANGAL ~uri n. 1) Carbune obtinut prin arderea lenta si incompleta a lemnului in cuptoare speciale. 2) Vas de metal in care se aprind carbuni, servind la incalzit in aer liber. /<turc. mangal

NUDISM n. 1) Doctrina care promoveaza ideea vietii in aer liber, nestanjenind corpul cu nici un fel de imbracaminte. 2) Expunere la soare a corpului gol. /<fr. nudisme

A OBISNUI ~iesc tranz. 1) A face sa se obisnuiasca. 2) A practica in calitate de obicei; deprindere. ~ plimbari la aer liber. ~ieste sa studieze la biblioteca. /cf. bulg. obitno

PICNIC ~uri n. Masa luata in comun la aer liber. [Acc. si picnic] /<fr. pique-nique

PLEIN-AIR [pr.: plen-er] n. Pictura practicata in aer liber in scopul sugerarii caracteristicilor peisajului natural. /Cuv. fr.

PODIUM ~uri n. 1) Platforma mica cu trepte pe care urca castigatorii unei probe sportive. 2) Platforma ce serveste ca postament pentru diferite obiecte. 3) Estrada demontabila instalata intr-o sala sau in aer liber pentru a expune ceva vederii publicului. [Sil. -di-um] /<lat., fr. podium, germ. Podium

POLEI ~iuri n. 1) Strat subtire de gheata format pe suprafata solului, pe copaci, pe orice obiect lasat in aer liber. 2) fig. Luciu al suprafetei unor obiecte. /v. a polei

POLOG² ~oage n. 1) Invelitoare confectionata dintr-o tesatura groasa (de canepa sau in), avand diferite intrebuintari; veretca. 2) Panza fina pentru draperii si perdele. 3) Acoperamant special, asemanator unui cort, care se atarna deasupra unui pat in scop protector (impotriva tantarilor, mustelor etc.). 4) Pat cu un astfel de acoperamant, instalat vara in aer liber. /<rus. polog

PRELATA ~e f. 1) Tesatura impermeabila, deasa si rezistenta, folosita ca acoperamant pliant temporar (la vehicule, la materiale depozitate aflate in aer liber etc.); foaie de cort. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<fr. prelart

RASAD ~uri n. 1) (adesea cu sens colectiv) Planta tanara crescuta din samanta in conditii speciale (de sera), care urmeaza sa fie rasadita in pamant (la aer liber). 2) fig. fam. Urmas al aceluiasi strabun. /< bulg. razsad, sb. razsada

CAMPING s.n. Faptul de a trai in aer liber sub cort; campare. ♦ Teren amenajat pentru campare; tabara de excursionisti. [Pron. chem-ping. / < engl. camping].

GARDEN-PARTY s.n. (Anglicism) Petrecere in aer liber (in general intr-o gradina). [< engl. garden-party].

PICNIC s.n. Masa, petrecere (in aer liber) cu contributia tuturor participantilor. [< engl. picnic, cf. fr. pique-nique].

PODIUM s.n. (Ant.) 1. Platforma inaltata in jurul arenei unui teatru sau al unui circ roman. ♦ Treapta sau platforma ingusta si scunda la casele romane, pe care se asezau diferite obiecte casnice, urne funerare etc. 2. Estrada amenajata intr-o sala de conferinte, de spectacole etc. sau in aer liber. [Pron. -di-um, pl. -muri, var. podiu s.n. / < fr., lat. podium].

ESTRADA s.f. 1. Scena, platforma (uneori improvizata) intr-o sala sau in aer liber, pe care au loc reprezentatii artistice; platforma ridicata deasupra solului. ◊ Concert (spectacol, muzica) de estrada = concert, spectacol, muzica cu caracter usor, variat, distractiv, satiric; teatru de estrada = teatru unde au loc spectacole de estrada. 2. Parte a podelei, mai ridicata, pe care se asaza catedra intr-o clasa, intr-un amfiteatru etc. [< fr. estrade].

HELIAST s.m. Membru al unui celebru tribunal atenian, care isi tinea sedintele in aer liber la rasaritul Soarelui. [Pron. -li-ast. / < fr. heliaste, cf. gr. heliastes < helios – soare].

NUDISM s.n. 1. Expunere la soare (in scop terapeutic) a corpului gol. 2. Teorie care preconizeaza viata in aer liber si practicarea sporturilor complet dezbracat. [< fr. nudisme].

PISCINA s.f. 1. Helesteu in care se cresc si se inmultesc pestii. 2. Bazin de inot, acoperit sau in aer liber. [< fr. piscine, cf. lat. piscina].

PLEIN-AIR s.n. (Frantuzism) Pictura practicata in aer liber in scopul reproducerii atmosferei, luminii si efectelor cromatice specifice peisajului natural. [Pron. plen-er. / < fr. (en) plein air – in plin aer].

AEROCARPIE s. f. maturizare a fructelor in aer liber, deasupra solului. (< fr. aerocarpie)

BARBECUE [-BA-CU] s. n. gratar cu mangal pentru pregatirea mancarii in aer liber. (< fr. barbecue)

CASATIUNE¹ s. f. compozitie pentru orchestra sau formatie de camera asemanatoare serenadei, care se deschide cu un mars, in aer liber. (< germ. Kassation, it. cassazione)

DRIVE-IN DRAIV-IN/ s. n. cinema, bar in aer liber in care se intra cu masina. (< amer. drive-in)

ESTRADA s. f. 1. platforma intr-o sala sau in aer liber, pe care au loc reprezentatii artistice; platforma ridicata deasupra solului. ♦ de ~ = (despre teatru, muzica, concerte, spectacole) usor, variat, distractiv, satiric. ◊ parte a podelei, mai ridicata, pe care se asaza catedra intr-o clasa, intr-un amfiteatru etc. 2. gen muzical usor, distractiv, cuprinzand piese vocale si instrumentale cu caracter dansant, satiric, umoristic. (< fr. estrade)

NUDISM s. n. 1. expunere la soare (in scop terapeutic) a corpului gol. 2. teorie care preconizeaza viata in aer liber si practicarea sporturilor complet dezbracat. (< fr. nudisme)

PADOC s. n. 1. teren ingradit in apropierea grajdului, unde se tin animalele pentru a le permite miscarea in aer liber. 2. loc langa boxa unui cal de curse sau langa un hipodrom unde se tin caii inainte de alergari. (< fr., engl. paddock)

PICNIC/PICNIC s. n. masa rece in aer liber (la iarba verde) cu contributia tuturor participantilor. (< fr. pique-nique)

PLEIN-AIR PLEN-ER/ s. n. pictura practicata in aer liber, in scopul reproducerii atmosferei, luminii si efectelor cromatice specifice peisajului natural. (< fr. /en/ plein air)

PODIUM s. n. 1. platforma inaltata fata de arena unui teatru, a unui circ roman. ◊ treapta, platforma ingusta si scunda la casele romane, pe care se asezau diferite obiecte casnice, urne funerare etc. 2. estrada amenajata intr-o sala de conferinte, de spectacole etc. sau in aer liber. ◊ mica instalatie mobila, in trepte, pe care stau sportivii invingatori in timpul cat li se inmaneaza premiile. (< lat., fr. podium, germ. Podium)

SERENADA s. f. 1. concert de muzica vocala sau instrumentala cu caracter romantic, care se executa noaptea, in aer liber, sub fereastra cuiva, in semn de omagiu sau de dragoste. 2. piesa muzicala vocala sau instrumentala de forma libera. (< fr. serenade, germ. Serenade, it., sp. serenata)

BAIA MARE 1. Depr. tectono-eroziva situata la poalele M-tilor Gutii, pe valea Sasarului (bazinul Somesului), cu larga iesire spre C. Somesului (in NV). Supr.: 675 km². Relief de lunca, de terase si piemonturi cu alt. absolute intre 140 si 320 m. Clima blinda, de adapost, cu temp. medie anuala de 9,4ºC si precipit. variabile (690-1.040 mm). Paduri de castan comestibil. Culturi de cereale; pomicultura (meri); viticultura; legumicultura. Cresterea animalelor. Expl. de min. complexe pe rama nordica a depr. Izv. minerale. Zona turistica. 2. Municipiu in NV Romaniei, la poalele M-tilor Gutii, in depr. cu acelasi nume, la 220 m alt., resed. jud. Maramures; 154.094 loc. (1991). Aeroport. Cel mai important centru al ind. metalurgiei neferoase romanesti (aur, argint, plumb, zinc, cupru). Constr. de masini unelte, accesorii si scule, de utilaj minier, de material rulant feroviar si rutier; mat. de constr. (caramida, faianta), prelucr. lemnului (mobila, dogarie si butoaie), conf., produse alim. (morarit, panificatie, prelucr. fructelor, preparate din lapte si carne). Filatura si tesatorie de bumbac. Universitate si colegiu tehnic, teatru de stat, filarmonica, muzeu istoric. Monumente: turnul-clopotnita (sec. 15), ridicat pe linga Biserica Sf. Stefan, astazi darimata; case (sec. 17), Biserica Sf. Treime si manastire minorita (sec. 18). Atestat documentar in 1327; din 1467 oras liber regal; important centru minier, mestesugaresc si cultural; aici au functionat un colegiu reformat si un gimnaziu catolic (sec. 17). Declarat municipiu in 1968. – Colonia de pictura de la ~, grupare artistica intemeiata in 1896. Promova pictura in aer liber, in opozitie cu academismul. Din 1902 isi continua activitatea prin infiintarea Scolii libere de Pictura; intre 1927 si 1936 functioneaza Scoala de Pictura. Reprezentanti: Simion Corbul Holosy, Alexandru Ziffer, Eugen Pascu, Czobel Bela, Andrei Mikola, Petre Abrudan.

BUJORENI, 1. Com. in jud. Teleorman; 1.602 loc. (1991). 2. Com. in jud. Vilcea; 3.336 loc. (1991). Statie de c. f. Cula (1810-1812), cu muzeu etnografic in aer liber.

BUMBESTI-JIU, oras in jud. Gorj, situat pe stg. Jiului, la iesirea acestuia din defileu; 10.913 loc. (1991). Expl. forestiere, de balast si de granit. Constr. de f*******e cu compresor. Statie de c. f. Castru roman si vestigii ale unei asezari civile (canabae) din sec. 2-3; ruinele manastirii Visina (sec. 14); cula Cornoiu, sec. 18; biserica Sf. Ioan Botezatorul (sec. 19); biserica de lemn (1706). Muzeu etnografic in aer liber. Declarat oras in 1989.

BUZAU 1. Riu, afl. dr. al Siretului; 324 km. Izv. din N masivului Ciucas si trece prin intorsura Buzaului, Nehoiu, Patirlagele si pe la N de municipiul Buzau. In cursul inf. irigatii. Afl. pr.: Bisca Chiojdului, Slanic, Cilnau. 2. Pas pe valea superioara a riului B., in apropiere de Intorsura Buzaului, facind legatura cu Depr. Birsei. Alt.: 869 m. 3. Cimpia ~, portiune a Cimpiei Romane, intre Calmatui si Buzau, limitata de Cimpia Gherghitei (la SV) si Cimpia Rimnicului (la NE). Culturi de plante industriale si cereale. 4. Muntii ~, grupa muntoasa in Carpatii de Curbura formata din cinci masive bine delimitate: Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru si Ivanetu. 5. Municipiu in NE Cimpiei Romane, resed. jud. cu acelasi nume; 146.556 loc. (1991). Nod feroviar si rutier. Ind. metalurgica (sirma si produse din sirma, cuie, electrozi pentru sudura), constr. de masini (subansamble pentru tractoare, utilaje pentru material rulant feroviar, utilaj chimic si petrolier), chimica (prelucr. maselor plastice, folii de vinilin), de prelucr. lemnului (mobila), mat. de constr. (geamuri slefuite, caramida, tigla, prefabricate din beton), textila (filatura de lina, tesaturi de bumbac, tricotaje, topitorie de cinepa), alim. (produse de panificatie, zahar, ulei vegetal, bere etc.). Productia de sticla pentru menaj, de geamuri securizate, semicristal si de bunuri metalice de larg consum. Muzeu. Monumente istorice: Episcopia (initial schitul Frasinet, sfirsitul sec. 15, refacut de Matei Basarab in 1650), Biserica Banu, construita in 1571 si refacuta in 1722; case din sec. 18 si 19. Mentionat documentar pentru prima oara in 1431, ca punct de vama, s-a dezvoltat in sec. 16, cind a devenit sediul unei episcopii. Important centru tipografic (sec. 18-19). Declarat municipiu in 1968. 6. Jud. in SE Romaniei, in SE Carpatilor Orientali, axat pe cursul superior si mijlociu al riului Buzau; 6.072 km² (2,56% din supr. tarii); 520.568 mii loc. (1991), din care 39,4% in mediul urban; densitate: 85,2 loc./km. Resed.: municipiul Buzau. Orase: Nehoiu, Pogoanele, Rimnicu Sarat. Comune: 81. Relieful este reprezentat prin trei trepte majore (munti, dealuri subcarpatice, cimpii) care coboara de la NV catre SE. Treapta inalta cuprinde M-tii Buzaului (constituiti din masivele Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru si Ivanetu) si prelungirile de SV ale M-tilor Vrancea, iar cea mijlocie include Subcarpatii Buzaului, formati dintr-un ansamblu de culmi deluroase (Dealurile Istrita, Ciolanu, Cornatel, Dilma, Bisoca s.a.) separate de depr. (Niscov, Cislau, Patirlagele, Sibiciu, Pirscov s.a.). Cimpia extinsa in jumatatea SE a jud., este alcatuita din trei subunitati pr. (Baraganul Ialomitei, C. Buzau-Calmatui si C. Rimnicului) apartinind C. Romane. Clima are caracter temperat-continental, cu nuante zonale determinate de formele de relief. In sectorul montan, temp. medii anuale sint de 4-6ºC, in cel deluros 8-10ºC, iar in cel de cimpie de 10,5ºC. Precipitatiile variaza intre 1.200 mm anual in munti, 600-700 mm in dealurile subcarpatice si sub 500 mm anual in cimpie. Vinturi predominante dinspre NE si SV. Reteaua hidrografica, pr. este reprezentata de cursul superior si mijlociu al Buzaului, care colecteaza majoritatea riurilor mici (Bisca Mica, Siriu, Bisca Chiojdului, Slanic, Cilnau s.a.). Terit. jud. mai este strabatut de cursurile superioare ale riurilor Sarata, Calmatui si Rimnic. Resurse naturale: zacaminte de petrol (Berca, Arbanasi, Tisau, Plopeasa, Scortoasa, Beceni s.a.) si gaze naturale (Tisau, Rosioru, Boldu, Ghergheasa), diatomita (Patirlagele), chihlimbar (perimetrul Mlajet-Sibiciu-Colti-Bozioru), argila (Simileasa), gresie, gips, nisipuri, ape minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice (Sarata-Monteoru, Fisici, Siriu, Nehoiu s.a.), paduri. Economia. Principalele ramuri industriale sint constr. de masini si prelucr. metalelor (21,5% din prod. totala a jud.), cu unitati la Buzau si Rimnicu Sarat, in cadrul careia se produc utilaje tehnologice pentru ind. metalurgica, petroliera si chimica, subansamble pentru tractoare, garnituri de frina si etansare, materiale feroviare (schimbatori cu ace flexibile, tirfoane), diverse produse din metal (masini de gatit, sobe de incalzit, articole din tuci etc.). Alte ramuri, cu ponderi importante in prod. ind. a jud. sint: metalurgia feroasa, 14,4% (sirma si produse din sirma la Buzau), chimica (prelucr. maselor plastice, folii de vinilin la Buzau si Beceni, regenerarea uleiurilor la Rimnicu Sarat), mat. de constr. (geamuri, prefabricate din beton la Buzau, var la Magura, caramizi la Berca, Patirlagele), prelucr. lemnului (Buzau, Rimnicu Sarat, Nehoiu, Vernesti, Gura Teghii), textila (Buzau, Smeeni, Patirlagele), conf. (Rimnicu Sarat, Buzau, Nehoiu), alim. (conserve de legume, preparate din carne si lapte, zahar, uleiuri vegetale, vin etc.). In 1989, agricultura dispunea de 260.154 ha terenuri arabile, 119.336 ha pasuni si finete naturale, livezi si vii. Supr. arabile sint dominate de culturile de porumb (88.108 ha), urmate de cele de griu si secara (61.573 ha), plante de nutret (26.410 ha), plante uleioase, floarea-soarelui, sfecla de zahar, orz si orzoaica, tutun, cartofi, legume etc. Culturile viticole (11.543 ha) au o extindere mai mare in zona dealurilor subcarpatice (Pietroasele, Vernesti, Greceanca s.a.). Pomicultura are prod. importante de prune, mere, pere, nuci (Nehoiu, Patirlagele, Cislau, Pirscov, Chiojdu). In 1990, sectorul zootehnic dispunea de 438,7 mii capete ovine, 233 mii capete porcine, 172 mii capete bovine si 15 mii capete cabaline (la Chislau si Rusetu exista mari crescatorii de cai de rasa); avicultura, sericicultura, apicultura. Cai de comunicatie (1990): lungimea totala a retelei feroviare este de 232 km, din care 108 electrificata, iar cea a drumurilor publice de 2.056 km, din care 307 km modernizate. Unitatile de invatamint, cultura si arta (1989-1990): 387 scoli generale, 22 licee, case memoriale, muzee, 156 cinematografe, 512 biblioteci etc. In cadrul manifestarilor etnofolclorice se remarca „Dragaica” care se desfasoara anual, in luna iunie, la Buzau. Turism. Pr. obiective de atractie turistice de pe terit. jud. B. sint: elementele peisagistice (valea superioara a Buzaului, masivele muntoase Siriu si Penteleu, vulcanii noroiosi din zonele Piclele Mari si Mici, Beciu, fenomen unic in tara, declarat monument al naturii, „focurile nestinse” de la Lopatari, rezervatia geologica cu stincile de calcar de la Badila, denumita „Sarea lui Buzau”, rezervatia forestiera Milea-Viforita, cu molizi seculari etc.), monumentele si locurile istorice (manastirea Ciolanu, biserica Cislau, schitul Bradu, complexul arheologic de la Sarata-Monteoru, tezaurul de la Pietroasele, complexul taberei de sculptura in aer liber de la Magura etc.), statiunile balneoclimaterice (Sarata-Monteoru, Fisici), bogatia si diversitatea elementelor etnografice (sculpturi in lemn in zona Bisoca, Lopatari, Chiojdu, tesaturi si covoare la Bisoca, Siriu, Lopatari, instrumente muzicale populare la Minzalesti, Catina) etc. Indicativ auto: BZ.

CHERMEZA (‹ fr.) s. f. Petrecere in aer liber, cu muzica si dans.

CER², ceruri, s. n. 1. Spatiu nesfarsit in care se afla astrii; (mai ales) parte din acest spatiu vazuta deasupra orizontului, care are o forma aparent emisferica. ◊ Expr. Sub cerul liber = in aer liber; afara. (Rar) Pana-i cerul = niciodata. A fi departe (unul de altul) ca cerul de pamant = a nu se potrivi de loc, a fi in contrast (unul cu altul). A pica (sau a cadea) din cer = a) a sosi pe neasteptate; b) a nu putea intelege, a fi strain de aceea ce se intampla in jur. Nu pica din cer = nu vine de-a gata. Parca a cazut cerul pe mine, exprima uluirea cuiva fata de o situatie neasteptata si neplacuta. Nu se va face gaura (sau borta) in cer = nu are sa fie cine stie ce paguba, nu are sa se intample nici un rau. A fagadui cerul si pamantul = a promite lucruri nerealizabile. Cu o falca in cer si cu una (sau cu alta) in (sau pe) pamant = furios. In inaltul (sau slava) cerului = la mare inaltime. ◊ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavitatii bucale, in forma de bolta. 2. Aer, vazduh, atmosfera. ◊ Pasarile cerului = pasarile zburatoare. 3. (In diverse mitologii) Rai. ◊ Expr. A ridica (pe cineva) pana la cer (sau in slava cerului) = a lauda (pe cineva) foarte mult. A fi (sau a se crede) in al saptelea (sau in al noualea) cer = a nu mai putea de bucurie. A rascoli cerul si pamantul = a face tot posibilul (pentru a gasi un lucru pierdut). (Rar) A se ruga (de cineva) cu cerul si cu pamantul = a se ruga cu cea mai mare staruinta. ♦ Putere divina, providenta. ◊ Expr. Nedreptate strigatoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltatoare. – Lat. caelum.

CHERMESA, chermese, s. f. Petrecere publica (in aer liber) cu muzica si dans. – Fr. kermesse.

asfixie f. (vgr. asphyxia). Sufocare, inadusire, suprimarea respiratiunii. – Ia [!] se produce pin [!] inecare sau gituire si pin respirarea gazurilor vatamatoare, deci din lipsa aerului. Se poate une-ori insufleti un asfixiat expunindu-l la aer liber, dezbracindu-l, suflindu-i aer in plamini si frecindu-l, ca sa inceapa singele a circula. Alte-ori e bine sa i se lase singe de la brat.

HAGEN [hagən], oras in V Germaniei (Renania de Nord – Westfalia), in bazinul Ruhr; 214,2 mii loc. (1995). Nod de comunicatii. Otelarii. Ind. constr. de masini agricole, chimica, textila, a hartiei si mobilei. Muzeu al tehnicii (in aer liber). Mentionat documentar din sec. 8.

LUNA PARK, parc de distractii in aer liber, oferind variate distractii; printre cele mai celebre din lume sunt: Coney Island (New York), Prater (Viena), Tivoli (Copenhaga), Battersea Park (Londra).

SANTA ANA 1. Oras in V Rep. El Salvador, situat la 56 km NV de San Salvador, la 32 km E de granita cu Guatelama si la 16 km N de vulcanul Santa Ana (2.365 m alt.); centrul ad-tiv al departamentului omonim; 164,5 mii loc. (2000), al doilea oras ca marime al tarii. Nod rutier pe soseaua panamericana. Centru comercial pentru cafea si trestie de zahar. Ind. de prelucr. a lemnului (mobila), cafelei, textila, pielariei si incaltamintei, alim. (zahar, bauturi alcoolice). Turism. Universitate. Teatru National. Catedrala gotica. Biserica El Calvario, in stil colonial. Cunoscut cu numele Santa Ana dupa 1708. 2. Oras in VSV S.U.A. (California), situat pe raul omonim, la poalele m-tilor Santa Ana, la 53 km SE de Los Angeles; 337,9 mii loc. (2000). Constr. de avioane si de componente electronice. Ind. chimica si de prelucr. a cauciucului. Productie de fibre de sticla, de articole sportive si de radiouri. Centru comercial. Muzeu de istorie. Muzeu in aer liber cu colectii de avioane vechi. Fundat in 1869.

aerICOL, -A adj. (despre plante) care creste in aerul liber; epifit. (< fr. aericole)

aer¹ s. n. 1. Amestec de gaze care alcatuiesc straturile inferioare ale atmosferei. ◊ aer lichid = aer in stare lichida, folosit in industrie. ◊ Loc. adv. La (sau in) aer (liber) = intr-un loc neacoperit, afara. ◊ Expr. A lua aer = a iesi din casa pentru a respira aer proaspat. 2. Vazduh, atmosfera. ◊ Expr. A fi (sau a se simti) ceva in aer = a exista semne ca se pregateste ceva (in ascuns). A pluti in aer, se spune despre ceva care nu se sprijina pe realitate. ♦ Clima, climat. 3. Infatisare, aspect, expresie, fizionomie. ◊ Expr. A avea aerul ca... (sau sa...) = a da impresia ca... A-si da (sau a-si lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se ingamfa, a se fali. [Pl.: (in expr.) aere] – Lat. aer, aeris (si cu intelesurile fr. air).

aerOBIOZA, s. f. Forma de viata a unor organisme, care consuma oxigenul molecular liber din aer¹. [Pr.: a-e-ro-bi-o-] – Din fr. aerobiose.

funigel (funigei), s. m. – 1. Fir de pinza de paianjen care pluteste liber in aer. – 2. Piesa de la razboiul de tesut pe care se intind firele. Lat. *funicellus, dim. de la funis „funie”. Semantismul primei acceptii se explica, intrucit este vorba de fire (cf. numele sau francez, fil de la Vierge sau filandre). Dupa ipoteza lui Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 67; Puscariu 674; DAR; si Rosetti, Rhotacisme, 20, din lat. *fuligella, dim. de la fulῑgo „funingine”, care nu pare posibil sub aspect semantic. Cel de al doilea sens, rar, apare numai in dictionarul lui Scriban. Pentru trecerea c › g, cf. formica › rom. dial., mr., megl. furniga.

VOCALA, vocale, s. f. (Fon.) Sunet al vorbirii la a carui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fara sa intalneasca nici un obstacol; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet. ◊ Vocala neutra = structura vocalica ce se caracterizeaza prin formanti situati la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. – Din lat. vocalis, germ. Vokal.

GOL² ~uri n. 1) Spatiu liber; vid. ◊ In ~ in aer; nesustinut. ~ de aer zona din atmosfera care contine curenti de aer descendenti ce influenteaza asupra zborului avioanelor. A privi (sau a se uita) in ~ a avea privirea absenta; a privi fara de tinta. A simti un ~ la stomac a simti foame. 2) Loc lipsit de vegetatie si de populatie. 3) Lipsa a unor elemente necesare (pentru integritatea unui lucru); lacuna. Texte cu multe ~uri. ◊ A umple un ~ a completa o lipsa. A (se) da de ~ a (se) demasca. /<sl. golu

VOCALA ~e f. 1) Sunet al vorbirii produs prin iesirea libera a curentului de aer din plamani. 2) Semn grafic ce reprezinta un astfel de sunet. /<germ. Vokal, it. vocale, lat. vocalis

VOCALA s.f. Sunet al vorbirii la a carui articulare aerul din laringe iese liber, fara sa intalneasca nici un obstacol; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet. [< it. vocale, lat. vocalis].

VOCALA s. f. sunet al vorbirii la a carui articulare aerul din laringe iese liber, fara sa intalneasca nici un obstacol; semn grafic, litera reprezentand un asemenea sunet. (< lat. vocalis, germ. Vokal)

ROND³ s.n. (Coregr.) Miscare circulara a piciorului, executata liber pe sol sau in aer. [< fr. rond (de jambe)].

ROND s. n. 1. strat de flori (circular) mai ridicat decat terenul din jur. 2. piateta circulara de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. 3. inspectie facuta in timpul noptii la diferite posturi de paza militare pentru a controla santinelele. ◊ ansamblul celor care fac aceasta inspectie. ♦ ofiter de ~ = ofiter insarcinat cu controlul santinelelor din garnizoana. 4. (coregr.) miscare circulara a piciorului, executata liber pe sol sau in aer. (< fr. rond)

aer¹ ~e n. 1) Amestec de gaze pe care il respira vietatile aerobice; atmosfera. ◊ In ~ liber sub cerul liber; afara. A lua ~ a se plimba la aer. 2) Expresie specifica a fetei; mina; infatisare; aspect. ◊ A-si da ~e (a umbla cu ~e) a-si da importanta; a o face pe grozavul. /<lat. aer

FEREASTRA ferestre f. 1) Deschizatura in peretii unei cladiri sau ai unui vehicul, facuta pentru a lasa sa patrunda in interior lumina si aerul. 2) Rama impreuna cu geamul fixata in aceasta deschizatura. 3) fig. fam. Ora libera in orar. [G.-D. ferestrei] /<lat. fenestra

FEREASTRA, ferestre, s. f. 1. Deschizatura de forma regulata lasata in peretele unei cladiri, al unui vehicul etc. pentru a permite sa intre aerul si lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix si din cercevele in care se fixeaza geamuri, montat in deschizatura amintita; ansamblu format de aceasta deschizatura, impreuna cu cercevelele care o incadreaza si cu geamul fixat in cercevele. ◊ Fereastra oarba v. orb. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastra = a cheltui in mod exagerat, a fi risipitor. 2. Loc in care se intalneste un put de mina cu o rampa subterana. 3. Fig. (Fam.) Ora libera intercalata intre doua ore de curs in programul zilnic al unui profesor sau al unui student. – Lat. fenestra.